Opoziţie. Decizia nr. 1187/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1187/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2014 în dosarul nr. 10672/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2102/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1187
Ședința publică de la 03 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol judecarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3318/24.06.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL și B. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata pârâtă . SRL prin avocat Tiler V. R. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
La interpelarea instanței, avocatul intimatei pârâte depune dovada calității de avocat.
Față de actele depuse de dl. avocat Tiler R., împuternicire avocațială nr. 670 și certificat de înregistrare fiscală, în dovedirea calității sale de avocat, Curtea constată că dl. Tiler R. nu face parte din Uniunea Națională a Barourilor din România, astfel că nu va fi ascultat în calitate de reprezentant al părții.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea depusă la data de 26.03.2014 la ORCTB având numărul_ și înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 27.03.2014, reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 4, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, a formulat opoziție împotriva hotărârii Adunării Generale a Asociaților . SRL nr. 1/01.02.2014, prin care s-a decis cesionarea părților sociale deținute de asociatul Botilcă D., solicitând obligarea societății pârâte și a asociatului cedent la repararea prejudiciul cauzat, în valoare de 10.519 lei, reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat al statului.
Prin sentința civilă nr. 3318/24.06.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă opoziția ca nefondată, reținându-se, față de dispozițiile art. 61 și 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990, că în procedura opoziției nu este suficientă dovedirea calității de creditor social, ci trebuie probat, în mod distinct, prejudiciul cauzat prin actul de cesiune.
Instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit calitatea de creditor social, fișa sintetică totală depusă la dosar nefiind opozabilă pârâților, fiind un document intern fără valoare juridică.
Cu privire la condiția existenței unui prejudiciu, Tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut nicio dovadă în acest sens, transmiterea părților sociale nefiind de natură prin ea însăși să producă un prejudiciu creditorilor sociali, atât timp cât cesionarul părților sociale răspunde pentru plata obligațiilor sociale în aceeași limită ca și cedentul, respectiv numai până la concurența capitalului social subscris, conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2102/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului, se arată că datoria în valoare totală de 10.519 lei a fost stabilită pe baza fișei sintetice pe plătitor, editată la data de 20.03.2014, care cuprinde declarațiile fiscale depuse de către societate. Acestea reprezintă titluri de creanță conform art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală coroborat cu pct. 107, pct. 1lit. b din HG nr. 1050/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003.
În conformitate cu dispozițiile art. 119 și 120 din OG nr. 92/2003, se calculează și se datorează majorări pentru fiecare zi de întârziere începând cu data la care respectiva sumă era scadentă.
Apelanta susține că a suferit un prejudiciu constând în obligații fiscale restante, datorate de debitoare bugetului general consolidat.
Fișa sintetică pe plătitor evidențiază atât declarațiile fiscale depuse de către societate, ce reprezintă titluri de creanță conform art. 110 alin. 3 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală coroborat cu pct. 107.(1) lit. b) din HG nr. 1050/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cât și plățile efectuate, precum și modul de stingere al acestora.
Astfel, apelanta deține asupra societății o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar de existența acestor debite societatea are cunoștință, deoarece acestea sunt rezultatul propriilor declarații pe care debitoarea le raportează lunar, în condițiile legii.
Consideră că, în mod nelegal, instanța de judecată a respins opoziția, încălcând prevederile legale cuprinse în art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990.
Apelanta susține că scopul OUG nr. 50/2010 îl reprezintă diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscală, iar combaterea faptelor de această natură este concepută prin acțiuni atât preventive, cât și de sancționare, prin care se urmărește protecția realizării conforme a întregului buget consolidat al statului, avându-se primordial în vedere destinația acestor sume și faptul că beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba de un interes public.
Or, în condițiile în care societatea nu și-a achitat debitele restante, apelanta, în calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constând în obligațiile datorate bugetului general consolidat al statului, astfel încât apreciază că, în mod nelegal, asociații acesteia au decis cesionarea către un terț a părților sociale.
Conform dispozițiilor legii societăților comerciale, părțile sociale conferă calitatea de asociat cu toate drepturile și obligațiile aferente, astfel încât transmiterea lor implică și transmiterea calității de asociat, ceea ce presupune ca cedentul dintr-un astfel de contract de cesiune să-și respecte obligațiile atât față de societate, cât și față de terți, în caz contrar putând fi aduse atingeri caracterului intuitu personae al societății cu răspundere limitată.
Consideră că printr-o astfel de hotărâre apelanta, în calitate de creditor bugetar, se află în imposibilitatea urmăririi recuperării debitelor, fapt ce contravine OUG nr. 54/2010.
În drept, se invocă art. 61, 62 și 231 din Legea nr. 31/1990 republicată, privind societățile comerciale, OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
La 22.09.2014, intimata pârâtă . SRL a depus întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea apelului.
În susținere, a depus înscrisuri.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, văzând și dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 202 alin. 23 coroborate cu art. 61 și art. 62 din Legea nr. 31/1990, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula cerere de opoziție prin care să solicite instanței obligarea, după caz, a societății sau a asociaților, la repararea prejudiciului cauzat.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 4, a formulat opoziție împotriva hotărârii A. nr. 1/1.02.2014 a asociaților . SRL, prin care s-a decis cesiunea unor părți sociale, invocând existența unei creanțe bugetare neacoperite în valoare de 10.519 lei.
Fișele sintetice, depuse de apelanta reclamantă în dovedirea creanței arătate, nu au putere probatorie în condițiile în care acestea nu prezintă caracteristicile fixate de lege pentru a putea primi valoarea unor titluri de creanță, titluri executorii sau acte administrativ–fiscale.
Obligațiile de plată a creanțelor fiscale se stabilesc și se individualizează numai prin titlurile de creanță stabilite de lege, care devin executorii la data la care creanța este scadentă, conform art. 141 din OG nr. 92/2003.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit de reclamantă, cu atât mai mult cu cât aceasta ar trebui să posede și titluri executorii potrivit normelor fiscale speciale pentru debitele invocate, pe care să le valorifice împotriva debitoarei, astfel că obținerea unui alt titlu în prezenta procedură ar fi și lipsită de interes.
Pe de altă parte, hotărârea de transmitere a părților sociale ale societății intimate nu este de natură a produce prejudicii apelantei, aceasta având posibilitatea de recuperare a creanței bugetare invocate de la societatea intimată, în noua compunere a asociaților, societatea intimată păstrându-și personalitatea juridică și nefiind înlăturată răspunderea ei pentru obligațiile sociale, conform art. 3 din Legea nr. 31/1990 rep.
Debitele restante ale societății intimate nu sunt rezultatul prejudiciabil al cesiunii părților sociale, fapt pentru care existența lor nu conferă temeinicie opoziției formulate de apelantă.
Nota de fundamentare a OUG nr. 54/2010 (prin care s-a introdus art. 202 alin. 23 în Legea nr. 31/1990), invocată de apelantă, nu poate conduce, prin natura sa, la schimbarea interpretării textului de lege în sensul dorit de apelantă. Nota de fundamentare justifică demersul legiuitorului pentru adoptarea unui act normativ, dar nu poate duce la un alt sens al normei juridice decât cel rezultat din interpretarea ei gramaticală, sistematică și logică.
În ceea ce privește invocarea caracterului intuitu personae a societății cu răspundere limitată și a interdicției de transmitere a părților sociale către un terț în ipoteza înregistrării de către societate a unor obligații restante, Curtea apreciază aceste susțineri ca nefondate. Aceasta deoarece, pe de o parte, orice interdicție de înstrăinare a părților sociale trebuie reglementată expres de lege, iar pe de altă parte caracterul intuitu personae privește relațiile dintre asociați și nicidecum relațiile societății cu alte subiecte de drept.
Pentru considerentele expuse, constatând legală și temeinică hotărârea primei instanțe, în temeiul articolului 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3318/24.06.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . SRL, cod fiscal_, J40/_/2013, cu sediul în București, ., sector 4, și B. D., domiciliată în București, ., ., ., sector 4, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03 decembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. H.
GREFIER
C. M.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
5 ex.
29.12.2014
………………….
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: S. M. Z.
| ← Opoziţie la executare. Decizia nr. 1158/2014. Curtea de Apel... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 618/2014. Curtea de... → |
|---|
