Poprire asiguratorie. Decizia nr. 912/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 912/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-10-2014 în dosarul nr. 28487/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2496/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 912/2014
Ședința publică de la 29 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta . împotriva Încheierii nr. 755/11.09.2014 pronunțate de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele . I. B. - SUCURSALA BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința Camerei de Consiliu nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se învederează instanței că apelanta prin cererea de apel a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 C.p.c., precum și faptul că s-a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.
Curtea, dispune trecerea dosarului în ședință publică și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Constată că, prin încheierea nr. 755/11.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei . având ca obiect înființarea popririi asiguratorii asupra contului bancar IBAN RO22 INGB_ deschis la I. B. – Sucursala București aparținând debitoarei . la concurenta sumei de_.62 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit prevederilor art. 969 NCPC„Poprirea asiguratorie se poate înființa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, în condițiile stabilite la art. 952”.
Potrivit prevederilor art. 952 NCPC „(1)Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată în scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat cerere de chemare în judecată. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță, (2 Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea declarată. (3) Instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazul în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la alin 1 și să depună o cauțiune al cărui cuantum va fi fixat de către instanță”
Din aceste dispoziții legale rezultă că pentru înființarea popririi asigurătorii trebuie dovedită îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: creditorul să nu aibă un titlu executoriu; creanța creditorului să fie constatată printr-un înscris, creanța creditorului să fie exigibilă; creditorul să fi intentat cerere de chemare în judecată pentru realizarea creanței sale.
În cazul în care creanța creditorului nu este constatată printr-un înscris, creditorul trebuie să depună odată cu cererea și o cauțiune de jumătate din valoarea declarată a creanței, iar în cazul în care creanța nu este exigibilă, creditorul trebuie să dovedească faptul că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori să își risipească averea.
Pe lângă raportul juridic dintre creditorul popritor și debitorul poprit, instanța este ținută să constate și existența raportului juridic dintre debitor și terț, raport în temeiul căruia terțul este debitor al celui urmărit de creditorul popritor.
În speță, reclamanta . a invocat drept temei al creanței sale Contractul de vânzare-cumpărare comercială nr 175/21-8 din 30.06.2013, facturile fiscale emise în baza acestui contract și Contractul de mandat nr._/05.08.2014.
În ceea ce privește creanța creditoarei, tribunalul a constatat că aceasta nu este constatată printr-un înscris întrucât Contractul de vânzare-cumpărare nr 175/21-8 din 30.06.2013 este un contract cadru care reglementează condițiile generale ale vânzării-cumpărării de produse, vânzarea – cumpărarea realizându-se în baza comenzilor scrise emise de către cumpărător cu cel puțin 3 zile înainte de data preconizată a achiziționării produselor solicitate (art. 6.1 din contract) plata acestora urmând a fi făcută la termenele și în condițiile stabilite, prețul fiind cel menționat în facturi și în a Anexa nr. 1 la contract (art. 6.2, art. 12). Reclamanta nu a depus la dosar Anexa nr. 1 la contract și nici comenzile emise de pârâtă în baza cărora susține că a livrat produsele facturate, iar facturile fiscale nu sunt însușite de către pârâta-debitoare așa încât, creața menționată în cuprinsul lor nu poate fi considerată ca fiind constatată printr-un înscris.
De asemenea, reclamanta nu a depus la dosar contractul de mandat nr._/05.08.2014 pe care își întemeiază creanța reprezentând cheltuieli de urmărire a debitului în cuantum de 31.325.56 lei, astfel că, nici în cazul acestei sume nu se poate vorbi de o creanță constatată printr-un înscris.
Creanța pretinsă de creditoare nu îndeplinește nici condiția exigibilității, nefiind depuse la dosar înscrisuri însușite de debitoare din care să rezulte data scadenței obligației de plată a contravalorii produselor livrate acesteia.
Reclamanta nu a dovedit nici faptul că a intentat o cerere de chemare în judecată împotriva debitoarei pentru valorificarea dreptului său de creanță, astfel cum impune art. 952 NCPC.
Chiar dacă reclamanta ar fi dovedit că a intentat împotriva debitoarei o cerere de deschidere a procedurii insolvenței (înregistrată sub nr._/3/2014 conform susținerilor creditoarei), tribunalul a apreciat că formularea unei asemenea cereri nu satisface condiția impusă de art. art. 952 NCPC deoarece formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu are ca rezultat valorificarea directă a dreptului de creanță al creditorului asupra bunurilor debitorului, ci începerea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu respectarea principiului privind acordarea unui tratament egal creditorilor de același rang și respectarea ordinii de prioritate a creanțelor conform legislației speciale în materia insolvenței. De altfel, de la data deschiderii procedurii insolvenței se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului, iar valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii colective a insolvenței, astfel că, indisponibilizare sumelor de bani deținute de pârâtă în contul menționat nu-i conferă creditoarei dreptul de a-și îndestula creanța direct din aceste sume, în cazul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei.
Reclamantul nu a dovedit nici îndeplinirea condițiilor impuse de art. 952 alin. 2 și 3 NCPC, deoarece nu a depus la dosar dovada achitării unei cauțiuni de jumătate din valoarea declarată a creanței și nici dovezi în susținerea afirmației sale că există pericolul ca pârâta să își înstrăineze bunurile.
Totodată, nu este îndeplinită nici cerința impusă de art. 969 NCPC, privind existenței unui raport juridic între debitoarea M. SA. și terțul I. –B. – Sucursala București, nefiind depus la dosar niciun înscris doveditor al unui astfel de raport.
Împotriva acestei soluții, creditoarea . a promovat apel, solicitând schimbarea încheierii în sensul admiterii cererii sale.
În motivare, creditoarea a susținut îndeplinirea cerințelor legale pentru luarea măsurii asigurătorii, debitoarea recunoscând datoria în cuantum de 202.436,38 lei prin angajamentul de plată nr. 7988/19.08.2014, împotriva sa fiind promovată o cerere de deschidere a procedurii insolvenței pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 952 și urm. corob. cu art. 456 și urm. NCPC, iar, în probatoriu, a depus înscrisuri.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a dat relevanța cuvenită probelor administrate în cauză, considerentele hotărârii atacate oferind o amplă analiză în fapt și în drept relevantă în pronunțarea încheierii atacate.
În raport de înscrisurile noi depuse în calea de atac, Curtea constată că s-a dovedit existența creanței întrunind cerințele prevăzute de art. 952(1) NCPC, precum și înregistrarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Creditoarea nu a afirmat îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 952(2) și (3) NCPC, astfel că rămâne valabil cadrul fixat de prima instanță.
Chiar dacă cerințele cu privire la creanța invocată au fost acoperite în calea de atac, rămâne neîndeplinită cerința intentării unei cereri de chemare în judecată împotriva debitoarei pentru valorificarea dreptului de creanță. În acest cadru, Curtea împărtășește punctul de vedere al primei instanțe potrivit căruia cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu întrunește cerințele unei veritabile cereri de chemare în judecată pentru valorificarea dreptului de creanță deoarece are drept scop declanșarea unei proceduri colective și unitare pentru acoperirea pasivului debitoarei, eventuala măsură asiguratorie neconferind o prioritate creditoarei ale cărei acțiuni sau măsuri de executare silită ar fi suspendate de drept.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază drept legală și temeinică încheierea atacată și, în baza art. 460 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . împotriva încheierii nr. 755/11.09.2014 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatele . I. B. - SUCURSALA BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,
V. D. I. G. M. I.
Red./Dact. - VD./5 ex.
Judecător fond - I. B.
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
| ← Radiere. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 668/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
