Pretenţii. Sentința nr. 6422/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6422/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2014 în dosarul nr. 76978/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.168
Ședința publică de la 14 martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanții M. P. și M. P. împotriva Sentinței civile nr.6422 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. D.D.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr._ din 14 martie 2014, lipsă fiind apelanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile declarate nu au fost legal timbrate.
Curtea pune în discuție excepția de netimbrare a apelurilor declarate.
Intimata prin avocat solicită admiterea excepției de netimbrare și în consecință anularea apelurilor ca netimbrate. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberand, se retin urmatoarele:
Prin sentința civilă nr. 6422/31.10.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI a in dosarul nr_, s-a admis cererea precizata formulata de reclamanta S.C. E. E. D.D., fiind obligati paratii M. P. si M. P. la plata sumei de_,62 lei cu titlu de despagubiri si a sumei de_,39 lei cu titlu de daune interese reprezentand dobanda legala aferenta debitului, calculata de la 31.12.2008 si pana la 31.08.2013, precum si la plata dobanzii legale pana la achitarea integrala. De asemenea, paratii au fost obligati la plata sumei de_,41 lei cu titlu de taxa judiciara de timbru, timbru judiciar, onorariul expertului si onorariul avocatial.
In motivare, s-a retinut ca, între reclamanta E. E. D.D, în calitatea de cesionar și pârâții M. P. și M. P., în calitatea de cedenți, s-a încheiat la data de 15.12.2008, Contractul de cesiune de părți sociale.
Prin contractul mai sus menționat, cedenții au transmis cesionarului dreptul de proprietate asupra celor 100 de părți sociale deținute la ., reprezentând 100% din capitalul social, în schimbul plății sumei de 100.000 Euro (art. 3.1 din contract ).
Conform prevederilor art. 2.4 din Contract, cedenții au declarat că . nu are obligații către niciuna din persoanele afiliate cum ar fi de exemplu: Pimex Siuth SRL, Pimex MT SRL, Pimex d.o.o. Slovenia sau către alte persoane care sunt legate de cedenți.
Totodată, cedenții au declarat (art. 2.5) că ., în ziua semnării contractului de cesiune de părți sociale, are următoarele obligații: obligații curente către angajați, obligații de TVA care rezultă din activitatea curentă; obligații către E. E. d.d, obligații curente pentru funcționarea normală a societății ( de exemplu: cheltuieli de întreținere, cheltuieli cu telecomunicația, etc. )
Conform clauzei 2.7 din Contractul de cesiune de părți sociale, cedenții au asigurat cesionarul că la data de 31.12.2008, diferența dintre obligațiile societății, pe de o parte, și valoarea stocurilor, revendicărilor față de cumpărători și suma mijloacelor financiare din conturi și casă, pe de altă parte, nu va fi mai mare de 440.000 RON, pentru care sunt responsabili față de cesionar și căruia îi înapoiază diferența. Astfel, s-a estimat o valoare superioară a obligațiilor față de active.
În cuprinsul aceleiași clauze, s-a specificat că în calculul diferenței nu intră obligațiile și revendicările și alte mijloace rezultate din achizițiile E. E. d.d și din vânzarea produselor achiziționate după data semnării contractului.
Din probatoriul administrat în cauză, respectiv proba cu expertiza contabilă și înscrisurile reprezentând documentele financiar-contabile ale societății Pimex Electrice SRL, semnate de fostul administrator M. P. (f. 23-55 vol. 1), rezultă că diferența dintre obligațiile societății Pimex Electrice SRL, pe de o parte, și valoarea stocurilor, revendicărilor față de cumpărători și suma mijloacelor financiare din conturi și casă, pe de altă parte, era la data de 31.12.2008 de 851.552,62 lei.
Așa cum rezultă conținutul clauzei 2.7 din Contractul de cesiune, pârâții în calitate de cedenți, au dat asigurări cesionarului că diferența dintre obligațiile societății Pimex Electrice SRL, pe de o parte și valoarea stocurilor, revendicărilor față de cumpărători și suma mijloacelor financiare din conturi și casă, pe de altă parte, nu va depăși suma de 440.000 RON, caz contrar, obligându-se să plătească cesionarului diferența ce depășește acest prag or, în speță, această diferență depășește pragul de 440.000 RON, convenit de părți.
În ceea ce privește Contractul adițional la contractul de cesionare a părților sociale invocat în apărare de pârâți, acesta nu aduce nicio modificare clauzei 2.7 din Contractul de cesiune de părți sociale.
Astfel, la pct. 1 din actul adițional la contractul de cesiune, s-a menționat că, de la bun început, cedenților le este clară intenția cesionarului de a cumpăra toate părțile sociale ale societății Pimex Electrice SRL, cu condiția să fie convenite de comun acord raporturile financiare și contabile între societățile E. E. d.d, Pimex Electrice SRL și Pimex MT SRL, cedenților fiindu-le cunoscut că cesionarul s-a decis să achiziționeze societatea în urma unei examinări minuțioase a gestiunii societății, efectuate în perioada 19-20.11.2008 și pe baza asigurărilor date de proprietarul cedent.
În continuare, la pct. 2 al actului adițional, s-a specificat că cesionarul este dispus, cu condiția îndeplinirii de către societatea Pimex Electrice SRL a condițiilor prevăzute la pct. 2.7 al contractului de cesiune.
Așadar, indiferent de modul în care părțile au convenit stingerea unor creanțe dintre E. E. d.d, Pimex Electrice SRL și Pimex MT SRL, clauza 2.7 din Contractul de cesiune de părți sociale a rămas neschimbată.
În ceea ce privește înțelegerea părților în sensul ca la semnarea contractului de bază cesionarul să înmâneze pârâtului M. P. diferența în minus în favoarea firmei Pimex MT SRL a cărei valoare este de_,12 Euro, rezultată pe baza produselor calculate prea mari, pe care Pimex le-a cumpărat în anii 2006, 2007 de la cesionar, diferență rezultând din diferența între prețurile de vânzare și listele cu prețuri mai mici convenite în această perioadă, tribunalul a apreciat că aceasta nu influențează în niciun fel obligația asumată de pârâți prin clauza 2.7 din Contractul de cesiune de păți sociale, întrucât clauza de la pct. 3 al actului adițional a dat naștere unor raporturi obligaționale între reclamantă și Pimex MT SRL.
Având în vedre cele reținute mai sus și prevederile art. 969 C. civ. care consacră forța obligatorie a convențiilor legal făcute între părțile contractante, precum și prevederile art. 1073 C. civ. conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligațiilor și, în caz contra are dreptul la dezdăunări, tribunalul a admis primul capăt al cereri reclamantei, astfel cum a fost precizat și a obligat pârâta la plata sumei de_,62 lei către reclamantă, reprezentând diferența dintre suma de_,62 lei (diferența dintre obligațiile societății Pimex Electrice SRL pe de o parte și valoarea stocurilor, revendicărilor față de cumpărători și suma mijloacelor financiare din conturi și casă, pe de altă parte) și pragul de 440.000 RON convenit de părți.
Tribunalul a reținut că obligația de plată asumată de pârâți prin clauza 2.7 din contractul de cesiune de părți sociale a devenit scadentă la data de 31.12.2008 însă pârâții nu au făcut dovada plății sumei de 411.552,62 lei.
În consecință, având în vedere prevederile art. 1073 C. civ., dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000 în vigoare în perioada 01. 01._13 și dispozițiile art. 1 alin. 3 și art. 3 din OUG nr. 13 /2011, precum și raportul de expertiză contabilă completat cu răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a obligat pârâții la plata sumei de 196.189,39 lei cu titlu de daune-interese, reprezentând dobânda legală aferentă debitului în sumă de 411.552,62 lei, calculată de la data scadentă 31.12.2008 până la data de 31.08.2013, precum și la plata dobânzii legale, în continuare, până la data achitării integrale a debitului.
În temeiul art. 274 alin 1 C. p. civ. și art. 277 C. p. civ., tribunalul, reținând culpa procesuală a pârâților, i-a obligat în solidar la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 35.306,41 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru corespunzătoare pretențiilor admise (_,21 lei), timbru judiciar (10 lei), onorariul expertului contabil (4060 lei) și onorariul avocatului redus.
În ceea ce privește onorariul avocatului, art. 247 alin. 3 C. p. civ. prevede că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata, motivate, că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Făcând aplicarea dispozițiile art. 274 alin. 3 C.pr.civ., instanța nu intervine în contractul de asistenta juridică încheiat între avocat și clientul său ci doar apreciază în ce măsură onorariul avocatului părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, fata de mărimea pretențiilor și munca depusă de avocat, raportat la complexitatea cauzei.
Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată, în care sunt incluse si sumele de bani plătite avocatului cu titlu de onorariu, îl reprezintă culpa procesuala, iar în funcție de situația concreta, instanța are posibilitatea sa îl oblige pe cel care a pierdut procesul sa suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul avocatului plătit de partea ce a câștigat procesul.
Tribunalul a avut in vedere că valoarea pretențiilor deduse judecății nu constituie singurul criteriu ce trebuie avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, ci instanța trebuia să tina cont, într-o apreciere de ansamblu, de valoarea pricinii și munca depusă de avocat, raportat la complexitatea cauzei, criterii ce trebuiau analizate prin prisma asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile si interesele legitime ale ambelor parți.
În practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazurile României aduse în fața acestei Curți, s-a stabilit constant că rambursarea cheltuielilor de judecată trebuie să se facă numai în măsura în care se stabilește realitatea lor, necesitatea și caracterul rezonabil, încât să nu împovăreze nejustificat partea care a pierdut procesul.
În speță, tribunalul a apreciat că onorariul avocatului în sumă de_,1 lei este nepotrivit de mare având în vedere complexitatea cauzei și munca depusă de avocat, raportată la apărările formulate în cauză și probatoriile administrate (proba cu înscrisuri și expertiza contabilă).
În consecință, făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin 3 C. p. civ, tribunalul a redus onorariului avocatului de la suma de_,1 lei la suma de_,20 lei, (conform facturii fiscale nr. 42/22.11.2011 și extrasului de cont depuse la f. 47, 48 vol. 4).
Impotriva acestei sentinte, paratii M. P. si M. P. au formulat cerere de apel, la data de 22.01.2014, ce nu a fost motivata.
Intimata S.C. E. E. D.D., nu a depus intampinare.
La termenul din 14.03.2014, Curtea apus in discutie exceptia netimbrarii caii de atac.
Analizand exceptia netimbrarii apelului formulat de apelantii-parati M. P. si M. P., se retin urmatoarele:
Conform art 11 alin 1 din Legea 146/1997, cererea de apel se timbreaza cu 50% din taxa datorata la suma contestata, in cazul actiunilor evaluabile in bani, respectiv cu 50% din taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila in bani, solutionata de prima instanta.
Cum obiectul cauzei il constituie pretentii, prezenta actiune este evaluabila in bani, astfel incat taxa judiciara de timbru in prima faza procesuala a fost de 8226,53 lei pe capatul privind despagubirile si 5534,79 lei pe capatul referitor la dobanda legala, iar 50% din aceste valori reprezinta 4113,26 lei, respectiv 2767 lei.
In acest sens, apelantii au fost citati cu mentiunea expresa de a achita taxa judiciara de timbru de 4113,26 lei in privinta apelului pe ca patul principal si 2767 lei pe apelul pe capatul accesoriu, partile primind citatia la data de 13.02.2014, insa pana la termenul din 14.03.2014 nu au facut dovada platii acestora.
Avand in vedere neindeplinirea acestei obligatii, in baza art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, instanța va admite excepția netimbrarii și, pe cale de consecință, va anula apelurile ca netimbrate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelurile declarate de apelanții M. P. și M. P. ambii cu domiciliul ales la avocat S. A. și SCPA I., Altangiu și Asociații în București, ., sector 2, împotriva Sentinței civile nr.6422 din 31 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata S.C. E. E. D.D. cu sediul ales la PSBH P. și Asociații în București, ., ., ca netimbrate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.03.2014.
Președinte,Judecător,
A. L. Z. D. V.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.ZAL/12.05.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: I. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 669/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 710/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
