Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 472/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 10463/3/2013
Dosar nr._
(Număr intern 618/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 472/A/2014
Ședința publică de la 24 iunie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE:G. B. F.
JUDECĂTOR:D. M.
GREFIER: F. D.
Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare M. S. și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S. – DIRECȚIA ECONOMICĂ împotriva Sentinței civile nr. 9283 din 06.11.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. K. A. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta prin avocat L. F. cu împuternicire avocațială nr._/2014 aflată la fila 10 și intimata prin avocat L. Iurascu care depune la dosar împuternicire avocațială nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Apelanta, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri administrată în fața instanței de fond.
Intimata, prin avocat, de asemenea, arată că solicită proba cu înscrisuri administrată în fața instanței de fond și cele anexate întâmpinării depuse în prezentul dosar.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 255 alin.1 și 258 N.C.pr.civ. încuviințează intimatei proba cu înscrisurile depuse la dosar în apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea declară cercetarea judecătorească încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului, conform art. 482 raportat la art. 244 alin.1 și 3 și art. 392 N.C.pr.civ.
Apelanta, prin avocat, în temeiul art. 480 alin.2 N.C.pr.civ. coroborat cu art. 476 și art. 477 N.C.pr.civ., solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii cererii privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva intimatei-debitoare S.C. K. A. S.R.L. și pe cale de consecință respingerea contestației intmatei-debitoare. Învederează că a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței motivat de faptul că intimata datorează Municipiului S. o sumă de peste 140.000 lei, cu titlu de obligație fiscală aferentă anilor 2009-2012 pentru neachitarea impozitului de către intimata-debitoare. Mai învederează că, prin deciziile de impunere din 28.01.2010 și nr._/17.01.2012, s-au stabilit obligațiile fiscale în sarcina intimatei-debitoare, care i-au fost comunicate acesteia, iar ulterior, pentru neplată, a emis titlul executoriu, împreună cu somația de plată. Menționează că intimata-debitoare nu a formulat contestație împotriva titlului executoriu și nici nu a achitat debitul. Față de această situație, consideră că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea sa motivat de faptul că această creanță nu ar fi certă. Apreciază că această interpretare este eronată întrucât această creanță cu titlu de impozit datorat bugetului local este o creanță certă, lichidă și exigibilă, care a fost stabilită prin actele fiscale care nu au fost atacate niciodată de către intimată, conform art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003, republicată. Totodată, consideră că în mod eronat a apreciat instanța de fond faptul că nu ar deține titlu executoriu cu privire la această creanță. Învederează că titlul executoriu constă tocmai în actele emise de organele fiscale și care nu au fost contestate niciodată de către intimata-debitoare. În ceea ce privește existența sentinței nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, care a avut ca obiect rezoluțiunea contractului încheiat între părție din prezenta cauză, sentință care a fost modificată în parte prin decizia nr. 85/14.10.2013 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu M. – Secția a II-a Civilă de C. și Administrativ Fiscal, solicită să se observe că sunt două lucruri diferite, întrucât în prezentul dosar invocă acea creanță care reprezintă o obligație fiscală, iar prin sentința nr. 717/2013 s-a dispus rezoluțiunea unui contract și restituirea prețului. Mai mult decât atât, sentința nr. 717/2013 la acest moment nu este irevocabilă, având termen în recurs la Î.C.C.J. la 02.10.2014. Învederează că este adevărat că sentința nr. 717/2013 este executorie, însă solicită să se observe că la dosar a fost depusă de către intimată cererea formulată de partea pe care reprezintă, întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 22/2002, cerere care face obiectul unui alt dosar aflat tot la Î.C.C.J. cu termen de judecată la 23.09.2014. Consideră că titlul executoriu în baza căruia a formulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței nu are nicio legătură cu sentința nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul Harghita și chiar dacă această hotărâre este executorie, creanța stabilită de organul fiscal trebuie executată atât timp cât actele fiscale nu au fost anulate, iar pe de altă parte creanța fiscală nu va putea fi compensată decât în momentul în care sentința nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalul Harghita va rămâne irevocabilă. Totodată, solicită a se avea în vedere că în speță este vorba despre o creanță fiscală și nu despre raporturi juridice născute din acte juridice private ale părților. Or, în ceea ce privește creanța fiscală, OG nr. 92/2003 impune o procedură anume, respectiv dacă a fost formulată sau nu contestație împotriva actelor sau dacă actul fiscal a fost sau nu anulat. Or, atât timp cât din anul 2009 intimata nu și-a achitat acest impozit către apelantă, iar ambele părți au titluri executorii separate și pe legislație separată, apreciează că fiecare parte trebuie să își execute obligațiile din titlul său executoriu până la momentul la care va fi soluționat în mod irevocabil de către Î.C.C.J. dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința nr. 717/2013. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. Arată că motivul pentru neplata titlurilor executorii de către S.C. K. A. S.R.L. este faptul că la acest moment există decizia Curții de Apel Târgu M. care practic menține sentința nr. 717/2013 pronunțată de Tribunalului Harghita, prin care s-a constatat rezoluțiunea contractului și s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării apelantei să îi achite o suma ce depășește 1.600.000 Euro. Mai mult decât atât, învederează faptul că S.C. K. A. S.R.L. a achitat impozitul aferent terenului până la data de 29.12.2008, care reprezintă de fapt momentul la care societatea intimată a transmis declarația unilaterală de rezoluțiune a contractului. Astfel, orice sumă suplimentară ce ar urma să fie achitată de către S.C. K. A. S.R.L. cu titlu de impozit ar fi supusă repetițiunii deoarece ar reprezenta o plată nedatorată. În ceea ce privește susținerea că nu poate opera compensarea legală, consideră că aceasta poate opera având în vedere că trebuie analizat doar dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. Învederează faptul că în luna septembrie 2013 a procedat la punerea în executare a sentinței nr. 717/2013 pronunțate de Tribunalul Harghita, care însă a fost suspendată. În ceea ce privește cererea formulată de apelantă, întemeiată pe O.G. nr. 22/2002, învederează faptul că aceasta nu a fost soluționată, având termen de judecată la Î.C.C.J. la data de 23.09.2014. Solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.
Apelanta, prin avocat, în replică, apreciază că nu poate opera compensarea având în vedere că intimata nu a formulat contestație împotriva actelor de executare și nu a solicitat compensația legală.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 9283 din 06.11.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost admisă contestația formulată de către debitoarea S.C. K. A. S.R.L. și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea introductivă privind deschiderea procedurii insolvenței, formulată de creditorul M. S. prin Primar, pentru creanțe fiscale reprezentând impozit pe teren aferent perioadei 2009-2012, în sumă de 140.976,96 lei (conform titlu executoriu nr._/05.12.2012).
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Părțile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1031/08.06.2007 având ca obiect terenul în suprafață de 55.002,83 m.p. din Mun. S., zona . de 1.608.725 Euro achitat la data autentificării actului.
Părțile au prevăzut în contract, la art. 4.1, un pact comisoriu de gradul IV. Pentru că reclamantul-creditor nu și-a îndeplinit obligațiile, contractul a fost rezolvit de drept în baza pactului comisoriu la data de 20.11.2008 și situația a fost constatată și prin sentința civilă nr. 717/27.02.2013 a Tribunalului Harghita, restabilindu-se situația anterioară încheierii actului, în sensul că s-a dispus restituirea prețului plătit de debitoare și a fost obligat creditorul și la plata daunelor interese incluzând contravaloarea impozitului pe teren.
A apreciat instanța că reclamantul-creditor nu mai deține un titlu executoriu așa cum reglementează art. 141 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, pentru că s-a stipulat prin sentința civilă nr. 717/2013 că debitul reprezentând impozitul pentru clădiri nu este datorat, iar creanța invocată nu mai este certă pentru că existența ei rezultă dintr-un act anulabil, nu este recunoscut de debitoare și asupra ei se poartă un litigiu al cărui rezultat va depinde de soluțiile din căile de atac ce le va urma sentința menționată.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditorul M. S. prin Primar, solicitând schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii introductive privind deschiderea procedurii insolvenței și respingerii contestației debitoarei.
În motivarea apelului, creditorul a arătat că a stabilit obligații fiscale în sarcina debitoarei prin decizii de impunere din 28.10.2010 și 17.01.2012, iar apoi a emis la 05.10.2012 titlu executoriu și somație de plată, acte primite de debitoare la 15.10.2012. Titlul executoriu nu a fost contestat de debitoare conform art. 172-173 din OG nr. 92/2003 – C.pr.fiscală, astfel că nu a fost modificat, ci cuprinde în continuare o creanță certă.
Sentința civilă nr. 717/2013 a Tribunalului Harghita nu produce efecte asupra titlului de creanță, pentru că debitoarea nu a solicitat anularea lui, iar sentința menționată este supusă căilor de atac.
III. Intimata-debitoare K. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
A arătat că apelanta pretinde o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, deoarece în urma rezoluțiunii contractului de vânzare-cumpărare a terenului pentru care s-a calculat impozit, s-a dispus repunerea în situația anterioară și restituirea impozitului achitat, astfel că orice sumă suplimentară ce ar fi achitată cu titlu de impozit ar fi supusă repetițiunii ca fiind o plată nedatorată.
Motivul pentru care nu a fost achitată creanța în cauză nu este insuficiența fondurilor disponibile, ci faptul că intimata apreciază că nu datorează această sumă, cu atât mai mult cu cât apelanta trebuie să plătească intimatei peste 2 milioane de Euro.
În subsidiar, intimata susține că ar fi îndeplinite condițiile compensației legale, creanța sa depășind-o pe cea a apelantei.
În fine, intimata a mai arătat că nu se află în stare de insolvență.
IV. Verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, conform art. 479 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. În cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale privind creanța:
Potrivit art. 3 pct.6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile. Creditorii, inclusiv cei bugetari, vor putea solicita deschiderea procedurii insolvenței doar în cazul în care, după compensarea datoriilor reciproce, de orice natură, suma datorată acestora va depăși suma prevăzută la pct.12 - valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței, pentru a putea fi introdusă cererea creditorului - 45.000 lei.
Apelanta afirmă o creanță bugetară în sumă de 140.976,96 lei.
În schimb, prin Sentința civilă nr. 717/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, apelanta a fost obligată să restituie intimatei echivalentul în lei al sumei de 1.608.725 Euro, la care se adaugă dobânda legală și alte sume reprezentând daune interese.
Așadar, încă de la data formulării cererii introductive, compensarea datoriilor reciproce ar fi dus la stingerea totală a creanței bugetare pretinse de apelantă și la neîndeplinirea astfel a condițiilor legale pentru solicitarea de către creditor a deschiderii procedurii insolvenței.
Prin urmare, nu are relevanță faptul că intimata nu a atacat pe cale administrativ-fiscală titlurile de creanță și executorii emise de apelantă.
2. În cauză nu este îndeplinită nici condiția insolvenței debitoarei.
Potrivit art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile.
Din dispozițiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 rezultă că, pentru deschiderea procedurii, o condiție necesară este stabilirea faptului că debitorul se află în stare de insolvență.
În cauză, debitoarea a contestat starea de insolvență, în conformitate cu prevederile art. 33 alin.2 din lege.
Creditoarea a susținut existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 90 de zile, în valoare de 140.976,96 lei și aplicarea prezumției relative de insolvență vădită, prevăzute de art. 3 pct.1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Curtea constată că intimata-debitoare a administrat probe suficiente prin care a răsturnat prezumția de insolvență.
Astfel, prin invocarea Sentinței civile nr. 717/27.02.2013 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr._, modificată prin Decizia civilă nr. 85/A/14.10.2013 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu M. – Secția a II-a Civilă de C. și Administrativ Fiscal, debitoarea a demonstrat că neplata pretinsei datorii fiscale nu se datorează insuficienței fondurilor bănești disponibile, ci următoarelor împrejurări:
- apelanta trebuie să restituie intimatei o sumă de bani mult mai mare;
- redobândirea cu efect retroactiv de către apelantă a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 55.002,83 m.p. situat în M. S., Zona ., lipsește de temei orice plată a impozitului pe teren de către intimată, astfel că aceasta este îndreptățită să considere că orice plată suplimentară cu acest titlu ar fi supusă repetițiunii.
Prin urmare, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a probelor administrate, stabilind că societatea debitoare nu se află în stare de insolvență, cu consecința corectei aplicări a dispozițiilor art. 33 alin.5 din Legea nr. 85/2006 în sensul admiterii contestației debitoarei.
În temeiul art. 480 alin.1 N.C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-creditor M. S. și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S. – DIRECȚIA ECONOMICĂ, cu sediul în S., ..1, județul O., împotriva Sentinței civile nr. 9283/06.11.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. K. A. S.R.L., cu sediul ales la Eversheds L. & G. SCA, în București, V. Center, Calea Victoriei, nr. 145, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. B. F. D. M.
GREFIER,
F. D.
Red. jud.G.B.F. / 4 ex.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – M. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Hotărâre din 16-09-2014,... → |
|---|
