Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 945/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 945/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 40818/3/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 658/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR.945/2015
Ședința publică de la 08 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva Sentinței civile nr.837 din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.223 alin.3 Noul Cod de procedură civilă, astfel că reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr._ 13,pe rolul Tribunalul București debitoarea . SRL, prin lichidator desemnat conform art. 237 legea_ a solicitat deschiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 270 1 Legea nr.31/1990, art. 32 alin. 1 raportat la art. 27 alin. 1 și 3 art. 28 alin. 1 lit. h Legea nr.85/2006.
Prin încheierea de ședință de la 25.03.2014 tribunalul a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei conform art. 107 alin.1 raportat la art. 32 alin. 1 din lege și a desemnat în calitate de lichidator judiciar EURO INSOL SPRL.
Prin sentința civilă nr. 1389/10.02.2015 Tribunalul București a dispus, în temeiul art. 131 din lege închiderea procedurii și radierea societății.
În cursul procedurii prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamanta creditoare DGRFP București pentru Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului S. L., obligarea acestuia la suportarea pasivului societății în cuantum de 132.868 lei, în temeiul art. 138 alin 1 lit. c și d din ele.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul administrator nu a respectat dispozițiile art. 28 din lege nu a pus la dispoziția proceduri documentele financiar – contabile, omisiune imputabilă.
De asemenea, s-a mai arătat că pârâtul a desfășurat un management defectuos, dispunând continuarea unei activități neprofitabile care ducea, în mod vădit persoana juridică la insolvență.
S- a subliniat că pârâtului îi revenea obligația sesizării instanței în temeiul art. 27 din lege.
Prin sentința civilă nr. 837/27.01.2015 Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că fără a ignora pertinența argumentelor reclamantei legate de necesitatea manifestării unei diligențe sporite a administratorului în activitățile legate de managementul societății, instanța a apreciat că simpla calitate de administrator a pârâtului nu poate impune în sine concluzia săvârșirii faptelor sancționate de art. 138 alin. 1 lit. c și d.
Atragerea răspunderii patrimoniale nu poate fi decât rezultatul unor probe certe, de natură a releva atât săvârșirea faptei imputate cât și vinovăția pârâtului și legătura de cauzalitate .
S-a apreciat că împrejurarea ca debitoarea să nu fi depus la dosar actele prevăzute de art. 28 sau de a nu fi depus la organele fiscale raportările contabile nu poate fi asimilată cu fapta prevăzută de lege de neîntocmire a contabilității cu consecința insolvenței societății.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor publice București pentru Administrația Sectorului 3 a Finanțelor Publice, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civilă delictuală specială care intervine în situația în care faptele administratorilor au cauzat starea de insolvență a societății, stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuale a organelor de conducere.
S-a prevalat apelanta de intenția legiuitorului de a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să își poată recupera creanțele, rezultând că evidențierea existenței a cel puțin uneia dintre faptele prevăzute expres de lege este suficientă pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale, fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului,Curtea apreciază apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Din cuprinsul Raportului privind cauzele și persoanele vinovate de insolvența societății întocmit de lichidatorul judiciar a rezultat că în perioada supusă analizei 2011 – 2013 societatea a înregistrat un activ net contabil negativ la masa credală figurând doi creditori bugetari, cu creanțe în cuantum total de 135.442 lei.
Relativ la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din lege prin care se sancționează fapta constând în dispunerea continuări activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență decât în cazul probării rezoluției delictuale a pârâtului.
În mod corect prima instanță a reținut raportat la textul de lege care sancționează rezoluția de continuarea unei activități care duce în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți faptul că obligațiile prevăzute de art. 27 se situează posterior instalării insolvenței astfel că nu pot avea drept consecință insolvența.
Obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin. 1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență, prin art. 27 alin. 2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.
Rezultă că fapta sancționată prin art. 138 alin. 1 lit. c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art. 27 alin. 1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.
Prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.
Reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.
De altfel în cauză nu au fost administrate probe concrete, pertinente și concludente referitor strict la faptele de care este acuzat pârâtul, ci reclamanta s-a limitat la considerente generale de ordin teoretic fără a circumstanția relativ la cauză și pârât.
În consecință, în cauză nu sunt întrunite condițiile art. 138 alin. 1 lit. c, pârâții nedispunând continuarea unei activități neprofitabile, în interes personal cu consecința agravării stării de insolvență, în cauză nefiind probată nici condiția rezoluției delictuale nici faptul majorării pasivului societății.
Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d constată că din probatoriul administrat a rezultat doar neîndeplinirea obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege.
Așa cum a reținut și prima instanță, creditoarea reclamantă nu a administrat probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
Nerespectarea obligației de înregistrare a declarațiilor fiscale la organele fiscale este sancționată conform dispozițiilor speciale prevăzute de codul de procedură fiscală, iar neîndeplinirea obligației de depunere a documentelor contabile conform art. 28 din lege este sancționată conform art. 147 din lege.
Întrucât în cauză nu s-a dovedit că administratorii prin faptele lor culpabile au cauzat starea de insolvență, apreciind legală și temeinică sentința atacată în temeiul art. 480 alin. 1 c.pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva Sentinței civile nr.837 din 27.01.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. L., cu ultimul sediu cunoscut în Republica M., localitatea Chișinău, ..54, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. S. A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.S.M.C./10.06.2015
Nr.ex.:4
Fond: Tribunalul București
Președinte: B. M. E..
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
