Nulitate act juridic. Decizia nr. 745/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recurenta reclamantă a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, stabilite în sarcina acesteia prin rezoluția instanței.

Curtea constată că recurenta reclamantă a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru astfel cum au fost stabilite în sarcina sa prin rezoluția instanței și procedează la anularea acestora.

Constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 11.08.2010, sub nr._/299/2010, reclamanta .. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta . S.A, pronunțarea unei hotărâri de anulare a procesului verbal nr. 0094/03.07.2009 de reanaliză a abaterilor, emis de . SA privind consumul fraudulos de energie electrică, anularea facturii ./17.09.2009 în valoare de 15.165,17 lei, emisă de . SA, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare, invocând necompetența instanței și lipsa calității sale procesuale active.

Prin sentința civilă nr. 7092 din 12.04.2011 Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București- Secția Comercială.

Pe rolul Tribunalului București – Secția a VI - a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr._, din 7.10.2013.

La termenul de judecată din data de 05.11.2013, reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare, arătând că înțelege să solicite anularea procesului-verbal nr. 0094/03.07.2009 de reanaliză a abaterilor privind consumul fraudulos de energie electrică și a notei de analiză și constatare nr. 6661/08.04.2009.

Prin sentința civilă nr. 6461 din 5.11.2013 Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei cu privire la cererea de anulare a Procesului-Verbal nr. 0094/03.07.2009 și a notei de analiză și constatare nr. 6661/08.04.2009, iar în rest a respins cererea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 08.04.2009, reprezentanți ai . SA au întocmit PV de analiză a abaterilor nr. 6661, în urma analizării contorului instalației electrice de la imobilul situat în București, sector 2, .. 13, . a reclamantei, reținând că plombele metrologice găsite pe contor au alt indicator decât cel la montare, iar mecanismul de înregistrare prezintă zgârieturi.

La data de 03.07.2009, reprezentanții aceleiași societăți au întocmit PV de reanaliză a abaterilor nr. 0094, prin care s-au menținut constatările tehnice ale comisiei de analiză, urmând a se verifica modalitatea de calcul a energiei electrice conform AMRE OU-I 203/1999 și conform BT.

Urmare a acestor procese-verbale, . SA a emis pe numele reclamantei factura fiscală nr. 9 MF_/17.09.2009, pentru suma de_,17 lei, reprezentând contravaloare energie electrică.

Instanța de fond a constatat că cele două procese-verbale nr. 6661/08.05.2009 și nr. 0094/03.07.2009, nu au fost întocmite de reprezentanți ai pârâtei . SA, ci de reprezentanți ai . SA.

Din perspectiva art. 41 alin. 1 și art. 47 alin. 1 din Legea nr. 13/2007, instanța de fond a apreciat că operatorul de distribuție și operatorul de furnizare a energiei electrice sunt două entități distincte, pârâta având, în speță, calitatea de furnizor al energiei electrice, nu și pe cea de operator de distribuție, această calitate aparținând . SA, care este emitentul proceselor-verbale contestate de reclamantă și ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză, fiind operatorul de rețea care, în temeiul art. 4 pct. 31 din HG nr. 1007/2004, are atribuția de a verifica grupurile de măsurare, respectiv contoarelor, neputându-se reține că acesta ar acționa ca mandatar al furnizorului.

Nici din Hotărârea A. nr. 14/29.07.2010 a . SA nu rezultă că această societate ar fi fost mandatată de . SA să efectueze verificări ale grupurilor de măsurare, ci se referă la un contract încheiat între cele două societăți privind prestarea de servicii, iar nu de mandat.

Referitor la cel de-al doilea petit, având ca obiect anularea facturii fiscale nr. 9 MF_/17.09.2009, instanța de fond a reținut că factura fiscală nu reprezintă un act juridic cu privire la care să se poată dispune nulitatea, ci un document financiar-contabil, un mijloc de probă, neputând face obiectul unei acțiuni în nulitate.

Pe de altă parte, atât timp cât procesele-verbale care au stat la baza emiterii acestei facturi nu au fost anulate, consecutiv, nu se poate dispune nici anularea facturii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta . fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 15.01.2014.

În motivarea recursului reclamanta-recurentă a susținut că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât, potrivit art. 9 lit e din contractul de furnizare a energiei electrice la micii consumatori finali, industriali și similari, la tarife reglementate, încheiat între . . SA, furnizorul are obligația să verifice funcționarea echipamentelor de măsură a energiei electrice, iar potrivit literei”o” a art. 9, furnizorul are obligația să verifice în cel mai scurt timp situațiile deosebite sesizate de consumator, așa încât persoana abilitată potrivit contractului să verifice funcționarea echipamentelor este . SA, contractul nefiind modificat și nici realizat.

Mai mult, arată recurenta, contoarul în cauză este înlocuit la data de 4.01.2007, dată la care nu intrase în vigoare Legea nr. 13/2007.

A mai susținut recurenta că prelungirea pentru o durată de 6 luni, de la 1.07.2010 la 31.12.2010, a termenului contractului încheiat între . SA cu . SA nu a dus automat la modificarea contractelor încheiate de . SA cu terții.

Cum acest contract la care se referă A.G.O.A. . SA la data de 29.07.2010 nu a fost depus la dosar, nu se poate ține cont de el, nefiind cunoscut conținutul contractului respectiv.

A apreciat recurenta că susținerile . SA, în sensul că nu deține în prezent în patrimoniu instalații electrice și nici personal de specialitate nu au nicio relevanță atâta timp cât fapta s-a petrecut în urmă cu șapte ani, când situația juridică a . SA era alta,. Iar prevederile contractului încheiat între părți sunt în vigoare, părțile fiind totodată de acord că funcționarea contoarului nu a fost afectată.

În ceea ce privește anularea facturii fiscale nr. 9MF8796119 din 17.09.2009, aceasta nu constituia decât o consecință a anulării celor două înscrisuri, a precizat recurenta.

În drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimata pârâtă . SA a depus întâmpinare la data de 24.03.2014, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței instanțe de fond ca temeinică și legală, susținând că operațiunea efectuată nu are calitate de act juridic, fiind doar un mijloc de probă, actul juridic fiind contractul de furnizare a energiei electrice încheiat între părți.

Intimata a arătat că separarea activității de furnizare de cea de distribuție a avut loc ca urmare a divizării ..E.E. ELECTRICA MUNTENIA SUD SA, luând naștere două societăți: . SA, având ca obiect de activitate furnizarea – comercializarea energiei electrice și . SA, operator de rețea, care coordonează și desfășoară toate activitățile cu aspecte tehnice în instalații.

C. legal al divizării îl constituie Legea energiei electrice nr. 13/2007 care prin art. 45 reglementează „Separarea activităților de distribuție și furnizare”.

Între distribuitorul de energie electrică și furnizării de energie electrică există încheiat Contract pentru serviciul de distribuție a energiei electrice (în baza Ord. ANRE nr. 43/2004) care reglementează prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice de către operatorul de distribuție, motiv pentru care operatorul de distribuție are întreaga competență cu privire la partea tehnică la care face referire contractul de furnizare.

Toate datele constatate de operatorul de măsură și rețea cu privire la aspectele tehnice (aparate de măsură, instalații electromagnetice, etc) sunt transmise de acesta, prin intermediul programului informativ câtre furnizor în scopul intermedierii răspunsului către consumatori și a facturii.

Cât privește factura, aceasta a fost emisă dat fiind faptul că recurentul a încălcat prevederile contractuale și legale, iar furnizorul a procedat conform HG nr. 1007/2004, art. 142.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, constată recursul fondat pentru următoarele considerente:

Contractul nr. 1002-_ – 2 din 21.09.1987 încheiat între . SA și I. SA (f.9-12, dosar T.B.) este încheiat pe perioadă nedeterminată și are ca obiect furnizarea energiei electrice la locul de consum și reglementarea raporturilor dintre furnizor și consumator privind furnizarea, facturarea, plata și alte servicii, precum și condițiile de consum al energiei electrice (art. 2 alin. 1)

Potrivit art. 9 din contractul de furnizare a energiei electrice, furnizorul are printre obligații și verificarea funcționării echipamentelor de măsură a energiei electrice, conform reglementărilor legale în vigoare (lit.e), – să asigure efectuarea reviziilor/reparațiilor programate ale echipamentelor și instalațiilor de distribuție/transport; -să citească la datele convenite contoarele de energie electrică, pentru stabilirea cantităților facturate (lit.i). De asemenea, în conformitate cu art.10 din contractul menționat, furnizorul are printre alte drepturi și pe acela de a avea acces în incinta consumatorului, pentru verificarea instalației de alimentare și utilizare a energiei electrice, a grupurilor de măsurare/contoarelor și a respectării prevederilor contractuale (lit.c).

Așadar, față de prevederile contractuale precitate care constituie legea părților, potrivit principiului pacta sunt servanda, consacrat prin art. 969-970 Cod civil, este irelevantă în speță divizarea . obiectului de activitate între . SA și . SA și încheierea ulterioară între aceste societăți, în prezent privatizate, a unui contract pentru serviciul de distribuție a energiei electrice, în baza Ordinului ANRE nr.43/2004.

Pe de altă pare, însăși intimata pârâtă . SA susține că, urmare a divizării intervenite în anul 2008, „Relația contractuală cu consumatorul precum și activitatea de facturare a consumului de energie electrică este realizată de . SA” (fila 23).

În același sens, Curtea reține și susținerile intimatei pârâte, potrivit cărora „…toate datele constatate de operatorul de măsură și rețea (deci de către . SA) cu privire la aspectele tehnice (instalații electroenergetice, aparate de măsură, etc) sunt transmise de acesta, prin intermediul programului informatic către furnizor (. SA), în scopul intermedierii răspunsului către consumatori și respectiv a facturii” (fila 24).

Rezultă, indubitabil, că, indiferent de faptul că de aspectele tehnice legate de aparatele de măsură (contoare) etc. se ocupă în prezent . SA, în calitatea sa de operator de măsură și rețea, toate constatările efectuate de către operator sunt transmise furnizorului care este abilitat să deruleze în continuare contractele încheiate cu consumatorii și să răspundă contestațiilor acestora și oricăror altor probleme în legătură cu aspectele ce fac obiectul verificării operatorului de măsură și rețea.

Aceasta presupune, pe cale de consecință, că între consumatori și operatorul de măsură și rețea, . SA, nu se stabilesc raporturi contractuale distincte de contractele de furnizare a energiei electrice, astfel încât, în absența unor raporturi contractuale, nu pot lua naștere drepturi și obligații reciproce ale acestora și din același motiv, respectiv, absența unor raporturi contractuale directe între consumatori, în speță între recurenta reclamantă . operatorul de măsură, . SA, drepturile și obligațiile care sunt prevăzute de părțile contractului de furnizare energie electrică nu pot nici să profite și nici să oblige pe . SA, în virtutea principiului res inter alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest, consacrat în art. 973 Cod civil: „Convențiile n-au efect decât între părțile contractante”.

Față de cele arătate, sunt întemeiate susținerile recurentei în sensul că actul juridic încheiat între părți, contractul de furnizare energie electrică, dă naștere la drepturi și obligații numai pentru părțile contractante, așa încât recurenta reclamantă nu poate chema în judecată o terță persoană, respectiv pe . SA, pentru obligații asumate prin contractul încheiat între părți de către . SA.

Că este așa o dovedește și faptul că toate cererile și contestațiile efectuate de către recurenta-reclamantă . la cele două procese verbale în litigiu, nr. 6661/2009și nr. 0094/3.07.2009, de analiză și reanaliză a abaterilor, întocmite de . SA, au fost adresate intimatei pârâte . SA (f.12-13, dos. Jud. Sect.1) și au fost soluționate de către aceasta, conform adreselor de răspuns depuse la dosar de către pârâta-intimată (f.33,34,35,37, dos. Jud. Sect.1).

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit o modificare a clauzelor contractuale cu privire la întinderea obligațiilor și drepturilor părților, precum și a răspunderii acestora, intimata pârâtă . SA avea obligația, în conformitate cu prevederile art.9 lit.K din contractul de furnizare a energiei electrice „să inițieze modificarea și completarea contractului sau anexelor la acesta ori de câte ori apar elemente noi, inclusiv prin acte adiționale, atunci când consideră necesară detalierea, completarea sau introducerea unor clauze noi” (f.9 verso, dos. T.B.)

Cum clauzele contractului de furnizare energie electrică nu au fost însă modificate sau completate, după cum corect, susține recurenta reclamantă,în temeiul raporturilor contractuale existente între părți și a dispozițiilor legale precitate, calitatea procesuală pasivă în cauză are pârâta . SA și nu E. DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA cum, eronat, a apreciat instanța de fond.

Cum prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Curtea, văzând dispozițiile art. 312 alin. 1,2,5 Cod procedură civilă admite recursul.

Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta reclamantă .>împotriva Sentinței civile nr. 6461/05.11.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât . SA.