Pretenţii. Decizia nr. 669/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, prin avocat C. Dojică care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă, prin consilier juridic Z. M. care depune delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimata pârâtă a depus prin serviciul registratură la 12.03.2014 întâmpinare.

Recurenta reclamantă, prin avocat depune în ședință dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 230 lei și a timbrului judiciar de 3 lei, anulate de instanță.

La interpelarea instanței, intimata pârâtă, prin consilier juridic arată i-a fost comunicată întâmpinarea motiv pentru care arată că nu solicită acordarea unui termen.

Părțile, prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat.

Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de recurs.

Recurenta reclamantă, prin avocat solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Învederează instanței că nu se poate pune semnul egalității între certificatul de garanție și certificatul de omologare.

La interpelarea instanței, intimata pârâtă, prin consilier juridic arată că certificatul de omologare este singurul document cerut pentru a îndeplini condițiile de eligibilitate în cadrul licitației publice. Apreciază că certificatul de omologare este echivalentul certificatului de garanție.

Recurenta reclamantă, prin avocat apreciază că la fiecare livrare, produsele trebuiau să fie însoțite de acest certificat de omologare, astfel cum prevăd dispozițiile contractuale.

Învederează instanței faptul că piesele ce au fost livrate nu au putut fi folosite. Solicită instanței obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere.

Intimata pârâtă, prin consilier juridic solicită instanței respingerea recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Învederează instanței că în fața instanței de fond reclamanta nu a vorbit despre deficiențe ale pieselor ci despre faptul că acestea nu erau însoțite de certificatul de omologare.

La interpelarea instanței, recurenta reclamantă, prin avocat arată că aceasta a semnalat intimatei pârâte deficiențele pieselor. Arată că acestea nu au putut fi folosite.

Intimata pârâtă, prin consilier juridic învederează instanței că în temeiul dispozițiilor art. 14.4 din Contractul subsecvent, certificatul de omologare este obligatoriu numai la prima livrare, urmând ca la celelalte livrări să se prezinte certificatele de garanție.

Pentru toate acestea dar și pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

La interpelarea instanței arată că nu i-au fost solicitate de către recurenta reclamantă certificatele de garanție.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 5286 din 2.07.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta C. . drept obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 65.235,43 cu titlu de daune interese, pentru considerentul că în cazul unor livrări succesive de piese de schimb cu același reper certificatul de omologarea trebuia prezentat doar la prima livrare.

Împotriva acestei sentințe civile, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 287¹⁶ alin. 1 din OUG nr. 34/2006 a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 17.12.2013 a fost înregistrat dosarul nr. 3660/2013 (nr. unic_ ).

Recurenta reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală deoarece instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecății a ajuns la concluzia eronată că dispozițiile contractului cadru încheiat de părți se aplică și în cazul particular al contractului subsecvent nr. 46-2295/20.12.2010.

Astfel, se susține că, potrivit contractului menționat referitoare la clauza 14.4(III), nu pot fi interpretate prin raportare la produsele livrate în baza altor contracte, ci separat, individual motiv pentru care, nefiind vorba de livrări succesive ale aceluiași reper, obligativitatea intimatei-pârâte de prezentare a certificatului de omologare, pentru fiecare contract subsecvent încheiat, subzistă. Se solicită în consecință admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).

Intimata-pârâtă legal citată a formulat întâmpinare prin care, argumentat în fapt și în drept a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Nu au fost administrate probe noi, în sensul dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.

Curtea, verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate, susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente în materie constată că, recursul este nefondat pentru urm motive:

Între părți s-a încheiat la data de 11.12.2009 acordul cadru de furnizare nr._ având drept obiect obligația recurentei reclamante de a achiziționa de la intimata-pârâtă o cantitate de piese printre care și flapsuri în cantitate minimă de 5 piese și maximă de 20 piese, conform pct. 3 din Anexa la acordul cadru.

Potrivit art. 3.1 din Acordul Cadru, achiziționarea efectivă a pieselor se realiza în mod corect prin încheierea de contracte subsecvente pentru anumite piese și cantități, cu respectarea limitelor minime și maxime prevăzute în Acordul Cadru.

În acest context juridic între părți s-a încheiat pe lângă alte contracte și contractul subsecvent nr. 46-2295/20.12.2010 având drept obiect achiziționarea unui număr de 6 flapsuri (poziția 7 din anexă), identificate prin cadrul SAPX 7B 2024, comandă care trebuia livrată în 5 zile.

Potrivit art. 14.4. pct. III din contractul subsecvent, părțile au convenit ca în cazul produselor de calitate echivalentă (speța de față), certificatele de omologare să fie prezentate în mod obligatoriu de intimata-pârâtă, doar la prima livrare, urmând ca la celelalte livrări, să fie prezentate numai certificatele de garanție.

Cum, în cauza de față intimata – pârâtă a efectuat livrări succesive ale aceluiași reper, Curtea consideră că, certificatul de omologare trebuia prezentat doar la prima livrare, nu și la următoarele livrări așa cum greșit consideră recurenta, în contextul în care, în perioada de 7.01._10 (filele 71-88) reperul identificat prin cadrul SAPX 7B2024 a fost livrat recurentei, în executarea Acordului Cadru nr. 47-123 din 11.12.2009, recepționate și achitate fără obiecțiuni de către reclamantă.

În această situație, Curtea considerând că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt pe baza înscrisurilor existente în dosar și a dat relevanță cuvenită normelor juridice incidente în speță, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă R. A. DE TRANSPORT BUCURESTI-R.A împotriva Sentinței Civile nr. 5286/02.07.2013, pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă C. .>