Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 856/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 856/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-05-2015 în dosarul nr. 2680/3/2014/a1
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.856 A
Ședința publică de 22 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE D. V.
JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.350 din 13 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul București–Secția a VII a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. A. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă la data de 22 mai 2015, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a apelantei – excepție invocată de intimat prin întâmpinare, urmând a fi puse concluzii și pe fondul apelului.
Intimatul prin avocat solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei și respingerea apelului ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă, având în vedere că dispozițiile art.138 alin.6 din legea insolvenței modificată prin Legea nr.169/2010, în cazul pronunțării hotărârii de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin.1 sau alin.3 din legea insolvenței, administratorul judiciar sau lichidatorul care nu intenționează să formuleze apel împotriva acesteia trebuie să notifice creditorii asupra intenției sale. Din punctul său de vedere apreciază că administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac.
Pe fondul apelului solicită respingerea apelului ca nefondat. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.350/13.01.2015 a Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice în contradictoriu cu pârâtul D. A. P..
Pentru a decide astfel judecătorul-sindic a reținut că la 21.10.2014 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului D. A. P. pentru pasivul societății debitoare .; sub motiv că din bilanțul contabil depus la 30.06.2009 a rezultat că debitoarea deținea în conturi suma de 2.038 lei și un stoc de bunuri în valoare de 19.498 lei, care nu au fost puse însă la dispoziția lichidatorului judiciar; și că pârâtul nu a formulat cerere de deschidere a procedurii insolvenței în termenul legal și nu a depus actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 la cererea lichidatorului judiciar.
Analizând cererea, judecătorul-sindic a constat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii pârâtului pe temeiul invocat de reclamantă deoarece aceasta nu a dovedit elementele răspunderii patrimoniale respectiv fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a debitoarei.
Judecătorul-sindic a reținut că reclamanta a făcut doar simple afirmații deoarece nu a dovedit faptele și împrejurările acestora, așa cum sunt menționate în cererea de chemare în judecată.
Dezvoltând, judecătorul-sindic a constatat că nu există dovezi privind însușirea de către pârât a bunurilor invocate de reclamantă, simpla menționare a acestora în actele contabile nu constituie o dovadă a însușirii lor de pârât; că, de asemenea, nu există dovezi nici cu privire la continuarea în interes personal a activității societății, ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți și nici a legăturii de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a formula cererea de deschidere a procedurii insolvenței și starea de insolvență a debitorului.
Totodată a reținut că relativ la fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu există dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență; iar omisiunea de a preda documentele contabile constituie doar o prezumție simplă a faptei de nerespectare a obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.
La 27.02.2015 Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice a declarat apel criticând soluția instanței de fond ca nelegală.
Se susține că, greșit instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Apelanta arată că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii pârâtului pe temeiul art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, deoarece în bilanțul contabil din 30.06.2009 debitoarea figura în conturi cu suma de 2.038 lei și cu un stoc de bunuri în valoare de 19.498 lei, care nu au fost puse însă la dispoziția lichidatorului judiciar și că, deci, sunt incidente regulile răspunderii arătate mai sus; că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, având în vedere că apelanta este creditoarea debitoarei cu suma de 1.290 lei și că fapta arătată a pârâtului constă în dezinteresul pentru buna funcționare a societății, fiind astfel dovedit și raportul de cauzalitate dintre fapta culpabilă arătată și prejudiciul creditorilor constând în . societății.
Apelanta a mai arătat că este întrunită condiția existenței faptei ilicite constând în omisiunea ținerii contabilității în conformitate cu legea, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută la lit.d) din art.138 al Legii 85/2006; că potrivit art.72 și art.73 din Legea nr.31/1990 administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor și corecta lor ținere, iar în caz de faliment creditorii societății pot formula acțiune în răspundere împotriva acestora.
Cu privire la culpă se susține că din coroborarea art.11 al Legii 82/1991 cu art.72 din Legea nr.31/1990 se deduce că administratorii societății, obligați legal să țină contabilitatea, sunt ținuți să răspundă față de societate pe temeiul mandatului astfel că ei răspund contractual și față de terți. Cum pârâtul nu a dovedit existența unor cauze care să-i înlăture responsabilitatea rezultă implicit culpa acesteia.
Cu privire la legătura de cauzalitate se arată că aceasta rezultă din faptul că dezinteresul în îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății conduce la un rezultat previzibil și anume falimentul societății. Apelanta susține că prin acest argument este dovedit raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și ..
La 22.05.2015 intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și, totodată, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, susținând că potrivit art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 doar administratorul judiciar are calitatea de a formula apel împotriva soluției dată de judecătorul-sindic.
Apelul nu este fondat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată deoarece apelanta este titulara acțiunii în răspundere patrimonială în litigiul la instanța de fond și că textul art.138 din Legea nr.85/2006 nu interzice titularului acțiunii să formuleze apel.
În esență, apelanta susține că prima instanță a reținut greșit situația de fapt deoarece a considerat fără niciun temei că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită în sensul prevăzut de art.138 lit.a), d) și lit.c) din Legea 85/2006 și că nu ar exista nici celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale întemeiate pe textul arătat.
Nu este fondată critica privind respingerea cererii de angajare a răspunderii pârâtului pe temeiul art.138 alin.1 lit.a) din Legea nr.85/2006. Curtea constată că simpla existență a unor valori care rezultă din actele contabile nu poate să constituie probă a însușirii acestora de pârâtul administrator al societății ori de folosirea lor de alte persoane.
De asemenea, Curtea consideră că refuzul pârâtului de a depune actele contabile în procedura insolvenței constituie o prezumție simplă a faptei de omisiune de ținere a contabilității, prevăzută de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Curtea observă că nu este dovedită însă legătura de cauzalitate dintre omisiunea pârâtului de a ține contabilitate și . debitoarei. Există o mulțime de cauze, subiective sau obiective, ce pot genera starea de insolvență a unei societăți comerciale. În speță se prezumă că omisiunea de ținere a contabilității ar fi cauzat . debitoarei. O astfel de prezumție nu poate fi dedusă dintr-o altă prezumție și anume omisiunea de ținere a contabilității societății, dedusă și ea din refuzul pârâtului de a preda actele contabile lichidatorului.
De asemenea, nu sunt dovedite nici condițiile răspunderii patrimoniale pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, apelanta considerând că pentru angajarea răspunderii patrimoniale este suficientă . debitoarei, celelalte condiții ale angajării răspunderii prezumându-se. Această teză este nelegală, legea condiționând angajarea răspunderii patrimoniale de întrunirea condițiilor legale, în speță lipsește dovada interesului pârâtei în continuarea activității debitoarei aflată în stare de insolvență.
Văzând și dispozițiile art.480 alin.1 din noul Cod de procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.350 din 13 ianuarie 2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. A. P. cu domiciliul în București, ..19, ., ., sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 mai 2015.
Președinte, Judecător,
D. V. D. M.
Grefier,
A. G. S.
Red.Jud.D.V.
Tehnored.F.L.
10.07.2015
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: E. B. M.
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 329/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie. Decizia nr. 395/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
