Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 689/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă, prin avocat F. D. cu împuternicire avocațială la fila 57 din dosar și prin administrator G. A. legitimat cu C.I . Nr._ eliberat de SPCLEP Sector 1 la 27.05.2014 și intimatul pârât, prin avocat T. C. A. cu împuternicire avocațială la fila 64 din dosar.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că Oficiul Județean de Poștă Ilfov a depus la dosar un set de înscrisuri.

Intimatul pârâtă, prin avocat, în raport de precizările date de către Oficiul Județean de Poștă Ilfov, chiar dacă apreciază că există inadvertențe între datele de comunicare a hotărârii, învederează instanței că renunță la a mai susține excepția tardivității declarării apelului. Face precizarea că nu dorește să demareze procedura înscrierii în fals.

Curtea ia act de faptul că intimatul pârât renunță la susținerea excepției de tardivitate.

Intimatul pârâtă, prin avocat, depune la dosar înscrisuri emise de către ONRC din care rezultă faptul că domnul G. A. nu mai deține calitatea de administrator al societății . fiind domnul C. D. D., mandatul acestuia fiindu-i prelungit în data de 12.08.2014.

Invocă excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului apelantei reclamante.

Apelanta reclamantă, prin avocat în combaterea excepției lipsei calității de reprezentant depune la dosar un set de înscrisuri și Sentința civilă nr. 744/26.03.2012, pronunțată de către Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă, în dosarul_/3/2010. Apreciază că aceste înscrisuri fac dovada calității de administrator a domnului G. A., motiv pentru care solicită instanței respingerea excepției lipsei calității de reprezentant. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Intimatul reclamant, prin avocat învederează instanței că pentru a preveni tergiversarea procesului, renunță la susținerea excepției lipsei calității de reprezentant. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Curtea ia act de faptul că intimatul reclamant renunță la susținerea excepției lipsei calității de reprezentant; nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de apel.

Apelanta reclamantă, prin avocat solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Arată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active, apreciind că soluția corectă ar fi fost cea de unire a excepției cu fond, și ca o consecință administrarea probelor în dovedirea contractului de antrepriză existent între părți.

Mai arată și faptul că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1197 aliniatul 2 Cod Civil, respectiv există un început de dovadă scrisă, în speță, discuțiile purtate de părți pe e-mail cu privire la lucrările ce urmau să fie executate în respectivul imobil, precum și condiția prevăzută de art. 1198 aliniatul 1 Cod Civil, întrucât apelanta s-a aflat în ipoteza imposibilității de a preconstitui sau păstra o probă scrisă, având în vedere relația de colaborare existentă între aceasta și casa de avocatură, aceasta din urmă fiind singura care asigura reprezentarea juridică a societății.

Apelanta reclamantă, prin administrator învederează instanței că lucrările au fost făcute cu titlu de încredere, toate materialele de construcție au fost cumpărate cu banii acestuia, iar la sfârșitul lucrărilor intimatul pârât a reziliat contractul de asistență juridică, refuzând plata lucrărilor efectuate. Apreciază că singura modalitate prin care se poate dovedi acest lucru este proba cu martori, respectiv cu lucrătorii care au prestat servicii în apartament.

Intimatul pârât, prin avocat solicită instanței pentru motivele arătate pe larg, prin întâmpinare respingerea apelului ca nefondat.

Apreciază că un contract de antrepriză, poate fi dovedit doar prin înscrisuri, nefiind admisibilă proba cu martori. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită instanței obligarea apelante reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 6672 din 20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, instanța a respins solicitarea reclamantei de unire a excepțiilor invocate de pârât cu fondul, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâta C. de A. D. S. L., ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă; pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui contract de antrepriză încheiat cu pârâta, cerință obligatorie în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 469/2002.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 468 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 14.02.2014 a fost înregistrat dosarul nr. 381/2014 (nr unic_ ).

Apelanta-reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece instanța de fond în mod greșit a respins cererea de administrare a probei cu martori solicitată, în combaterea excepției lipsei calității procesuale active, pentru dovedirea existenței și a conținutului contractului de subantrepriză, în lipsa unui înscris în acest sens, probă admisibilă în raport de corespondența electronică purtată de părți care putea fi considerată un început de dovadă scrisă.

Se solicită în consecință admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimata-pârâtă legal citată a formulat întâmpinare prin care, argumentat în fapt și în drept a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Nu au fost administrate probe noi.

Curtea, verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond consideră că apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 241.130,67 lei + dobânda legală, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcții-amenajare a imobilului în care se afla sediul cabinetului de avocatură al pârâtei, lucrări efectuate în perioada septembrie 2008-iulie 2009.

Așa cum rezultă din lucrările dosarului de fond, reclamanta nu a putut face dovada existenței unui contract de antrepriză, încheiat cu pârâta, în formă scrisă, condiție cerută „ad probationem”, de dispozițiile Legii nr. 469/2002, incidente în cauză la momentul nașterii pretinselor raporturi juridice.

În acest context, a lipsei unui contract de antrepriză în formă scrisă, Curtea consideră că instanța de fond în mod corect a respins solicitarea apelantei-reclamante de unire a excepției cu fondul și de administrare a probei testimoniale pentru dovedirea existenței și conținutului contractului, de vreme ce dispozițiile art. 309 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă interzic în mod imperativ posibilitatea dovedirii actului juridic cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei.

În acest sens, Curtea apreciază că nici corespondența electronică la care apelanta face referire, nu poate fi considerată un început de dovadă scrisă, în lipsa unor dovezi din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 310 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 267 Noul Cod de Procedură Civilă și art. 4 și următoarele din Legea nr. 455/2001.

Pornind de la definiția dată de legiuitor începutului de dovadă scrisă, prin care se înțelege orice scriere care să provină de la partea căreia i se opune și continuând cu cerințele prevăzute de dispozițiile art. 4 pct. 11-12, din Legea nr. 455/2001 de admisibilitate a înscrisului electronic ca probă, respectiv, existența semnăturii electronice eliberată în baza cheii private, care să certifice nealterarea înscrisului (art. 4 lit. d), existența unui certificat eliberat de un furnizor acreditat să securizeze corespondența electronică, generarea semnăturii electronice prin-un dispozitiv securizate de creare a acesteia, Curtea constată că respectiva corespondență nu îndeplinește cerințele legale menționate pentru a putea fi considerată un început de dovadă scrisă, deoarece nu este identificabilă sursa, apartenența și manifestarea de voință, nealterabile, nu este concludentă și nu face dovada existenței vreunui raport juridic încheiat de părți.

În această situație, Curtea consideră corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia, în lipsa unui contract de antrepriză în formă scrisă, sau măcar a aparenței existenței unui astfel de contract, fie el chiar și în formă verbală, răspunderea contractuală a intimatei-pârâte, nu poate fi angajată.

Referitor la imposibilitatea morală sau materială de întocmire a contractului în formă scrisă, invocată de apelantă, ca urmare a faptului că intimata-pârâtă îi acorda asistență juridică, Curtea reține că o astfel de apărare este nefondată, în raport de statutul de profesionist al apelantei, de obligațiile legale care îi incumbă în această calitate inclusiv cele din punct de vedere fiscal, referitoare la salariile angajaților, asigurări sociale și TVA; despre care el însuși face vorbire în cererea de chemare în judecată.

Referitor la susținerea apelantei potrivit căreia, contractele de asistență juridică încheiate de părți ar constitui un izvor parțial al raporturilor juridice obligaționale deduse judecății, Curtea o va respinge ca nefondată, având în vedere pe de o parte, faptul că, apelanta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, nu a pretins plata sumei de 241.130,67 lei, ca preț al contractului de antrepriză, ci „salarii”, „impozite pe salarii” (186.355 lei) și contravaloarea unui „sistem de detecție și alarmare”, creanțe trecute în tabelul anexă la convocarea la conciliere, în dreptul unor terți (fila 14), iar pe de altă parte, faptul că, intimata-pârâtă nu a avut calitatea de angajator al apelantei, nu a fost parte în contracte individuale de muncă, nu a încheiat cu apelanta contracte de asistență juridică din care să rezulte eventuale contraprestații din partea reclamantei pentru serviciile de asistență juridică prestate de intimată.

Pentru toate aceste aspecte, pentru lipsa contractului de antrepriză în forma scrisă, pentru lipsa facturilor fiscale pentru sumele pretinse care, în ipoteza existenței unor raporturi juridice între părți, trebuiau emise potrivit dispozițiilor art. 155 alin. 1 Cod fiscal, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă va respinge apelul ca nefondat.

În temeiul dispozițiilor art. 452 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 453 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă va obliga apelanta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 15.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă .> (J_, CUI_), cu sediul ales în ., ., județul Ilfov, împotriva Sentinței civile nr. 6672/20.11.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât C. DE A. D. S. L., (C._), cu sediul în București, sector 1, .. 2-4, ., sector 1.