Reziliere contract. Decizia nr. 1232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1232/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2014 în dosarul nr. 44549/301/2011

Dosar nr._ (Număr în format vechi 686/2014)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

……

DECIZIA CIVILĂ Nr.1232

Ședința publică de la data de 21 Mai 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - I. C.

JUDECĂTOR - A. P.

JUDECĂTOR - I. G.

GREFIER - M. I.

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta RA-A. P. PROTOCOLULUI DE STAT – Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar prin mandatar I. B. împotriva Deciziei civile nr.247 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata FUNDAȚIA E. BUCUREȘTI.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin consilier juridic O. C., cu delegație la dosar, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, intimata a transmis prin e-mail întâmpinare.

Se comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării.

Recurenta prin consilier juridic, arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită amânarea cauzei.

Curtea acordă recurentei cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.

Recurenta prin consilier juridic, atașează cererii de recurs procesele verbale de preluare a spațiului prin intermediul executorilor judecătorești, ca urmare intimata a fost evacuată. Arată că a observat în întâmpinare că se invocă excepției netimbrării cererii de recurs, solicită respingerea excepției, să se constate că recurenta este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru conform art. 30 din OUG 80/2013, consideră că nu datorează taxă de timbru.

Curtea, în urma deliberării, respinge excepția netimbrării recursului, constatând, prin raportare la data înregistrării cererii de recurs că ar fi incidente în cauză dispozițiile art.17 din Legea 146/1997.

Recurenta prin consilier juridic, arată că tot prin întâmpinare se invocă o conexitate cu alte dosare care se află pe rolul instanțelor.

Curtea, în urma deliberării, apreciază că acestea sunt aspecte ce vor fi analizate odată cu cererea de recurs și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în parte deciziei, atât instanța de fond cât și cea de apel au acordat pretențiile împărțind contractul în două, atât pe perioada de valabilitate a acestuia cât și pe perioada în care a acesta a expirat, nu au fost luate în calcul penalitățile și dobânda legală asupra prestării de servicii cât și asupra utilităților.

Curtea reține recursul spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._ la data de 08.12.2011, reclamanta RA-APPS a chemat în judecată pe pârâta Fundația „E.” București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 35.647,57 lei, reprezentând debit neachitat compus din chirie – 21.803,55 lei pentru perioada 02 - 06.2011; prestări servicii – 6.537,24 lei pentru perioada 02 – 07.2011; utilități – 5.365,21 lei pentru perioada 01 – 06.2011; penalități – 1941,57 lei pentru perioada 31.03 – 30.06.2011, total – 35.647,57 lei; rezilierea contractului de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010; evacuarea pârâtei din spațiul deținut în imobilul situat în București, ..3, cam. 14, 15, 16, 18, 21, 22, 24, sector 3.

În motivare se arată că, între R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I. și Fundația E. București s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, valabil până la data de 14.01.2012, având ca obiect folosința temporară de către locatar a spațiului situat în ..3, cam.14, 15, 16, 18, 21, 22, sector 3, București.

Pârâta s-a obligat prin contractul mai sus menționat la plata chiriei, a prestărilor de servicii, a utilităților și a penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale (cap. III din contract).

De asemenea, se mai arată că, pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract, cu toate că folosește spațiul închiriat și beneficiază de prestările de servicii și utilitățile aferente spațiului în discuție, iar acest fapt a condus la acumularea unui debit față de reclamantă în valoare de 35.647,57 lei, reprezentând chirie, prestări servicii, utilități și penalități.

Pârâta a fost invitată la conciliere în conformitate cu dispozițiile art.720/1 și urm C.pr.civ. cu modificările ulterioare, în data de 11.10.2011, prin adresa nr.6556/ 15.09.2011 și, deși a semnat, ștampilat și datat, pentru primirea invitației la conciliere, nu s-a prezentat la sediul SAIFI în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă.

Reclamant a învederat instanței faptul că, acțiunea se întemeiază pe răspunderea contractuală întrucât chiria, prestările de servicii, utilitățile și penalitățile sunt calculate în conformitate cu prevederile contractului de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, valabil până la data de 14.01.2012.

Chiria este prevăzută la art.1 lit. a din contract și reprezintă chiria lunară aferentă spațiului închiriat, care se calculează pe baza tarifului stabilit de Regia Autonomă - Administrația P. Protocolului de Stat și se modifică în funcție de rata inflației și /sau de alți factori obiectivi.

Prestările de servicii sunt prevăzute de art.1 lit. b din contract, respectiv asigurarea serviciilor privind curățenia, paza clădirii, căldura și apa, PSI, a transportului de persoane și mărfuri pe verticală (lift), executarea lucrărilor de întreținere și reparații la clădire, întreținerea și repararea instalațiilor electrice, sanitare și alte asemenea aferente imobilului din ..3, sector 3, București.

Astfel, valoarea prestărilor de servicii, pentru acest beneficiar, este calculată conform prevederilor art.3 din contract și reprezintă 878,66 lei/lună, conform calculelor din anexa 2, la care se adaugă TVA și va putea fi modificată odată cu schimbarea tarifelor de prestări servicii și/sau alte acte normative legale în vigoare.

Utilitățile sunt prevăzute de art.1 lit. c din contract și reprezintă livrarea utilităților de energie electrică, combustibil, energie termică, apă, canal, salubritate - în baza contractelor pe care prestatorul le are încheiate cu furnizorii de utilități și care vor fi repartizate separat la beneficiari.

Astfel, valoarea utilităților, conform prevederilor art.4 din contract, se calculează separat pentru fiecare beneficiar în parte, din facturile furnizorilor, în funcție de suprafața spațiului deținut în imobil, precum și de echiparea acestuia, la care se adaugă comisionul de utilități de 5%.

Pentru facturile emise în perioada de valabilitate a contractului și neachitate, sau achitate cu întârziere, au fost percepute penalități de întârziere în cuantum de 1.941,57 lei, acestea fiind calculate, astfel cum prevăd uzanțele contabile până la data încasării efective a debitului, pentru facturi emise și neachitate, sau achitate cu întârziere de către pârâtă, pe perioada de valabilitate a contractului.

Penalitățile se calculează conform prevederilor art.6 din contract, pentru fiecare zi de întârziere locatarul datorând penalități de întârziere locatorului.

Astfel, pentru neplata în termen a chiriei, penalitățile percepute sunt de 0,15%/ zi întârziere.

Penalitățile ce decurg din neplata în termen a prestărilor de servicii sunt de 0,15% pe zi de întârziere, iar pentru utilități sunt de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.

Penalitățile încep să curgă din ziua următoare expirării termenului de scadență, respective a celor șase zile lucrătoare, pentru luna expirată.

Modul de calcul al penalităților este evidențiat în tabelele de calcul, depuse la dosarul cauzei, care conțin penalități calculate pentru facturile de chirie, prestări de servicii și utilități neachitate, existând o inventariere logică și cronologică a facturilor emise, la care s-a aplicat procentul de penalități.

Din tabelul ce cuprinde calculul penalităților de întârziere depus la dosarul cauzei reiese clar modalitatea de calcul și faptul că s-au avut în vedere toate instrumentele contabile, respectiv: numărul facturii, valoarea, data emiterii facturii, data scadentă, data încasării, valoarea încasată, perioada de calcul, numărul de zile întârziere, procentul de penalizare, valoarea penalizării. Astfel, suma rămasă de plată se înmulțește cu numărul de zile întârziere și cu procentul de 0,15%.

Cu privire la capătul de cerere privind rezilierea contractului de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, reclamanta a înțeles să invoce dispozițiile art.1270 C.civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.

Astfel, obligativitatea contractului este importantă nu numai pentru raporturile dintre părți ci și pentru certitudinea și eficiența raporturilor juridice în general. În cazul suspus judecății, poate fi reținut faptul că ambele părți și-au însușit contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, prin semnătura, respectiv ștampilă pentru reclamantă.

În conformitate cu prevederile contractuale dispuse la Cap. VIII – Încetarea contractului, art.15, contractul poate fi reziliat și pentru cazul în care chiriașul nu respectă clauzele contractuale. Ori neachitarea facturilor reprezintă o nerespectare a clauzelor contractuale. De altfel, la art.17 este prevăzută clauza privind rezilierea contractului, dacă locatorul nu a achitat chiria, prestările de serviciu sau utilitățile timp de două luni.

Efectul principal al neexecutării obligațiilor contractuale constă în desființarea contractului, iar atunci când creditorul a suferit și un prejudiciu din cauza neexecutării obligației de către cealaltă parte, el are dreptul să ceară rezilierea contractului.

Pentru admiterea unei acțiunii având ca obiect și rezilierea unui contract se cer îndeplinite următoarele condiții: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile sale (pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor de chirie, prestări servicii și utilități); neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația; debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.

Cum punerea în întârziere este foarte importantă, pentru a putea dovedi refuzul de executare a obligațiilor de către cealaltă parte contractantă, precizează că pârâta a fost invitată la conciliere prin adresa nr.6556/15.09.2011, în vederea achitării debitului.

Cu privire la capătul de cerere prin care a solicitat evacuarea pârâtei din camerele nr. 14, 15,16, 18, 21, 22, 24, din imobilul din ..3, sector 3, București, face precizarea că dreptul de proprietate privată este acel drept subiectiv ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților administrativ-teritoriale asupra oricărui bun, cu excepția celor aflate exclusiv în proprietate publică, bunuri asupra cărora titularul exercită posesia, folosința și dispoziția, în putere și interes propriu, însă în limitele legii.

Având în vedere că spațiul din care solicita evacuarea pârâtei se află în imobilul din ..3, imobil ce aparține domeniului privat al statului român și aflat în administrarea R.A. A.P.P.S. S.A.I.F.I., conform HG nr.60/2005, cu modificările și completările ulterioare, consideră ca este privata de dreptul sau de folosință, ca atribut al proprietății, respectiv exercitarea stăpânirii efective asupra spațiului în materialitatea sa, direct și nemijlocit, în putere proprie și interes propriu.

Astfel că, în calitate de administrator al acestui spațiu, consideră că pârâta ocupă spațiul în mod abuziv prin neîndeplinirea obligațiilor contractuale principale, respectiv neachitarea facturilor reprezentând chirie, prestări servicii, utilități, în acest mod aducându-ne mari prejudicii.

De asemenea, arată că în legătură cu facturile pe care le va depune la dosarul cauzei, învederează că acestea reflectă situația reală a debitului datorat de către pârâtă.

Sub aspectul forței probante, factura trebuie privită atât din punctul de vedere al emitentului cât, și din cel al primitorului.

În literatura și practica de specialitate este unanim acceptat faptul că emiterea facturilor are loc în ipoteza unui contract deja încheiat, ale cărui clauze au fost stabilite mai dinainte de către părți, factura nu face decât să-i recunoască existența.

Factura face dovada contra emitentului în tot ce se referă la cuprinsul său, independent dacă a fost sau nu acceptată, fundamentul juridic al acestei forte probante fiind mărturisirea extrajudiciară, concretizata printr-un înscris, respectiv „factura”.

În acest sens, pe fiecare lună sunt emise facturile care sunt trimise fiecărui beneficiar.

Având în vedere faptul că R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I. este o instituție care gestionează fonduri ce reprezintă venituri publice, s-a apreciat că prezenta acțiune este scutită de taxele judiciare de timbru, conform prevederilor art.17 din Legea nr.146/ 1997, privind taxele judiciare de timbru, ținând cont și de faptul că în conformitate cu prevederile Hotărârii de Guvern nr.60/2005, referitoare la Organizarea și Funcționarea R.A.-A.P P.S.. aceasta este o instituție în subordinea Secretariatului General al Guvernului, acesta îndeplinind față de R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I., atribuțiile ministerului de resort.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.1270, 1350, 1531, 1538 C.civ., Legea nr.71/2011, art.720/1 C.pr.civ.

La data de 24.05._, pârâta Fundația „E.” București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea în tot a acțiunii reclamantei și a invocat excepția netimbrării acțiunii.

În motivare, arată că reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute expres de textul invocat, acela de a fi o instituție publică și obiectul acțiunii sale sunt veniturile publice, fiind de notorietate faptul că reclamanta își precizează în mod public statutul de persoana juridică ce funcționează pe baza de gestiune economică și autonomie financiară, astfel cum rezultă din înscrisurile de natură publică, respectiv: extras de informare obținut prin accesarea serviciului Recom OnLine din care rezultă caracterul economic al activității sale ce are ca obiect de activitate principal: cod CAEN 6832 - Administrarea imobilelor pe bază de comision sau contract; Extras informativ de pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor din care rezultă că aceasta administrează patrimoniul său propriu.

De altfel, însăși din cererea reclamantei se pot constata considerațiile sale proprii: „prezenta acțiune se întemeiază pe răspunderea contractuală” precum și faptul că aceasta a efectuat calculul„pe baza tarifului stabilit care se modifică în funcție de rata inflației și/sau de alți factori obiectivi” la care adaugă precizările sale despre faptul că la sumele aferente „prestărilor de servicii (curățenia, poza clădirii, căldura și apa, PSI, etc.) se adaugă TVA” - ceea ce dovedește indubitabil că sumele pretinse nu intră în categoria veniturilor publice, precum și că procedura concilierii inițiate de către reclamantă face dovada caracterului comercial al acțiunii sale, sumele izvorând dintr-un contract sinalagmatic.

Solicita, ca atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada că sumele solicitate se fac venit la bugetul de stat și, nici nu a timbrat legal capătul de cerere constând în rezilierea și capătul de cerere privind evacuarea, aspecte cunoscute și obligații cărora le-a dat curs în cursul judecării altor acțiuni cu același obiect, solicitările sale să fie anulate ca netimbrate.

Precizează că își rezervă dreptul de a motiva în fapt apărările pe fondul cauzei după soluționarea acestei excepții, fără de care apreciază, în lumina dispozițiilor art.137 alin.1 C. raportate la cele ale art.14 și art.20 ale Legii 146/1997, că pricina nu se află în stare de judecată pe fond, unde urmează a se mai dezbate excepțiile calității procesuale active și de folosință a reclamantei SAIFI precum și pe calea cererii reconvenționale, obligarea acesteia la reducerea și recalcularea pretențiilor în raport de serviciile prestate - aspecte asupra cărora, la momentul de față se poartă discuții - astfel cum se poate dovedi prin înscrisuri.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.118 alin.3, art.156 alin.1 C.pr.civ.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 25.05._, R.A.-A.P.P.S., a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care solicită majorarea debitului datorat de către pârâtă și înscris în cererea de chemare în judecata, în conformitate cu art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ., astfel: chirie - de la 21.803,55 lei, la 53.483,14 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._; folosință spațiu fără titlu - 9.174,10 lei, pentru perioada 02-03.2012; prestări servicii - de la 6.537,24 lei, la 15.253,56 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._; utilități - de la 5.365,21 lei, la 14.131,54 lei, pentru perioada efectiv facturată 01._; penalități - de la 1.941,57 lei, la 14.223,72 lei, calculate pentru perioada 31.03._12; daune - 123,88 lei, calculate pentru perioada 31.12._12. Total datorie de la 35.647,57 lei la 106.389,94 lei.

Solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 106.389,94 lei, reprezentând debit datorat și neachitat, din care 14.223,72 lei reprezintă penalități de întârziere, calculate până la data de 31.03.2012 și 123,88 lei reprezintă dobânzi legale, calculate în baza în baza O.G. nr.9/2000, până la data de 31.03.2012.

Totodată, avându-se în vedere faptul că la data de 14.01.2012, contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/_ încheiat cu pârâta, a expirat, precizează că renunța la capătul 2 al cererii de chemare în judecată introductive, privind rezilierea contractului mai sus menționat, însă își menține capătul 3 al cererii de chemare în judecată introductive, privind evacuarea pârâtei Fundația „E.” București, din spațiul ocupat în imobilul situat în ..3, cam. 14, 15, 16, 18, 21, 22, 24, sector 3, București.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.1270, 1349, 1350, 1381, 1385, 1386, 1489, 1531, 1538 C.civ., art.720¹ și următoarele C.pr.civ.

La data de 27.09.2012, pârâta a depus întâmpinare la precizarea acțiunii, iar pe fondul cauzei a arătat că a făcut demersuri, pe care urmează a le proba, în sensul înștiințării reclamantei despre mărimea nejustificată a pretențiilor reclamantei, mai ales că există posibilitatea contorizării separate a utilităților pentru spațiul ce face obiectul contractului de închiriere.

Pârâta a arătat că în măsura reclamanta își va dovedi temeinicia susținerilor, urmează a se deduce cheltuielile efectuate de cea dintâi cu amenajarea, igienizarea și investițiile concrete făcute in spațiu, estimate la 9500 lei, ce urmează a fi compensate.

S-a arătat că reclamanta a depus la dosar documente semnate de doi mandatari deferiți, caz in care solicită prorogarea discutării excepției lipsei calității de reprezentant și a excepției capacității de exercițiu a reclamantei, până la depunerea procurii nr.1314/22.05.2012.

În dovedire, pârâta a arătat că solicită proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, expertiză tehnică și expertiză contabilă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118, art.137, 138, 167 și urm. C.pr.civ.

La data de 21.09.2012, R.A.-A.P.P.S., a depus la dosarul cauzei precizare la acțiune prin care solicita majorarea debitului datorat de către pârâtă și înscris în cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ., astfel: chirie - 53.483,14 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._ (valoarea rămâne neschimbată față de cea menționată în precizarea la acțiune, depusă la termenul din data de 25.05.2012; folosință spațiu fără titlu - de la 9.174,10 lei, la 23.162,78 lei, pentru perioada 02-06.2012; prestări servicii - de la 15.253,56 lei, la 18.522,18 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._; utilități - de la 14.131,54 lei, la 15.409,83 lei, pentru perioada efectiv facturată 01._; penalități - de la 14.223,72 lei, la 16.648,62 lei, calculate pentru perioada 31.03._12; daune - de la 123,88 lei, la 630,38 lei, calculate pentru perioada 31.12._12. Total datorie de la 106.389,94 lei, la 127.856,93 lei.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.165 C.pr.civ.

Asupra excepțiilor invocate de către pârâtă, instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 28.09.2012 și 09.11.2012, astfel, cum s-a consemnat în Încheierile de ședință.

Prin Sentința civilă nr._/29.11.2012 pronunțată în dosarul nr._/ 301/2011 Judecătoria Sectorului 3 București, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.483,14 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 02._, plus la plata de penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu chirie lunară, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 02._, și până la 30.06.2012, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.074,48 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru perioada 02._, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.431,76 lei reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada 01._, plus la plata de penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu de utilități, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 01._, și până la 30.06.2012, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,78 lei reprezentând contravaloare folosinței spațiului pentru perioada 02._, plus la plata dobânzii legale, ce se va calcula asupra sumelor lunare datorate cu titlu de folosință spațiu, calculate începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente perioadei 02._, si până la 28.09.2012., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5447,7 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru perioada 02._, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.978,07 lei reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada 02._. Dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 3, ..3, etaj 6, camerele:14, 15, 16, 18, 21, 22, 24 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 22.11.2010, părțile au încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005, prin care reclamanta, în calitate de locator, s-a obligat să pună la dispoziția pârâtei, folosința temporară a spațiului situat în ..3, sector 3, București, spațiu care la rândul lui este format din mai multe camere de la etajul 6 (biroul de la nr.14, 15, 21, sala de ședințe de la nr.22, holurile de la nr.16 și 18, și grupul sanitar de la nr.24), suprafață exclusivă de 169,6 mp și suprafață comună de 30,65 mp, în total 227,25 mp.

Contractul a fost încheiat pentru perioada 15.01._12, potrivit art.14.

S-a mai reținut că în schimbul asigurării folosinței spațiului de mai sus, pârâtei îi reveneau potrivit contractului următoarele obligații: de a achita o chirie lunară de 847,7 Euro/lună, de achita valoarea prestațiilor prevăzute la art.1 lit. b, în sumă de 878,66 lei/lună, de a achita valoarea utilităților. În ce privește valoarea utilităților ce urmau a fi suportate de către pârâtă s-a stabilit că acestea să fie calculate de către reclamantă în mod separat, pentru fiecare dintre beneficiarii suprafețelor locative, în funcție de suprafața spațiului deținut, echiparea acestuia, la care se adaugă un comision de utilități de 5%.

Termenul pentru plata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților urma să se facă lunar, în 6 zile lucrătoare de la data emiterii facturii, pentru luna la care se referă chiria, după care încep să se calculeze penalități.

În ce privește penalitățile, la art.6 din contract s-a prevăzut că pentru neplata în termen a chiriei penalitățile sunt de 0,15%/pe zi de întârziere; pentru neplata în termen a utilităților penalitățile sunt de 0,15%/pe zi de întârziere, iar în cazul în care furnizorii de utilități prevăd un procent mai mare de 0,15%, locatarului i se aplică acest din urmă procent. Penalitățile urmau să se aplice din ziua următoare expirării termenului de scadență și până la data de încasării a întregului debit.

A mai constatat prima instanță că prin contract s-a stabilit la art.10 lit. g și lit. i, ca locatarul să efectueze lucrări de reparații și amenajări numai cu acordul reclamantei, fără a putea pretinde vreo scădere a chiriei, iar orice îmbunătățiri, amenajări și instalații efectuate de către pârâtă în spațiul închiriat vor profita reclamantei-locator la încetarea contractului, fără a se acorda despăgubiri pentru acestea.

S-a reținut că imobilul ce face obiectul contractului de locațiune se află la poziția nr.102 din Lista bunurilor imobile, din domeniul privat al statului, aflate în administrarea Regiei Autonome „Administrația P. Protocolului de Stat”, potrivit Anexei 4 din HG nr.60/2005.

Instanța a avut în vedere că pretențiile formulate de către reclamantă vizează două perioade de timp, respectiv perioada în care pârâta ocupa spațiul în baza contractului de locațiune: 02._, și perioada de timp în care pârâta a rămas să folosească spațiul și să beneficieze de servicii și utilități după ce contractul de locațiune a încetat prin expirarea termenului pentru care acesta a fost încheiat, perioada 02._.

În ce privește prima perioada, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile principiile răspunderii contractuale, iar reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, astfel încât în privința pârâtei a devenit aplicabilă prezumția de neexecutare culpabilă a obligației asumate, prezumție pe care aceasta nu a înlăturat-o dovedind executarea sau existența cauzei străine exoneratoare de răspundere conform art.1082-1083 Cod civil.

Astfel, așa cum a rezultat potrivit dispozițiilor contractuale, dar și facturilor depuse la dosar, pentru perioada 02._, pârâta datorează cu titlu de chirie suma de 53.483,14 lei.

În concret, s-a constatat că reclamanta a emis: factura nr._/15.04.2011 în valoare de 4308,02 lei scadentă la data de 26.04.2011; factura nr._/16.05.2011 în valoare de 4282,8 lei scadentă la data de 24.05.2011; factura nr._/16.06.2011 în valoare de 4331,47 lei scadentă la data de 24.06.2011; factura nr._/ 15.07.2011 în valoare de 4450,67 lei scadentă la data de 25.07.2011; factura nr._/16.08.2011 în valoare de 4457,18 lei scadentă la data de 24.08.2011; factura nr._/15.09.2011 în valoare de 4437,84 lei scadentă la data de 23.09.2011; factura nr._/17.10.2011 în valoare de 4575,96 lei scadentă la data de 25.10.2011; factura nr._/16.11.2011 în valoare de 4535,71 lei scadentă la data de 24.11.2011; factura nr._/15.12.2011 în valoare de 4576,59 lei scadentă la data de 23.12.2011; factura nr._/16.01.2012 în valoare de 4540,64 lei scadentă la data de 24.01.2012; factura nr._/17.01.2012 în valoare de 4555,67 lei scadentă la data de 21.02.2012.

Având în vedere clauza penală inserată la art.6 din contract, precum și faptul că în speță pârâta nu a făcut dovada achitării la termen a contravalorii chiriei, instanța în baza art.969 C.civ, a constatat că pârâta datorează penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu chirie lunară, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 02._, si până la 30.06.2012.

În ce privește obligația pârâtei a suporta contravaloarea serviciilor prestate, definite la art. 1 lit. b din contract, prima instanță a constatat că aceasta rezultă din contract și a fost evaluată lunar la suma de 878,66 lei+TVA. În aceste condiții, văzând cele stabilite prin contract, dar și facturile depuse la dosar, s-a reținut că pentru perioada 02._, pârâta datorează cu titlu de serviciilor prestate suma de 13.074,48 lei.

Contravaloarea prestării serviciilor a fost facturată de către reclamantă prin emiterea facturilor nr.:_/28.02.2011 scadentă la data de 08.03.2011;_/ 31.03.2011 scadentă la data de 08.04.2011;_/29.04.2011 scadentă la data de 09.05.2011;_/31.05.2011 scadentă la data de 08.06.2011;_/30.06.2011 scadentă la data de 08.07.2011;_/29.07.2011 scadentă la data de 08.08.2011;_/31.08.2011 scadentă la data de 08.09.2011;_/30.09.2011 scadentă la data de 10.10.2011;_/31.10.2011 scadentă la data de 10.11.2011;_/ 30.11.2011 scadentă la data de 09.12.2011;_/30.12.2011 scadentă la data de 16.01.2012;_/31.01.2012 scadentă la data de 21.02.2012.

În ce privește penalitățile de întârziere calculate de către reclamantă pentru neachitarea la termen a sumelor datorate cu titlu de prestări servicii s-a reținut că prin contract s-a stipulat la art.5 doar faptul că se datorează penalități de întârziere fără însă ca acestea să fie determinate procentual, așa cum au fost determinate pentru neplata chiriei sau a utilităților. Prin urmare, instanța nu a apreciat că pentru acest tip de obligație bănească părțile ar fi stabilit penalități de întârziere.

În ce privește obligația pârâtei a suporta contravaloarea utilităților și a comisionului de 5%, s-a constatat că părțile au stabilit ca această obligație să revină pârâtei, iar cuantumul utilităților urmează a fi determinat de către reclamantă pe baza facturilor emise de către furnizori. Deși, pârâta a criticat această modalitate de stabilire a contravalorii utilităților, s-a reținut că pârâta a fost de acord cu aceasta la momentul încheierii contractului, și nici nu a făcut nicio dovadă că ar fi contestat sumele ce i-au fost facturate de către reclamantă și nici nu a formulat un vreun refuz de plată pentru valorilor utilităților ce i-au fost facturate, în condițiile art.5 din contract.

Valoarea utilităților rezultă din facturile emise de către reclamantă, respectiv: factura nr._/28.02.2011 în valoare de 615,33 lei scadentă la data de 08.03.2011; factura nr._/31.03.2011 în valoare de 632,18 lei scadentă la data de 08.04.2011;_/31.03.2011 în valoare de 20,94 lei scadentă la data de 08.04.2011;_/ 31.03.2011 în valoare de 543,31 lei scadentă la data de 08.04.2011;_/ 29.04.2011 în valoare de 24,15 lei scadentă la data de 09.05.2011;_/29.04.2011 în valoare de 776,85 lei scadentă la data de 09.05.2011;_/31.05.2011 în valoare de 644,6 lei scadentă la data de 08.06.2011;_/31.05.2011 în valoare de 53,99 lei scadentă la data de 08.06.2011;_/31.05.2011 în valoare de 45,09 lei scadentă la data de 08.06.2011;_/30.06.2011 în valoare de 55,59 lei scadentă la data de 08.07.2011;_/30.06.2011 în valoare de 743,35 lei scadentă la data de 08.07.2011;_/30.06.2011 în valoare de 401,78 lei scadentă la data de 08.07.2011;_/29.07.2011 în valoare de 27,89 lei scadentă la data de 08.08.2011;_/29.07.2011 în valoare de 709,49 lei scadentă la data de 08.08.2011;_/29.07.2011 în valoare de 70,65 lei scadentă la data de 08.08.2011;_/31.08.2011 în valoare de 78,64 lei scadentă la data de 08.09.2011,_/20.09.2011 în valoare de 965,38 lei scadentă la data de 28.09.2011;_/30.09.2011 în valoare de 58,67 lei scadentă la data de 10.10.2011;_/30.09.2011 în valoare de 780,97 lei scadentă la data de 10.10.2011;_/28.10.2011 în valoare de 30,49 lei scadentă la data de 07.11.2011;_/28.10.2011 în valoare de 107,56 lei scadentă la data de 07.11.2011;_/28.10.2011 în valoare de 695,11 lei scadentă la data de 07.11.2011;_/28.11.2011 în valoare de 704,71 lei scadentă la data de 07.12.2011;_/28.11.2011 în valoare de 32,91 lei scadentă la data de 07.12.2011;_/28.11.2011 în valoare de 70,19 lei scadentă la data de 07.12.2011;_/19.12.2011 în valoare de 163,81 lei scadentă la data de 19.12.2011;_/19.12.2011 în valoare de 823,82 lei scadentă la data de 28.12.2011;_/19.12.2011 în valoare de 396,78 lei scadentă la data de 28.12.2011;_/30.01.2012 în valoare de 364,08 lei scadentă la data de 20.02.2012;_/30.01.2012 în valoare de 132,41 lei scadentă la data de 20.02.2012;_/08.02.2012 în valoare de 855,47 lei scadentă la data de 29.02.2012;_/27.02.2012 în valoare de 120,7 lei scadentă la data de 19.03.2012;_/27.02.2012 în valoare de 381,32 lei scadentă la data de 19.03.2012;_/29.02.2012 în valoare de 185,36 lei scadentă la data de 21.03.2012.

Față de cele de mai, sus, având în vedere facturile depuse la dosarul cauzei, instanța a reținut că pârâta datorează reclamantei suma de 12.431,76 lei reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada 01._, plus la plata de penalități de întârziere în cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu de utilități, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 01._, și până la 30.06.2012.

În ce privește a doua perioadă, instanța a reținut că după data la care a expirat contractul de închiriere pârâta a continuat să ocupe spațiul ce a făcut obiectul contractului de locațiune, prin urmare începând cu 02.2012 și până în 06.2012, instanța a analizat raporturile dintre părți prin raportare la dispozițiile răspunderii civile delictuale.

Astfel, s-a reținut că după data la care contractul de locațiune a expirat prin ajungerea la termen, pârâta a continuat să ocupe spațiul fără un titlu valabil. S-a reținut că în cauză pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor tacitei relocațiuni sau a deținerii unui titlu care să o îndreptățească să folosească spațiul, și care să poată fi opus reclamantei.

În aceste condiții, instanța având în vedere calitate reclamantei de administrator al spațiului care este ocupat de către pârâtă fără titlu, a admis cererea reclamantei de a dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 3, ..3, etaj 6, camerele:14, 15, 16, 18, 21, 22, 24.

Instanța a constatat că prin ocuparea spațiului de către pârâtă după data de 14.01.2012, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu a generat atât de faptul că a fost în imposibilitate de a recăpăta folosința bunului pe care îl administrează, dar de faptul că pârâta a fost beneficiara unor servicii și a unor utilități pe care a refuzat să le plătească.

S-a reținut deci ca fiind întrunite condițiile ce atrag răspunderea delictuală a pârâtei în condițiile art.1357 N.C.civ, respectiv: faptă ilicite, prejudiciu, legătură de cauzalitate și vinovăție,

Având în vedere că reclamanta este în drept să solicite repararea integrală de prejudiciului suferit instanța a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii folosinței spațiului pentru perioada 02._, a contravalorii serviciilor prestate pentru aceiași perioadă și a contravaloarea utilităților pentru perioada 02._.

În ce privește contravaloarea lipsei de folosință, instanța a constatat că reclamanta a evaluat-o la valoare chiriei stabilite pentru acel spațiu la momentul la care contractul de locațiune era în vigoare. Instanța a constatat că acest mod de evaluare este unul corect, reținându-se și poziția pârâtei care nu l-a contestat in nici un fel.

Prin urmare, lipsa de folosință a fost evaluată prin însumarea contravalorii facturilor emise în perioada 02._, factura nr._/29.02.2012 în valoare de 4571,02 lei scadentă la 21.03.2012, factura nr._/30.03.2012 în valoare de 4603,08 lei scadentă la 23.04.2012, factura nr.30.04.2012/30.04.2012 în valoare de 4621,9 lei scadentă la 22.05.2012, factura nr._/31.05.2012 în valoare de 4689,8 lei scadentă la 22.06.2012, factura nr._/29.06.2012 în valoare de 4676,98 lei scadentă la 20.07.2012, în total_,78 lei.

În ce privește contravaloarea serviciilor și a utilităților de care a beneficiat pârâta, în calitate de ocupantă a spațiului, instanța, de asemenea, a avut în vedere facturile emise de către reclamantă, respectiv factura nr._/29.02.2012 lei scadentă la 21.03.2012,_/30.03.2012 scadentă la 23.04.2012,_/30.04.2012 scadentă la 22.05.2012,_/31.05.2012 scadentă la 22.06.2012,_/ 29.06.2012 scadentă la 20.07.2012, fiecare dintre ele în valoare de 1089,54 lei; și factura nr._/30.03.2012 în valoare de 1461,82 lei scadentă la 23.04.2012,_/30.03.2012 în valoare de 237,96 lei scadentă la 23.04.2012,_/ 30.03.2012 în valoare de 146,03 lei scadentă la 23.04.2012,_/30.04.2012 în valoare de 169,48 lei scadentă la 22.05.2012;_/30.04.2012 în valoare de 120,45 lei scadentă la 30.04.2012;_/30.04.2012 în valoare de 382,33 lei scadentă la 22.05.2012;_/17.05.2012 în valoare de 76,97 lei scadentă la 22.06.2012;_/31.05.2012 în valoare de 186,98 lei scadentă la 22.06.2012;_/ 31.05.2012 în valoare de 56,93 lei scadentă la 22.06.2012;_/29.06.2012 în valoare de 88.72 lei scadentă la 29.06.2012;_/29.06.2012 în valoare de 183,56 lei scadentă la 20.07.2012;_/29.06.2012 în valoare de 12,87 lei scadentă la 20.07.2012.

Astfel, contravaloarea serviciilor prestate pentru perioada 02._ se ridică la valoarea totală de 5447,7 lei, iar cea a utilităților pentru perioada 02._, la suma de 2.978,07 lei.

Având în vedere cele de mai sus, în baza art.1385 alin.1-3 N.C.civ, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor mai sus indicate.

În ce privește obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, prin raportare la neachitarea de către aceasta a contravalorii lipsei de folosință a spațiului, având în vedere dispozițiile art.1381 N.C.civ, s-a reținut că pârâta a fost de drept în întârziere. Pe cale de consecință s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a dobânzii legale prevăzute de art.1 alin.3 din OG nr.13/2011, ce se va calcula asupra sumelor lunare datorate cu titlu de folosință spațiu, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente perioadei 02._, și până la 28.09.2012.

Pentru considerentele mai sus arătate instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă și a luat act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au exercitat căi de atac ambele părți, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 17.04.2013 sub nr._ .

Reclamanta R.A.-A.P.P.S. a declarat recurs, solicitând modificarea în parte a hotărârii pronunțate de către instanța de fond, cu consecința obligării intimatei Fundația „E.” București și la plata penalităților de întârziere, aferente sumelor datorate cu titlu de prestări servicii, precum și la plata penalităților de întârziere-aferente sumelor datorate cu titlu de utilități, pentru perioadă 02._.

În motivare a arătat că instanța de fond a reținut greșit faptul că dobânda legală a fost calculată numai asupra facturilor reprezentând folosință spațiu fără titlu, aferente perioadei 02._. Dobânda legală a fost calculată și pentru facturile de prestări servicii și de utilități emise după data expirării valabilității contractului de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, respectiv după data de 14.01.2012.

În cel de-al doilea rând, instanța de fond a precizat în mod greșit faptul că dobânda legală a fost calculată până la data de 28.09.2012. Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost ea formulată și precizată, apelanta solicitând dobânda legală, calculată până la data de 30.06.2012 și nu până la data de 28.09.2012; 13.074,48 lei, cu titlu de prestări servicii, pentru perioada 02._; 5.447,7 lei, cu titlu de prestări servicii, pentru perioada 02._ Total: 18.522,18 lei, cu titlu de prestări servicii, pentru perioada 02._; 12.431,76 lei, cu titlu de utilități, pentru perioada 01._ + penalități de întârziere, aferente facturilor de utilități, pentru perioada 01._, calculate până la data de 30.06.2012; 2.978,07 lei, cu titlu de utilități, pentru perioada 02._. Total: 15.409,83 lei, cu titlu de utilități, pentru perioada 01._.

După cum se poate observa, mai arată reclamanta, instanța de fond nu a acordat penalitățile de întârziere, aferente facturilor de prestări servicii, motivat de faptul că în contractul de locațiune și prestări servicii încheiat cu intimata, acestea nu au fost determinate procentual, la art.5 din contract, stipulându-se doar faptul că se datorează penalități de întârziere, în caz de neplată a prestărilor de servicii.

Faptul că în contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, s-a omis să se stipuleze procentul de 0,15%, pe zi de întârziere, a penalităților aplicate pentru neplata în termen a facturilor de prestări servicii, nu înseamnă că intimata nu datorează penalități de întârziere, pentru neachitarea prestărilor de servicii de care a beneficiat. În contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, la art.5, se stipulează în mod expres faptul că „Plata chiriei a prestărilor de servicii și a utilităților se va face lunar, în termen de șase zile lucrătoare de la data emiterii facturii (...), după care încep să se calculeze penalități (...).” Mai mult, la art.6 din același contract, se menționează faptul că „Pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract, locatarul datorează penalități de întârziere locatorului-prestator.” Procentul de 0,15% reprezentând penalități, pentru fiecare zi de întârziere, se aplică în caz de neplată în termen, atât a facturilor de chirie, de utilități, cât și de prestări servicii. Procentul de 0,15% a penalităților, pe zi de întârziere, aplicabil în caz de neplată atât a facturilor de chirie, de utilități, cât și de prestări servicii, se calculează de către recurentă, începând cu data de 10.08.2009, când în ședința Consiliului de Administrație a RA-A.P.P.S., a fost hotărâtă diminuarea cuantumului penalităților, pentru plata cu întârziere a sumelor datorate, astfel: pentru chirie și prestări servicii, cuantumul penalităților a fost diminuat de la 0,8%, la 0,15%, iar pentru utilități, a fost diminuat de la 1%, la 0,15%; deci un procent de penalitate unic, pentru toate cele trei tipuri de facturi emise: de chirie, de prestări servicii și de utilități. Astfel, în toate contractele de locațiune și prestări servicii, încheiate ulterior datei de 10.08.2009, cuantumul penalităților aplicate pentru neplata în termen a chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților, a fost de 0,15%.

Nu în ultimul rând, se precizează că facturile de penalități de întârziere emise, calculate cu procentul de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, inclusiv pentru prestările de servicii, au fost aduse la cunoștința intimatei, aceasta necontestând procentul de 0,15% aplicat facturilor de prestări servicii.

De asemenea, factura face dovada contra emitentului în tot ce se referă la cuprinsul său, independent dacă a fost sau nu acceptată, fundamentul juridic al acestei forțe probante fiind mărturisirea extrajudiciară, concretizată printr-un înscris, respectiv „Factura”. În acest sens, pe fiecare lună sunt emise facturile care sunt trimise fiecărui beneficiar.

În legătură cu desfășurătoarele și calculațiile la facturile de penalități/dobândă legală, care au fost depuse la dosarul cauzei, acestea reflectă situația reală a debitului datorat de către intimată.

De-asemenea, din cuprinsul sentinței civile nr._/29.11.2012, rezultă că instanța de fond, nu s-a pronunțat în niciun fel, asupra penalităților de întârziere, calculate asupra sumelor datorate cu titlu de utilități, pentru perioada 02._, penalități solicitate și calculate de noi până la data de 30.06.2012.

Întrucât R.A.-A.P.P.S. - S.AI.F.I. este o instituție care gestionează fonduri ce reprezintă venituri ale statului, conform art.17 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, se apreciază că aceasta este scutită de plata taxei de timbru, ținând cont si de faptul că în conformitate cu prevederile HG nr.60/2005, referitoare la Organizarea si Funcționarea R.A.-A.P.P.S., aceasta este instituție în subordinea Secretariatului General al Guvernului, acesta îndeplinind față de R.A.- A.P.P.S. - S.AI.F.I. atribuțiile ministerului de resort. Mai mult decât atât, instanțele de judecată s-au pronunțat definitiv și irevocabil, în sensul în care apelanta este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Având astfel în vedere toate considerentele mai sus expuse, se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a sentinței civile nr._/29.11.2012, pronunțate de către Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Civilă, cu consecința obligării intimatei și la plata penalităților de întârziere, aferente sumelor datorate cu titlu de prestări servicii, precum și la plata penalităților de întârziere, aferente sumelor datorate cu titlu de utilități, pentru perioada 02._.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9; art.242 alin.2 C.pr.civ.

Recurenta-pârâtă Fundația E. București prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului și casarea în tot a sentinței civile atacate.

În primul rând se arată că este indicată greșit drept recurs calea de atac împotriva sentinței de fond - ne aflăm în fața unei hotărâri judecătorești criticabilă pe calea apelului, în raport de obiectul cererii intimatei.

Se mai afirmă că hotărârea este nemotivată în ceea ce privește admiterea în parte a acțiunii intimatei - nu se arată în care anume parte în raport de cererea formulată aceasta se respinge.

Recurenta critică și hotărârea instanței adoptată pe parcursul judecării cauzei în ceea ce privește respingerea excepției netimbrării acțiunii de către intimată - solicitând astfel se solicită admiterea excepției invocată, pentru motivele arătate deja la care se coroborează considerentele instanței din prezenta sentință, în sensul obligării intimatei la plata aferentă acțiunii pe fond a taxelor de timbru corespunzător sumelor solicitate (compuse din pretenții, penalități, dobânzi și folosință fără titlu) în temeiul unui contract comercial, analizat și luat ca atare în considerare la pronunțarea sentinței.

Hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii. Este nelegală astfel aprecierea instanței că pârâta recurentă datorează plata folosinței fără titlu către intimată doar pe baza facturilor emise de către aceasta, atâta vreme cât în situații identice, instanța supremă a hotărât anterior că simpla apreciere nu poate fi primită ca temei de drept legal, fiind necesară o expertiză care să clarifice acest cuantum. Primirea susținerilor aberante ale intimatei despre faptul că: „Factura face dovada contra emitentului în tot ce se referă la cuprinsul său, independent dacă a fost sau nu acceptată, fundamentul juridic al acestei forte probante fiind mărturisirea extrajudiciară, concretizata printr-un înscris, respectiv, Factura”, dovedește indubitabil că la pronunțarea hotărârii instanța fondului aserțiunile intimatei au fost interpretate ca litera legii.

Pe de altă parte, instanța fondului a ignorat faptul că se află în fața unei cereri inadmisibile, în care reclamanta SAIFI, nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă. Așa zisele contracte de mandat sunt nule, actele juridice necesitând a fi interpretate potrivit înțelegerii conținutului acestora și nu al denumirii date de părțile semnatare, în plus, caracterul autentic al acestor înscrisuri este nul, încheierile de autentificare fiind nule prin prisma faptului că, din cuprinsul lor, rezultă că nu a fost achitată taxa de autentificare.

Deși s-au făcut precizările necesare cu privire la promisiunile intimatei de modificare a cuantumului chiriei, în raport de modul de calcul abuziv și fără suport real al utilităților facturate, instanța nu a lămurit această chestiune - în schimb a apreciat ca legale clauzele leonine ale contractului comercial încheiat (Prin contract s-a stabilit la art.10 lit. g și lit. i, ca locatarul să efectueze lucrări de reparații și amenajări numai cu acordul reclamantei, fără a putea pretinde vreo scădere a chiriei, iar orice îmbunătățiri, amenajări si instalații efectuate de către pârâtă în spațiul închiriat vor profita reclamantei-locator la încetarea contractului, fără a se acorda despăgubiri pentru acestea.)

În ceea ce privește penalitățile de întârziere solicitate, instanța nu a motivat dacă acestea au fost sau nu admise intimatei, mărginindu-se să constate doar că în ce privește penalitățile de întârziere calculate de către reclamantă pentru neachitarea la termen a sumelor datorate cu titlu de prestări servicii se va reține că prin contract s-a stipulat la art.5 doar faptul că se datorează penalități de întârziere fără însă ca acestea să fie determinate procentual, așa cum au fost determinate pentru neplata chiriei sau a utilităților. Prin urmare, instanța nu apreciază că pentru acest tip de obligație bănească părțile ar fi stabilit penalități de întârziere.

Greșită este și reținerea instanței că prin ocuparea spațiului de către pârâtă după data de 14.01.2012, reclamantei i s-a cauzat un prejudiciu a generat atât de faptul că a fost în imposibilitate de a recăpăta folosința bunului pe care îl administrează, atâta vreme cât, din prevederile contractuale putea să constate că intimata avea și posibilitatea efectivă și deopotrivă îndreptățirea legală de a limita accesul și de a-și recăpăta folosința imediată - în situația în care se punea problema existenței unui alte persoane interesate să dobândească folosința spațiului.

Nu a motivat instanța nici aprecierea sa asupra existenței ilicitului în faptele noastre precum și a legăturii de cauzalitate între prejudiciul invocat de intimată și acestea - și vom face proba că, în fapt intimata a procedat la facturări abuzive la adresa noastre, toată perioada de timp în care nu a dorit să procedeze la identificarea corectă a consumurilor generate de subscrisă până în luna decembrie 2012. Se impunea deci efectuarea unei expertize în acest sens, mijloc de probă pe care îl solicită să fie admis în rejudecarea cauzei.

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul formulat de intimata-recurentă Fundația E. București, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefundat.

Se apreciază că prin recursul formulat, intimata-recurentă nu face altceva, decât să aducă în fața tuturor instanțelor de judecată aceleași aspecte, subiecte pe care le reiterează deja în mod ostentativ, agasant, în orice dosar și în orice fază procesuală s-ar afla acesta.

Necontenitele probleme ridicate de către intimata-recurentă, referitoare la „netimbrarea acțiunii” și la faptul că „reclamanta S.A.I.F.I., nu poate sta în judecată în calitate de reclamantă”, sunt aspecte clarificate, explicitate de către instanțele de judecată și cunoscute de către aceasta. De fiecare dată când intimata-recurentă a ridicat aceste excepții în fața instanțelor de judecată, acestea au fost respinse.

La dosarul prezentei cauze, se află nota de timbraj nr.4807/31.05.2012, cu înscrisurile susținătoare aferente, notă prin care recurenta-reclamantă a învederat instanței de judecată motivele pentru care este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și pentru care a fost scutită. Mai mult, se arată că instanțele de judecată s-au pronunțat definitiv li irevocabil, în sensul în care recurenta-reclamantă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Așadar, R.A.-A.P.P.S. consideră că nu datorează taxă de timbru, fiind scutită de la plata acesteia, prin încadrare în dispozițiile art.17 din Legea nr.146/1997 și ale art.23 alin 2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997.

Referitor la faptul că RA – APPS nu are calitatea de a sta în judecată, recurenta arată că la dosar se află toate contractele de mandat, în baza cărora poate acționa în instanță debitorii rău platnici și nu numai. La termenul din data de 09.11.2012, a depus la dosar ultimul contract de mandat la acea vreme, pentru d-nul. I. B., contract de mandat autentificat sub nr.1314/22.05.2012. Întrucât de la data pronunțării sentinței pe fond, respectiv a sentinței civile nr._/29.11.2012 și până la data prezentei, pentru d-nul. I. B. a mai fost emis un contract de mandat, respectiv după contractul de mandat autentificat sub nr.1015/02.04.2013.

Cât privește fondul cauzei se arată că între recurenta-intimată R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I. și intimata-recurentă s-a încheiat contractul de locațiune și prestări servicii nr.1005/22.11.2010, valabil până la data de 14.01.2012, având ca obiect folosința temporară de către locatar, a spațiului situat în ..3, cam.14, 15, 16, 18, 21, 22, 24, sector 3, București.

Intimata-recurentă s-a obligat prin contractul mai sus menționat la plata chiriei, a prestărilor de servicii, a utilităților și a penalităților de întârziere pentru neîndeplinirea la termen a obligațiilor contractuale (cap. III din contract), obligații pe care însă nu le-a respectat, cu toate că folosește spațiul închiriat și la aceasta data și beneficiază în continuare, de prestările de servicii și de utilitățile aferente spațiului în discuție.

Ceea ce este cert, este faptul că la data de 14.01.2012, data expirării contractului de locațiune și prestări servicii încheiat cu intimata-recurenta, a expirat, iar Fundația „E.” București avea obligația să părăsească spațiul. Refuză acest lucru, ocupându-l în mod abuziv și la data prezentei. Acest fapt a fost reținut și de către instanța de fond, care a dispus evacuarea acesteia din imobilul situat în București, ..3, ., 15, 16, 18, 21, 22, 24, sector 3.

În concluzie, față de toate cele mai sus învederate, recurenta-reclamantă solicită respingerea recursului formulat de către recurenta - pârâtă ca nefondat, cu consecința admiterii recursului R.A.-A.P.P.S. - S.A.I.F.I., astfel cum a fost acesta formulat și motivat, modificând în parte sentința civilă nr._/29.11.2012, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 3 București - Secția Civilă.

Prin întâmpinarea formulată, recurenta-pârâtă Fundația E. București a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă RA-APPS ca nefondat

În fapt se arată că motivarea este greșită - criticile aduse nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, din motivele recursului nereieșind faptul că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Se critică nejustificat mai întâi faptul că instanța fondului a comis o eroare materială pe care a înscris-o în cuprinsul sentinței, în ceea ce privește perioada luată în calcul pentru ca, alăturat acestei critici să se adauge, neîntemeiat, faptul că nu instanța nu a acordat plata dobânzilor aferente penalităților calculate. Nu se indică în concret în ce constă lipsa de temei legal și nici care pretinsă lege a fost încălcată ori greșit aplicată. În aceste condiții, nu va putea suplini instanța de control obligațiile recurentei admițând astfel recursul său, ce urmează a fi deci în mod firesc respins. Mai mult, însăși recurenta, în continuare justifică legalitatea hotărârii arătând că neacordarea penalităților de întârziere aferente facturilor de prestări servicii se datorează faptului că în contractul de locațiune și prestări servicii nr.1105/22.11.2010 s-a omis să se stipuleze procentul de 0,15% pe zi de întârziere! Ori față de faptul că, între părțile semnatare, contractul este legea acestora, litera si spiritul acestuia sunt corect reținute - precizările ulterioare referitoare la hotărârea consiliului de administrație care nu ne-au fost aduse la cunoștință, nu sunt înscrise și nici această hotărâre

Nu a fost anexată contractului spre a-i fi opozabilă recurentei, urmând a fi înlăturate astfel din prezenta speță. Hotărârea unilaterală a uneia dintre părțile semnatare ale unui contract nu are calitatea de a produce efecte față de cealaltă parte care nu a cunoscut-o, deci în situația de față ne aflăm în fața unor obligații neasumate și deci nedatorate. În ceea ce privește argumentația folosită potrivit căreia „factura face dovada contra emitentului, etc., etc.” nu se poate reține decât lipsa de fundament și de logică a acestei argumentații, plecând de la faptul că în situația de față emitentul este chiar recurenta reclamantă. Faptul că aceasta adaugă abuziv la lege transformând „factura” într-o „mărturisire extrajudiciară”, „independent dacă a fost sau nu acceptată” coroborat cu ridicolul formulării „pe fiecare lună sunt emise facturile” nu face decât să accentueze ideea recurentei reclamante că, datorită poziției dominante pe care și-a manifestat-o din plin prin nerespectarea pe fond a contractului de locațiune în speță, poate scrie orice, oricum și mai mult poate face orice. Se solicită să se observe că, dacă am urma această logică șchioapă, firesc ar fi ca, o eventuală emitere a unei facturi de sponsorizare de către fundația noastră la adresa cuiva este suficientă ca ulterior, să se constituie în temei al pretențiilor în fața instanței, „independent dacă a fost sau nu acceptată”, ceea ce este absurd.

Se mai critică și faptul că instanța fondului nu s-a pronunțat în nici un fel asupra penalităților de întârziere, recurenta reclamantă însăși apreciind că această situație se datorează „de această dată din eroare”. Nu se insistă în motivarea acestei critici, iar pentru faptul că eroarea nu este prevăzută în nici unul dintre motivele recursului formulat de către reclamantă, se solicită înlăturarea acesteia.

La termenul din 13.11.2013, tribunalul în temeiul art. 283 ind. 1 Cod procedură civilă, a calificat calea de atac ca fiind apel.

Prin Decizia civilă nr.247/13.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ / 2011 Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă a admis excepția de netimbrare a apelului declarat de apelanta Fundația E. București, a anulat ca netimbrat apelul declarat de apelanta-pârâtă Fundația E. București și a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă reclamantă RA-APPS - SIFI.

Pentru a pronunța această soluție, asupra apelului declarat de apelanta – pârâtă, s-a reținut că potrivit art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

S-a constatat că apelanta a formulat cererea de recurs însă nu a atașat acesteia dovada achitării taxei de timbru conform legii, astfel cum prevede art.302¹ alin.2 Cod procedură civilă.

Apelanta-pârâtă a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1911,28 lei și să aplice timbru judiciar mobil în valoare de 5 lei, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 22 dosar, însă la termenul acordat în acest sens nu a făcut dovada achitării taxei de timbru stabilită.

În consecință, tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea 146/1997 conform cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit conform art.20 alin.2 se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și, în consecință a admis excepția de netimbrare și a anulat apelul ca netimbrat.

Asupra apelului declarat de apelanta – reclamantă RA – APPS s-a reținut că prin acțiunea astfel cum a fost formulată și precizată apelanta reclamantă a solicitat majorarea debitului datorat de către parata și înscris în cererea de chemare în judecată, în conformitate cu art.132 alin.2 pct.2 C.pr.civ., astfel: chirie - 53.483,14 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._ (valoarea rămâne neschimbată față de cea menționată în precizarea la acțiune, depusă la termenul din data de 25.05.2012; folosință spațiu fără titlu - de la 9.174,10 lei, la 23.162,78 lei, pentru perioada 02-06.2012; prestări servicii - de la 15.253,56 lei, la 18.522,18 lei, pentru perioada efectiv facturată 02._; utilități - de la 14.131,54 lei, la 15.409,83 lei, pentru perioada efectiv facturată 01._; penalități - de la 14.223,72 lei, la 16.648,62 lei, calculate pentru perioada 31.03._12; daune - de la 123,88 lei, la 630,38 lei, calculate pentru perioada 31.12._12. Total datorie de la 106.389,94 lei, la 127.856,93 lei. Totodată a solicitat și evacuarea pârâtei din spațiul ocupat în imobilul situat în București, ..3, cam.14, 15, 16, 18, 21, 22, 24, sector 3.

Prin sentință instanța de fond a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 53.483,14 lei reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 02._, plus la plata de penalități de întârziere in cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu chirie lunară, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 02._, si până la 30.06.2012, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 13.074,48 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru perioada 02._, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.431,76 lei reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada 01._, plus la plata de penalități de întârziere in cuantum procentual de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, penalități ce se vor calcula asupra sumelor datorate cu titlu de utilități, începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente lunilor 01._, si până la 30.06.2012, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de_,78 lei reprezentând contravaloare folosinței spațiului pentru perioada 02._, plus la plata dobânzii legale, ce se va calcula asupra sumelor lunare datorate cu titlu de folosință spațiu, calculate începând cu ziua următoare a expirării scadenței astfel cum aceasta este menționată în cuprinsul facturilor lunare aferente perioadei 02._, si până la 28.09.2012., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5447,7 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate pentru perioada 02._, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.978,07 lei reprezentând contravaloarea utilităților pentru perioada 02._. Dispune evacuarea pârâtei din imobilul situat în București, sector 3, ..3, etaj 6, camerele:14, 15, 16, 18, 21, 22, 24 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Apelanta reclamantă critică soluția primei instanțe, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării apelantei pârâte și la plata penalităților de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de prestări servicii, precum și la plata penalităților de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02._.

Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță nu a acordat penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de prestări servicii în raport de prevederile contractului de închiriere încheiat între părți.

Astfel, potrivit art.5 alin.1 din contract „plata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților se va face lunar, în termen de șase zile lucrătoare de la data emiterii facturii, respectiv data înscrisă pe factură, pentru luna la care se referă chiria, după care încep să se calculeze penalități, în conformitate cu dispozițiile art.1073,1079 alin.2, 1082, 1084 și 1087 Cod civil”.

Potrivit art.6 alin.1-3 din contract „Pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract, locatarul datorează penalități de întârziere locatorului-prestator. (2) Neplata în termen a chiriei datorate atrage o majorare de 0,15% reprezentând penalități pentru fiecare zi de întârziere. (3) Penalitățile pentru utilități sunt de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere”.

În condițiile în care prin contract părțile au stabilit procentul de penalitate numai pentru neplata în termen a chiriei și a utilităților, s-a apreciat că acest procent nu poate fi aplicat și pentru prestările de servicii.

În consecință, a constat tribunalul, în mod corect, în condițiile în care părțile nu au convenit asupra procentului de penalitate în cazul neîndeplinirii în termen a obligației de plată a prestărilor de servicii, prima instanță nu a acordat penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de prestări de servicii.

Tribunalul a apreciat, de asemenea, că în mod corect instanța nu a acordat penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02._.

S-a arătat că pentru perioada în care apelanta pârâtă a folosit spațiul fără titlu aceasta nu datorează penalități de întârziere, astfel că în mod corect prima instanță nu a acordat penalități de întârziere pentru sumele datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02.2012 – 05.2012.

Clauza penală, a mai indicat tribunalul, reprezintă convenția accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său. În condițiile în care clauza penală este prevăzută în contractul de închiriere se aplică pretențiilor solicitate pentru perioada în care pârâta a ocupat spațiul în baza contractului de locațiune (02._). Pentru perioada 02._, în care apelanta pârâtă a ocupat spațiul fără titlu se aplică principiului răspunderii civile delictuale, astfel, s-a reținut că apelanta reclamantă nu poate solicita obligarea apelantei-pârâte la plata daunelor interese aferente sumelor datorate pentru perioada 02._ calculate la nivelul penalităților de întârziere prevăzute în contractul de întârziere.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că motivele de apel invocate de apelanta reclamantă sunt nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 296 din codul de procedură civilă tribunalul a respins apelul .

Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 03 martie 2014, a declarat recurs reclamanta R.A. – A.P.P.S., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 21 martie 2014.

Prin cererea de recurs reclamanta solicită modificarea decizie recurate, cu consecința obligării intimatei Fundația „E. București” și la plata penalităților de întârziere, respectiv a dobânzii legale, aferente sumelor datorate cu titlu de prestări servicii, precum și la plata dobânzii legale, aferente sumelor datorate cu titlu de utilități, pentru perioada 02.2012 – 05.2012.

În motivare se arată că reclamantei nu i-au fost acordate penalitățile de întârziere, respectiv dobânda legală, aferente facturilor de prestări servicii, motivat de faptul că acestea nu au fost determinate procentual prin contract.

Apreciază recurenta că deși nu s-au determinat procentul prin contract acest lucru nu înseamnă că intimata nu datorează penalități de întârziere, pentru neachitarea prestărilor se servicii de care a beneficiat, odată ce la art.5 din contract se specifică faptul că „plata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților se va face lunar, în termen de șase zile lucrătoare de la emiterea facturii (…) după care încep să se calculeze penalități”.

Se mai adaugă că facturile de penalități de întârziere emise, calculate cu procentul de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, inclusiv prestările de servicii, au fost aduse la cunoștința intimatei, aceasta necontestând procentul aplicat facturilor de prestări servicii.

O altă critică vizează neacordarea dobânzii legale (daunele) calculate asupra sumelor datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02.2012 – 05.2012, arătându-se că dobânda legală solicitată de 630,38 lei nu a fost calculată numai asupra facturilor de folosință spațiu fără titlu ci și asupra facturilor de prestări servicii și de utilități emise după expirarea contractului de locațiune încheiat cu intimata.

Recurenta – reclamantă apreciază că mențiunea din apel în sensul că „instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun fel asupra penalităților de întârziere calculate asupra sumelor datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02.2012 – 05.2012, penalități solicitate și calculate până la data de 30.06.2012 ” este o simplă eroare, în sensul că s-a menționat cuvântul „penalități” și nu „dobândă”.

Se mai adaugă că pentru facturile de utilități emise după data expirării contractului de locațiune a fost calculată dobânda legală și nu penalități de întârziere, astfel cum rezultă din centralizatoarele depuse la dosarul de fond.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și 242 alin.2 C.pr.civ.

În susținerea recursului recurenta – reclamantă a depus înscrisuri.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art.17 din Legea nr.146/1997.

La data de 21 mai 2014, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă prin care se invocă excepția de netimbrare a recursului.

În motivarea excepției se arată că reclamanta nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute expres de textul de lege (art.17 din Legea nr.146/1997) pentru a fi scutită de la plata taxei judiciare de timbru, fiind de notorietate că reclamanta își precizează în mod public statutul de persoană juridică ce funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară.

Pe fond se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea plății taxelor de timbru datorate de către recurenta – apelantă unde urmează a fi administrat un probatoriu complet cu privire la pretențiile acesteia, în condițiile în care, prin decizia instanței de apel o parte dintre acestea au fost respinse.

Intimata –pârâtă, mai adaugă că după pronunțarea sentinței recurate a fost chemată în judecată și în dosarele nr._ și_/301/2013 pentru achitarea tarifelor cuvenite folosinței acestor încăperi, astfel că apreciază ca fiind în interesul unei bune administrări a justiției reunirea tuturor dosarelor, pe rolul instanței de fond, respectiv a Judecătoriei Sectorului 3 București.

Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.

Prin Încheierea de ședință de la data de 21 mai 2014, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția netimbrării recursului invocată de intimata – pârâtă prin întâmpinare.

Totodată, curtea apreciază ca a fi nefondată și solicitarea intimatei – pârâte de reunire a prezentului dosar cu dosarele nr._ și nr._/301/2013, reținând, pe de o parte, că intimata – pârâtă nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte obiectul și părțile din respectivele cauze, iar pe de altă parte, prevederile art.164 C.pr.civ.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.304 pct.9 C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:

1. Critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor art.969 C.civ. în interpretarea prevederilor contractuale referitoare la penalitățile de întârziere aferente facturilor de prestări servicii, ce poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. nu va fi primită.

Astfel, întocmai ca și prima instanță și instanța de apel, Curtea constată că potrivit art.5 din contractul încheiat de părți „plata chiriei, a prestărilor de servicii și a utilităților se va face lunar, în termen de șase zile lucrătoare de la data emiterii facturii, respectiv data înscrisă pe factură (…) după care încep să se calculeze penalități (…)”, iar potrivit art.6 „Pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor de plată asumate prin prezentul contract, locatarul datorează penalități de întârziere locatorului-prestator. (2) Neplata în termen a chiriei datorate atrage o majorare de 0,15% reprezentând penalități pentru fiecare zi de întârziere. (3) Penalitățile pentru utilități sunt de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere”.

Potrivit art.969 C.civ. (forma în vigoare la data încheierii contractului și care îi guvernează efectele) convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar față de prevederile art.970 alin.2 și art.982 C.civ. se constată că odată ce părțile au convenit prin act scris și semnat ca penalitățile de 0,15% pe zi de întârziere să se aplice numai în caz de neplată la timp a chiriei și utilităților, în mod neîntemeiat recurenta – reclamantă solicită aplicarea de penalități de 0,15%/zi de întârziere și în cazul sumelor facturate cu titlu de prestări servicii.

Faptul că acest procent al penalităților figurează și în toate contractele de locațiune și prestări servicii încheiate ulterior datei de 10.08.2009 nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, deoarece aceste contracte nu sunt opozabile intimatei – pârâte, conform art.973 C.civ. și nici nu i se pot aplica prin analogie.

Nu poate fi primită nici susținerea în sensul că facturile pentru penalități aferente prestărilor de servicii calculate prin utilizarea procentului de 015% au fost aduse la cunoștința intimatei care nu le-a contestat, odată ce respectivele facturi nu au fost semnate și/sau ștampilate de intimată pentru a se aprecia că aceasta a acceptat în mod expres un nivel al penalităților nestabilit prin contract (facturile de la filele 98, 131,152, 221 dosar fond). În ceea ce privește factura de la fila 54 dosar fond care este semnată și ștampilată de intimata – pârâtă se constată că pe acest act există mențiunea generică penalizări/dobândă legală pentru perioada 31.03 – 30.06.2011, fără a se face distincție între chirie, utilități sau prestări servicii, astfel că nu se poate reține, dincolo de orice dubiu, că intimata – pârâtă a acceptat achitarea penalităților de 0,15%/zi și pentru sumele datorate cu titlu de prestări servicii și neachitate la timp.

Pe cale de consecință, prima critică formulată de recurenta – reclamantă nu este fondată.

2. Critica referitoare la greșita aplicare a prevederilor referitoare la dobânda legală pentru sumele datorate cu titlu de utilități aferente perioadei 02.2012 – 05.2012, ce poate fi, de asemenea, încadrată în motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ. nu va fi primită din considerente procedurale.

Astfel Curtea constată că pentru perioada 02.2012 – 05.2012, perioadă pentru care contractul de locațiune și prestări servicii încheiat între părți încetase, în mod corect, s-a stabilit că nu se pot solicita penalitățile de întârziere prevăzute în contract, ci numai dobânda legală.

Însă prin raportare la cererile formulate de recurenta – reclamantă se reține că aceasta a solicitat obligarea intimatei – pârâte la plata penalităților de întârziere pentru sumele solicitate cu titlu de utilități și neachitate aferente perioadei 02.2012 – 05.2012, situație în care referirile făcute prin cererea de recurs la dobânda legală contravin prevederilor art.316 coroborate cu art.294 C.pr.civ., fiind o cerere nouă făcută direct în recurs.

Curtea nu poate primi afirmația recurentei – reclamante în sensul că în cererea de apel s-a strecurat o simplă eroare materială când s-a criticat sentința primei instanțe pentru neanalizarea capătului de cerere prin care s-au solicitat „penalități de întârziere calculate asupra sumelor datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02.2012 – 05.2012”, deoarece referirea la penalitățile de întârziere aferente sumelor datorate cu titlu de utilități pentru perioada 02.2012 – 05.2012 se regăsește și în concluziile formulate pe fondul apelului și consemnate în practicaua deciziei civile nr.247/13.11.2013. De asemenea, se apreciază că în măsura în care se constata existența unei erori materiale în cererea de apel, recurenta avea obligația de a îndrept a respectiva eroare, aceasta neavând posibilitatea de a formula recurs prin care să își invoce propria culpă în redactarea eronată a cererilor.

Prin urmare, apreciind că decizia civilă nr.247/13.11.2013 este legală și temeinică, Curtea, cu observarea prevederilor art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta RA-A. P. PROTOCOLULUI DE STAT – Sucursala pentru Administrarea și Întreținerea Fondului Imobiliar prin mandatar I. B. împotriva Deciziei civile nr.247 din 13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ / 2011, în contradictoriu cu intimata FUNDAȚIA E. BUCUREȘTI, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21 Mai 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I. C. A. P. I. G.

GREFIER

M. I.

Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.

2 ex/

Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă

Judecători apel – V. E. Purjoiu

M. P.

Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă

Judecător fond – S. L.

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de pentru

← Radiere. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Radiere. Decizia nr. 419/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Suspendare executare silită. Decizia nr. 519/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Constatare nulitate act. Decizia nr. 768/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Radiere. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Radiere. Decizia nr. 784/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Radiere. Decizia nr. 419/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Acţiune în constatare. Decizia nr. 415/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 50/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligatia de a face. Decizia nr. 989/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI