Pretenţii. Decizia nr. 376/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 376/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 24273/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 253/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.376/2014
Ședința publică de la 02 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanții-reclamanți H. G. L., G. I.-G., H. F. și H. M. A., împotriva Sentinței civile nr.7142 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-reclamanți, prin avocat P. E., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.47/03.04.2012 și intimata-pârâtă, prin avocat M. V., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de apel faptul că intimata-pârâtă a depus la data de 27.05.2014, prin compartimentul registratură, întâmpinare și înscrisuri.
Reprezentanții părților prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii. Susține că instanța de fond în mod greșit a reținut că dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 nu ar fi aplicabile. Dimpotrivă, consideră că aceste prevederi sunt incidente în prezenta speță, întrucât, prin introducerea alin.3, legiuitorul a înțeles să reglementeze un caz distinct de acordare a despăgubirilor. Mai mult, apreciază că nu se poate interpreta acest text de lege, prin normele C.S.A., care nu pot fi contrare. De altfel, există diferență între textul de lege și normele C.S.A., respectiv art.26 din Ordinul nr.14/2011(aplicabil la acea dată), care face referire la toți membrii familiei șoferului vinovat. Or, dispozițiile art.50 alin.3 din Legea nr.136/1995 sunt foarte clare, potrivit cărora doar soția, soțul și persoanele aflate în întreținere pot beneficia de despăgubiri. Prin urmare, apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală raportat la aceste dispoziții. Depune la dosar practică judiciară și concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, susținând că sentința atacată este legală. Învederează faptul că accidentul s-a produs din culpa exclusivă a conducătorului auto H. I.. În ceea ce privește polița de asigurare aceasta este una de răspundere civilă auto, eliberată în temeiul Legii nr.136/1995. Astfel, dispozițiile art.41, art.49 și art.50 din acest text de lege fac referire la terțe persoane prejudiciate. Or, în prezenta speță, nu este vorba despre o răspundere delictuală, întrucât asiguratul a decedat din propria culpă. În ipoteza în care nu ar fi decedat, acesta nu ar fi fost îndreptățit la despăgubiri și nici reclamanții nu ar fi putut promova acțiune împotriva lui, în condițiile în care nu sunt victime directe pentru a beneficia de despăgubiri ca urmare a producerii accidentului. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București, reclamanta H. Gabriele L., G. I. G., Heroriu F. și H. M. A. a chemat în judecată pârâta . GROUP SA, solicitând obligarea acesteia la plata daunelor morale în cuantum de 300.000 lei pentru fiecare reclamant în parte, pentru decesul lui H. I. soț și tată al reclamanților, și respectiv pentru reclamanta H. G. L., în calitate de soție și 10.000 lei daune materiale; cu obligarea la plata de penalități de întârziere în cuantum de 0,2%/zi întârziere la sumele solicitate de la data pronunțări hotărârii până la achitarea integrală a debitului.
S-a arătat, în motivarea cererii să la data de 29.03.2012, pe raza localității Chizătău DN 6, județul T., H. I. a pierdut controlul volanului, autoutilitara pe care o conducea, înmatriculată cu nr._ intrând pe contrasens în coliziune cu autotrenul condus de Galv M. M., H. I. decedând în urma impactului.
S-a reținut vinovăția lui H. I. în producerea accidentului, prin Ordonanța din 04.03.2013 dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală a acestuia.
S-a mai arătat că autoturismul beneficia de P. de asigurare RCA ./10/U4/CA nr._, valabilă la data accidentului, încheiată cu pârâta.
S-a mai arătat că în urma pierderii soțului și tatălui reclamanții au înregistrat prejudicii atât de natură materială cât și morală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 49 și art. 50 Legea nr.136/1995 ; dispozițiile art. 26 alin. 1, art. 36 și art. 37 Norma CSA din 29.11.2011; art. 453 c.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată la 18.09.2013 s-a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
S-a susținut că în cauză lipsesc elementele răspunderii civile delictuale a asiguratului, și ca o consecință lipsește răspunderea contractuală a asigurătorului O. .
Raportat la dispozițiile art. 41 din legea 136/1995 s-a susținut că în cauză nu s-a săvârșit o faptă ilicită, contrară legii cu consecințe prejudiciabile, în sensul că suprimarea propriei vieți în orice mod, indiferent de rezoluție, nu îndreptățește terțele persoane la despăgubiri, fiind de principiu că obligația de reparare implică necesar cauzarea, printr-o faptă sancționată de lege a unui prejudiciu terței persoane.
S-a mai arătat că reclamanții se află într-o situație exceptată de art. 40 și art. 50 alin. 3 din lege de la despăgubiri.
În drept au fost invocate dispozițiile Directivei 2009/103 a CE; art. 27 Ordinul CSA nr. 14/2011.
Prin sentința civilă nr. 7142/11.12.2013 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâtă; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată; a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat cu privire la excepția invocată, raportat a dispozițiile art. 36 c.pr.civ. faptul că existența sau inexistența drepturilor și obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond, ce impune cenzura acestora și implicit soluționarea cauzei.
Cu privire la fondul litigiului s-a reținut urmare a interpretării dispozițiilor art. 48 alin. 1 și art. 50 alin. 3 din lege faptul că se pot acorda despăgubiri soțului sau persoanelor care se află în întreținerea proprietarului ori a conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului, numai dacă acestea au fost vătămate corporal sau au decedat în accidentul respectiv, aflându-se în afara vehiculului care a produs accidentul sau în acel vehicul.
A apreciat instanța că în același sena dispun si prevederile art. 26 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011.
Raportat la dispozițiile art. 49 alin. 1 Legea nr.136/1995 asigurătorul acordă despăgubiri, în temeiul contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratul vinovat de producerea evenimentului asigurat răspunde față de terțele persoane.
Conducătorul autovehiculului, vinovat de producerea accidentului, nu are și calitatea de beneficiar al asigurării astfel că nici succesorii săi nu pot beneficia de repararea pagubelor suferite, legea nerecunoscându-le calitatea de terți prejudiciați.
Suferința pentru decesul soțului sau tatălui nu constituie risc asigurat în sensul Legii 136/1995, în temeiul asigurării RCA numai o asigurare de viață pentru accidente îndreptățind la despăgubiri de natura celor solicitat.
Împotriva aceste sentința au formulat apel reclamanții pentru motive de nelegalitate și netemeinicie .
S-a susținut în motivarea cererii faptul că soluția atacată este rezultatul interpretării greșite a dispozițiilor legale incidente, care urmăresc, prin reglementarea RCA protejarea tuturor victimelor unui accident, repararea prejudiciilor suferite de aceștia în egală măsură fiind socotite victime soțul/soția și persoanele aflate în întreținerea conducătorului vehiculului asigurat, vinovat de producerea accidentului.
S-a mai arătat că interpretarea nu este contrară Directivei nr.2009/103/CE.
Solicitările reclamanților s-a mai arătat sunt în concordanță cu dispozițiile art. 50 alin. 3 din lege.
Prin, întâmpinarea formulată la 27. 05. 2014, intimata O. a solicitat respingerea apelului pentru motive identice celor invocate în primă instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
A rezultat că la data de 29.03.2012, pe DN 6, pe raza localității Chizătău, județul T., H. I., aflat la volanul autoutilitarei Opel Combo nr._ a pierdut controlul volanului și a intrat pe contrasens, intrând în coliziune cu autocarul marca Volvo nr._ condus de Galv M. M., în urma impactului conducătorul H. I. decedând.
Prin Ordonanța din 04.03.2013 emisă de P. de pe lângă Judecătoria Lugoj dosar 634/P/2012 s-a dispus în temeiul art. 249 art. 11 pct. 1 lit. b, lit. d și lit. g c.p.p. scoaterea de sub urmărire penală a numitului G. M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 1789 și art. 184 alin. 1 și 3 c.p. și neînceperea urmăririi penale față de H. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 184 alin. 1 și alin. 3 c.p.
Prin ordonanța menționată s-a reținut culpa exclusivă a conducătorului auto H. I. în producerea evenimentului rutier.
La data accidentului, pentru autoturismul condus de H. I. era în vigoare polița RCA ./10/U4/CA nr._/10.11.2011.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 50 alin1, alin. 2 și alin. 3 potrivit cărora despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri; în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile urmează a fi acordate atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv; despăgubirile se acordă prin excepție și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului.
Dispozițiile art. 50 alin. 3 din lege se interpretează prin coroborare cu art. 26 din Normele privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule Ordinul CSA nr.14/2011 în vigoare la data producerii evenimentului rutier, potrivit cărora asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentruprejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă.
Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru cazul în care persoanele care solicită despăgubiri pentru vătămări corporale sunt membri ai familiei asiguratului, conducătorului auto sau ai oricărei altei persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident de vehicul.
Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții rezultă cu claritate că asigurătorul nu datorează despăgubiri membrilor familiei conducătorului auto vinovat de producerea accidentului decât pentru vătămări corporale suferite în urma accidentului.
Despăgubirile solicitate în cauză nu pot fi asimilate celor restrictiv permise de lege, nu se circumscriu dispozițiilor art. 50 alin. 3 din lege nefiind calificate de legiuitor ca prejudicii pentru care să fie antrenată răspunderea patrimonială a conducătorului auto.
În consecință, întrucât prejudiciul atât material suportat de membrii familiei conducătorului auto vinovat de producerea accidentului, constând în cheltuieli legate de înmormântare cât și cel moral cauzat de pierderea acestuia exced răspunderii civile nefiind acoperit în condițiile contractului de asigurare RCA ci doar de un eventual contract de asigurare pentru riscurile ce afectează viața.
În mod corect, prima instanță a reținut că reclamanții nu au calitatea de persoane îndreptățite a fi despăgubite, angajarea răspunderii contractuale a asigurătorului fiind condiționată de existența obligației de plată în sarcina asiguratului.
În lipsa existenței răspunderii patrimoniale pentru fapta proprie a conducătorului auto vinovat de accident și ca urmare a faptului că acesta nu este îndreptățit la despăgubiri nici în nume propriu, așa cum rezultă din art. 50 alin. 2 din lege, nu poate fi angajată răspunderea contractuală, subsidiară a asigurătorului.
Reține că dispozițiile art. 50 alin. 1, alin. 2 și alin. 3 din lege precum și art. 26 alin. 1 pct. 4 din Norma aprobată prin Ordinul CSA nr. 14/2011 sunt în concordanță cu dispozițiile art. 12 alin. 1 și 2 Directiva nr. 2009/103/CE din 16.12.2009 potrivit cărora membrii familiei asiguratului, conducătorului auto sau oricărei alte persoane a cărei răspundere civilă este angajată într-un accident și acoperită de asigurare nu sunt excluși de la beneficiul asigurării pentru vătămările corporale.
Rezultă per a contrario, că rudele celui vinovat sunt excluse de la orice alte despăgubiri în afara celor datorate pentru vătămările corporale suferite, direct și nemijlocit în urma accidentului.
Întrucât vătămările nu sunt de natura celor strict prevăzute de lege nu îndreptățesc reclamanții la despăgubiri.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, raportat la dispozițiile art. 480 c.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
Reținând culpa procesuală a apelanților, raportat la dispozițiile art. 453 alin. 1 c.pr.civ. și 455 c.pr.civ., îi va obliga la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții-reclamanți H. G. L., G. I.-G., H. F. și H. M. A., toți cu domiciliul ales la S.C.P.A. J., G., V. & Asociații, din G., ..141, ..58, județul G., împotriva Sentinței civile nr.7142 din 11.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A., cu sediul în București, ..23, sector 1, ca nefondat.
Obligă apelanții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.245 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. S. S.G. N.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./24.06.2014
Nr.ex.: 7
Fond: Tribunalul București
Președinte: V. M.A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 377/2014. Curtea de Apel... | Radiere. Decizia nr. 12/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
