Pretenţii. Decizia nr. 427/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 765/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2595/2013)
DECIZIE Nr. 427/2014
Ședința publică de la 19 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. H.
Judecător A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă R. A. REGISTRUL AUTO R. împotriva sentinței civile numărul 2934 din data de 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.01.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrată din prezenta, când Curtea, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 05.02.2014, la 12.02.2014 și la 19.02.2014 și a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberand asupra recursului:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Reșița, reclamanta . SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta R. Autonomă Registrul Auto Român pronunțarea unei sentințe prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 6669,95 lei cu titlu de debit conform facturii nr._/30.09.2009, a raportului de service nr.129/11.09.2009, precum și în baza procesului verbal din 28.01.2009.
Prin sentința civilă nr. 3512/23.11.2012 Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă cauza a fost înregistrată sub nr._ .Prin sentinta civila nr. 2934 pronuntata in sedinta publica din data de 09 aprilie 2013, Tribunalul a admis cererea si a obligat parata la plata sumei de 6669,95 lei contravaloare factura si la 514,20 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca între reclamantă, în calitate de furnizor, și pârâtă, în calitate de achizitor, s-a încheiat contractul de furnizare nr. 2077/18.12.2008 având ca obiect livrarea, instalarea și punerea în funcțiune a echipamentului „Sursă neîntreruptibilă (UPC-uri-30 kVA) – 4 buc”.
În baza contractului menționat, reclamanta a livrat și a pus în funcțiune echipamentul la data de 28.01.2009, întocmindu-se procesul-verbal nr. 46/2009 semnat de ambele părți.
La data de 11.09.2009 echipa de service a reclamantei a remediat un incident în funcționarea echipamentului, înlocuind anumite componente menționate în raportul de service nr.123 și apoi facturate pentru suma de 6669,95 lei ce face obiectul prezentei cereri.
Tribunalul constată că în raportul de service este menționată ca și cauză a defecțiunii o conexiune galvanică între împământare și nul, aspect în raport de care pârâta nu a făcut nicio apărare, învederând doar că ar fi fost efectuate măsurători în prezența ambelor părți din care ar fi rezultat că echipamentul funcționa în parametrii legali acceptați, însă la dosar nu au fost depuse dovezi în acest sens.
Raportul de service a indicat că înlocuirea componentelor se face în regim service, iar în baza obligației de garanție, împrejurare față de care prepușii pârâtei nu au consemnat nicio obiecțiune.
Se apreciază, în consecință, că pârâta datorează costul componentelor, conform obligației asumate prin art. 10.2 din contract.
Impotriva acestei sentinte, cu respectarea termenului prevazut de lege a declarat recurs parata R. A. Registrul Auto R., solicitand in principal casarea hotararii, iar in subsidiar modificarea in tot, in sensul respingerii cererii.
Primul motiv de recurs invocat este necompetenta functionala a instantei de fond, recurenta aratand ca în conformitate cu prevederile art. 286 alin. 1 din O.G. 34/2006 (forma în vigoare atât la data de 30.09.2009 când a fost emisă factura a cărei contravaloare se solicită prin acțiune, cât și la data încheierii contractului de achiziție publică), competența de soluționare a proceselor și cererilor privind executarea contractelor de achiziție publică aparține în primă instanță secția de contencios administrativ și fiscal în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. In concluzie, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparținea Tribunalului București - Secția a IX a contencios administrativ și fiscal.
In al doilea motiv de recurs, intemeiat in drept pe art. 3041 Cod procedura civila, se critica hotararea pentru netemeinicie, aratand ca după remedierea defecțiunilor constatate la U.P.C, S.C. Endress G. România S.R.L a emis Factura nr._/30.09.2009 a cărei contravaloare a solicitat-o prin acțiunea promovată, fără a avea în vedere faptul că operațiunile efectuate în data de 11.09.2009 erau în 286 sarcina sa în baza garanției acordate pentru produsele furnizate și că produsul furnizat se afla în
perioada de garanție prevăzută contractual.
Prin adresa nr. 462/05.10.2009, R.A.R-R.A a restituit reclamantei S.C. Endress G. România S.R.L factura nr._ din 30.09.2009 care nu a fost acceptată la plată cu motivarea că utilajul NETPRO 33 a fost montat în data de 28.01.2008, iar la data de 11.09.2009 acesta beneficia de garanție conform art. 18.2 din contract.
Întrucât nu a fost o defecțiune datorată folosirii necorespunzătoare sau o intervenție neautorizată, R.A.R-R.A a solicitat S.C. Endress G. România S.R.L, repararea produselor în baza garanției acordate produselor conform prevederilor art. 18 din contract și a prevederilor Legii 449/2003.
Simplul fapt, că în mod absolut nelegal și nejustificat, la data de 11.09.2009, intimata reclamantă nu a bifat așa cum era legal și corect, căsuța privind efectuarea de reparații în perioada de garanție pe care trebuia să o acorde produsului furnizat, este nerelevant, nu este de natură să o exonereze pe reclamantă de răspundere. Defecțiunea produsului furnizat a fost notificată în perioada de garanție.
Instanța de fond a încălcat principiul preeminenței interesului public asupra interesului privat.
Contractul de achiziție publică de furnizare este un contract administrativ. Regimul juridic al contractului administrativ este stabilit de legea contenciosului administrativ și este un regim juridic de drept public, în sensul că părțile nu se află pe poziție de egalitate, întrucât, în această materie, interesul public predomină asupra interesului privat. Protejarea interesului public, presupune că părțile trebuie să accepte clauzele stabilite prin lege. Ori, prin lege și prin contract era stabilită obligația intimatei reclamante de a repara toate defecțiunile care apar la produsul furnizat în perioada de garanție.
Instanța de fond, nu și-a exercitat rolul activ, prevăzut de art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă, în sensul că nu a solicitat explicații și lămuriri părților cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care acestea au invocat-o în susținerea pretențiilor și apărărilor lor. Instanța de fond nu a nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente.
În virtutea rolului său activ, instanța de fond, putea să pună în discuția părților, chiar și din oficiu, necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică, pentru a se stabili dacă lucrările executate se încadrau sau nu în obligația de garanție pe care reclamanta trebuia să o acorde produsului furnizat.
Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile contractului intervenit între părți, precum și probele administrate.
Din probele administrate rezulta în neechivoc, că produsul furnizat de reclamantă în perioada de garanție și ca atare obligația de reparare a acestuia revenea reclamantei.
Motivul III de recurs crtitica încălcarea principiului contradictorialității și dreptul său la apărare, i,nstanța de fond omitand să pună în discuția părților o excepție invocată prin întâmpinarea formulată.
Articolul 7 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, stabilește ca regulă obligativitatea procedurii administrative prealabile, statuând și termenele în care aceasta trebuie îndeplinită. Procedura prealabilă nu poate fi făcută oricând, ci numai într-un anumit termen stabilit de lege.
In situația în care acțiunile au ca obiect contracte administrative, plângerea prealabilă trebuie făcută în termenul de 6 luni, prevăzut la aliniatul 7, care va începe să curgă, potrivit art. 7 alin. 6 din legea 554/2004.
Între părți s-a încheiat un contract de achiziție publică, care este un contract administrativ și căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 554/2004. În aceste condiții procedura concilierii prealabile, nu putea să fie făcută oricând, ci numai într-un termen determinat de 6 luni.
Nu au fost administrate probe in recurs.
Analizand sentinta atacata, in raport de motivele invocate, Curtea retine ca instanta de fond a analizat corect materialul probator administrat in cauza si a aplicat judicios normele juridice incidente, recursul fiind nefondat .
In ceea ce priveste exceptia de necompetenta functionala a Sectiei civile a Tribunalul Municipiului Bucuresti, care a solutionat in fond pricina se constata ca fata de dispozitiile art. 286 alin.1 din OUG nr. 34/2006, in forma in vigoare la data inregistrarii cererii de chemare in judecata: 29 august 2012 recursul se judeca, in conditiile art. 286 alin.1, care prevede ca Procesele si cererile privind executarea, anularea, nulitatea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie pubica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.Prin . noului Cod civil, sectiile comerciale au fost reorganizate ca sectii civile, astfel incat instanta care a solutionat cauza pe fond era competenta sa solutioneze recursul promovat de R. A. Registrul Auto R..
Potrivit principiului neretroctivitatii legii, inscris in art. 15 alin.2 din Constitutie, normele de competenta sunt de imediata aplicare, competenta apartinand instantei prevazute in actul normativ in vigoare la data promovarii procesului.
In ceea ce priveste critica privind incalcarea principiului contradictorialitatii si a dreptului la aparare, prin omisiunea de a pune in discutia partilor exceptia tardivitatii procedurii prealabile, Curtea constata cu prioritate, ca reprezentantul recurentei parate a declarat inainte de inceperea dezbaterilor asupra fondului ca nu mai are exceptii de invocat, retinandu-se ca si recurenta este in culpa pentru nesolutionarea acestei exceptii.
Se observa de asemenea, ca prin intampinarea depusa pe rolul Judecatoriei Resita, parata R. A. Registrul Auto R. a invocat efectuarea cu intarziere a procedurii prealabile administrative ca o aparare pe fond, fara a invoca vreo exceptie.
Omisiunea de a analiza aceasta aparare a recurentei intimate nu este de natura a atrage casarea hotararii pronuntate in fond, nefiind incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct.1- 5 Cod procedura civila, urmand ca instanta de control judiciar, in temeiul art. 304`1 sa solutioneze exceptia tardivitatii procedurii prealabile.
Curtea constata ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr.554/2004, contractul incheiat intre parti nefiind un act administrativ, ci un contract comercial de achizitii publice, caruia ii sunt aplicabile dispozitiile speciale din OUG 34/2006, completate cu normele juridice de drept comun care reglementeaza raspunderea civila contractuala.
In consecinta, intimata reclamanta, inainte de promovarea litigiului trebuia sa indeplineasca o singura procedura prealabila, aceea prevazuta de art. 720`1 Cod procedura civila, obligatie ce a fost indeplinita.
In ceea ce priveste motivele de recurs prin care se invoca netemeinicia hotararii recurate, Curtea constata ca raporturile juridice dintre parti nu sunt raporturi de drept administrativ, nefiind aplicabil principiul preemtiunii interesului public asupra celui privat, ci cel al obligativitatii contractului fata de parti .
Potrivit clauzei inscrise in art. 10.2 din contract, recurenta parata este obigata sa plateasca pretul produselor sau serviciilor receptionate in termen de 10 zile de la primire facturii. Asa cum reiese din raportul de service nr. 129/11.09.2009, ce a fost acceptat de catre R. A. Registrul Auto R., operatiunile efectuate de intimata nu se incadreaza in cele prevazute in art. 18 din contract cu privire la obligatia de garantie.
Conform dispozitiilor contractuale care reglementeaza obligatia de garantie, intimata nu raspunde pentru utilizarea necorespunzatoare a produsului, iar conform raportului de service, acceptat de catre recurenta, asa cum s-a aratat anterior, cauza defectiunii a fost conexunea galvanica intre impamantare si nul.
Referitor la sustinerile recurentei in sensul ca instanta de fond, in virtutea rolului activ ar fi trebuit sa dispuna efectuarea unei expertixe tehnice, pentru a se afla daca lucrarile efectuate de intimata se incadreaza in cele pentru care exista obligatia de garantie, Curtea retine ca recurenta nu a solicitat administrarea probei cu expertiza nici prin intampinarea depusa la prima instanta sesizate si nici in fata Tribunalului Bucuresti, desi era indreptatita sa invoce probe in aparare.
Rolul activ nu presupune ca instantei de judecata sa se substituie partii sau sa se erijeze in aparatorul recurentei, care a beneficiat de reprezentare jurdica. Articolul 129 Cod procedura civila permite instantei sa dispuna administrarea acelor probe pe care le considera utile pentru aflarea adevarului, or in cauza, materialul probator administrat a fost suficient pentru pronuntarea unei hotarari temeinice.
Pentru aceste motive, Curtea, in temeiul art. 304 indice 1 si 312 alin.1 Cod procedura civila va respinge recursul declarat de R. A. Registrul Auto R. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă R. A. REGISTRUL AUTO R. împotriva sentinței civile numărul 2934 din data de 09.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul numărul_, în contradictoriu cu intimata reclamantă . SRL, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. H. A. M. S. G. VINȚANU
U.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud. M.H.
Tehnored. I.N.
2 ex.
10.04.2014
…………………………
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: L. N. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2029/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligatia de a face. Decizia nr. 498/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
