Acţiune în anulare. Decizia nr. 452/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 452/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 2125/93/2012/a16
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1531/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
Decizia civilă nr.452
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. C.
JUDECĂTOR: C. M. N.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: I. L. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă SC K. A. împotriva Sentinței civile nr.1160/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant CII B. - I. R. R. lichidator judiciar al debitoarei E. B. & DESIGN SRL și cu intimata – debitoare E. B. & DESIGN SRL prin curator special Yavuz Hakan având ca obiect Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul – reclamant prin avocat C. P. cu împuternicire avocațială depusă la fila 22 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității formulării recursului invocată de intimatul – reclamant prin întâmpinare.
Intimatul – reclamant, prin avocat, solicită admiterea excepției tardivității formulării recursului având în vedere termenul de recurs de 7 zile și data publicării hotărârii în Buletinul procedurilor de insolvență. Solicită cheltuieli de judecată conform facturii pe care o depune la dosar.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția tardivității formulării recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
1). Prin Sentința civilă nr.1160/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, s-a admis cererea formulată de reclamanta E. B.&DESIGN SRL prin CII B.-I. R. R. împotriva pârâtei creditoare K. A. si împotriva E. B. & DESIGN SRL prin administrator special, s-a constatat nulitatea transferurilor patrimoniale efectuate in dauna creditorilor, a fost obligată parata - beneficiar la restituirea sumelor, s-a dispus anularea girului dat in favoarea K. A. pe biletul la ordin . nr._ emis de FEBA PROIECT CONSTRUCT SRL la 08.11.2013, cu scadenta la necunoscută, pentru suma de 50.260,31 lei operat in contabilitate la 31.03.2014, s-a dispus anularea girului dat in favoarea K. A. pe biletul la ordin . nr._ emis de FEBA PROIECT CONSTRUCT SRL la 08.11.2013, cu scadenta la necunoscută, pentru suma de_,42 lei, operat in contabilitate la 31.03.2014, s-a constatat nulitatea plăților la care s-a făcut referire anterior, operate contabil la 31.03.2014, a fost obligată parata K. A. la restituirea sumei de 111.188,73 lei, a fost obligată pârâta K. A. la plata către reclamanta dobânzilor legale aferente debitului principal de 111.188,73 lei, calculate începând cu data operării în contabilitate a fiecărei fracții anterior prezentate și până la plata efectivă a acestora potrivit OG nr.13/2011.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„Instanța va înlătura argumentele invocate de către pârâtă și va da valoare argumentelor contrarii reținând în primul rând că girarea biletelor la ordin este o operațiune subsumată scopului mediat de preluare a activelor și acțiunilor debitoarei, potrivit strategiei reținute în starea de fapt pe care instanța o va reține ulterior, strategie care a vizat limitarea intervenției organelor de cenzură prin deturnarea legii într un scop nelegal.
Pârâta a invocat în susținerea acestei excepții dispozițiile art. 62-63 din Legea 58/1934. în chiar dezvoltarea acestei excepții, intimata face vorbire de posibilitățile deschise de legea speciala "debitorului cambial".
In speța, prezenta acțiune nu este promovata de către debitorul cambial prin administratorul statutar sau special, ci de debitor prin administratorul judiciar, desemnat să asigure respectarea scopului Legii nr 85/2006, care s-a aflat în imposibilitatea de a acționa în apărarea intereselor sale, atâta timp cat nu i s-au pus la dispoziție înscrisurile /documentele contabile ale societății.
Legea nr 58/1934, fiind o norma speciala este de stricta interpretare. Așadar, dispozițiile art. 62-63 din lege care prevăd opoziția la executare drept cale de atac specifica în materie cambiala deschisa debitorului, trebuie interpretată restrictiv în sensul ca aceasta cale de atac este deschisa exclusiv debitorului.
Însa, faptul ca norma speciala stipulează o cale de atac specifica deschisa doar debitorului cambial, aceasta nu însemna ca celor " interesați sau vătămați ", le este interzisa orice posibilitate de apărare a intereselor lor, ci urmează a se aplica atât dispozițiile Legii speciale cu nr 85/2006 cât și norma generala, respectiv codul de procedura civila.
Pe cale de consecință instanța va respinge argumentele ce tind la respingerea cererii ca inadmisibilă neîntemeiate .
Pe fond, instanța reține că în fapt, prin Sentința civilă nr. 3403 din data de_ pronunțată de Tribunal Ilfov Secția Civilă, în dosarul_ 2 a fost deschisă procedura generală a insolvenței debitorului.
Prin adresa comunicata debitoarei i-au fost aduse la cunoștința in mod expres dispozițiile art. 46 si urm. din Legea nr. 85/2006 si a fost solicitata prezentarea documentelor si informațiilor necesare
Notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr._/02.12.2013.
Ulterior a fost deschisa si procedura falimentului fata de debitoare, sens in care a fost emisa notificarea privind deschiderea procedurii de faliment nr. 406/12.06.2014, publicata in Buletinul procedurilor de insolventa nr._/16.06.2014. Prin raportare la publicările efectuate cu privire la deschiderea procedurii parata - beneficiar este prezumata ca a avut cunoștința despre situatia debitoarei, in conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.
Procedura a fost deschisă la cererea creditorului Lusovtrans S.R.L., cerere formulata la data de 20.09.2012.
Anterior, creditorul formulase o cerere de deschidere a procedurii insolvenței înregistrata la data de 30.01.2012 ce a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv nr._ .
Creanța Lusovtrans S.R.L. provenea din serviciile prestate de creditor si neachitate de către debitoare izvorand din facturile fiscale nr. 95/30.06.2011, nr. 97/30.06.2011, nr. 98/30.06.2011 si nr. 106/21.07.2011.
Astfel, la sfârsitul anului 2011, debitoarea inregistra debite neachitate peste pragul de 45.000 lei.
Prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolvenței astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.
Dupa deschiderea procedurii de insolventa debitoarea a refuzat sa puna la dispozitia administratorului judiciar documentele societății, remiterea parțiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul in care societatea era supusa unui control din partea ANAF.
De la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nici nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operațiunile efectuate. Administratorul judiciar a fost obligat sa ia masuri in baza documentelor comunicate de către terti.
Conform art. 79 si art. 80 alin. (1) lit. c) si f) din Legea nr._, administratorul judiciar/lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, a actelor incheiate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu intentia tuturor pârtilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de către creditori sau de a le leza in orice fel drepturile, precum si a plaților anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.
In categoria prevăzută de textele susmenționate se încadreaza si actele a căror anulare se solicita prin prezenta cerere.
Din verificarea documentelor depuse de societate s-a constatat ca debitoarea a beneficiat incepand cu data de 08.11.2013 de mai multe bilete la ordin in baza cărora era indreptatita sa primeasca diverse sume de bani. Aceste bilete la ordin deveneau scadente dupa data de 15.11.2013, data deschiderii procedurii de insolventa.
In balanța intocmita de societate la 15.11.2013 societatea inregistra in contul 413 - "efecte de primit" un sold de 3.376.766,41 lei.
Astfel, la data deschiderii procedurii, E. B.&DESIGN S.R.L. avea de incasat de la debitorii sai suma de 3.376.766,41 lei.
Pentru aceasta, debitorii emisesera instrumente de garantare a plații (bilete la ordin) pe care E. B.&DESIGN S.R.L. trebuia sa le incaseze, iar din sumele incasate sa isi achite datoriile, in ordinea vechimii acestora.
Astfel cum s-a precizat, inca din anul 2012 debitoarea înregistra debite neachitate către creditorii ale căror creanțe sunt înscrise in tabelul de creanțe, alții decât parata din acest dosar. Debitoarea avea obligația de a achita datoriile in ordinea vechimii lor, insa desi cererea de deschidere a procedurii de insolventa era introdusa cu mai mult de un an inainte, debitoarea nu a efectuat plata sumelor datorate către creditorii ale căror creanțe aveau prioritate si a căror neacoperire a dus la deschiderea procedurii de faliment.
In plus, desi existau creanțe constatate prin hotarari executorii din datele de 13.02.2013 (Sentinta civila nr. 696 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._ ) si 14.01.2013 (Sentinta civila nr. 117 pronuntata de Judecatoria B. in dosarul nr._ ) prin care era obligata la plata datoriilor către creditori, publicate pe portalul instantelor, deci cunoscute public, debitoarea de comun acord cu parata - beneficiar al sumelor a efectuat plați anticipate către alt creditor decât cei care aveau drepturile conferite de un titlu executoriu pronuntat de o instanta.
Cu toata existenta acestor creanțe anterioare, debitoarea a girat biletele la ordin către alti creditori noi. Niciuna dintre sumele care fac obiectul biletelor la ordin nu a fost afectata achitarii creanțelor înscrise la masa credala.
Scopul acestor operațiuni frauduloase a fost acela de a favoriza noii creditori si de a pune creditorii ale căror creanțe erau anterioare in imposibilitate de a isi recupera creanțele in procedura concursuala prin ocolirea procedurii legale de incasare a sumelor de bani in contul de lichidare si de distribuire a sumelor in cadrul procedurii colective.
Prin metoda aplicata de parați au fost sustrase sume de bani de la urmarirea creditorilor indreptatiti, deoarece, astfel cum s-a precizat, nicio suma ce facea obiectul biletelor la ordin nu a fost încasata in contul de lichidare.
Din situatia de fapt si argumentele prezentate de parata - beneficiar reiese ca anterior deschiderii procedurii au fost girate in favoarea sa bilete la ordin pentru garantarea plații unor facturi,
In vederea efectuării plații au fost girate de parata - debitoare in favoarea paratei - beneficiar bilete la ordin emise de FEBA PROIECT CONSTRUCT S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu pârâta.
În acest sens se solicită anularea girului dat in favoarea K. A. pe biletul la ordin . nr._ emis de FEBA PROIECT CONSTRUCT S.R.L. la 08.11.2013, cu scadenta la necunoscută, pentru suma de 50.260,31 lei, operat in contabilitate la 31.03.2014 și anularea girului dat in favoarea K. A. pe biletul la ordin . nr._ emis de FEBA PROIECT CONSTRUCT S.R.L. la 08.11.2013, cu scadenta la necunoscută, pentru suma de_,42 lei, operat in contabilitate la 31.03.2014 ;
Una dintre susținerile paratei formulata in cadrul intampinarii face referire la un efect translativ al drepturilor conferite debitoarei de către emitentul biletelor la ordin, drepturi care ar fi transmise prin gir, nascand la data girului o relație directa intre aceasta si emitent prin care i-ar fi fost transmise toate drepturile asupra emitentului si au fost stinse obligațiile debitoarei fata de K. A..
O asemenea accepțiune a efectelor girului echivaleaza cu o modalitate de stingere a datoriei si nicidecum cu simplul gir.
Girul a fost actul generator al prejudiciului incercat de debitoare.
Este adevarat ca potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 58/1934 prin gir s-au transmis drepturile izvorand din titlu - bilet la ordin, insa, in cazul debitoarei, girul constituie plata anticipata și disciminatorie în raport cu ceilalți creditori, către giratar, iar, cu atât mai mult, dacă plata era scadenta dupa data deschiderii procedurii, este sanctionata in mod expres de dispozițiile art. 80 alin. 1. lit. f din Legea nr. 85/2006, cu nulitatea.
La fel de adevarat este ca existenta instrumentului de garantare/plata este reglementata de prevederile legii privind cambia si biletul la ordin, insa acțiunea intemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 este reglementata de o lege speciala, care de data aceasta este chiar legea privind procedura insolvenței.
Imposibilitatea anularii girului prevăzută de Legea cambiei si biletului la ordin privește girul care nu a fost dat pentru fraudarea creditorilor.
In speța insa este vorba despre un gir fondat pe o cauză ilicită, dat prin si pentru fraudarea creditorilor.
Invocarea imposibilității anularii deoarece s-ar aduce o "grava atingere raporturilor juridice născute prin operațiunile cu bilete la ordin" este neintemeiata, deoarece prin procedeul aplicat de parate s-a adus atingere tocmai raporturilor de drept preexistente girului, respectiv rapoartelor obligationale dintre debitoare si creditorii anteriori, carora nu li s-a acordat copensarea corespunzătoare a aportlui lor la patrimoniul din care profitat preferențial numai parata - beneficiar.
In ce privește invocarea art. 82 din lege, parata - beneficiar afirma ca operațiunea de girare este o modalitate de realizare a activitatii curente a debitoarei fiind astfel exceptata de la aplicarea art. 79 si urm. din lege.
Prezenta instanță reține că această apărare este neintemeiata tocmai prin perspectiva operațiunilor desfasurate de debitoare in perioada premergătoare si ulterioara deschiderii procedurii, operațiuni constând in stornarea facturilor primite si restituirea bunurilor către creditorii care ar fi trebuit sa isi valorifice drepturile in cadrul procedurii insolvenței si girarea preferențiala către unii creditori a biletelor la ordin primite de la societatile controlate sau in care acționau aceleași persoane care au desfasurat activitate si in cadrul debitoarei.
In condițiile aratate mai sus nu se poate susține ca paratele nu au avut cunoștința despre deschiderea procedurii, concluzia evidenta fiind aceea ca incasarea biletului la ordin dupa deschiderea procedurii, coroborata cu depunerea documentelor contabile de către debitoare doar dupa operarea tuturor biletelor la ordin, probeaza chiar manifestarea deciziei comune de eludare initiata anterior datei de 15.11.2013.
Raportand afirmația paratei conform careia obligațiile debitoarei fata de K. A. au fost stinse prin efectul girului, reiese in mod evident ca in accepțiunea acesteia a fost efectuat transferul unor drepturi patrimoniale anterior deschiderii procedurii pentru obligații scadente ulterior datei deschiderii procedurii, ceea ce incadreaza operațiunea in categoria actelor anulabile. Așadar, prin intampiare se incearca doar sa se creeze impresia unei bune-credinte, cand, in realitate actele paratelor au fost făcute in deplina cunoștința de cauza atat a condițiilor cat si a efectelor acestora.
In cadrul intampinarii parata arata ca prin acordarea girului nu s-a realizat decât o simpla operațiune de garantare a plații.
Frauda creditorilor devine cu atat mai evidenta cu cat prin chiar propria aparare parata recunoaște ca anterior cu numai doua saptamani deschiderii procedurii creanța sa a devenit dintr-o creanța chirografara, o creanța garantata.
Or, conform dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 85/2006 sunt anulabile chiar acele operațiuni prin care au fost constituite ori perfectate garanții reale pentru o creanța care era chirografara, efectuate in cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
In consecința, se impune înlăturarea argumentelor pârâtei utilizate în apărare atât pe excepția inadmisibilității cât și pe fondul cauzei.
In ce privește modalitatea prin care sumele de bani au fost virate direct in contul paratei - beneficiar din contul emitentului biletului la ordin, se constată ca tocmai aceasta a fost modalitatea prin care paratele au prejudiciat creditorii inscrisi la masa credala. P
Plata directa a sumelor de la tertii emitenti a biletelor la ordin către beneficiarul girului, efectuata dupa data deschiderii procedurii, constituie o plata si operațiune care intra sub incidența art. 46 din Legea nr. 85/2006, pentru care este incidența nulitatea
Intrând sub incidența disp. art. 46 si urm din lege, buna sau reaua credința a participanților la operațiune este irelevanta, nulitatea absoluta a actului neputand fi acoperita.
In considerarea faptului ca la data deschiderii procedurii creanțele pe care le inregistra parata - beneficiar fata de debitoare nu erau achitate, fiind doar parțial scadente, aceasta avea dreptul de a formula cererea de admitere a creanței in tabelul de creanțe, cerere al cărei fine era clarificat de prevederile alin. (4) al art. 64 din Legea nr. 85/2006. Parata - beneficiar nu a formulat nicio cerere de admitere a creanței desi fusese notificata la data de 02.12.2013 cu privire la deschiderea procedurii.
Parata beneficiar a incasat ulterior publicării notificării privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevăzute in biletele la ordin, pentru care nu a depus cerere de admitere a creanței si a fost decăzută din orice drept asupra debitoarei. In cazul in care debitoarea nu ar fi girat biletele la ordin, ea ar fi incasat, nu mai devreme de scadenta biletelor la ordin suma ce facea obiectul acestora, care ar fi fost distributa conform Legii nr. 85/2006. Emitentul biletului la ordin a fost FEBA PROIECT CONSTRUCT S.R.L., reprezentata legal la incheierea contractului cu E. B.&Design S.R.L. prin Kismet Feridun.
Debitorul si emitentul biletului la ordin aveau cunoștința despre deschiderea procedurii si despre condițiile in care se putea efectua o plata valabila, mai precis cu respectarea disp. art. 46 din Legea nr. 85/2006, insa cu toate acestea au preferat sa faca abstractie de prevederile actului normativ si sa eludeze legea.
De asemenea, operațiunea se incadreaza in prevederile art. 80 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, suma pe care parata-beneflciar ar fi putut-o obține in faliment, prin raportare la patrimoniul declarat de către debitoare si calitatea de creditor chirografar care intra in concurs cu ceilalți creditori chirografari
Parata - debitor nu a formulat intampinare, ceea ce probeaza caracterul fraudulos al operațiunii.
Referitor la plățile a căror anulare se cere se constată că în dosar, a fost deschisă procedura generală la data de 15.11.2013, iar, la data de 03.06.2014, s-a deschis procedura falimentului împotriva societății debitoare.
Pe cale de consecință, anularea acestor tranzacții, prin care parata beneficiar a incasat ulterior primirii de către parata debitor a notificării privind deschiderea procedurii si ulterior publicării notificării privind deschiderea procedurii in Buletinul procedurilor de insolventa (02.12.2013) sumele prevăzute in biletele la ordin, impune analizarea condițiilor impuse de art. 46 din Legea nr 85/2006.
Potrivit ART. 46, (1) În afară de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. (2) Debitorul și/sau, după caz, administratorul judiciar sunt obligați să întocmească și să păstreze o listă cuprinzând toate încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a cocontractanților.
Potrivit art.49 (1) Pe perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează:
a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare;
b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. (2) Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. (3) În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de garanții, se va ține seama de prevederile art. 39 referitoare la acordarea unei protecții corespunzătoare creanței garantate.
Din economia dispozițiilor anterior evocate rezultă că plățile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 28 alin. (1) lit. h), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare sau sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare. Din interpretarea acestui text de lege rezultă că cu atât mai mult este impusă condiția plățile se fac sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul nu a făcut o cerere de reorganizare.
Or, în litigiul de față se constată că nu s-a adus la cunoștința administratorului judiciar această plată pentru ca acesta să poată să-și exercite obligația de supraveghere în mod efectiv.
În aceste condiții, nu se impune o conivență între creditorul beneficiar și reprezentanții debitoarei, ci pur și simplu, atâta timp cât din culpa doar a debitoarei plătitoare (prin reprezentanții statutari) nu s-a asigurat dreptul și obligația de supraveghere al administratorului judiciar, nu s-a întocmit o listă cu aceste plăți, și nu a fost pusă la dispoziția administratorului judiciar, rezultă că plata nu se încadrează în condițiile disp. art 49, fiind făcută fără supravegherea administratorului judiciar și pe cale de consecință este afectată de nulitate absolută potrivit art 46.
Rezultă astfel că acțiunea este întemeiată cu consecința restituirii acestor sume sau bunuri în contul debitoarei, și la dispoziția lichidatorului judiciar.
Dacă „duty of care” reprezintă semnificația în sistemul normativ intern a obligațiilor ce decurg din calitatea de bun proprietar, care nu poate acționa decât cu respectarea obligațiilor de bună diligență a unui proprietar și de a nu aduce atingere patrimoniului administrat cu bună credință, cealaltă obligație (fiduciary duty) definită de „Black s Law Dictionary” ca fiind „a duty to act for someone else s benefit, while subordinatiting one s personal interest to that of the other person. It is the highest standard of duty implied by the Law”, presupune deci asumarea responsabilității de loialitate, de a acționa în interesul companiei ce i-a acordat acest mandat cu prisosință în interesul acesteia, chiar și în detrimentul interesului personal.
În raport cu aceste principii consacrate de uzanțele comerciale internaționale, care era deci rațiunea de a gira niște creanțe constatate prin bilete la ordin, ușor de pus în executare, și de încasat chiar de către debitoare, și utilizarea acestor sume într-un mod echitabil în raport cu creditorii?
Evident, aceasta este în totală contradicție cu principiile anterior prezentate.
Și dacă se dovedește că acțiunea administratorului statutar este în totală contradicție cu principiile anterior prezentate, care este poziția unei instanțe sesizate cu această problemă? Evident, nu aceea prezentată de pârâtă, care se apropie mai mult calității de martor.
Pe cale de consecință, tot potrivit uzanțelor internaționale, și cu caracter absolut excepțional date fiind circumstanțele speței, instanța poate cenzura aceste acțiuni contradictorii potrivit principiile anterior prezentate. Și aceasta tot în baza unui concept dezvoltat de uzanțele comerciale internaționale „lift the corporate veil”.
Rezultă deci că prezenta instanță va cerceta inclusiv cauza actelor supuse analizării, date fiind circumstanțele excepționale ale speței deduse judecății, unde anumite părți, încearcă să se prevaleze de o limitare a procesului de analizare pe fond și apreciază că legea poate deveni un instrument folosit împotriva principiilor și scopului care au dat naștere acesteia.
În acest sens instanța reține și jurisprudența CEDO.
Astfel prin Hotararea CEDO în Cauza V. și Mazare impotriva Romaniei-Publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 373 din_ din 1 decembrie 2009, definitiva la 1 martie 2010, la pnct 129, Curtea reaminteste ca Conventia nu îi impune unui stat membru sa adopte prevederi legislative în materie de ….. Cu toate acestea, odata ce aceste prevederi au fost adoptate, ele trebuie aplicate în conformitate cu scopul lor. Astfel, în speta, pentru a stabili daca instantele nationale au pastrat un just echilibru intre interesele concurente, Curtea este nevoita sa acorde o atentie speciala aplicabilitatii regulii prevazute de Codul civil în materie de ….”
Astfel, în cauza de față, administratorul statutar a girat mai multe bilete la ordin, printre care și cele din prezenta cauza.
Scopul mediat al acestei operațiuni nu poate fi decât cel de sustragere de la masa credală a acestor creanțe pe care societatea debitoare le avea de încasat.
Referitor la petitul privind obligarea creditorului beneficiar- pârât la plata dobânzii legale calculate asupra sumei de de 111.188,73 lei, instanța reține următoarele:
Daunele-interese moratorii pot fi cumulate cu actualizarea sumelor de bani cu indicele prețurilor de consum, având în vedere finalitățile distincte ale acestor despăgubiri, și anume: menținerea valorii reale a obligației monetare la data efectuării plății (evitarea "erodării" creanței prin inflație) în cazul actualizării creanței cu indicele prețurilor de consum, care are caracter compensatoriu (damnum emergens), respectiv câștigul pe care creditorul l-ar fi obținut ca urmare a investirii banilor, dacă aceștia ar fi fost plătiți la scadență (fructele civile), în cazul dobânzii penalizatoare, care are caracter moratoriu (lucrum cessans). Acordarea cumulată a acestor despăgubiri este impusă și de principiul reparării integrale a prejudiciului.
În esență, acest petit vizează posibilitatea legală de obligare a pârâtei la plata daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzilor legale, cu titlu de reparare a prejudiciului suferit prin refuzul de a restitui debitul principal, după ce a fost notificată în acest sens de lichidator
Dispozițiile legale vizate sunt următoarele:
- reținând data emiterii biletelor la ordin și a efectuării girurilor: facem aplicarea art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, intrat în vigoare la 01.10.2011, conform cărora:
"Art. 1.531. - Repararea integrală
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferită de creditor și beneficiul de care acesta este lipsit.
Art. 1.535. - Daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.";
Or, raportat la speța de față, se constată că situația premisă care a generat litigiul a fost generată de omisiunea pârâtei de a se conforma notificărilor lichidatorului, care deși i-a adus la cunoștință pârâtei și motivul pentru care se solicită restituirea sumelor nelegal transferate, pârâta nu s-a conformat.
Fiind vorba chiar de solicitarea practicianului în insolvență a cărui autoritate a fost eludată prin acțiunea reprezentanților statutari ai societății debitoare, pârâta avea posibilitatea să dovedească contrariul, respectiv a împrejurării din care să fi rezultat că la momentul plății, sau ulterior, practicianul în insolvență a fost informat despre această plată și nu s-a opus efectuării ei, în exercitarea atribuțiilor de supraveghere conferite de disp. art 49..
Însă pârâta nu a făcut această dovadă, subzistând prezumția simplă potrivit căreia transferul s-a făcut fără acordul practicianului și fără ca nici măcar să fie informat anterior efectuării de această plată a cărei restituire se solicită
Întrucât, pentru a se angaja răspunderea civilă contractuală se impune preexistența unui contract, ori de câte ori nu sunt întrunite condițiile răspunderii contractuale, sunt aplicabile regulile privind răspunderea civilă delictuală, care reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile.
Cum restituirea sumelor nelegal transferate este solicită de lichidator în temeiul legii, și nu poate fi analizată din punctul de vedere al răspunderii contractuale, urmează a se analiza în ce măsură acest fapt reprezintă un delict civil, de natură a atrage sancțiunea civilă a daunelor-interese.
Executarea sau executarea cu întârziere a obligației de restituire a sumelor nelegal transferate (art 46 și 49 din Legea 85/2009) stabilite în temeiul legii poate antrena răspunderea civilă delictuală, chiar dacă izvorul primar obligației a cărei încălcare a fost sancționată prin decizia lichidatorului, este un contract.
Chiar dacă, în literatura de specialitate, aplicarea prevederilor din Codul civil din 1864 referitoare la efectele obligațiilor și în materia răspunderii civile delictuale a fost disputată, practica judiciară a fost constantă în acest sens.
Disputa doctrinară a fost însă tranșată prin art. 1.381 alin. (3) din Codul civil din 2009, în sensul că dreptului la repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale îi sunt aplicabile, de la data nașterii sale, toate dispozițiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea și stingerea obligațiilor.
Prin urmare, în cazul executării cu întârziere a obligației de plată a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele-interese sub forma dobânzii legale se datorează, fără a se face dovada unui prejudiciu și fără ca principiul reparării integrale a prejudiciului să poată fi nesocotit.
În ceea ce privește condițiile de angajare a răspunderii civile, acelea sunt cele ale răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite, vinovăția, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate, ținându-se cont de particularitățile executării unei obligații de plată a unei sume de bani.
Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia este suficientă pentru respingerea pretențiilor.
În ceea ce privește condiția existenței unui prejudiciu se constată că părțile nu l-au exclus de plano, invocând principiul reparației integrale în materia răspunderii civile, prevăzut de art. 1084 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 din Codul civil din 2009.
Este evident faptul că prin neexecutarea obligației de restituire a sumelor nelegal transferate reclamantul a suferit un prejudiciu .
În aceste condiții sunt incidente dispozițiile invocate ale art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din Codul civil din 2009, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, conform căruia prejudiciul cuprinde atât pierderea efectiv suferită de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans).
Însă principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei "cauză străină, care nu-i poate fi imputată" în înțelesul art. 1082 din Codul civil din 1864.
În ipoteza dată, însă, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.
Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, nu poate fi acoperit nici măcar beneficiul de care acesta este lipsit, ar lipsi de efecte în totalitate dispozițiile anterior menționate.
Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în neexecutarea de către pârâtă a obligației de restituire a sumelor nelegal transferate a căror restituire se impune în temeiul legii.
Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, nu se poate reține un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat refuzul restituirii (care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a pârâtei care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât fusese informat despre deschiderea procedurii de insolvență), și faptul că refuzul restituirii provine chiar de la pârât, iar nu de la un terț.
Pentru considerentele arătate, se impune a fi admis și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale, începând cu data operării în contabilitate a fiecărei fracții anterior prezentate și până la plata efectivă a acestora potrivit cu disp. din OG Nr. 13 din 24 august 2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar”.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC K. A., solicitând admiterea recursului și respingerea cererii de anulare a transferurilor de drepturi patrimoniale ca neîntemeiată.
În motivare s-a arătat că părțile au încheiat contractul nr.120/30.08.2012 prin care recurenta s-a obligat să livreze către beneficiara-falita, contra cost, 9 seturi de ascensoare, sa elaboreze documentația tehnica corespunzătoare, sa furnizeze si sa transporte echipamentul la locația de instalare, sa instaleze echipamentul si sa il dea in funcțiune, pentru un pret total de 61.638 Euro.
S-a menționat că, deși recurenta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, livrând si montând ascensoarele in cauza, si mai mult decât atat, desi debitoarea a semnat facturile reprezentând contravaloarea serviciilor efectuate, cu toate acestea debitoare nu a achitat in termenul contractual integral contravaloarea serviciilor, ramand un debit in suma de 111.188,73 lei.
S-a precizat că debitoarea nu a contestat in niciun moment faptul ca recurenta și-a îndeplinit obligația contractuala, facturile neachitate fiind acceptate la plata de către debitoare, acestea purtând semnătură si stampila debitoarei.
S-a învederat că la data de 08.11.2013 a fost încheiat contractul tripartit de compensare nr.29 intre recurentă, falită și . SRL, in baza caruia aceasta din urma se obliga să plateasca suma de 111.188,73 lei debit pe care îl preia de la . SRL.
S-a susținut că, asa dupa cum rezulta cat se poate de clar din înscrisurile anexate, a avut loc o compensare, între falita din prezenta cauza si . SRL, la data de 08.11.2013, data la care împotriva falitei nu se deschisese procedura generala de insolventa, aceasta fiind dispusa de către instanta de judecata la data de 15.11.2013.
S-a apreciat că prin această cesiune de datorie nu s-a adus niciun prejudiciu patrimoniului falite si nu a fost încheiat niciun act fraudulos a cărui anulare ar putea fi solicitata in mod legal administratorul judiciar.
In ceea ce privește modalitatea de plata a sumei cesionate de 111.188,73 lei s-a arătat că aceasta a fost achitata in doua transe, prima transa fiind reprezentata de suma de 50.260,31 lei in baza biletului la ordin UGBI3BB_ emis de . SRL la data de 08.11.2013 cu scadenta la 31.03.2014, iar cea a de a doua transa a fost in suma de 60.928,42 lei fiind achitata tot de . SRL prin transfer bancar la data de 31.03.2014.
S-a apreciat că este evident faptul ca temeiul de drept pe care si-a întemeiat administratorul judiciar cererea in anulare, respectiv prevederile art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, nu isi gaseste aplicabilitatea.
S-a susținut că recurenta nu ar fi fost pusă în situatia de a nu încasa diferența de pret, cu atat mai mult cu cat, conform contractului nr.120/2012, avea dreptul să suspende executarea contractului (art.3.7 din contract) și a finalizat obligațiile inclusiv darea in funcțiune si iscirizarea, chiar daca falita nu achitase integral prețul contractului in cauza.
S-a menționat că recurenta nu a prejudiciat cu nimic patrimoniul debitoarei prin plata diferenței de 111.188,73 lei, fara perceperea de penalitati la aceasta suma si fara sa aducă vreun prejudiciu activitatii reclamantei prin o eventuala oprire a funcționarii ascensoarelor sau efectiv nepunerea lor in folosința, situatie cu implicații in activitatea ce se desfasoara in clădirile pentru care debitoarea a achizitionat ascensoarele livrate si montate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.483 și urm. NCPC, Legea nr.85/2006.
În baza art.411 al.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
3). La termenul de judecată din data de 18.06.2015, intimatul – reclamant CII B. - I. R. R. lichidator judiciar al debitoarei E. B. & DESIGN SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare s-a arătat că recursul este formulat tardiv in raport de data publicării sentintei recurate in Buletinul Procedurilor de Insolventa.
S-a menționat că sentinta recurata a fost publicata in BPI nr.8027/05.05.2015, iar recurenta - parata a formulat prezentul recurs la data de 03.06.2015, cu mult peste termenul legal de 7 zile.
Pe fond, s-a precizat că prin Sentinta civila nr.3403/15.11.2013 pronuntata de Tribunalul Ilfov - Secția Civila in dosarul nr._ 2 a fost deschisa procedura generala a insolventei a debitoarei E. B. & DESIGN SRL.
S-a învederat că procedura generala a insolventei a debitoarei E. B. & DESIGN SRL a fost deschisa la cererea Lusovtrans SRL, cerere formulata la data de 20.09.2012.
S-a susținut că prin demersurile efectuate anterior datei de 20.09.2012 si in cadrul litigiului, debitoarea a intarziat momentul deschiderii procedurii insolventei, astfel ca aceasta a fost deschisa abia la data de 15.11.2013.
S-a indicat că la data de de 18.11.2013, debitoarei i-au fost aduse la cunostinta in mod expres dispozițiile art.46 și urm. din Legea nr.85/2006 și i-au fost solicitate documentele si informațiile necesare pana la data de 25.11.2013.
S-a arătat că notificarea privind deschiderea procedurii de insolventa a fost publicata in BPI nr.20/02.12.2013.
S-a menționat că dupa deschiderea procedurii de insolventa, debitoarea arefuzat sa puna la dispoziția administratorului judiciar documentele societății, remiterea parțiala a acestora fiind efectuata incepand cu luna iunie 2014, dupa deschiderea procedurii de faliment si in contextul în care societatea era supusa unui control de la ANAF.
S-a învederat că de la deschiderea procedurii pana in prezent, debitoarea nu a solicitat si nu a obtinut din partea administratorului judiciar/lichidatorului judiciar avizarea sau acordul cu privire la operațiunile efectuate.
S-a precizat că recurenta - parata a formulat cerere de admitere a creanței pentru suma de 11.188,73 lei care a fost integral admisa si inscrisa in tabelul de creanțe.
S-a arătat că ulterior, prin executarea biletelor la ordin, recurenta - parata si-a recuperat integral suma cu care a fost inscrisa la masa credala, fara a instiinta practicianul in insolventa.
S-a mai afirmat că, desi deținea documente privind inițierea unei compensări tripartide si bilete la ordin, recurenta - parata nu le-a comunicat odata cu declarația de creanța.
S-a menționat că creanța K. A. SA izvorăște din facurile 3430/30.08.2013 (cu scadenta finala in data de 30.11.2013) si 3947/07.11.2013 (cu scadenta finala in data de 07.02.2014), pentru care a acceptat decalarea scadentei prin acceptarea biletelor la ordin dupa data de 21.03.2014.
S-a învederat că pentru aceste facturi părțile au efectuat o compensare tripartida (K. A. - E. B.&DESIGN - FEBA B. & DESIGN), fara a fi aplicate si prevederile HG nr.685/1999, urmare careia au fost girate bilete la ordin chiar pentru sumele inscrise la masa credala.
S-a arătat că girul aplicat pe biletele la ordin din partea E. B.&DESIGN SRL a fost acordat de Balikcioglu Nuretin la data de 08.11.2013.
S-a apreciat că prin operațiunile a căror anulare se solicita prin prezenta cerere, debitoarea a plătit anticipat datorii a căror scadenta a fost stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii. Astfel, parata K. A. a emis facturi in cazul carora plata a fost convenita a fi facuta ulterior deschiderii procedurii.
S-a afirmat că plata dispusa prin biletele la ordin a fost operata contabil la data de 31.03.2014, ceea ce incadreaza operațiunile in categoria actelor pentru care era necesar acordul administratorului judiciar sau autorizarea judecatorului - sindic, acord care nu a fost niciodata solicitat si in consecința niciodata acordat.
S-a învederat că, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006, sunt nule toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fara acordul administratorului judiciar sau fara autorizarea ludecatorului sindic.
S-a menționat că în cazul in care debitoarea nu ar fi girat biletele la ordin, ea ar fi incasat, nu mai devreme de scadenta biletelor la ordin (21.03.2014 si 31.03.2014) suma ce facea obiectul acestora, care ar fi fost distributa conform Legii nr.85/2006. Emitentul biletului la ordin a fost FEBA PROIECT CONSTRUCT SRL, reprezentata legal la incheierea contractului cu E. B.&Design SRL prin Kismet Feridun, care era si angajat al aceleiași E. B.&Design SRL, deci nu se poate susține ca emitentul biletului nu avea cunostinta despre nelegalitatea plații.
Referitor la modalitatea prin care sumele de bani au fost virate direct in contul recurentei - parate din contul emitentului biletului la ordin, s-a apreciat ca tocmai aceasta a fost modalitatea prin care paratele au prejudiciat creditorii inscrisi la masa credala.
S-a indicat că, potrivit art.79 si art.80 al.1 lit.c si f din Legea nr.85/2006, administratorul judiciar poate introduce la judecătorul - sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor partilor implicate de a sustrage bunuri de la urmarirea de către creditori sau de a leza in orice fel drepturile, precum si a plaților anticipate a datoriilor efectuate in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii, daca scadenta lor fusese stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.
S-a susținut că în categoria textelor mentionate mai sus se incadreaza si actele a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, cum in mod corect a retinut si instanta de fond.
S-a arătat că din verificarea documentelor depuse de societate s-a constatat ca debitoarea a beneficiat, incepand cu data de 21.10.2013, de mai multe bilete la ordin in baza carora era indreptatita sa primeasca diverse sume de bani. Aceste bilete la ordin deveneau scadente dupa data de 15.11.2013, data deschiderii procedurii de insolventa.
S-a menționat că în balanța intocmita de societate la data de 15.11.2013 societatea inregistra in contul 413 - „efecte de primit" un sold de 3.376.766,41 lei. Astfel, la data deschiderii procedurii, debitoarea avea de incasat de la debitorii sai suma de 3.376.766,41 lei, pentru care debitorii emisesera instrumente de garantare a plații (bilete la ordin) pe care E. B. & DESIGN SRL trebuia sa le incaseze, iar din sumele incasate sa isi achite datoriile, in ordinea vechimii lor.
S-a învederat că, deși din anul 2012 debitoarea inregistra debite neachitate către creditorii ale căror creanțe sunt inscrise in tabelul de creanțe, aceasta a ignorat existenta acestor creanțe anterioare si a girat biletele la ordin către alti credtori noi, cum este si cazul recurentei - parate. Niciuna dintre sumele care fac obiectul biletelor la ordin nu a fost afectata achitarii creanțelor inscrise la masa credala.
S-a susținut că debitoarea avea obligația de a achita datoriile in ordinea vechimii lor, insa, desi cererea de deschidere a procedurii era introdusa cu mai mult de un an inainte, debitoarea nu a efectuat plata sumelor datorate către creditorii ale căror creanțe aveau prioritate si a căror neacoperire a dus la deschiderea procedurii de faliment.
S-a mai precizat că, desi existau creanțe constatate prin hotarari executorii, hotarari prin care debitoarea era obligata la plata datoriilor către creditori, publicate pe portalul instantelor de judecata, deci cunoscute public, debitoarea de comun acord cu recurenta- parata a efectuat plați anticipate către alt creditor decât cei care aveau drepturile conferite de un titlu executoriu.
S-a indicat că scopul acestei operațiuni frauduloase a fost acela de a favoriza noii creditori si de a pune creditorii ale căror creanțe erau anterioare in imposibilitatea de a-si recupera creanțele in procedura concursuala prin ocolirea procedurii legale de incasare a sumelor de bani in contul de lichidare si de distribuire a sumelor in cadrul procedurii colective.
S-a învederat că prin metoda aplicata de recurenta - parata si parata - debitor au fost sustrase sume de bani de la urmarirea creditorilor indreptatiti, deoarece nicio suma din cele ce faceau obiectul biletelor la ordin nu a fost incasata in contul de lichidare.
S-a arătat că, așa cum a retinut si instanta de fond, prin operațiunile a căror anulare s-a solicitat, debitoarea a plătit anticipat datorii a căror scadenta a fost stabilita la o data ulterioara deschiderii procedurii.
S-a menționat că plățile dispuse prin biletele la ordin au fost operate contabil la datele de 31.03.2014, ceea ce incadreaza operațiunile in categoria actelor pentru care era necesar acordul administratorului judiciar sau autorizarea judecătorului sindic, acord care nu a fost niciodata solicitat si in consecința niciodata acordat.
S-a reiterat că, potrivit art.46 din Legea nr.85/2006, sunt nule toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii fara acordul administratorului judiciar sau fara autorizarea judecătorului sindic. In consecința, plățile operate si operarea acestora in contabilitate sunt nule.
S-a mai adăugat că operațiunea se incadreaza in prevederile art.80 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, suma pe care recurenta-parata ar fi putut sa o obtina in faliment, prin raportare la patrimoniul declarat de către debitoare si calitatea de creditor chirografar care intra in concurs cu ceilalți creditori chirografari (compus din cantar marca OSC 5T, nivela optica Sokkia, centrala electrica 28 KW, pickamer GBH 11 DE, ciocan rotopercutor, laptop Dell N7110 i5 2430M, laptop Dell XPS17, laptop Dell N5119, laptop Toshiba portege, elemente care nu se ridica la valoarea totala a creanțelor inscrise in tabelul de creanțe), fiind in mod evident mai mica decât valoarea transferului efectuat.
S-a mai adăugat că în mod corect instanta de fond a apreciat ca fiind admisibila cererea de chemare in judecata.
S-a apreciat că în mod corect a retinut instanța de fond că nu impune o coniventa intre creditorul beneficiar si reprezentanții debitoarei, ci pur si simplu, atata timp cat din culpa doar a debitoarei platitoare (prin reprezentanții statutari) nu s-a asigurat dreptul si obligația de supraveghere a administartorului judiciar, nu s-a întocmit o lista cu aceste plați si nu a fost pusa la dispoziția administratorului judiciar, rezultă că plata nu se incadreaza in condițiile dispozițiilor art.49, fiind efectuata fara supravegherea administatorului judiciar si pe cale de consecința este afectata de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.85/2006.
S-a mai adăugat că sentința recurata este temeinica si legala si in ceea ce privește capatul de cerere privind obligarea recurentei-parate la plata dobânzilor le aferente debitului principal de 111.188,73 lei. Astfel, instanta de fond a retinut in mod corect ca in cazul executării cu intarziere a obligației de plata a unei sume de bani, indiferent de izvorul contractual ori delictual al obligației, daunele – interese sub forma dobânzii legale se datoreaza, fara a se face dovada unui prejudiciu si fara ca principiul repararii integrale a prejudiciului sa poata fi nesocotit.
S-a susținut că, având in vedere dispozițiile art.1531 al.1, al.2 teza intai si art.1.535 al.1 din Codul Civil, care consacra principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii de către debitor a obligației, conform caruia prejudiciul cuprinde atat derea efectiv suferita de creditor (damnum emergens), cat si beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), instanta de fond in mod corect a dispus obligarea recurentei - pârâte la plata dobânzilor legale aferente debitului principal de 111.188,73 lei.
S-a solicitat respingerea obligării la plata cheltuielilor de judecată întrucât inițierea acțiunii a fost făcută în interesul creditorilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 și urm. NCPC.
La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.33 – 43 dosar apel).
4). La termenul de judecată din data de 18.06.2015, Curtea a pus în discuție excepția tardivității formulării recursului invocată de intimatul – reclamant și a rămas în pronunțare pe excepția invocată.
5). Analizând recursul declarat, raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă de la 1865, Curtea reține următoarele:
A. Trebuie observat că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012.
Astfel, potrivit art.3 al.1 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după . acestuia.
Totodată, art.3 al.2 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, prevede că procesele începute prin cereri depuse, în condițiile legii, (.....) înainte de . Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanță după această dată.
Din interpretarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 rezultă că orice contestație împotriva tabelului preliminar / definitiv de creanțe reprezintă o cerere aferentă procedurii insolvenței și are natura juridică a unei cereri incidentale.
În aceste condiții, contestația împotriva tabelului preliminar / definitiv de creanțe urmează același regim juridic ca și cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
În cauză, cererea de deschidere a procedurii insolvenței a fost formulată la data de 20.09.2012, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă și a Legii nr.76/2012 (15.02.2013).
Prin urmare, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012, conform art.3 al.2 din Legea nr.72/2012.
B. Referitor la exceptia tardivității formulării recursului,
Așa cum a fost menționat mai sus, în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă de la 1865 și ale Legii nr.85/2006 în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012.
Conform art.137 C. de la 1865 “instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond, precum și asupra celor de procedură, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Trebuie observat că nerespectarea termenului legal imperativ pentru declararea recursului determină decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, dispărând cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, motiv pentru care instanța de recurs este obligată să se pronunțe cu prioritate asupra excepției de tardivitate.
Referitor la excepția tardivității formulării recursului, potrivit art.8 al.2 din Legea nr.85/2006 (în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012), termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Modalitatea de comunicare a actelor procedurale în cadrul procedurii insolvenței este reglementată prin art.7 din Legea nr.85/2006.
Astfel, potrivit art.7 al.1 din Legea nr.85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Totodată, art.7 al.3 și al.3/1 din Legea nr.85/2006, prevede că, prin excepție de la prevederile alin.(1):
- se vor realiza conform Codului de procedura civilă comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii
- prima citare și comunicarea actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune, în temeiul dispozițiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se vor realiza conform Codului de procedură civilă și prin BPI.
Mai trebuie remarcat că potrivit art.7 al.9 din Legea nr.85/2006, publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării.
Curtea observă că recurenta – pârâtă nu se află în situațiile de excepție prevăzute de art.7 al.3 și al.3/1 din Legea nr.85/2006, pentru ca procedura de comunicare a sentinței recurate să trebuiască a fi îndeplinită conform Codului de procedură civilă, întrucât:
- sentința recurată nu este un act de procedură îndeplinit anterior deschiderii procedurii insolvenței pentru fi incidentă excepția reglementată de art.7 al.3 din legea insolvenței
- nu este vorba de prima citare / comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acțiune.
În aceste condiții, din intepretarea dispozițiilor art.7 al.1, al.3, al.3/1 și al.9 din Legea nr.85/2006, rezultă că în prezenta cauză sentința recurată trebuia comunicată prin publicare în BPI.
În speță, Sentința civilă nr.1160/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ a fost publicată în BPI nr.8027/05.05.2015 (f.33 – 40 dosar apel).
Însă, calea de atac a fost formulată de recurenta – pârâtă la data de 04.06.2015 (f.2, 10 dosar recurs), fiind depășit termenul legal imperativ de 7 zile prevăzut de art.8 al.2 din Legea nr.85/2006 (în forma anterioară modificării prin Legea nr.85/2006).
În aceste condiții, întrucât recursul a fost formulat cu depășirea termenului legal imperativ de 7 zile prevăzut de art.8 al.2 din Legea nr.85/2006 (în forma anterioară modificării prin Legea nr.76/2012), excepția tardivității formulării recursului este întemeiată.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 al.1 C. de la 1865, Curtea va admite excepția tardivității formulării recursului și va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă SC K. A. ca tardiv formulat.
Întrucât a căzut în pretenții, în baza art.274 C. de la 1865, va obliga recurenta – pârâtă la plata către intimatul – reclamant a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (400 lei onorariu avocat conform facturii nr.104/17.06.2015 și chitanței nr.90/17.06.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității formulării recursului.
Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă SC K. A. (cu sediul ales la C..Av.Abdelrazek C. – C. în București, Splaiul Unirii, nr.4, ., ..1, sector 4) împotriva Sentinței civile nr.1160/09.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant CII B. - I. R. R. lichidator judiciar al debitoarei E. B. & DESIGN SRL (cu sediul ales în București, ., ., ., sector 3) și cu intimata – debitoare E. B. & DESIGN SRL prin curator special Yavuz Hakan (citat prin afișare la ușa instanței) ca tardiv formulat.
Obligă recurenta – pârâtă SC K. A. la plata către intimatul – reclamant CII B. - I. R. R. lichidator judiciar al debitoarei E. B. & DESIGN SRL a sumei de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (400 lei onorariu avocat).
Irevocabilă.
Pronunțată in ședință publică, azi 25.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N. A. C.
GREFIER
I. L. P.
Red./dact.jud.CSC
2 ex./16.07.2015
Jud. fond: C. M. C. - TRIBUNALUL ILFOV – SECȚIA CIVILĂ
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 363/2015. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
