Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 599/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 599/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2014 în dosarul nr. 10444/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 1044/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.599/2014
Ședința publică de la 15 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta –creditoare S.C. D. - T. S.A., împotriva Sentinței civile nr.1086 din 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. L. R. S.R.L. și intimata-creditoare .., prin lichidator PRIME INSOLV PRACTICE S.P.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
P. sentința civilă nr._ din 18.12.2013, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins, ca rămase fără obiect, atât cererea principală formulată de . – în insolvență, cât și cererea de intervenție principală formulată de ., având ca obiect deschiderea procedurii de insolvență împotriva debitoarei ..
În motivarea sentinței, judecătorul sindic a reținut că verificarea îndeplinirii cerințelor legale pentru deschiderea procedurii insolvenței se face la momentul selecționării cererii de către judecătorul-sindic, când creanța pretinsă de creditor trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute de art. 3 pct. 6 și 12 din lege, iar patrimoniul debitorului să se afle într-un dezechilibru financiar manifestat prin lipsa sau insuficiența lichidităților bănești pentru a acoperi creanța creditorului, așa cum se arată în: art. 3 pct. 1 din lege „insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile”; și art. 2 lit. a din cap. I – Dispoziții generale – din Regulamentul CE nr. 1346/29.05.2000: „procedura de insolvență” reprezintă procedurile colective ce iau naștere în contextul insolvenței debitorului care atrage desistarea parțială sau totală a acestuia și desemnarea unui lichidator.
Întrucât în ședința publică din data de 18.12.2013 debitoarea a făcut dovada plății creanțelor creditoarei și a intervenientului . cu acte justificative (O.P.), tribunalul a apreciat cererea introductivă și cererea de intervenție ca ramase fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intervenienta ., solicitând anularea acesteia întrucât prima instanță a soluționat cauza fără să cerceteze fondul (art. 480 alin. 3 C.proc.civ.), apreciind în mod eronat că cererea a rămas fără obiect prin plățile făcute de debitoare, și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele:
Ulterior cererii de chemare în judecată, L. a achitat, prin transfer bancar, mai multe sume de bani (a se vedea înscrisurile reprezentând ordine de plată depuse de debitoarea-intimată la dosar la termenul din 18.12.2013, file 199 – 207 vol. IV), ceea ce face ca pretenția intervenientei să se reducă de la suma de 871.892.8 lei la suma de 744.140.07 Iei, după cum a precizat și prin scrisoarea sa cu nr. 557 / 13.12.2013 (fila 179 din vol. IV dosar fond).
P. cererea introductivă a solicitat primei instanțe deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei L. pentru că avea împotriva acesteia o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 871.892,8 lei. Pretențiile sale vizau facturi neachitate ori achitate parțial din perioada octombrie 2012 – martie 2013.
La data de 05.07.2013, debitoarea-intimată L. formulează contestație, arătând, ca principală apărare, că, deși sumele pretinse sunt certe, acestea nu sunt exigibile, prin protocolul din 14.11.2011 nefiind stabilită și o scadență.
Deși invocă lipsa de exigibilitate a creanțelor, la termenul din 18.12.2013, debitoarea-intimată L. depune la dosarul cauzei un număr de 8 ordine de plată referitoare la plăți în favoarea D.-T. după data introducerii cererii de intervenție, suma cumulată a acestora fiind de 832.049,15 lei, fără însă a preciza facturile pe care le stinge. Nu oferă nici-o explicație pentru diferența de 39.843,65 lei, rămasă de plată chiar și în condițiile în care s-ar considera că plățile făcute se impută asupra facturilor solicitate la plată prin cererea introductivă.
La data de 13.12.2013, apelanta, prin scrisoarea 557, preciza câtimea pretențiilor la suma de 744.140,07 lei, atașând scrisorii un tabel centralizator cu facturile scadente la acea dată, solicitând ca deschiderea procedurii împotriva debitoarei să se facă pentru o creanță împotriva acesteia în cuantum de 744.140,07 lei.
La data de 18.12.2013, prin sentința_, judecătorul-sindic a apreciat că debitoarea-intimată a făcut dovada plății integrale a creanței și a respins cererea de intervenție ca rămasă fără obiect.
Din considerentele hotărârii criticate rezultă că prima instanță a soluționat cauza fără să intre în cercetarea fondului, în cuprinsul cererii neregăsindu-se aprecieri cu privire la starea de insolvabilitate a debitoarei ori cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței noastre.
Raportat la faptul că hotărârea pronunțată pornește de la o gravă eroare de interpretare si apreciere a actelor depuse de debitoare la termenul din 18.12.2013, necomunicate părților, în speță sunt incidente prevederile art. 480 alin. 3 C.proc.civ., conform cu care în această situație se impune anularea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că soluționarea cauzei s-a făcut fără cercetarea fondului.
Suma achitată de debitoare prin cele 8 ordine de plată nu acoperă creanța pretinsă prin cererea introductivă.
Sentința criticată nu face nici o mențiune cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor D. – T..
Sentința criticată nu face nici o mențiune cu privire la starea de insolvabilitate a debitoarei.
Toate aceste aspecte trebuind să fie inserate în hotărâre, având în vedere obiectul cererii și natura specială a procedurii (respingerea cererii trebuia să conțină motivele pentru care aceasta nu îndeplinește condițiile de exigibilitate stabilite prin legea specială, 85/2006).
În ce privește nelegalitatea și netemeinicia sentinței, hotărârea pronunțată este criticabilă pentru că, în principal, dovezile prezentate de debitoare la termenul din 18.12.2013 nu susțin aprecierea primei instanțe că acestea acoperă integral creanța.
Un calcul simplu arată că sumele plătite de debitoarea-intimată în perioada mai – decembrie 2013 nu acoperă integral pasivul datorat, în plus, din mențiunile aflate pe ordinele de plată nu rezultă cu claritate facturile achitate, ceea ce face ca aprecierea asupra caracterului doveditor al acestora să fie îngreunată.
În continuare, cu privire la cuantumul creanței pretinse de apelantă, prima instanță nu face nicio apreciere cu privire la cererea precizatoare, prin care apelanta reducea cuantumul pretențiilor la suma de 744.170,07 lei. Din consemnările de la termenul de judecată din 18.12.2013, nu rezultă în mod clar dacă această cerere i-a fost comunicată debitoarei ori dacă aceasta a fost pusă în dezbatere.
Cu privire la desfășurarea judecății, la termenul din 18.12.2013 prima instanță ar fi trebuit să comunice creditoarei-intimate L. și apelantei înscrisurile depuse de debitoarea-intimată L. la dosar, constând în certificat de atestare fiscală, extras de cont și dovezi de plată către creditori.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii de insolvență, în ceea ce privește debitoarea-intimată, în speță nu s-au făcut suficiente dovezi de către aceasta din care să rezulte că fondurile bănești disponibile ale acesteia sunt suficiente pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Din această perspectivă, faptul că debitoarea-intimată a prezentat un certificat fiscal, emis numai pentru obligațiile fată de bugetul de stat, nu este suficient a demonstra lipsa datoriilor. Din actele depuse chiar de debitoare la dosar, printre care mai multe extrase de carte funciară, rezultă că aceasta are și un număr impresionant de proprietăți imobiliare, pentru care datorează taxe și impozite locale. Cu privire la aceste obligații debitoarea-intimată nu face niciun fel de precizare, nedepunând un certificat fiscal emis de autoritățile fiscale locale. aspect care nici măcar nu a fost cercetat de către judecătorul fondului.
Este de criticat și relevanța extraselor de cont emise de RSB (banca debitoarei) - Fila 143 si următoarele Volum IV dosar - din mențiunile făcute de emitenții rezultând că erorile cu privire la soldurile existente în cont sunt posibile si că dânșii nu-și asumă nicio răspundere.
Simplul fapt că debitoarea-intimată vehiculează o anume sumă de bani prin conturi, cu titlu de încasări și plăți, nu este relevantă fără a avea informații complete cu privire la activitate, aspectul referitor la lista creditorilor și a creanțelor fiind singurul act ce ar putea avea un caracter relevant.
În susținerea acestei afirmații, se arată că din cercetarea paginii de internet a Ministerului de Finanțe, secțiunea informații fiscale contribuabili, rezultă că la finele anului 2012 debitoarea-intimată L. avea o pierdere de_ lei.
Se dovedește că, în fapt, afirmațiile debitoarei din contestația formulată, din înscrisurile depuse în susținere, din dezbateri și din concluziile depuse la dosar, sunt false, aceasta neavând o situație atât de solidă financiar cum o pretinde ba, mai mult, având și debite față de subscrisa D.-T., fapt atestat de plățile în sumă de peste 800.000 lei făcute într-un interval de numai 6 luni.
Faptul că debitoarea-intimată refuză să facă plata acestora, invocând argumente lipsite de relevanță chiar și la un examen sumar, fără a fi necesară prezența unui specialist, ori faptul că este un litigiu comercial, nu este de natură a crea un temei pentru care cererea de deschidere a procedurii insolvenței să fie respinsă.
În drept, a fost invocat art. 12 din Legea 85/2006 și art. 466 și următoarele C.proc.civ.
Intimata S.C. L. R. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele:
La data de 19 martie 2013, D. T. S.A. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu în dosarul rubricat mai sus, prin care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței a societății noastre, pe motiv că ar avea o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Creanța pretinsă de către D. T. S.A. la data formulării cererii avea o valoare de 871.892,80 lei.
Intimata a formulat contestație, prin care a demonstrat că are o stare financiară stabilă, nu se află în stare de insolvență și că creanța pretinsă de către D. T. S.A. nu este certă, lichidă și exigibilă.
Totodată, societatea a depus o . înscrisuri prin care atestă că, ulterior formulării cererii de către intervenientă, a achitat contravaloarea sumei pretinse.
În acest sens, au fost depuse la dosarul cauzei ordinele de plată, care confirmă achitarea integrală a sumelor datorate către D. T. S.A.: nr._ din 05.12.2013 – 347.162,45 lei, nr._ din 23.07.2013 – 545,32 lei, nr._ din 11.09.2013 – 199.886,70 lei, nr._ din 11.09.2013 – 113,30 lei, nr._ din 23.07.2013 – 99.54,68 lei, nr._ din 06.06.2013 – 31,67 lei, nr._ din 06.06.2013 – 124.968,33 lei, nr._ din 09.05.2013 – 55,72 lei, nr._ din 09.05.2013 – 99.944,28 lei (TOTAL 872,162.45 lei).
P. urmare, creanța pretinsă de către D. T. S. A. a fost stinsă în integralitate, cererea acesteia rămânând fără obiect.
Pe toate ordinele de plată menționate mai sus sunt menționate facturile care fac obiectul plății respective.
Sentința pronunțată este temeinică și legală.
Instanța de fond, în mod corect, a reținut că ulterior depunerii cererii de intervenție, societatea intimată a achitat integral suma pretinsă de către D. T. S.A.
În aceste condiții, nu era necesară cercetarea fondului litigiului cu pricina, sub aspectul solvabilității L. R. S.R.L. și / sau a certitudinii și lichidității creanței D. T. S.A.
Totodată, în cazul când se va considera, prin absurd, că sentința civilă pronunțată este netemeinică și nelegală, trebuie ținut cont și de aspectele menționate în continuare.
Conform art. 3 din Legea nr. 85/2006 Insolvența este definită ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Or, patrimoniul societății noastre nici pe de parte nu este în starea de insolvența așa cum pretinde intervenientul in interesul propriu, așa cum rezulta din actele depuse la dosarul cauzei. Chiar dacă societatea intimată nu ar fi achitat o datorie exigibilă către unul din creditori acest fapt nu ar fi reprezentat decât o simplă prezumție relativă care poate fi răsturnată prin o probă contrarie.
Practica judecătorească a statuat, în mod constant, că neachitarea, chiar și cu rea credință, a datoriilor certe și exigibile nu este un motiv pertinent pentru deschiderea procedurii insolvenței (a se vedea Decizia nr. 222 din data de 22.02.2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, precum și sentința civilă nr. 8865 pronunțată la data de 22.11.2011 de către Tribunalul București în dosarul nr._/3/2011). Or, din actele depuse la dosarul de fond a cauzei rezultă indubitabil că activul L. R. S.R.L. este mai mare decât pasivul, ordinele de plată depuse la dosarul de fond a cauzei arata că societatea noastră nu numai că dispune de mijloace financiare suficiente, ci și că achită datoriile scadente pe care le înregistrează față de proprii creditori, si care sunt cu mult mai mari, decât suma pretinsa de către intervenient.
Societatea intimată deține in proprietate 304 stații distribuție carburanți și terenuri aferente cu o valoare contabilă de_ lei. Valoarea bunurilor circulante deținute de aceasta este de_ lei.
Totodată, intimata a depus la dosarul de fond a cauzei, un certificat de atestare fiscală, care atestă că nu înregistrează nici datorii fiscale de orice fel. Apelanta încearcă, cu rea voință sa inducă în eroare instanța, afirmând că nu exista dovezi cu privire la plata obligațiilor fiscale a L. R. S.R.L. către bugetele locale. Or, așa cum rezultă din situația centralizatoare a obligațiilor de plată restante pentru sediile secundare, care face parte integrantă din certificatul de atestare fiscală nr._ depus la dosarul de fond a cauzei, societatea noastră nu înregistrează obligații de plată restante la nici unul din sediile secundare a societății.
Din cele menționate anterior și coroborarea dispozițiilor art. l alin. 1 și art. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei rezultă că nu sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru deschiderea procedurii insolvenței si anume societatea noastră nu este în stare de insolvență.
Creanța S.C. D. T. S.A. față de S.C. L. R. S.R.L. nu este certă și exigibilă.
În acest sens, față de cele menționate în cadrul contestației depuse la instanța de fond, analiza certitudinii și lichidității creanței D. T. S.A. a făcut obiectul litigiului instrumentat sub nr._/3/2013 de către Tribunalul București.
În acest sens, instanța a concluzionat în cadrul încheierii pronunțate la data de 28.01.2014 în dosarul menționat mai sus, faptul că creanța D. T. S.A. nu este o creanță certă.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Codului civil, legii nr. 85/2006.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
În raport de dispozițiile art. 477 alin. 1 NCPC, de cererea de apel formulată, Curtea constată că judecata în apel este limitată la analizarea soluției de respingere a cererii de intervenție principală formulată de către apelantă.
Creditoarea reclamantă . nu a formulat apel, iar apelul formulat de apelantă nu vizează și această cerere, astfel că, în privința acesteia, soluția de respingere ca rămasă fără obiect a rămas definitivă.
Referitor la soluția pronunțată de judecătorul sindic cu privire la cererea de intervenție, respectiv de respingere ca fiind rămasă fără obiect, Curtea constată, în primul rând, că judecătorul sindic a confundat obiectul cererii cu interesul formulării acesteia. Obiectul cererii de intervenție formulată de apelantă l-a constituit deschiderea procedurii de insolvență împotriva intimatei-debitoare.
Or, în raport de această situație, o eventuală achitare a creanței pe care se fundamentează cererea acesteia, în cursul procesului, conduce la pierderea interesului legitim în judecarea cererii, iar nu a obiectului acesteia, cum greșit s-a apreciat în hotărârea atacată.
În al doilea rând, Judecătorul sindic și-a fundamentat soluția pronunțată pe o concluzie ce nu este în nici un fel argumentată de înscrisurile depuse de părți la dosar. În hotărâre se menționează doar că, în ședință publică, debitoarea a făcut dovada plății obligațiilor către cele două creditoare.
Instanța de fond nu a făcut însă nici o analiză efectivă a susținerilor debitoarei, exprimate oral în ședință publică, hotărârea fiind dată astfel cu încălcarea art. 425 alin. 1 NCPC.
În conformitate cu prevederile art. 254 alin. 2, 3 și 4 NCPC, în cazul încuviințării unor înscrisuri care nu au fost cerute conform alineatului 1, respectiv prin cererea de chemare în judecată sau întâmpinare, în respectarea principiului contradictorialității și dreptului la apărare, debitoarea avea obligația depunerii unor copii certificate spre comunicare, respectiv ca instanța de fond să acorde un termen de judecată pentru a da posibilitatea părții adverse să-și facă apărarea pe care o apreciază necesară. Obligativitatea amânării cauzei și comunicării înscrisurilor nu este prevăzută expres de acest articol, dar rezultă din conținutul alineatului 3 și 4, care prevăd dreptul părții adverse de a propune probe în apărare și obligația părții care propune înscrisul nou să depună copii certificate de pe acesta.
Același drept al apelantei rezultă și din dispozițiile de principiu de la art. 14 alin. 2 din cod.
Ținând cont de faptul că hotărârea este fundamentată pe aceste înscrisuri noi, fără ca instanța să dea posibilitatea părții lipsă, apelanta în cauză, de a se apăra cu privire la acestea, Curtea apreciază că hotărârea atacată este dată cu încălcare dreptului la apărare al apelantei și a principiului contradictorialității.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 – 3 NCPC, văzând că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea normelor de procedură arătate, că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului admițând o excepție ce nu era incidentă în speță, împrejurarea că apelanta a solicitat în mod expres trimiterea spre rejudecare a cauzei, dar și faptul că deschiderea procedurii de insolvență, respectiv analiza condițiilor impuse de lege, este dată de legea 85/2006 exclusiv în competența judecătorului sindic, Curtea va admite apelul, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de intervenție formulată de apelantă, aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-creditoare S.C. D.-T. S.A., cu sediul ales în A., ..9, ., împotriva Sentinței civile nr. 1086 din 18.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. L. R. S.R.L., cu sediul în București, ..6, sector 1 și intimata-creditoare .., prin lichidator PRIME INSOLV PRACTICE S.P.R.L., cu sediul în București, . nr. 40, parter, Sector 2.
Anulează sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecarea cererii de intervenție formulată de apelanta-creditoare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./02.10.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte:M. M.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 1123/2014. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
