Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr. 267/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 1335/87/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 267
Ședința publică de la 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva Sentinței civile nr.261 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. SUNIPROD S.A. Z. prin lichidator judiciar L. S.P.R.L., S.C. G. S. S.R.L. A., P. ORAȘULUI Z., DIRECȚIA GENERALĂ T. în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z., DIRECȚIA S. VETERINARĂ SI P. SIGURANȚA ALIMENTELOR T., S.C. C. S.A. T., S.C. I. S.A., S.C. C. V. S.A. și C. NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură a fost depus din partea intimatei S.C. I. S.R.L. note de ședință.
Curtea constată că nu sunt probe noi de administrat și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberand, constata:
Prin sentinta civila nr.261 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă, în dosarul nr._, a respins ca nefondate obiectiunile formulate de creditoare A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta A.) impotriva raportului final intocmit de lichidatorul judiciar L. IPURL, a aprobat raportul final si, in temeiul art 132 alin 2 din Legea nr.85/2006, a dispus inchiderea procedurii falimentului fata de debitoarea ., precum si radierea societatii din registrul comertului, fiind descarcat lichidatorul judiciar de orice indatorire.
In motivare, s-a retinut, asupra obiecțiunilor la raportul final formulate de A. pentru Administrarea Activelor Statului București (fosta A. București), că sunt neîntemeiate și pe cale de consecință au fost respinse, motivat de împrejurarea că cererea de antrenare a răspunderii întemeiată de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 poate fi solicitată de orice creditor interesat pe cale separată, astfel că nu pot constitui obiecțiuni la raportul final.
Cererea lichidatorului de închidere a procedurii falimentului debitoarei a fost apreciata ca întemeiată.
Potrivit. art.132 alin(2) din Legea nr.85/2006, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Ca atare, conform art. 132 alin(2) din Legea nr.85/2006, s-a admis cererea lichidatorului judiciar și s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei . cu consecința radierii acesteia din registrul comerțului.
Totodată, s-a dispus descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatori și responsabilități, conform art. 136 din Legea nr. 85/ 2006.
La data de 27.06.2013, creditoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului (fosta A.) a formulat recurs împotriva Sentinței civile nr. 261 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă, în dosarul nr._, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii obiectiunile formulate de AAAS si continuarea procedurii de lichidare pana la recuperarea tuturor datoriilor ., inclusiv prin abordarea dispozitiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
In motivare, se arata ca, in motivarea hotărârii pronunțate, instanța de fond a apreciat ca măsura închiderii procedurii de lichidare se impune, întrucât in patrimoniul debitoarei nu mai sunt evidențiate bunurile valorificabile, iar sumele obținute au fost distribuite creditorilor.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art, 138 din Legea nr. 85/2996, lichidatorul judiciar a apreciat ca nu se impune formularea unei cereri privind atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea debitoarei.
Se consideram ca aceasta instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile in cauza.
Apreciind eforturile lichidatorului judiciar depuse in activitatea de valorificare a activelor debitoarei, totuși, având in vedere ca nu s-a acoperit tot pasivul datorat, in cauza, s-ar fi impus aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, respectiv formularea cererii de chemare in judecata, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credala de sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a caută modalități de achitarea creanțelor înscrise in tabelul creditorilor.
F. de acest aspect, se critica faptul ca lichidatorul judiciar nu i-a comunicat ca nu va formula o cerere intemeiata pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2996, astfel incat instituția sa formuleze o cerere in acest sens, in calitatea sa de creditor.
Din punctul sau de vedere, pornind de la insasi izvorul creanței solicitate de AAAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS T., o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovata de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat si folosite in alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagranta si constanta a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificata, conform cărora utilizarea in alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri si se pedepsește conform prevederilor art. 302 ind 1 din Codul penal (în prezent art. 454 C.pen.).
Aceste considerente ar trebui sa constituie motive suficiente pentru ca lichidatorul judiciar sa formuleze cerere de chemare in judecata In temeiul dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Ca urmare a săvârșirii faptei ele deturnare de fonduri, statul roman, reprezentat in cauza de fata prin A.A.A.S., a suferii un prejudiciu „a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecatorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului ," - (I. T. - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului in procedura insolventei).
Având in vedere contextul prezentat anterior, opinia sa este ca lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 si urm, din Legea 85/2006.
Este evident ca aceste fapte trebuie privite in contextul stării de insolventa a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății in incetare de plați. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru ca, probabil, a fost administrata cu rea-credinta sau cu neglijenta, creditorii nemaiputandu-si recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care sa poată sa-si acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății in incapacitate de plata, atât in ceea ce privește judecarea acestora, cat si in ceea ce privește probatiunea, legea instituind prezumții de culpa si de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate in averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, in cadrul art.25 din Legea nr.85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului consta in "examinarea activității debitorului in raport cu situația de fapt si întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la insolventa, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabila", aceasta analiza realizata de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni in baza art. 138 din Legea nr. 85/2006,
In drept, se invoca dispozițiile art.304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile art.304 ind.1 din codul de procedura civila cu privire la recurs, precum si pe dispozițiile art.129, art. 138 din Legea nr.85/2006.
Prezentul recurs este scutit de plata taxei de timbru si timbru judiciar in conformitate cu prevederile art. 86 din OUG nr.51/1998.
Potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedura civila, se solicită judecarea în lipsă.
Intimata-debitoare, prin lichidator, a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, se sustine ca, până la depunerea raportului final, niciunul dintre creditorii înscriși pe tabelul definitiv consolidat nu a sesizat descoperirea unor fapte de natura să atragă răspunderea în condițiile art.138 din lege și nici nu au formulat ei înșiși cerere de antrenare a răspunderii în temeiul dispozițiilor precitate.
În esență, demersul recurentei este bazat pe săvârșirea de către fosta conducere a debitoarei a unei fapte prejudiciabile constând în nevirarea la bugetul statului a contribuției la asigurările de sănătate reținută de la angajați ceea ce ar echivala cu o deturnare de fonduri.
Astfel cum rezultă în mod indubitabil din declarația de creanță a recurentei și din tabelul definitiv consolidat depus la dosarul cauzei sub nr.301 din 04.03.2013 pentru termenul din 18 Martie 2013, creanța recurentei A.A.A.S. nu își are sorgintea în debite provenite de la Casa de Asigurări de Sănătate T., ci în debite preluate în parte de la Fondul N. de Garantare - respectiv 5.285.580,65 lei, iar în parte sunt debite provenite din credite neperformante contractate cu fosta Bancă Agricolă și preluate de fosta A.V.A.S. în temeiul Legii nr. 58/2001, respectiv 651.518,87 lei.
P. aceste motive, urmează să fie înlăturate ca neavând legătură cu cauza susținerile A.A.A.S. privind încălcarea dispozițiilor art.94 din O.U.G. nr.150/2002.
Chiar și în cazul în care creanța A.A.A.S. ar fi provenit de la CAS (deși nu s-a dovedit ca ar avea o astfel de proveniență) pentru antrenarea răspunderii era imperios necesar ca faptele să fie circumscrise în tezele limitativ prevăzute de textul incriminator și să fie întrunite elementele răspunderii civile delictuale (faptă prevăzută de lege săvârșită cu vinovăție - în speța sub forma intenției; un prejudiciu cert), Or, recurenta nu arată cât ar fi acel prejudiciu creat prin fapta pretinsă a fi săvârșită, respectiv contribuția reținută de la angajați și nevirată, precum și existența unei legături de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Recurenta face trimitere la textul de lege în general, fără să arate în concret încadrarea presupuselor fapte prejudiciabile, altele decât cele evocate din eroare asupra provenienței creanței (vezi deturnarea de fonduri prin nevirarea contribuției reținute de la asigurați – faptă inexistentă, astfel cum am relevat mai sus).
Intimata S.C. I. S.A., prin reprezentant statutar, a depus cerere prin care solicită respingerea recursului formulat de A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva Sentinței Civile nr. 261 din data de 13.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. Secția Civila, ca nefondat.
In subsidiar, având în vedere că societatea S. SA a fost radiată la data de 05 06 2013 din Registrul Comerțului, se solicită respingerea recursului ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală, întrucât, prin radiere, societatea S. SA nu mai are capacitate de exercitiu.
Curtea nu a administrat probe noi, nefiind depuse.
Analizand recursul prin prisma motivelor invocate, cat si a dispozitiilor art 304 ind 1 Cod Pr Civ, instanța urmeaza a-l respinge ca nefondat pentru urmatoarele considerente:
Conform art. 132 alin 2 din Legea nr. 85/2006, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora.
Prin raportul final intocmit de lichidatorul judiciar L. IPURL (f 25 -28, dosar TB), publicat in BPI nr 7177/19.04.2013, s-a invederat ca s-a recuperat in total suma de 2.484.605,66 lei, din care s-au acoperit cheltuieli in cuantum de 369.136,16 lei, iar diferenta de 2.115.469,50 lei a fost repartizata salariatilor (11.006 lei), . (1.775.500 lei) si AAAS (328.963,50 lei), solicitandu-se inchiderea procedurii.
Recurenta invoca, in esenta, faptul ca nu se putea inchide procedura pana nu se facea aplicarea art 138, iar, in ipoteza in care lichidatorul nu intelegea sa formuleze cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, trebuia sa comunice autoritatii acest aspect, pentru a putea exercita acest drept in calitatea sa de creditor.
Insa, cererea de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere poate fi solutionata chiar daca s-a inchis procedura falimentului, astfel cum rezulta din interpretarea art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, important fiind ca aceasta sa fie depusa anterior acestui moment.
In speta, nu s-a formulat o astfel de cerere, lichidatorul neapreciind ca se impune aplicarea art 138 din Legea nr 85/2006.
Sustinerea recurentei in sensul ca lichidatorul trebuia sa ii comunice ca nu intentioneaza sa solicite angajarea raspunderii membrilor conducerii nu poate fi primita, intrucat nu exista nicio o prevedere legala in acest sens. De altfel, din cuprinsul raportului final reiese in mod expres ca lichidatorul nu va formula o astfel de cerere, raport ce a fost publicat in BPI, astfel incat recurenta putea lua cunostinta de acest aspect. De altfel, din adresa nr._/09.04.2013 emisa de recurenta (f 29, dosar TB), rezulta ca partea avea cunostinta de continutul raportului final, intrucat si-a dat votul negativ, neaprobandu-l intucat nu s-a intocmit raportul privind cauzele si imprejurarile care au determinat starea de insolventa si nu a fost convocata adunarea creditorilor in vederea adoptarii de catre acestia a unei hotarari referitoare la atragerea raspunderii patrimoniale.
Insa, la data de 10.04.2013, lichidatorul a convocat Adunarea creditorilor pentru a-si exprima punctul de vedere cu privire la raportul final, iar 4 dintre creditori reprezentand 72,25% din masa credala au aprobat raportul final, ceea ce inseamna ca au fost de acord cu manifestarea de vointa a lichidatorului de a nu introuce o cerere in temeiul art 138 din Legea nr 85/2006.
In acest context, nu se mai impunea convocarea unei alte adunarii a creditorilor pentru a se adopta o hotarare cu privire la atragerea raspunderii patrimoniale, 72,25% din creditorii ce alcătuiesc masa credala exprimandu-si-o implicit prin faptul ca au aprobat raportul final fara obiectiuni, deci inclusiv punctul de vedere cu privire la neatragerea raspunderii patrimoniale a membrilor din conducerea debitoarei.
P. aceste considerente, in baza art 312 Cod Pr Civ, va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva Sentinței civile nr.261 din 13 mai 2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. SUNIPROD S.A. Z. prin lichidator judiciar L. S.P.R.L., S.C. G. S. S.R.L. A., P. ORAȘULUI Z., DIRECȚIA GENERALĂ T. în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE Z., DIRECȚIA S. VETERINARĂ SI P. SIGURANȚA ALIMENTELOR T., S.C. C. S.A. T., S.C. I. S.A., S.C. C. V. S.A. și C. NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.ZAL/17.03.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul T.
Președinte: M. V.
| ← Contestaţie. Hotărâre din 12-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
