Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3670/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3670/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 20426/3/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1031
Ședința publică de 14 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanții G. I. M., M. V. și R. T. împotriva sentinței civile nr.3670 din 25 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București-secția a VI a București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.A. prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin administrator judiciar reprezentată de avocat E. S., cu împuternicire avocațială nr._ din 19 septembrie 2014, lipsa fiind apelantii.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că Tribunalul București-secția a VI a Civilă a înaintat dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Intimata prin avocat depune la dosar extras Ecris din 22 octombrie 2014 în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii în anulare a hotărârii A. din dosarul nr._/3/2014. Arată că nu are înscrisuri noi de propus în afara celor deja existente la dosarul cauzei.
Curtea constată că apelanții nu au depus înscrisuri noi în susținerea motivelor de apel.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe noi de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În apărare, arată că acțiunea în anulare a hotărârii A.G.A. a fost respinsă pe fond.
CURTEA
Deliberand, retine urmatoarele:
P. sentința civila nr. 3670/25.07.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsa ca neintemeiata cererea reclamantilor G. I.-M., M. V., R. T. având ca obiect suspendarea pe cale de ordonanta presedintiala a executarii Hotararii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor . 06.05.2014, până la soluționarea irevocabila a dosarului nr_/3/2014 aflat pe rolul tribunalului Bucuresti-sectia a VI a in cadrul caruia s-a solicitat anularea hotararii.
In motivare, s-a retinut ca reclamantii au sesizat instanta cu o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 133(1) Legea nr. 31/1990. Potrivit acestor dispozitii legale, odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate. D. urmare, o astfel de cerere presupune examinarea nu numai a formularii unei cereri in anulare hotarare adunare generala cat si a îndeplinirea cumulative a condițiilor de prevăzute de art. 996 (1) NCPC, respectiv existența aparenței dreptului în favoarea reclamantului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate, urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Referitor la motivele invocate de reclamantii, se constata ca nu se poate reține incalcarea dispozițiilor imperative ale art. 155 alin 3 din Legea nr 31/1990. O hotararea cu privire la atragerea raspunderii poate fi adoptata chiar daca aceasta problema nu a figurat pe ordinea de zi conform art. 117 (6) din lege, in conditiile in care pe ordinea de zi a figurat aprobarea situatiilor financiare. Daca adunarea generala a refuzat adoptarea unei hotarari de angajarea a raspunderii administratorilor, discutarea unui nou punct pe ordinea de zi, astfel de situatie, introducerea pe ordinea de zi a unei probleme spre dezbatere fiind o facultate si nu o obligație, actionarii minoritari ce reprezinta min 5 % din capitalul social pot introduce o actiune in despagubiri in nume propriu in conditiile art 155 ind. 1 din lege.
Sustinerea ca administratorul judiciar nu si a exprimat opinia privitoare la punctele aflate pe ordinea de zi și nu și-a indeplinit obligația de a conduce activitatea societatii debitoare alături de administratorul special nu poate fi primita de vreme ce situațiile financiare contabile supuse examinarii in cadrul adunării au fost semnate si de administratorul judiciar, ce a avizat balante, situațiile financiare ale societatii, raport CNVM, pozitia acestuia fiind astfel exprimata.
Se apreciaza ca nici sustinerea ca dispozitiile art.127 din Legea 31/1990 referitoare la conflictele de interese dintre actionari si societate au fost incalcate nu poate fi primita. Se afirma ca incalcarea a intervenit deoarece actionarul majoritar ar fi fost reprezentat in cadrul adunarii de d-nul S. Lorand care ar fi avut un contract de prestari servicii incheiat cu o altă societate din grup, insa, asa cum arata parata, nu se precizeaza nici ce contract, nici ce societate, sustineri apreciate nefondate, intrucat nu s-a dovedit calitate de actionar in sensul dispozitiillor legale mentionate, astfel că, in examinarea aparenței de drept cu privire la incidenta normei legale menționate, nu rezultă cum ar fi fost afectata decizia. În cadrul acestei proceduri nu se poate analiza conținutul procurii, observând că art 127 din Legea nr. 31/1990 vorbește despre interese contrare dintre acționari si societate. Referitor la mandatul dat de actionarul majoritar, se observă că reprezentarea actionarilor in Adunarea generala se va putea face si prin alte persoane decat actionarii, potrivit art.243 alin.6 din Legea 297/2004, printr-o procura speciala, nementionandu-se alte conditii de forma, semnatarul procurii fiind reprezentantul legal al actionarului majoritar, conform adresei de la Oficiul Registrului Comertului nr_/17.07.2014, iar aspectele referitoare la eventuala nevalabilitate a mandatului pot fi sustinute doar de cel pretins prejudiciat cu dovezi aferente.
Din cuprinsul inscrisurilor dosarului, se retine ca informatiile cu privire la problemele supuse dezbaterii au fost puse la dispozitie acționarilor respectiv, situațiile financiare anuale, bugetul, planul de investiții, rapoartele cenzorilor, pe web site-ul societatii începând cu data de 1.04.2014, aspect necontestat, invocandu-se lipsa unui raport cu privire la obiectul dezbaterilor. Astfel, a fost inlaturata critica in sensul ca administratorul judiciar si administratorul special nu ar fi prezentat acționarilor niciun fel de analiza privitor la problematica aflata pe ordinea de zi, avand in vedere si faptul ca nu se indica care este obligatia din lege ce ar impune demersuri suplimentare iar, fata de problemele supuse discutiei, documentele financiar contabile au fost insusite de administratorul judiciar. Materialele informative au fost prezentate cum s-a aratat, situațiile financiare au fost formulate și ștampilate, existând posibilitatea legală de a se pretinde anularea lor si atragerea răspunderii civile sau penale a semnatarilor, dacă se probează o nerespectare a dispozițiilor legale.
Cu privire la conditia urgentei, s- a avut in vedere ca aceasta nu este indeplinita intrucat, prin admiterea masurii pretinse, paguba ar fi suportata de societate, a carei activitate ar fi afectata prin nelamurirea aspectelor legate de situatia financiara, bilant, proiecte, neefectuarea inregistrarilor legale, iar reclamantii nu au identificat in mod concret paguba iminenta pretinsa ori dreptul vatamat prin hotarare, fiind de presupus ca toti actionarii urmaresc interesul societar.
Condiția privind caracterul vremelnic este considerată îndeplinită însă, pentru admisibilitatea unei cereri întemeiată pe art 996 Noul Cod de Procedură Civilă, este necesară întrunirea cumulativa a condițiilor prevăzute de aceasta dispoziție legală, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru aceste considerente, fără a se putea reține aparenta de drept in favoarea reclamantei, față de disp.art. 133 din Legea nr.31 /1990, Tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentinte, reclamantii au formulat apel, la data de 30.07.2014, fara a fi motivat.
La data de 11.08.2014, apelantii au depus motivele de apel, prin care solicita admiterea caii de atac, schimbarea in tot a sentintei si admiterea cererii de suspendare a executarii hotararii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor . 06.05.2014, pe cale de ordonanta presedintiala.
In motivare, se arata ca, prin cererea înregistrata sub nr._/3/2010 la data de 02.11.2010, societatea P. S.A. a solicitat deschiderea procedurii de insolventa. P. încheierea pronunțata in data de 04.11.2010, instanța a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului . temeiul art.34 din Legea privind procedura de Insolventa, numind administrator judiciar pe RVA Insolvency Specialists SPRL.
La data de 26.01.2012, prin încheierea pronunțata in dosarul nr._/3/2010, in temeiul dispozițiilor art.101 alin.1 din legea 85/2006, Tribunalul București - Secția a VII-a civila a confirmat planul de reorganizare propus de debitorul . de reorganizare a fost modificat si aprobat de către instanța in noul format prin încheierea pronunțata in data de 0.11.2012.
Administratorul special B. F. a înregistrat solicitarea de publicare in Monitorul Oficial a unui Convocator pentru ședința AGOA ce urma sa aibă loc in data de 06.05,2014, cu următoarea ordine de zi:
- aprobarea Bilanțului, a contului de profit si pierderi si a anexelor acestora la 31.12.2014;
-aprobarea Raportului Administratorului special privind activitatea organizatorica si economico-financiara a societății si descărcarea de gestiune pentru exercițiul financiar pe anul 2013;
- aprobarea Raportului Comisiei de Cenzori pentru anul 2013;
-aprobarea Raportului anual al S.C. P. S.A. la data de 31.12.2013, conform regulamentelor CNVM;
-aprobarea Bugetului de venituri si cheltuieli pentru anul 2014;
-aprobarea Planului de investiții pentru anul 2014;
-prezentarea situației societății in cadrul procedurii de reorganizare;
-stabilirea datei de înregistrare a acționarilor asupra cărora se răsfrâng efectele hotărârii AGOA fiind propusa data de 22.05.2014.
Ședința AGOA a avut loc, potrivit convocatorului, la data de 06.05.2014 si a fost prezidata de Dl. B. F., administratorul special. Secretariatul a fost asigurat de către D-na D. L..
La lucrările Adunării au fost prezenți următorii: acționarul majoritar PHOENIX-FARM S.A. care deține 76,43% din capitalul social, reprezentat de dl. S. Lorand, prin procura sub semnătura privata din data de 28.04.2014; G. loan-M. (personal)- deținând 1,73% din capitalul social, M. V. (personal) - 2,31% din capital, R. T. (reprezentat de G. loan-M.) - 1,02% din capitalul social; total reprezentare a capitalului social de către apelanti 5,06%; Verestoy A. - care deține un 4,37% din capitalul social, reprezentat prin V. L. conform procurii speciale din data de 02.05.2014.
După cum reiese din cuprinsul procesului verbal al Hotărârii AGOA, apelantii- acționari minoritari cu o participare de 5,06% din capitalul social, au solicitat inserarea pe ordinea de zi a unui nou punct, respectiv pornirea acțiunii in răspundere împotriva administratorului special, a administratorului judiciar, conform art. 155 din Legea nr. 31/1990 si Legea nr. 85/2006.
Având in vedere faptul ca acționarul majoritar a votat împotriva includerii pe ordinea de zi a punctului anterior arătat, s-a procedat la redactarea Hotărârii AGOA in care s-a constatat adoptarea valabila a problematicii cuprinse pe ordinea de zi nemodificata.
F. de aceasta situație, a investit Tribunalul București cu judecarea unei cereri având ca obiect anularea Hotărârii AGOA din data de 06,05.2014, formandu-se dosarul nr._/3/2014; in paralel, a solicitat pe cale de ordonanța presedintiala si suspendarea executării Hotărârii AGOA amintite, pana la soluționarea dosarului având ca obiect anularea actului arătat, formandu-se prezentul dosar.
In ceea ce priveste critica soluției instanței de fond, sub aspectul aparentei de drept, se invedereaza ca primul motiv care justifica reținerea aparentei de drept in favoarea apelantilor se refera la incalcarea dispozițiilor art. 155 alin.3 din Legea nr. 31/1990. Instanța de fond a reținut faptul ca introducerea unui nou punct pe ordinea de zi având ca obiect pornirea acțiunii in răspundere împotriva administratorului special, a administratorului judiciar, conform art. 155 alin.3 din Legea nr. 31/1990 era doar o facultate a Adunării Generale, iar nu o obligație.
Se apreciaza ca raționamentul primei instanțe de judecata este principial greșit.
P. cererea introductiva de instanța s-a arătat ca reclamanții- acționari minoritari cu o cota de participare de 5,06% din capitalul social al debitoarei au solicitat in mod expres in ședința Adunării din data de 06.05.2014 includerea pe ordinea de zi a unui nou punct, respectiv pornirea acțiunii in răspundere împotriva administratorului special, a administratorului judiciar, conform art. 155 alîn.3 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit dispozițiilor dispozitiei anterior menționate, "Când adunarea generală decide cu privire la situația financiară anuală, poate lua o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe ordinea de zi."
In speța, după cum au arătat, principalele puncte aflate pe ordinea de zi a AGOA se refereau tocmai la aprobarea situațiilor financiare anuale, motiv pentru care refuzul acționarului majoritar de a completa ordinea de zi in sensul celor arătate reprezintă doar inca o data reflectarea poziției acestuia care, prin abuzarea de poziția dominanta pe care o deține, ignora cu desăvârșire drepturile celorlalți acționari.
Se învedereaza faptul ca neinduclerea pe ordinea de zi a punctului in discuție a fost hotărâta in mod unilateral de către administratorul special al societății (chiar persoana a cărei răspundere am solicitat sa fie atrasa), iar nu de către Adunarea Generala a Acționarilor; după cum se poate observa, singurele problematici supuse la vot au privit punctele aflate pe Ordinea de zi cuprinsa in Convocator.
Ignorând netemeinicia evidenta a pseudo-motivarii cuprinse in procesul verbal al AGOA, administratorul special este cel care a refuzat inserarea punctului pe ordinea de zi, iar nu Adunarea Generala, asociații neavand practic posibilitatea de a decide cu privire la problematica in discuție.
Or, singurii in măsura a aprecia cu privire la introducerea pe ordinea de zi a noului punct erau in mod evident acționarii, iar nu persoana care a prezidat ședința.
Astfel, apare ca inutil a se analiza caracterul obligatoriu sau facultativ al prevederii cuprinse la art. 155 alin.3, cat timp singurul organism abilitat a se pronunța asupra acestui aspect, Adunarea Generala, nu a avut posibilitatea sa se pronunțe, voința acesteia fiind substituita in mod abuziv de către administratorul special.
P. urmare, instanța de fond a mutat centrul analizei pe caracterul facultativ al posibilității discutării unui nou punct pe ordinea de zi, ignorând cel mai important aspect, respectiv cine a hotărât sa nu se discute un nou punct - Adunarea Generala sau administratorul special.
In acest sens, textul art. 155 alin.3 este extrem de clar, in sensul ca Adunarea Generala poate decide discutarea sau nu a unui nou punct, insa, in speța, Adunarea Generala nu a avut posibilitatea sa decidă cu privire la acest aspect, prerogativa sa fiind exercitata in mod abuziv de către administratorul special.
Hotărârile adoptate in cadrul AGOA din data de 06.05.2014 au fost luate de acționarul majoritar ca urmare a unui abuz de poziție dominanta, acționarilor minoritari nepunandu-li-se la dispoziție materiale informative suficiente, de natura a conduce la exprimarea in cunoștința de cauza a votului cu privire la problematica aflata pe ordinea de zi, incalcandu-se dispozițiile art. 3 alin.3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009.
Instanța de fond a apreciat ca acționarilor li s-au pus la dispoziție toate materialele necesare in vederea exprimării unei poziții cu privire la problematica de pe ordinea de zi, arătând ca materialele au fost postate pe site-ul societății.
De asemenea, se apreciază ca punerea la dispoziție a situațiilor financiare ce urmau a fi aprobate ar fi suficienta.
Situațiile financiare constituie rezultatul analizării de către o echipa de specialiști (angajați de către acționarul majoritar) a unor date; acționarilor ar fi trebuit sa li se pună la dispoziție aceste date, iar nu doar rezultatul analizei.
Cu titlu de exemplu, au indicat in acțiunea introductiva de instanța unul dintre materialele care au fost "ascunse" cu mare grija de către acționarul majoritar, respectiv documentele constatatoare ale relațiilor intra-grup.
Astfel, in cadrul ședinței AGEA din data de 06.11.2013, acționarii minoritari au solicitat in mod expres (fapt reținut in procesul verbal al Adunării la pag.3) [...] prezentarea unui raport privind desfășurarea activității operaționale din cadrul Societății prin prisma operațiunilor intre-grup ( ATEV - PHOENIX FARM-P.), cu referire la contractele încheiate (financiare si comerciale), livrările de bunuri si servicii; transferuri (active, utilaje, marfa), litigii, politica preturilor de transfer, situația creanțelor, descrierea profitabilității operațiunilor intra-grup.
Raportul menționat nu a fost niciodată efectuat, aceasta in condițiile in care, in mod evident, acesta ar fi fost necesar pentru analizarea punctelor supuse la vot in ședința Adunării din data de 06.05.2014, din moment ce operațiunile intra-grup constituie parte semnificativa a operațiunilor societății P. S.A., afectând in mod evident parametrii financiari cuprinși in situațiile financiare ce urmau a fi aprobate de către Adunare.
Instanța de fond ignora aceasta critica privitor la omiterea prezentării materialului mai sus arătat, esențial in vederea verificării datelor cuprinse in situațiile financiare supuse aprobării, arătând ca solicitarea apelantilor de a li se pune la dispoziție aceste informații nu are o baza legala.
Poziția exprimata de instanta este greșita, in speța fiind incidente dispozițiile art. 259 din Legea nr. 297/2004.
Potrivit dispozițiilor mai sus indicate, un drept specific al acționarilor care au dețineri însumând un procent de minimum 5% din capitalul social al emitentului este acela ca acești acționari pot cere auditorului financiar al societății un raport suplimentar referitor la anumite operațiuni ale societății, acesta fiind obligat sa dea curs solicitării.
Auditorul astfel sesizat trebuie sa întocmească in termen de 30 de zile, pe baza informațiilor primite de la administrator, rapoarte suplimentare, in conformitate cu standardele de audit financiar, cu standardele internațional de contabilitate si ținând cont de cadrul de raportare din Regulamentul CNVM nr.1/2006.
Administratorii sunt obligați sa furnizeze auditorilor solicitarea de raport suplimentar împreuna cu toate informațiile solicitate, in maxim 5 zile de la data înregistrării solicitării.
P. urmare, fata de cele mai sus prezentate, apare cu evidenta ca nu ar fi fost necesara aprobarea AGEA pentru efectuarea unui astfel de raport, societatea trebuind sa procedeze potrivit dispozițiilor mai sus analizate din moment ce solicitarea noastră a fost reținuta chiar in procesul verbal al unei Adunări Generale.
Privitor la celelalte motive care justifica aparenta de drept, facem trimitere la conținutul cererii introductive de instanța, mentinandu-ne susținerile prezentate in cuprinsul acesteia.
In concluzie, se apreciaza ca au dovedit faptul ca aparenta de drept este in favoarea lor, hotărârea AGOA fiind viciata sub foarte multe aspecte; nu se solicita o analiza in fond a dreptului, acesta fiind supus analizei instanței de fond, ci doar sa se observe ca motivele de nelegalitate invocate sunt pertinente, fiind de natura sa ridice serioase semne de întrebare cu privire la legalitatea hotărârii in discuție.
In ceea ce priveste urgenta măsurii solicitate si condiția ca măsura sa fie necesara pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin intarziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, se arata ca instanța de fond a apreciat ca in speța nu este întrunită aceasta condiție întrucât prin admiterea măsurii pretinse, paguba ar fi suportata de societate, a cărei activitate ar fi afectata prin nelămurirea aspectelor legate de situația financiara, bilanț, proiecte, neefectuarea înregistrărilor legale; totodată, s-a apreciat ca subsemnații nu am identificat in mod concret paguba pretinsa sau dreptul vătămat.
Se sustine ca exista riscul ca societatea sa efectueze investiții in baza unor indicatori financiari aprobați printr-o hotărâre ce poate fi anulata, iar astfel toate actele ulterioare încheiate urmând a fi anulate; activitatea nu va fi blocata prin măsura pe care o solicita, ci se va ajunge la protejarea societății de consecințele posibilei anulari a tuturor actelor ce vor fi încheiate.
Totodată, in mod evident nu se poate pune problema afectării exercițiului planului de reorganizare, din moment ce, prin prezenta acțiune, se tinde la protejarea intereselor societății si a acționarilor de urmările mai sus arătate. Planul de reorganizare nu trebuie sa fie urmat indiferent daca actele întreprinse in vederea îndeplinirii acestuia sunt valabile sau nu, ci instrumentul in discuție a fost creat de legiuitor tocmai in vederea redresării societății, iar nu a ajungerii acesteia .-juridica incerta (cum ar fi in cazul in care s-ar continua activitatea indiferent de consecințe pana la analizarea de către instanța de fond a valabilității hotărârii AGOA).
Totodată, nu are nicio legătura înregistrarea documentelor financiare la autoritățile competente cu suspendarea efectelor hotărârii AGOA care a fost adoptata cu încălcarea dispozițiilor legale si statutare. Faptul ca au fost înregistrate documentele financiare in discuție nu însemna ca acestea au fost corect întocmite, nu ratifica parametrii cuprinși in acestea din punct de vedere al corectitudinii si realității lor.
Daca ar fi sa urmam aceasta linie logica, s-a ajunge la concluzia ca, daca s-a reușit înregistrarea documentelor financiare la autorități, din acel moment orice acțiune îndreptata împotriva acestora este ineficienta, fiind automat ratificate.
In realitate, situația este inversa fata de aceea prezentata de către P. S.A Suspendarea se impune tocmai fiindcă s-a ajuns la aceasta înregistrare si exista pericolul ca societatea sa fie angajata in continuare in relații contractuale cu terți, contracte care ar putea fi anulate ca urmare a posibilei anulari a AGOA.
Însuși conținutul Ordinii de zi, a importantei deosebite a problematicii votate, impune suspendarea executării Hotărârii AGOA pana la momentul stabilirii legalității acesteia.
Se atrage atenția asupra faptului ca, in Adunare, au fost aprobate principalele documente financiar-contabile ale societății in lipsa punerii la dispoziție a unor materiale informative complete si a punerii la curent a acționarilor minoritari cu privire la principalele operațiuni desfășurate de către P. S.A. (a se vedea in acest sens si pct.1,5 din cererea de chemare in judecata privitor la operațiunile intra-grup). S-ar ajunge astfel ca, in situația in care hotărârea ar produce efecte, sa se procedeze la ratificarea unor documente întocmite exclusiv in interesul sau de către acționarul majoritar si care sa nu reflecte realitatea economica si contabila.
Totodată, prin menținerea efectelor Hotărârii atacate privitor la validarea aprobării Planului de investiții pe anul 2014 si prin aprobarea Bugetului de venituri si cheltuieli, se va ajunge in mod evident si la modificarea inadmisibila a unor elemente principale ale planului de organizare a societății, lucru posibil doar in condițiile respectării normelor legale speciale.
Un alt aspect foarte important in ceea ce privește analizarea pericolului menținerii efectelor Hotărârii atacate (pana la judecarea in fond a acțiunii in anulare, când se va decide asupra legalității acesteia) rezulta din chiar încălcarea flagranta la momentul adoptării hotărârii a unor norme imperative cuprinse în Legea societăților comerciale.
In acest sens, se face referire la încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 155 alin.3 din Legea nr. 31/1990.
Apelantii- acționari minoritari cu o cota de participare de 5,06% din capitalul social al debitoarei au solicitat in mod expres in ședința Adunării din data de 06.05.2014 includerea pe ordinea de zi a unui nou punct respectiv pornirea acțiunii in răspundere împotriva administratorului special, a administratorului judiciar, conform art. 155 din Legea nr. 31/1990.
Aceasta solicitare le-a fost respinsa in mod abuziv ignorând art. de lege mai sus menționat care ne acorda in mod expres aceasta posibilitate in situația in care adunarea generala decide cu privire la situația financiara anuala (cum este in speța - aprobarea Bilanțului, a contului de profit si pierderi si a anexelor).
P. urmare, in considerarea faptului ca in cazul încălcării normelor imperative ale legii vătămarea este prezumata, in speța se impune cu necesitate suspendarea executării unei hotărâri adoptate in condițiile mai sus arătate.
In dovedire, se solicita proba cu înscrisuri.
In drept, se invoca art. 999 C.pr.civ.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 20 lei.
La data de 09.09.2014, intimata . depus întâmpinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In motivare, se arata ca instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate ale cererii întemeiate pe art. 996 din Codul de procedură civilă, în favoarea apelanților-reclamanți neputând fi reținută aparența de drept pentru considerentele expuse pe larg în hotărârea primei instanțe și urgența măsurii.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 155 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile nu apar ca fiind încălcate.
În ședința adunării din data de 06.05.2014, apelanții-reclamanți au solicitat includerea pe ordinea de zi a unui nou punct, constând în pornirea acțiunii în răspundere împotriva administratorului special și a administratorului judiciar, conform art. 155 din Legea nr. 31/1990. Propunerea apelanților-reclamanți a fost la rândul său supusă dezbaterii acționarilor prezenți/reprezentați pentru a se lua o decizie dacă aceștia sunt de acord să voteze și în privința acestei problematici. În urma discuțiilor s-a decis cu majoritate, constituită de acționarul majoritar (care deține 76,4369%), dar și de alți acționari (i.e. dl. Verestoy A., care deține 4,37%), de a nu se supune votului în cadrul adunării respective a problemei atragerii răspunderii administratorului special și/sau a administratorului judiciar, ci exclusiv problemele aflate deja pe ordinea de zi, deoarece atât reprezentantul acționarului majoritar, cât mandatarii altor acționari reprezentați nu dețineau în fapt mandate (procuri) care să le confere posibilitatea să supună votului/să voteze asemenea aspecte noi, în afara celor deja existente pe ordinea de zi, astfel încât un vot pro sau contra problemei propuse de apelanții-reclamanți în lipsa unui mandat din partea acționarilor reprezentați, ar fi determinat fără îndoială anulabilitatea hotărârii luate în asemenea condiții (a se vedea procurile speciale atașate prezentei, iar această propunere a apelanților-reclamanți nu a fost însoțită de niciun material justificativ, de nicio documentare argumentativă sau orice alt element material care să vină în sprijinul acționarilor pentru analizarea problemei ce se dorea a fi supusă votului și care să determine acționarii să își manifeste votul într-un sens sau altul în cunoștință de cauză, or apelanții-reclamanți și-au argumentat propunerea exclusiv verbal, în condițiile în care nici raportul comisiei de cenzori, nici raportul auditorilor independenți ai P. SA nu confirmau, măcar în parte, susținerile apelanților-reclamanți. Mai mult, atragerea răspunderii administratorului judiciar și a administratorului special a P. SA se poate face doar în condițiile și în limitele legii speciale privind procedura insolvenței, aplicabilă societății în perioada reorganizării, și care prevalează dispozițiilor Legii nr. 31/1990, fiind un atribut al adunării creditorilor și al judecătorului sindic atragerea răspunderii și descărcarea administratorilor debitorului insolvent conform art. 136 din Legea nr. 85/2006.
Se susține cu rea-credință de către apelanții-reclamanți în motivarea apelului că raționamentul primei instanțe este principial greșit și că acest raționament greșit ar fi condus la o soluție greșită.
Chiar apelanții-reclamanți sunt cei care au declarat contrariul, recunoscând cele întâmplate în realitate în cadrul adunării din 06.05.2014 (mai precis că problema în cauză a fost suspusă votului acționarilor și că în urma discuțiilor s-a decis cu majoritate, constituită de acționarul majoritar de a nu se supune votului în cadrul adunării respective problema atragerii răspunderii administratorului special și/sau a administratorului judiciar, ci exclusiv problemele aflate deja pe ordinea de zi).
Astfel, atât prin cererea inițială de chemare în judecată (pagina 3, primul paragraf), cât si prin motivele de apel (pagina 3. primul paragraf), înșiși apelanții-reclamanți. în prezentarea situației de fapt, au declarat că "Având în vedere faptul că acționarul majoritar a votat împotriva includerii pe ordinea de zi a punctului anterior arătat (n.n. pornirea acțiunii în răspundere), s-a procedat la redactarea Hotărârii AGO A în care s-a constatat adoptarea valabilă a problematicii cuprinsă în ordinea de zi nemodificată."
Astfel, deși se susține în repetate rânduri o anumită situație de fapt chiar de către apelantii-reclamanți, ulterior aceștia se pierd în afirmații contrare situației prezentate chiar de ei, prin care denaturează în mod deliberat adevărul din dorința de a crea aparenta încălcării drepturilor lor sau anumitor dispoziții legale.
P. urmare, instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiilor art. 155 alin. (3) și a concluzionat în mod judicios faptul că acestea nu au fost încălcate.
Faptul că în adunarea din 06.05.2014 s-a decis să nu se completeze ordinea de zi cu problema ridicată de apelanții-reclamanți chiar în ședință, mai ales având în vedere considerentele de mai sus, nu încalcă și nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 155 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, dacă s-ar face abstracție de prevederile Legii nr. 85/2006 care reprezintă legea aplicabilă cu prioritate răspunderii organelor de conducere ale societății în insolvență, conform dispozițiilor art. 155 alin. (3), când adunarea generală decide cu privire la situația financiară anuală, poate lua o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor sau directorilor, respectiv a membrilor directoratului și consiliului de supraveghere, chiar dacă această problemă nu figurează pe ordinea de zi (fiind deci vorba de un drept, o posibilitatea, nu de o obligație). Însă, în speță, nu suntem în situația în care să se fi luat o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor, astfel încât aceasta să fie prezumată valabilă în temeiul art. 155 alin. (3) chiar dacă această problemă nu figura pe ordinea de zi. Este incidenta ipoteza în care s-a refuzat supunerea la vot/votarea de către acționari cu majoritate a unei asemenea probleme.
P. urmare, prevederile art. 155 alin. (3), fiind o excepție de la prevederile imperative ale legii privind convocarea și posibilitatea modificării ordinii de zi, trebuie interpretate restrictiv, în opinia sa, în sensul că, dacă acționarii doresc și pe cale de consecință iau cu majoritatea necesară o hotărâre în această privință (a atragerii răspunderii), hotărârea este prezumată a fi valabilă, chiar dacă problema nu figura pe ordinea de zi (aspect important mai ales în raport cu acționarii absenți), însă dacă acționarii refuză în mod evident să ia o hotărâre referitoare la atragerea răspunderii administratorilor, hotărârea nu poate fi sancționată cu nulitatea aducându-se ca argument același text de lege că acționarii puteau lua o hotărâre referitoare la răspunderea administratorilor chiar dacă această problemă nu figurează pe ordinea de zi.
Se mai sustine ca instanța de fond a apreciat în mod corect reținând că, din probatoriul administrat, rezultă că administratorul judiciar RVA Insolvency Specialists S.P.R.L. și-a îndeplinit obligațiile de a conduce activitatea societății
Administratorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile legale care îi incumbau, a luat cunoștință de rapoartele comisiei de cenzori și a auditorilor și a avizat bilanțul, bugetul, situațiile financiare ale societății, precum celelalte documente întocmite de administratorul special. A participat la adunare și și-a exprimat punctul de vedere, lucru reținut și în procesul verbal al adunării de la acea dată (pagina 2. paragraful 6) în sensul că societatea și-a păstrat dreptul de administrare si că administratorul judiciar avizează situațiile financiare ale societății astfel cum acestea au fost supuse aprobării adunării. Simplul fapt că administratorul judiciar nu a exprimat o opinie negativă nu echivalează cu lipsa unei asemenea opinii, în condițiile în care situațiile financiare au fost avizate (contrasemnate) de către acesta, lucru exprimat și asumat chiar în cadrul adunării generale în cauză.
Faptul că administratorul judiciar a verificat si a contrasemnat toate documentele financiar-contabile pe care avea obligația să le avizeze conform dispozițiilor legii insolventei este în sine dovada că administratorul judiciar își îndeplinește obligațiile legale și totodată exprimă mai mult decât elocvent punctul de vedere al administratorului judiciar, deoarece dacă acesta ar fi avut un punct de vedere opus sau diferit față de documentele în cauză, nu le-ar fi contrasemnat și ar fi formulat opinie separată, despre care acționarii să ia cunoștință.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 privind societățile, referitoare la conflictele de interese dintre acționari si societate, nu au fost încălcate.
S-a susținut că ar fi fost încălcate dispozițiile art. 127 din Legea nr. 31/1990 deoarece acționarul majoritar Phoenix-Farm SA ar fi fost reprezentat în cadrul adunării de dl. S. Lorand, acesta din urmă având încheiat un contract de prestări servicii cu altă societate din grup. Nu se precizează nici ce contract, nici cu ce societate, nici care grup, însă, indiferent de contractul/societatea/grupul la care s-ar referi apelanții-reclamanți, susținerile acestora sunt nefondate. Dispozițiile art.127 din Legea nr.31/1990 privind societățile au ca premisă situațiile în care un acționar care, într-o anumită operațiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, iar pentru acest motiv trebuie să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. Insa, dl. S. Lorand nu este acționar al societății P. SA. astfel încât dispozițiile art. 127 să devină incidente și să se poată pune în discuție problema respectării/nerespectării acestora.
De altfel, chiar apelanții-reclamanți, prin cererea inițială de chemare în judecată (pct. 1.4, ultimul paragraf), subliniază faptul că mandatarul asociatului majoritar, dl. S. Lorand, nu este acționar al P. SA.
Instanța de fond a apreciat în mod corect în privința mandatului (procurii speciale) date de acționarul majoritar faptul că cerințele generale prevăzute de lege în privința unui asemenea act sunt îndeplinite, neexistând de fapt alte condiții speciale de formă, astfel cum au invocat apelanții-reclamanți.
În conformitate cu prevederile art. 243 alin. (6) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, reprezentarea acționarilor în adunarea generală a acționarilor se va putea face și prin alte persoane decât acționarii, pe bază de procură specială. Potrivit definiției din normele CNVM, procura specială reprezintă „împuternicirea dată de către un acționar unei persoane fizice sau juridice în vederea exercitării, în numele acționarului respectiv, a unora sau a tuturor drepturilor pe care le deține în adunarea generală" (Regulamentul CNVM nr. 6/2009).
Legea nu impune nicio altă condiție de formă suplimentară, cum ar fi forma autentică, redactarea procurii în limba maternă a mandatarului sau atașarea la procură a vreunei hotărâri A. a acționarului mandant, astfel cum în mod neîntemeiat susțin apelanții-reclamanți. Singura cerință a legii este ca procura să fie specială.
Astfel cum a susținut și în fața instanței de fond, din punctul sau de vedere, ținând cont de motivele invocate de apelanții-reclamanți în privința unei presupuse nulități a procurii dlui. S. Lorand și implicit a votului asociatului majoritar, acestea denotă faptul că demersul apelanților-reclamanti de anulare a hotărârii AGOA din 06.05.2014 este o expresie a relei-credințe a acestora, cu scop șicanator la adresa activității P. SA.
Apelanții-reclamanți au susținut că nu cunosc persoana si calitatea dlui. Dr. Ador S. a semnat în numele acționarului majoritar procura dlui. S. Lorand, însă același dl. Dr. Ador S. a semnat și procura în baza căreia acționarul majoritar a votat în cadrul adunării din data de 24.02.2014, AGEA care a fost de asemenea contestată de apelanții-reclamanți cu mult înaintea prezentei și în cadrul căreia s-a susținut chiar de către apelanții-reclamanți că dl. Dr. Ador S. are calitatea de administrator al Phoenix-Farm SA (a se vedea pagina 5, paragraful al doilea, din cererea ce face obiectul dosarului nr._ . depusă chiar de către apelanții-reclamanți la dosarul cauzei și la care aceștia fac numeroase referiri). Pentru simplul motiv că mandatarul asociatului majoritar are un nume de origine maghiară, apelanții-reclamanți construiesc în mod artificial și nefondat o întreagă teorie referitoare la faptul că mandatarul ar fi cetățean maghiar, nu cunoaște limba română ș.a.m.d., pentru apelanții-reclamanți fiind însă mai important să invoce cât mai multe motive de nulitate, chiar dacă acestea nu au nicio legătură cu situația în fapt, bine cunoscută de aceștia (cu atât mai mult cu cât dl. S. a vorbit în limba română la adunarea în cauză).
Instanța de fond a apreciat în mod corect că dreptul la informare al acționarilor nu apare ca fiind vătămat si că, raportat la probatoriul administrat, rezultă că acționarilor li s-a pus la dispoziție toate informațiile necesare exprimării votului într-un sens sau altul.
Toate materialele necesare pentru exprimarea votului în mod valabil de către fiecare acționar în parte (situațiile financiare anuale, rapoartele cenzorilor, administratorului special, bugetul, planul de investiții și tot ce s-a supus aprobării acționarilor în cadrul adunării din 06.05.2014 au fost postate pe web site-ul societății www.protansa.ro la secțiunea documente începând cu data de 01.04.2014, dată la care s-a realizat și convocarea adunării prin intermediul ziarului România Liberă, Monitorul Oficial și website-ul societății. De asemenea, câte un set complet al documentelor în cauză a fost predat și fiecărui acționar cu ocazia participării la adunare.
Apelanții-reclamanți fac referire la o solicitare pe care ar fi făcut-o în cadrul unei alte adunări (din 06.11.2013), însă respectiva solicitare a rămas strict la nivel de solicitare, aceasta nefiind vreodată supusă votului acționarilor și aprobată, astfel încât să se treacă ulterior la întocmirea vreunui raport.
Conform dispozițiilor legale un altfel de raport solicitat de apelanții-reclamanți nu este necesar a fi întocmit în vederea aprobării de către acționari și raportării situațiilor financiare ale societății la autoritățile competente (ANAF, ASF etc.) și nici nu ar trebui să condiționeze aprobarea conform dispozițiilor legale și statutare, la termen, a situațiilor financiare, astfel cum încearcă apelanții-reclamanți să creeze aparenta.
Documentele primare, necesare exercitării în mod legal a votului, sunt înseși situațiile financiare anuale, precum și toate celelalte documente conexe care au fost puse la dispoziția acționarilor (situațiile financiare anuale, rapoartele cenzorilor, administratorului special, bugetul, planul de investiții si tot ce s-a supus aprobării acționarilor în cadrul adunării din 06.05.2014). fiind postate pe web site-ul societății www.protansa.ro la secțiunea documente începând cu data de 01.04.2014.
S-a susținut de către apelanții-reclamanți că nici administratorul judiciar și nici administratorul special nu ar fi prezentat acționarilor niciun fel de analiză privitor la problematica aflată pe ordinea de zi. Nici legea si nici documentele statutare nu impun niciun fel de analiză si nici nu înțelegem ce analiză doreau acționarii în plus fată de înseși situațiile financiar-contabile, rapoartele cenzorilor, administratorului special ș.a.m.d. supuse aprobării. Dacă doreau un rezumat sau alt gen de analiză, în măsura în care apelanții-reclamanți nu au cunoștințe de specialitate, puteau solicita ajutorul unei persoane autorizate de specialitate, societatea și managementul acesteia și-au îndeplinit obligațiile de a întocmi toate documentele necesare, de a le supune analizei cenzorilor și auditorilor, de a face publice prin intermediul web site-ul societății în vederea obțineri aprobării valabile din partea acționarilor.
Referitor condiția urgenței, instanța de fond a apreciat în mod corect că aceasta nu este îndeplinită în speță
Apelanții-reclamanți nu au motivat și nu au probat în cererea lor îndeplinirea acestei condiții, neindicând nici paguba iminentă pe care ar suferi-o prin hotărârea AGOA din 06.05.2014 și nici dreptul care li s-ar vătăma prin întârziere.
Așa cum corect a reținut prima instanță, din contră, o suspendate a hotărârii AGOA ar conduce la un prejudiciu ireparabil pentru societatea P. SA si la blocarea activității acesteia, întrucât ar putea conduce inclusiv la imposibilitatea continuării investițiilor societății prevăzute în planul de investiții pentru 2014 și implicit la afectarea exercițiului planului de reorganizare al societății astfel cum acesta a fost confirmat de judecătorul sindic.
Se reiterează faptul că toate documentele financiare astfel aprobate au fost înregistrate la autoritățile competente la data de 7 mai 2014, respectiv 8 mai 2014, conform obligațiilor legale ce îi incumbau P. SA, în caz contrar societatea risca aplicarea amenzilor corespunzătoare pentru nedepunerea situațiilor financiare și a raportărilor la termen (cu precădere la ANAF și ASF), astfel încât condiția urgenței nu se justifică, inclusiv pentru acest motiv, la dosar fiind atașate dovezile în acest sens.
În concluzie, nu e intrunita urgenta pentru ca măsura suspendării să fie necesară pentru păstrarea unui drept al apelantilor-reclamanti, ci dimpotriva societatea ar avea prejudicii ireparabile dacă această hotărârea ar fi suspendată.
Aparența de drept este de fapt de partea P. SA, adunarea fiind ținută cu participarea administratorului judiciar, toate documentele financiare fiind contrasemnate de acesta, documentele primare, necesare exercitării în mod legal a votului, sunt înseși situațiile financiare anuale, precum și toate celelalte documente conexe care au fost puse la dispoziția acționarilor (situațiile financiare anuale, rapoartele cenzorilor, administratorului special, bugetul, planul de investiții și tot ce s-a supus aprobării acționarilor în cadrul adunării din 06.05.2014) și care au fost postate pe web site-ul societății www.protansa.ro la secțiunea documente începând cu data de 01.04.2014, așa-zisele rapoarte lipsă/necomunicate acționarilor, solicitate în plus de către apelantii-reclamanți, nefiind obligatorii și în sarcina societății conform dispozițiilor societare sau legale în vederea aprobării situațiilor financiare ale societății.
In sustinere, se solicita proba cu înscrisuri.
Curtea nu a incuviintat probe noi, nefiind solicitate sau depuse.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Ordonanta presedintiala, prin esenta ei, astfel cum este reglementata, reprezinta o procedura speciala prin care legea ingaduie sa se dea o rezolvare vremelnica si fara prejudecarea fondului unor cazuri al caror caracter urgent nu ingaduie sa se astepte desfasurarea procedurii de drept comun.
Dispozitiile art. 996 alin 1 C.pr.civ. prevad necesitatea indeplinirii cumulative a conditiilor privind aparenta dreptului, urgenta masurii ce se solicita a fi luata de instanta, neprejudecarea fondului dreptului si caracterul vremelnic al masurii ordonate.
In speta, Curtea constata ca instanta de fond a apreciat ca nu este intrunita conditia existentei aparentei de drept si a urgentei.
I critica a apelantilor se refera la rationamentul gresit cu privire la art 155 alin 3 din Legea nr 31/1990, intrucat neincluderea pe ordinea de zi a punctului in discutie (atragerea raspunderii administratorului special si al celui judiciar) a fost decisa unilateral de catre administratorul special, iar nu de Adunarea Generala.
In acest sens, Curtea remarca faptul ca reclamantii-apelanti, in cererea de chemare in judecata, nu au invocat o asemenea situatie, si anume ca administratorul special ar fi decis neincluderea pe ordinea de zi a solicitarii părtilor, actionarii neavand posibilitatea sa voteze. P. actiunea introductiva, reclamantii au invederat ca actionarul majoritar a votat impotriva includerii pe ordinea de zi a punctului solicitat, procedandu-se la redactarea hotararii AGOA, apreciindu-se, totodata, ca refuzul actionarului majoritar de a completa ordinea de zi este expresia abuzului de pozitie dominanta (pagina 3 a cererii-f 4, dosar TB). Singurul motiv de nulitate invocat din perspectiva art 155 alin 3 din Legea nr 31/1990 a fost cel referitor la neincluderea pe ordinea de zi a cererii de atragere a raspunderii fata de administratorul special si cel judiciar, refuzul fiind apreciat ca abuz de putere dominanta. De asemenea, acelasi motiv de nulitate a fost invocat si in cererea de chemare in judecata avand ca obiect nulitatea hotararii AGOA din 06.05.2014, inregistrata sub nr_/3/2014 (f 62-63, dosar TB).
Or, prin cererea de apel, reclamantii nu pot modifica cauza nulitatii (inteleasa ca situatie calificata juridic), acest lucru fiind interzis de art 478 alin 3 Cod Pr Civ 2010.
In plus, intimata . invederat in cuprinsul intampinarii depuse in apel ca s-a supus dezbaterii actionarilor prezenti/reprezentati daca sunt de acord cu votarea acestei problematici, iar cu majoritate s-a decis sa nu se voteze in cadrul respectivei adunari pentru mai multe considerente, printre care si cel privind lipsa unei procuri date de actionarii mandatari prin care mandatantii sa poata vota asupra chestiunilor noi.
Aceasta aparare pare verosimila, fiind sustinuta si de cele consemnate in procesul verbal al Adunarii din 06.05.2014 din care rezulta ca modificarea ordinii de zi trebuia facuta in termenul legal pentru a putea fi adusa la cunostinta celorlalti actionari.
Informarea actionarilor (in special al celor care nu voteaza personal, ci prin mandatar) este necesara tocmai pentru a fi in masura sa dea instructiuni mandatarilor.
II Cea de-a doua critica are in vedere argumentele primei instante cu privire la neincalcarea dreptului la informare, sustinand ca nu li s-a pus la dispozitie un raport privind desfasurarea activitatii operationale din cadrul societatii prin prisma operatiunilor intra-grup.
Curtea nu poate primi aceste aparari.
Obiectul Adunarii Generale a Actionarilor din 06.05.2014 nu a fost discutarea raportului privind operatiunile intra-grup, ci a bilantului, a contului de profit si pierderi, a raportului administratorului special privind activitatea economica-financiara a societatii, a raportului comisiei de cenzori, a bugetului de venituri si cheltuieli pe anul 2014, a planului de investitii pe anul 2014. Documentele supuse dezbaterii au fost aduse la cunostinta actionarilor, aspect necontestat de reclamantii-apelanti.
In plus, Curtea mai constata ca solicitarea privind intocmirea raportului asupra operatiunilor intra-grup a fost facuta in cadrul Adunarii Generale a Actionarilor din 06.11.2013, nerezultand din cuprinsul acesteia ca a fost supusa la vot si daca s-a aprobat sa nu, iar din actele dosarului nu reiese daca aceasta hotarare a fost atacata.
De asemenea, reclamantii-apelanti nu au facut dovada ca ar fi solicitat auditorului financiar un raport asupra operatiunilor intra-grup, in temeiul art 259 din legea nr 297/2004, in termen util, astfel incat sa poata fi intocmit pana la Adunarea actionarilor din 06.05.2014.
Oricum, inexistenta acestui raport nu inseamna incalcarea dreptului la informare in legatura cu aprobarea situatiei financiare a societatii, intrucat, in mod normal, bilantul contabil sau contul de profit si pierderi trebuie sa reflecte toate operatiunile comerciale si financiar contabile, inclusiv cele dintre . o alta societate din grup. In cazul in care respectivele operatiuni au fost ascunse, se va putea solicita anularea situatiilor financiare, daca acestea sunt afectate.
In ceea ce priveste sustinerea apelantilor in sensul ca aparenta de drept este in favoarea lor, hotararea atacata fiind viciata, Curtea urmeaza sa o inlature, dat fiind faptul ca, prin sentinta nr 5067 pronuntata la 22.10.2014 in dosarul nr_/3/2014, s-a respins cererea de anulare a Hotararii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor . 06.05.2014, astfel incat nu se poate pune problema recunoasterii unei aparente de drept sau a nelegalitatii respectivului act.
Avand in vedere solutia de mai sus, prezenta instanta investita pe calea ordonantei presedintiale nu ar putea sa considere ca motivele de nelegalitate ar fi intemeiate, atat timp cat sentinta civila nr 5067/22.10.2014 se bucura de autoritate de lucru judecat provizorie conform art 430 alin 1 si 4 Cod pr civ 2010.
III. Sub aspectul criticarii considerentelor prin care s-a retinut neintrunirea conditiei urgentei, Curtea o apreciaza ca neintemeiata.
Pericolul invocat de apelanti (existenta riscului ca societatea sa faca investitii in baza unor indicatori aprobati printr-o hotarare anulabila, iar actele incheiate sa fie desfiintate, angajarea societatii in raporturi contractuale cu tertii, raporturi ce ar putea fi anulate, necesitatea modificarii planului de organizare al societatii) nu este unul iminent, riscurile invederate fiind potentiale, nefiind produs un minim de probe/indicii in ce mod situatiile financiare sunt atat de alterate incat afecteaza evolutia societatii pe anul 2014.
Cele sustinute de apelanti sunt simple speculatii, iar incalcarea flagranta a unor norme imperative prin adoptarea hotararii nu a fost confirmata prin sentinta
civila nr 5067/22.10.2014.
In aceste conditii, dat fiind faptul ca sentinta atacata este temeinica si legala, in baza art. 480 alin.1 C.pr.civ. 2010, Curtea va respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții G. I. M., cu domiciliul în București, .. 43, ., Sector 1, CNP_, M. V., cu domiciliul în București, .. 12, Sector 1, CNP_ și R. T., cu domiciliul în București, Calea Dorobanților nr. 116-122, ., ., CNP_, toți cu domiciliul procedural ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocat "C. D. M." in București. .. 49, parter, apt. 1, sector 3, împotriva sentinței civile nr.3670 din 25 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul București - secția a VI-a București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. P. S.A. în reorganizare judiciară, cu sediul în București, .-10, sector 4, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Societatea Civilă de Profesională „Marko & U.", cu sediul în București, . nr. 10, etaj 1, sector 1, prin administrator judiciar RVA INSOLVENCY SPECIALISTS S.P.R.L., cu sediul în București, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 noiembrie 2014.
Președinte,Judecător,
A. L. Z. D. V.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.ALZ
Nr.ex.: 7 ex./05.12.2014
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: D. N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 972/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 973/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
