Recurs împotriva încheierii judecătorului delegat la O.R.C.. Decizia nr. 47/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-01-2014 în dosarul nr. 19371/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 47
Ședința publică din data de 23.01.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: A. A.
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: L. E. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții L. N. și B. E. Judecătoresc „S. S.”, împotriva hotărârii nr. 275/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E. European Real Estate Shareholdings B.V. și S.C. B. I. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În privința legii procesuale aplicabile în timp, Curtea constată că sunt incidente dispozițiile noului Cod de procedură civilă prin raportare la data înregistrării cererii, 17.05.2013, întrucât la acel moment prezenta cauză a devenit litigioasă și s-a impus sesizarea instanței judecătorești competente, conform art. 71 din OUG nr.116/2009, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 76/2012.
Ca urmare a incidenței dispozițiilor noului Cod de procedură civilă, Curtea califică drept apel calea de atac declarată în cauză, conform art.152 C.pr.civ., în raport de art. 71 alin. 3 din OUG nr. 116/2009, coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012.
Pe cale de consecință, prezenta cale de atac a apelului va fi soluționată de completul de judecată în compunerea căruia intră primii doi judecători ai completului de recurs, conform art.99 alin.3 teza finală din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.387/2005 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, sub nr._/17.05.2013, petentul B. E. Judecătoresc „S. S.” a formulat cerere de înregistrare în registrul comerțului privind pe intimata S.C. B. I. SRL având ca obiect adresa de înființare a popririi părților sociale deținute la această societate de către debitoarea C. E. European Real Estate Shareholdings B.V., conform actelor din dosarul de executare nr.272/2012, format la cererea creditorului L. N., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința arbitrală nr.110/30.05.2012 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.47/2011.
În susținerea cererii, petentul a depus, în copii conforme cu originalul, adresa de înființare a popririi, procesul-verbal de calcul al debitului și de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată la data de 23.11.2012 în dosarul nr._/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București, sentința arbitrală nr.110/30.05.2012 a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr.47/2011.
Împotriva acestei cereri de înregistrare în registrul comerțului a formulat cerere de intervenție principală intervenienta C. E. European Real Estate Shareholdings B.V., în contradictoriu cu petentul B. E. Judecătoresc „S. S.” și intimata S.C. WELLINVESTED PROJECT S.R.L., înregistrată sub nr._/21.05.2013 la Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de înregistrare mențiuni nr._/17.05.2013.
În motivarea cererii de intervenție, intervenienta a arătat că adresa de înființare a popririi nu poate fi înregistrată în registrul comerțului printr-o cerere de mențiuni, nefiind vorba despre o modificare a actului constitutiv al societății și că poprirea nu este legal înființată, fiind încălcate prevederile art.66 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora nu se pot face acte de executare silită asupra părților sociale emise de o societate cu răspundere limitată.
În drept, sunt invocate prevederile art.61 și urm. C.pr.civ., art.71 din OUG nr.116/2009.
Cererea de intervenție a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei, conform art.13 din Legea nr.146/1997, și cu timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, potrivit art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
Cu adresa nr._/24.05.2013, Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București a înaintat Tribunalului București – secția a VI-a civilă spre competentă soluționare, conform art.71 alin.1 din OUG nr.116/2009, cererea de înregistrare mențiuni și cererea de intervenție, care formează obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea nr.275/10.06.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – secția a VI-a civilă a admis cererea de intervenție formulată de intervenienta C. E. European Real Estate Shareholdings B.V. și a respins cererea de înregistrare de mențiuni formulată de petentul B. E. Judecătoresc „S. S.”, cu privire la intimata S.C. B. I. S.R.L.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a arătat că cererea de înregistrare în registrul comerțului a popririi asupra părților sociale deținute de CEERES (C. E. European Real Estate Shareholdings BV) la . a fost formulată de către petentul B. E. JUDECĂTORESC S. S. printr-o cerere de înregistrare mențiuni.
Conform prevederilor art. 183 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor „(1) în registrul comerțului se înregistrează orice acte sau fapte de comerț prevăzute de lege, precum și modificările referitoare la acestea și ale mențiunilor înregistrate, în scopul asigurării opozabilității acestora și efectuării formalităților de publicitate, conform legii. (2) Modul de efectuare și de evidențiere a acestor înregistrări este distinct de acela în care se înregistrează și se evidențiază modificările actului constitutiv. (3) Pentru înregistrarea actelor și faptelor prevăzute la alin. (1), solicitantul completează formularul-tip "Cerere de depunere și menționare acte", la care atașează înscrisurile doveditoare ale actelor și faptelor de menționat, precum și dovada achitării taxelor legale și a timbrelor de valoare corespunzătoare, în originar’.
Prin urmare se constată că petentul a solicitat efectuarea acestei înregistrări conform procedurii de înregistrare a modificărilor actului constitutiv, deși față de prevederile art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, coroborate cu cele ale art. 183 alin. 1 din Norma metodologică privind modul de ținere a registrelor comerțului de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, efectuarea unei astfel de înregistrări trebuia realizată conform unei proceduri distincte, respectiv cea a depunerii și menționării de acte în registrul comerțului, prevăzută de Capitolul V din Titlul I din Norma metodologică privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs B. E. Judecătoresc „S. S.” și L. N. la data de 26.06.2013, înregistrat la data de 03.09.2013 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București – secția a VI-a civilă, prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de intervenție principală formulată de intervenienta C. E. European Real Estate Shareholdings B.V., cu consecința admiterii cererii de înregistrare de mențiuni formulată de petentul B. E. Judecătoresc „S. S.” .
În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece prima instanță a ignorat inadmisibilitatea criticii privind pretinsa nelegalitate a executării silite având ca obiect părțile sociale. Criticile privind nelegalitatea popririi asupra părților sociale puteau fi invocate exclusiv pe calea contestației la executare, conform art.399 și urm. C.pr.civ. De asemenea, susținerile privind pretinsa încălcare a art.66 din Legea nr.31/1990 nu puteau fi reținute, fiind circumscrise unei critici specifice unei contestații la executare.
De asemenea, s-a învederat că procedura de soluționare a cererii de intervenție este una necontencioasă, care nu permite instanței judecătorești să efectueze verificarea legalității actului juridic, ci să realizeze verificări de ordin formal, în același mod în care îi este permis directorului oficiului registrului comerțului sau persoanei împuternicite de acesta.
Recurenții au susținut că poprirea poate viza părți sociale, conform art.452 alin.1 C.pr.civ. și art.66 alin.1 din Legea nr.31/1990, în același sens fiind și doctrina și practica judiciară.
S-a mai arătat că susținerile intimatei privind tipul de formular completat de executorul judecătoresc nu puteau fi primite, deoarece acesta a completat în mod corect cererea depusă la registrul comerțului. În acest sens, în titlul II al OMJ nr.2594/2008, intitulat „Înregistrările în registrul comerțului”, legiuitorul se referă, în ceea ce privește transmiterea părților de interes/părților sociale la efectuarea înregistrării de mențiuni, precum se arată în art.131 din actul normativ indicat.
De asemenea, conform art.7 alin.4 din OUG nr.116/2009, în ipoteza în care s-ar sesiza vreo eroare cu privire la documentația sau cererea completată, registrul comerțului urmează să îi pună în vedere titularului solicitării remedierea respectivei erori, acordând un termen de cel mult 15 zile în acest scop. Or, în speță, nu i s-a pus în vedere petentului să completeze dosarul sau să remedieze vreo eroare cu privire la solicitarea în discuție.
În drept, sunt invocate prevederile art.299 C.pr.civ
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, conform art.13, coroborat cu art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, și cu timbru judiciar în sumă de 0,15 lei, potrivit art.3 alin.1 din OG nr.32/1995.
În susținerea apelului s-a depus practică judiciară.
Intimata C. E. European Real Estate Shareholdings B.V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că în prezenta cauză nu este vorba doar de folosirea unui formular greșit, ci de folosirea unei proceduri greșite care are drept consecință respingerea cererii.
Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului și de motivele invocate de apelantul B. E. Judecătoresc „S. S.”, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii nr.275/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de apel se referă la ignorarea de către prima instanță a criticilor privind pretinsa nelegalitate a executării silite având ca obiect părțile sociale deținute de debitoare la o societate cu răspundere limitată. În opinia Curții, toate susținerile părților în această privință pot fi verificate și analizate într-o altă cale procesuală, în procedurile de drept comun. Așadar, prima instanță nu a omis să se pronunțe asupra susținerilor părților, ci a arătat calea procesuală legală pentru examinarea apărărilor invocate, cu atât mai mult cu cât inutilitatea analizei rezultă din faptul că o cerință esențială de formă nu a fost îndeplinită pentru ca cererea de înregistrare în registrul comerțului să poată fi primită.
De aceea, Curtea consideră că acest prim motiv de apel este nefondat și nu justifică reținerea caracterului nelegal al încheierii apelate, astfel cum au pretins apelanții.
De asemenea, toate susținerile apelanților în sensul inadmisibilității căii procesuale alese pentru contestarea executării silite prin poprire, deși sunt întemeiate, nu prezintă nicio relevanță în soluționarea prezentului apel, atât timp cât prima instanță nu a reținut acest argument în sprijinul soluției de admitere a cererii de intervenție și de respingere a cererii de înregistrare în registrul comerțului. Tribunalul s-a mărginit în mod corect la a analiza aspectele formale ale cererii cu care a fost învestit, fără a efectua vreun fel de aprecieri cu privire la legalitatea actului solicitat pentru îndeplinirea formalităților de publicitate.
Al doilea motiv de apel este strâns legat de primul și se referă la posibilitatea popririi părților sociale deținute în cadrul unei societăți comerciale cu răspundere limită. Or, pentru aceleași considerente ca cele arătate mai sus, și acest motiv de apel este nefondat, deoarece judecătorul fondului nu s-a pronunțat în niciun fel asupra acestei chestiuni litigioase între părți, care vizează aspecte ce țin de legalitatea executării silite, iar nu de respectarea formalităților pentru înregistrarea în evidențele registrului comerțului. Așa cum au susținut și apelanții, judecătorul învestit cu soluționarea cererii de intervenție, conform art.71 din OUG nr.116/2009, nu poate verifica aspecte care țin de fondul dreptului dedus spre publicitate, ci exclusiv aspecte de ordin formal.
În fine, este neîntemeiat și ultimul motiv de apel privind tipul de formular completat de către apelantul petent, atât timp cât în mod corect a reținut instanța de fond că cererea semnată de executorul judecătoresc are ca obiect înregistrarea în registrul comerțului, deși ar fi fost necesară formularea unei cereri de depunere și menționare acte.
Astfel, petentul B. E. Judecătoresc „S. S.” a sesizat Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București cu o cerere de înregistrare mențiuni (fila 30 din dosarul registrului comerțului), obiectul acesteia fiind înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor referitoare la poprirea părților sociale deținute de intimata intervenientă la S.C. B. I. S.R.L. O astfel de solicitare trebuia însă efectuată conform unei proceduri distincte, respectiv cea de depunere și menționare acte, potrivit art. 21 lit.h din Legea nr.26/1990, coroborat cu art.183 alin.1 din Normele metodologice privind modul de ținere a registrelor comerțului, de efectuare a înregistrărilor și de eliberare a informațiilor, aprobate prin Ordinul Ministerului Justiției nr.2594/2008, astfel cum a arătat în mod just prima instanță.
Susținerile apelanților bazate pe dispozițiile art.131 din actul normativ anterior indicat sunt lipsite de relevanță, deoarece acest text legal se referă la transmiterea părților sociale, ceea ce antrenează o modificare a actului constitutiv al societății cu răspundere limitată. În schimb, obiectul publicității în cauza de față îl reprezintă adresa de înființare a popririi, iar nu transferul părților sociale către o altă persoană, nepresupunând vreo modificare în privința asociaților respectivei societăți comerciale.
Între cele două tipuri de cerere există diferențe de obiect, de acte ce se atașează, de taxe ce se achită pentru efectuarea operațiunilor în registrul comerțului. Cererea de înregistrare este utilizată pentru modificarea actului constitutiv al societății, putând fi înregistrate în registrul comerțului mențiuni în baza unui act modificator al actului constitutiv sau în baza unei hotărâri judecătorești. Adresa de înființare a popririi nu se încadrează în actele menționate anterior, ea putând fi notată în registrul comerțului numai în baza unei cereri de depunere și menționare acte. În plus, formalitatea de publicare în Monitorul Oficial este diferită în funcție de obiectul cererii, presupunând publicarea actului în integralitate în cazul modificărilor actului constitutiv și numai menționarea actului în situația cererilor de depune și menționare acte.
Argumentele apelanților bazate pe existența dispozițiilor art.7 alin.4 din OUG nr.116/2009 nu pot conduce la concluzia posibilității schimbării obiectului învestirii instanței de judecată. Este adevărat că, în procedura necontencioasă desfășurată în fața directorului oficiului registrului comerțului sau a persoanei împuternicite, acesta avea obligația de a acorda un termen pentru completarea corespunzătoare a documentației necesare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru cererea de înregistrare în registrul comerțului. În schimb, o atare obligație nu există pentru judecătorul sesizat conform art.71 din același act normativ, deoarece acesta este ținut să se pronunțe numai asupra obiectului cererii cu care a fost învestit, conform art.9 alin.2 și art.22 alin.6 C.pr.civ.
Tribunalul nu putea proceda la recalificarea cererii de înregistrare mențiuni într-o cerere de depunere și menționare acte, deoarece ar fi schimbat obiectul cererii formulate de petent. Acest lucru nu este permis, instanța având obligația de a soluționare orice cerere în limitele învestirii sale și cu respectarea principiului disponibilității părților.
Formularele utilizate pentru efectuarea operațiunilor în registrul comerțului nu reprezintă simple tipizate, ci ele reflectă voința părților și obiectul cererilor cu care acestea au înțeles să sesizeze Oficiul Registrului Comerțului. Prin urmare, invocarea de către intervenientă a formulării unei cereri necorespunzătoare de către petent, sub aspectul obiectului său, duce la admiterea cererii de intervenție și la respingerea cererii formulate în mod necorespunzător, fără a fi nevoie a se dovedi existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat împotriva încheierii nr.275/10 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E. European Real Estate Shareholdings B.V. și S.C. B. I. SRL.
Totodată, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de L. N. și B. E. Judecătoresc „S. S.”, împotriva hotărârii nr. 275/10.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. E. European Real Estate Shareholdings B.V. și S.C. B. I. S.R.L.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. A. A.
GREFIER,
L. E. A.
Red.jud.AMG/2ex/11 februarie 2014
Tribunalul București – secția a VI-a civilă – dosar nr._
Judecător fond:N. M.
| ← Opoziţie. Decizia nr. 334/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Retragere asociat. Decizia nr. 17/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
