Pretenţii. Decizia nr. 779/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 779/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 39893/301/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.779
Ședința publică de la 18.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORLILIANA C.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., împotriva deciziei civile nr.244 din data de 12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata F. D. TER.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta prin consilier juridic R. D. care depune la dosar delegație, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 03.02.2014, recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2308,47 lei, respectiv ordinul de plată nr._/15.01.2014 și timbru judiciar în valoare de 5 lei, iar la data de 10.03.2014, intimata a depus la dosar întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulată de intimată, consilierului juridic al recurentei și pentru a da posibilitate acestuia să ia cunoștință de conținutul întâmpinării, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns recurenta prin consilier juridic R. D. cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri, respectiv corespondența băncii prin care se arată motivele pentru a refuzat plata garanției.
Curtea, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă.
Recurenta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată. Consideră că instanța de fond în mod greșit a interpretat prevederile Publicației 458/1995 a Camerei Internaționale de Comerț și Industrie de la Paris – Reguli Uniforme privind garanțiile la cerere. Totodată apreciază că în cauză s-a făcut o confuzie între scrisoarea de garanție bancară cu acreditivul bancar, considerându-se că banca corespondentă spaniolă a acționat în numele și pe seama beneficiarului. Or, în ceea ce privește scrisorile de garanție bancară nu este vorba despre un astfel de acord juridic, banca corespondentă prestând un serviciu doar de transmitere a documentelor către bancă ca și un serviciu poștal, fără nici o analizare a documentației. Totodată consideră faptul că nu s-a avut în vedere caracterul autonom al scrisorii de garanție bancară față de raportul juridic în baza căruia a fost emisă respectiva scrisoare de garanție bancară, în sensul că la dosar s-au depus o . documente de către intimata-reclamantă din care rezultă că i se cuvenea această garanție, însă bancă nu face o astfel de analiză, ci banca face o analiză strict formală a documentației care i se prezintă în raport de prevederile scrisorii de garanție bancară, analiză care derivă din caracterul extrem de formal al scrisorii de garanție bancară. Solicită să se observe că la dosar nu există nicio cerere de plată a acestei garanții, ci există doar o declarație a beneficiarului garanției, în sensul că nu s-au îndeplinit condițiile din contractul care a stat la baza emiterii scrisorii de garanție, respectiv contractul dintre clientul spaniol și clientul Băncii Comerciale Române. Având în vedere că această cerere nu a existat și că instanța de fond și instanța de apel au apreciat că acea declarație privind neîndeplinirea obligației echivalează cu o cerere de plată, considerăm că hotărârea s-a dat cu încălcarea prevederilor Publicației nr.458/1995 a Camerei Internaționale de Comerț și Industrie de la Paris și a fost obligată să plătească această garanție bancară cu toate că a respectat întocmai toate regulile care guvernează această instituție de drept. Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1348/30.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta . SA în contradictoriu cu pârâta . SA, fiind obligată pârâta în calitate de garant la plata sumei de 31.200 euro sau echivalentul în lei, de la cursul zilei din data plății, precum și la plata sumei de 2499,66 euro sau echivalentul în lei la cursul zilei la data plății cu titlu de daune interese.
Prin decizia civilă nr.244 din data de 12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă s-a respins apelul formulat de apelanta-pârâtă . SA, împotriva sentinței civile nr.1348/30.01.2013, pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, . SA, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut la data de 15.12.2009 pârâta a emis o scrisoare de garanție bancară în format electronic prin utilizarea mesajelor de tip cod Swift prin care pârâta se obliga să plătească beneficiarului suma de 31.200 euro în cazul în care S.C. Ganesch Style Estet SRL nu plătea prețul produselor cumpărate.
În cuprinsul scrisorii de garanție se menționează condițiile pentru executarea garanției și termenul de valabilitate al garanției.
Astfel, garanția opera numai pentru bunurile descrise în factura proformă și pentru suma de 31.200 euro în cazul neplății prețului la scadența de 60 zile de la data emiterii documentului de transport.
Executarea garanției de către BCR S.A. se făcea dacă erau îndeplinite anumite formalități.
La data de 16. 02.2010 Banco Popular Espanol S.A. – banca intermediară de prim rang a beneficiarului a transmis prin mesaj Swift autentificat o cerere de plată a garanție.
Tribunalul a apreciat că această cerere de executare a garanție respectă l formalitățile menționate în cuprinsul scrisorii de garanție precum și regulile din Publicația nr. 458.
Astfel, mesajul swift provine de la banca intermediară, este primit( respectiv în 16.02.2010 ) în termenul de garanție ( până la 29.02.2010) și cuprinde: transcrierea integrală a cererii de plată făcută de beneficiar, mențiunea că această cerere de plată făcută de beneficiar împreună cu copia facturii comerciale și copia documentului de transport sunt angajante pentru beneficiar precum și faptul toate aceste acte au fost transmise către pârâta BCR S.A. Totodată cererea de plată transcrisă de bancă cuprinde mențiunile obligatori ale scrisorii de garanție și ale Publicației 458 respectiv: neîndeplinirea obligației de plată la data scadență și mențiunea că cererea este însoțită de documentele: copie factură fiscală și copie document de plată.
Susținerea că cererea de plată trebuia să cuprindă suma de plată nu este întemeiată întrucât pe de o parte, din cuprinsul cererii de plată reiese cu evidență că suma cerută este cea din garanție, sumă cunoscută de BCR SA și anume 31.200 euro. De asemenea, în cuprinsul cererii s-a arătat că acest cumpărător nu a făcut plata prețului și astfel solicită plata garanției.
În conformitate cu scrisoarea de garanție, efectuarea plății nu era ținută de primirea documentelor ( cerere de plată, copie factură și copie document transport) în format scris, ci doar de primirea mesajului swift în forma corectă.
Faptul că nu s-a depus în termenul de garanție de 28.02.2010 a facturii comerciale nu justifică refuzul de plată al pârâtei întrucât așa cum s-a menționat anterior mesajul swift care să cuprindă toate datele era suficient să fie transmis în termenul garanției pentru a se putea face plata. Astfel documentele puteau fi primite în original și ulterior expirării termenului garanției, fiind suficient ca mesajul swift să fie transmis în termen.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. C. R. S.A, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea apelului, cu consecința schimbarii sentintei si respingerea cererii principale.
Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:
Intimata-reclamanta . SA nu a prezentat recurentei o cerere de plata conform termenilor si condițiilor din cuprinsul scrisorii de garanție bancara emisa la data de 15.12.2009, context in care, potrivit prevederilor art. 19 din Regulile Uniforme privind garantiile la cerere - Publicația 458/1995 a Camerei de Comerț Internationale din Paris, refuzul de plata al garanției este legal si intemeiat. Prin urmare, instanța de apel a făcut o greșita aplicare a acestui act normativ, pronunțând astfel o soluție greșita in cauza.
Nu exista nicio cerere de plata a beneficiarului . SA adresata BCR, așa cum prevede scrisoarea de garanție bancara, ci doar:
-un act conținând confirmarea scrisa a beneficiarului (confirmare obligatorie adiționala cererii de plata așa cum stipulează scrisoarea de garanție (written request for payment and your written confirmatiori) si art. 19 din Regulile Uniforme privind garanțiile la cerere - Publicația 458/1995 a Camerei de Comerț Internationale din Paris), in care se menționează sintagma "Written request for payment"1, fără a se cere plata vreunei sume;
-mențiunea băncii corespondente, in mesajul SWIFT din data de 16.02.2010, prin care BCR este informata cu privre la transmiterea de către beneficiar a unei "written request for payment", dar prin care se reda conținutul actului prevăzut anterior.
Pe de alta parte, plata garanției nu putea fi realizata nici din perspectiva neindicarii sumei solicitate cu titlu de garanție.
Motivele instanței de apel, in sensul ca cererea de plata nu trebuia sa cuprindă suma de plata, contravin textului scrisorii de garanție bancara, din cuprinsul căruia rezulta ca suma trebuie specificata in cererea de plata, B. neavand posibilitatea de a stabili care este aceasta întrucât nu poate proceda la o analiza a raportului juridic comercial care a stat la baza emiterii scrisorii de garanție, plata unei garanții la cerere având la baza o analiza strict formala a cererii de plata si a documentelor anexate. Astfel, cată vreme in cuprinsul scrisorii de garanție de specifica ca B. se obliga sa plătească "orice suma pana la valoarea de 31.200,00 EURO", este evident ca suma trebuia menționata, B. neavand posibilitatea legala de a face prezumții in sensul celor făcute de către instanța de apel.
Mai mult, in mesajul SWIFT transmis băncii corespondente in data de 22.02.2010, BCR, acționând cu buna credința si atenție rezonabila, in temeiul prevederilor art. 9 din Regulile Uniforme privind garanțiile la cerere - Publicația 458/1995 a Camerei de Comerț Internationale din Paris, a informat reclamanta asupra lipsei cererii de plata, existând astfel o perioada de timp rezonabila la dispoziția beneficiarului pentru a prezenta documentul respectiv.
Așa cum rezulta din materialul probator administrat in cauza, pe data de 04.03.2010, după expirarea garanției la data de 28.02.2010, banca spaniola a recunoscut ca nu exista nicio suma specificata in pretenția de plata adresata BCR, dar ca, in mesajul SWIFT, a fost menționata suma de 31.200 euro, solicitata de client.
Acest aspect nu corespunde realității întrucât, din simpla analiza a corespondentei aflata la dosarul cauzei, se poate observa ca banca spaniola a solicitat creditarea sumei de 31.200 euro in nume propriu. BCR nu avea cum sa dea curs unei astfel de cereri întrucât, din punct de vedere juridic, BCR nu avea nicio obligație de plata fata de aceasta instituție bancara.
Apreciază greșita convingerea instanței de apel cu privire la temeinicia cererii de chemare in judecata, in sensul ca are la baza o greșita aplicare a principiilor ce guvernează garanțiile la cerere, respectiv a art. 2 lit b) din Publicația nr. 458, care prevede ca obligațiile garantului, in baza garanției, sunt de a plați suma sau sumele precizate in acestea, la prezentarea cererii scrise de plata si a altor documente precizate in garanție, documente ce apar a fi in concordanta cu termenii garanției.
Intimata S. C. F. D. TER S.A a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, arătând, în esență, următoarele:
Cererea de plata exista si a fost comunicata, inauntrul termenului de decădere din dreptul de a solicita executarea garanției, către recurenta, atașând acesteia celelalte documente necesare efectuării plații.
In susținerea aceleași situații de fapt, instanța de apel in mod corect constata si consemnează faptul ca "aceasta cerere de executare a garanției respecta formalitățile menționate in cuprinsul scrisorii de garantie, precum si regulile din Publicația 458/1995 a Camerei de Comerț Internationale din Paris.
Astfel, mesajul Swift provine de la banca intermediara, este primit (respectiv in 16.02.2010), in termenul de garanție (pana la 29.02.2010) si cuprinde: transcrierea integrala a cererii de plata făcuta de beneficiar, mențiunea ca aceasta cerere de plata făcuta de beneficiar împreuna cu copia facturii comerciale si copia documentului de transport sunt angajate pentru beneficiar precum si faptul ca toate aceste acte au fost transmise către parata BCR.
Așadar, atât instanța de fond cat si instanța de apel certifica faptul ca banca intermediara transcrie cererea de plata efectuata de către beneficiar si o comunica BCR-ului. Banco Popular Espanol preia cererea si, in calitate de intermediar, autorizat de ambele părți, o transpune (fără a opera niciun fel de modificare pe text) in mesajul swift transmis către BCR.
Transmiterea cererii de plata prin intermediu unei banei de prim rang corespondente printr-un mesaj Swift, este o procedura obligatorie, instituita chiar de recurenta in capitolul privind condițiile de executare a garanției bancare.
Textul garanției dispune, de asemenea, ca in situația in care se va efectua o comunicare prin swift, banca intermediara trebuie sa transcrie, in mod integral, conținutul solicitării de plata, precum si confirmarea ca originalele documentelor cerute au fost expediate prin posta către Garant. Astfel, la data de 19.02.2010, recurenta din prezenta cauza a primit din partea băncii S.C. BANCO POPULAR ESPANOL (banca corespondenta din Spania a Băncii Comerciale Romane si care a acționat in numele societății intimate) un mesaj swift care:
1.Transcrie, in mod integral, conținutul cererii de plata, confirmând totodată livrarea mărfii si evidențiind neplata facturii fiscale in termenul de 60 de zile;
2.Descrie documentele care însoțesc cererea, si anume: copia facturii fiscale si copia documentului de transport.
Intimata a îndeplinit condițiile si obligațiile necesare executării scrisorii de garanție bancara, in conformitate cu prevederile Publicației 458/1995 a Camerei Internationale de Comerț si Industrie de la Paris - Reguli Uniforme privind garanțiile la cerere, astfel ca refuzul băncii comerciale romane de a ordona plata sumei constituita ca si garanție bancara, reprezintă un abuz evident in îndeplinirea voluntara a obligațiilor ce-i revin.
Asupra recursului:
Cererea de plată a garanției apare in situație în care beneficiarul garanției constată că partenerul de contract nu și-a îndeplinit obligația asumată.
Cererea de plată a garanției presupune indeplinirea anumitor cerințe de formă și de fond menționate in scrisoarea de garanției.
Cu privire la prima critică, referitoare la faptul că nu există o cerere de plată a beneficiarului scrisorii de garanție și ca tribunalul nici nu a analizat această susținere,, Curtea arată că tribunalul a constatat faptul că la data de 16.02.2010 Banco Popular Espanol S.A. – banca intermediară de prim rang a beneficiarului - a transmis prin mesaj Swift autentificat o cerere de plată a garanției care respectă formalitățile menționate în cuprinsul scrisorii de garanție precum și regulile din Publicației Camerei de Comerț Internațională din Paris nr. 458 – Reguli Uniforme pentru Garanțiile la Cerere sub imperiul căreia a fost emisă scrisoarea de garanție.
Astfel executarea garanției de către BCR S.A. se făcea dacă erau îndeplinite următoarele formalități:
- Cererea de plată a garanției se făcea în scris care să cuprindă faptul că: au fost furnizate produsele cumpărate în conformitate cu termenii facturii proforme ; cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligația de la plată la scadență, respectiv 60 de zile de la data care apare pe documentul de transport.
- Cerere de plată era însoțită de următoarele documente: copia facturii comerciale emise pentru produsele indicate în factura proformă ; copia documentului de transport.
- Cererea de plată și confirmarea scrisă împreună cu documentele aferente trebuie prezentate prin intermediul unei bănci de prim rang care să confirme că semnăturile sunt angajante pentru firma beneficiară a garanție. Dacă banca intermediară va utiliza telexul testat sau swift –ul autentificat, va trebui să transmită textul complet al cererii de plată și a confirmării și să confirme că originalele acestor documente însoțite de cele anexă au fost transmise către BCR SA.
- Cererea de plată și confirmarea împreună cu documentele anexate sau telexul testat descris sau swift – ul autentificat trimis de bancă trebuiau primite de BCR SA până la data de 28.02.2010.
Or, potrivit mesajului swift din 19.02.2010 se confirmă că s-a transmis o cerere scrisă de plată din partea beneficiarului . SA al cărei text este redat in mesajul swift, cu mențiunea că această cerere de plată făcută de beneficiar împreună cu copia facturii comerciale și copia documentului de transport sunt angajante pentru beneficiar precum și faptul toate aceste acte au fost transmise către pârâta BCR S.A.
Totodată cererea de plată transcrisă de bancă cuprinde mențiunile obligatori ale scrisorii de garanție și ale Publicației Camerei de Comerț Internațională din Paris nr. 458 – Reguli Uniforme pentru Garanțiile la Cerere respectiv: neîndeplinirea obligației de plată la data scadență și mențiunea că cererea este însoțită de documentele: copie factură fiscală și copie document de plată.
Prin urmare, tribunalul a analizat faptul că există o cerere de plată a beneficiarului, iar potrivit termenilor din scrisoarea de garanție cererea de plată și confirmarea scrisă împreună cu documentele aferente trebuie prezentate prin intermediul unei bănci de prim rang care să confirme că semnăturile sunt angajante pentru firma beneficiară a garanție, iar daca banca intermediară va utiliza telexul testat sau swift –ul autentificat, va trebui să transmită textul complet al cererii de plată și a confirmării și să confirme că originalele acestor documente însoțite de cele anexă au fost transmise către BCR SA.
Cu privire la critica referitoare la faptul că nu s-a indicat suma solicitată cu titlu de garanție, Curtea va înlătura această afirmație deoarece in mesajul swift se face referire la suma de executat_ EURO cuprinsă in scrisoarea de garanție, arătând că nu s-a făcut plata prețului și solicită executarea scrisorii de garanție.
De altfel, prin cererea de plată nu se poate solicita o sumă mai mare decât valoarea garanției.
În ceea ce privește critica referitoare la lipsa transmiterii facturii, in conditiile in care la dosar există doar factura proforma, Curtea arată că potrivit condițiilor din scrisoarea de garanție, daca cererea de plată se face prin intermediul unei bănci care utilizează mesajul swift este suficient, că pe lângă redarea textului complet al cererii să confirme că factura comercială emisă pentru produsele indicate in factura proforma ajunsă la scadență și neplătită și documentul de transport, în copie, au fost transmise băncii.
Or din mesajul swift de la data de 19.02.2010, banca intermediară confirmă că originalul cererii scrise plată insotite de copia facturii comerciale și copia documentului de transport au fost transmise BCR și toate aceste documente sunt angajante legal pentru beneficiar.
În conformitate cu scrisoarea de garanție, efectuarea plății nu era ținută de primirea documentelor ( cerere de plată, copie factură și copie document transport) în format scris, ci doar de primirea mesajului swift în forma corectă.
La primirea cererii de plată a garanției, banca trebuie să verifice faptul că acesta concordă cu condițiile și termenele garanție, ceea ce in speță s-a realizat.
În ce privește faptul că banca spaniola a solicitat creditarea sumei de 31.200 euro in nume propriu, iar BCR nu avea cum sa dea curs unei astfel de cereri întrucât, din punct de vedere juridic, BCR nu avea nicio obligație de plata fata de aceasta instituție bancara, Curtea o va înlătura deoarece potrivit mesajului swift transmis de banca intermediară Banco Popular Espanol se face referire la cererea de executare silită a scrisorii de garanție de plată emisă la data de 15.12.2009 pentru suma de 31.200 Euro in favoarea beneficiarului F. del Ter Sa.
Totodată cererea de creditare a sumei s-a solicitat a fi efectuată în favoarea beneficiarului menționat și nicidecum in favoarea băncii Banco Popular Espanol.
În consecință, pentru considerentele reținute, Curtea va constata recursul nefondat și îl va respinge conform art. 312 alin.1 Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., împotriva deciziei civile nr.244 din data de 12.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata F. D. TER.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.03.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. B. P. L. C. G. B. F.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP, 18.04.2014
Tehnored.F.L.
Nr.ex.: 2
Apel: Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Președinte: V. C. S.
Judecător B. L. N.
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 700/2014.... | Dizolvare societate. Decizia nr. 488/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
