Pretenţii. Decizia nr. 306/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 2698/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3098/2013)
DECIZIE Nr. 306/2014
Ședința publică de la 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător D. A.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR împotriva sentinței civile 4808/2013 pronunțată la data de 12.06.2013 de către Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta reclamantă, prin doamna consilier juridic G. Madaroș cu împuternicire la dosar, intimata pârâtă ., prin avocat S. M. M. cu împuternicire avocațială colectivă aflată la fila nr.47, lipsind intimatul pârât C. B. F.-O. LICHIDATOR JUDICIAR AL ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul formulat.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile pronunțate de către instanța de fond și obligarea pârâtei la plata sumei de 993.888,56 lei reprezentând contravaloarea lipsă folosință, majorări de întârziere, TVA și majorări TVA aferente perioadei 06.2010 – 09.2012.
Apelanta reclamantă, prin consilier juridic, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că pârâta nu datorează nimic pentru contravaloarea folosinței terenului, întrucât și ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare pârâta a plătit chirie pentru folosirea termenului respectiv.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită respingerea apelului ca nefondat, respectiv neîntemeiat, pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata pârâtă, prin apărător, învederează instanței art. 129 din Codul de procedură civilă, aceasta fiind de părere că apelanta nu și-a probat lipsa de folosință.
CURTEA
Deliberand asupra apelului:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă reclamanta Administrația F. Imobiliar a chemat în judecată pârâta . solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata sumei de 93.888,56 lei reprezentând:
- contravaloare lipsă folosință în valoare de 624.467,58 lei aferentă perioadei 06._;
- TVA în valoare de 148.829,51 lei aferentă aceleiași perioade;
- majorări de întârziere aferente contravalorii lipsei de folosință în cuantum de 178.376,55 lei calculate pentru perioada 06._;
- majorări TVA în valoare de 42.214,92 lei, aferente aceleiași perioade.
Prin Sentinta civila nr.4808 pronuntata in sedinta publica din data de 12 Iunie 2013, Tribunalul a respins cererea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.761/30.05.2006, încheiat între Municipiul București și ., pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra spațiului comercial reprezentând lotul 1 situat în București, ., sector 1, identificat cu nr. cadastral_/1.
Odată cu spațiul comercial s-a transmis pârâtei și dreptul de folosință asupra suprafeței de teren de 1158 mp aflată sub construcție.
S-a prevăzut în mod expres că „pârâta va fi și titularul unui drept de superficie compus din dreptul de folosință asupra întregului teren în suprafață de 1158 mp și din dreptul de proprietate asupra construcțiilor”.
Rezultă din cuprinsul acestui contract că societatea pârâtă a dobândit dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției din București, . cu titlu gratuit, părțile nestabilind în cuprinsul contractului obligația de plată a unei sume de bani pentru folosința terenului.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta Administratia F. Imobiliar, care a solicitat schimbarea in tot a hotararii si admiterea cererii astfel cum a fost formulata.
In motivare, apelanta a aratat ca astfel cum s-a stipulat și în contractul de vânzare-cumpărare-fila 3 alin. 3 "spațiul comercial și terenul aferent se află în posesia societății cumpărătoare conform contractului de închiriere pentru suprafețe locative cu altă destinație decât aceea de locuință nr._/01.10.1990, încheiat ICRAL HERĂSTRĂU.
Pârâta a achitat chirie pentru folosința terenului până în luna decembrie 2006, așadar și după încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Începând cu luna decembrie 2006, pârâta nu și-a mai îndeplinit obligația de plată, reclamanta anunțând concediul contractului de închiriere și ulterior promovând acțiune în instanță.
În cercetarea prezentei spețe instanța de fond s-a aplecat îndeosebi asupra cadrului legislativ și modului de calcul al debitului solicitat astfel încât respingerea acțiunii cu această motivare a fost cu totul neașteptată nefiind pusă în discuție folosința gratuită sau nu a terenului.
Este evident așadar că ulterior încetării contractului de închiriere pentru utilizarea terenului pârâta datorează contravaloare lipsă folosință și TVA calculate în conformitate cu normele legale în vigoare precizate deja la instanța de fond.In drept au fost invocate prevederile art. 282 si urm. Cod procedura civila.
In apel a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand sentinta apelata in raport de motivele invocate, Curtea retine ca instanta de fond a interpretat corect materialul probator administrat in cauza, apelul fiind nefondat .
Intre parti a fost incheiat la data de 30.05.2006 un contract de vanzare cumparare prin care intimatei i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra unor constructii in suprafata de 1244,18 mp, situate in Bucuresti, ., Sector 1.
In art. 1 al contractului se arata ca odata cu spatiul comercial se transmite si dreptul de folosinta asupra suprafetei de teren de 1.158 mp, aflat sub constructiile ce fac obiectul contractului si ca vanzatorul constituie un drept de servitute ce va greva terenul.
Dreptul de superficie este un drept real imobiliar care reuneste dreptul de proprietate asupra unei constructii si un dezmembramant al dreptului de proprietate asupra unui teren apartinand unei alte persoane, care presupune folosinta terenului .
In cauza, asa cum corect a retinut prima instanta, dreptul de superficie a fost dobandit prin act juridic, respectiv contractul de vanzare cumparare mentionat anterior, cu titlu gratuit intrucat in contract se prevede numai pretul vanzarii, nu si al superficiei.
In consecinta, dreptul de folosinta a carui incalcare o invoca apelanta in cererea de chemare in judecata nu se regaseste in patrimoniul acesteia, fiind transmis intimatei.
Curtea constata lipsite de relevanta sustinerile apelantei referitoare la decizia comerciala nr. 49A/03.02.2011 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VI a comerciala, constatand ca actiunea ce a facut obiectul dosarului nr._/3/2009 avea un alt obiect si o alta cauza juridica fata de pricina de fata.
In ceea ce priveste sustinerea apelantei in sensul ca instanta de fond ar fi fost obligata sa puna in discutie folosinta gratuita a terenului, Curtea constata ca apelanta a fost cea care a depus la dosarul cauzei contractul de vanzare cumparare din data de 30.05.2006 si ca analiza probatorului se face cu ocazia delibararii.
Pentru considerentele expuse, Curtea, in temeiul articolului 296 Cod Procedura Civila va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamanta, pastrand hotararea primei instante.
Conform art. 274 alin.1 Cod procedura civila, apelanta va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata catre intimata, retinand culpa procesuala a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR cu sediul în București, .. 16, sector 3, împotriva sentinței civile 4808/2013 pronunțată la data de 12.06.2013 de către Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata pârâtă . cu sediul în București, ., sector 1 și în București, .. 14, ., ., sector 6, ca nefondat.
Obligă apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei către intimată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. H. D. A.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
5 ex.
10.07.2014
……………
Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: L. E. G.
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 1898/2014.... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1209/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
