Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 675/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 675/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 33817/3/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 675/A/2015
Ședința publică din data de 23.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: M. M.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În ce privește cadrul procesual pasiv, Curtea constată că intimata-pârâtă N. I. este succesor al intimatului-pârât V. P. I. V., urmând a se face cuvenita rectificare în sistemul Ecris, raportat la poziția exprimată de către apelanta-reclamantă.
Având în vedere că apelanta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu s-a solicitat administrarea de probe noi prin cererea de apel, Curtea constată cercetarea judecătorească încheiată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII a Civilă la data de 6 martie 2014 Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a solicitat în conformitate cu art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006 suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare de către administratorul societății, V. P. I. V..
Prin sentința civilă nr._ din 19.12.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că prin cererea înregistrată la data de 18.10.2013 debitoarea . a solicitat deschiderea procedurii insolvenței întrucât se află în stare de incapacitate de plată a datoriilor exigibile cu fondurile bănești existente în patrimoniu.
Prin încheierea de ședință de la_ judecătorul sindic a dispus . procedura simplificată a debitorului.
Din analizarea actelor dosarului de faliment s-a reținut de către judecătorul sindic împrejurarea potrivit cu care creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 nu a formulat cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societății debitoare, deși i-a fost comunicat punctul de vedere al lichidatorului judiciar în sensul că nu formulează cerere întemeiată pe disp.art.138.
În aceste împrejurări, instanța a reținut că închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului, dar și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură.
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 cu cerere pentru angajarea răspunderii administratorilor, ulterior închiderii procedurii de faliment, respectiv după data de 14.02.2014, împrejurare ce rezultă din cererea înregistrată la dosar, respectiv la data de 06.03.2014.
Față de dispozițiile art.140 din Legea nr.85/2006 instanța apreciază că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Prevederile art.138 alin.5 din lege stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar disp.art.142 alin.2 din lege se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută la art.138 din lege poate fi formulată și după închiderea procedurii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apelDirecția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă la data de 10.02.2015, prin care a solicitat instanței de apel să modifice sentința și să admită cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
În motivarea cererii sale apelanta a arătat că în mod greșit judecătorul sindic a apreciat ca fiind inadmisibilă cererea. Se învederează instanței de apel că procedura a a fost deschisă la data de 30.09.2013, dar lichidatorul, deși a indicat ca și cauză ce ar fi putut duce la apariția stării de insolvență managementul neperformant, neachitarea debitelor curente și restante, nu a formulat o acțiune concretă în stabilirea răspunderii personale a administratorului.
Apelanta argumentează că a formulat și depus la data de 27.01.2014 cererea întemeiată pe art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 și citează dispozițiile art.139 din Legea nr.85/2006, arătând că acțiunea a fost formulată înlăuntrul acestui termen.
Consideră apelanta că scopul legii poate fi atins și după închiderea procedurii, mai ales că cererile întemeiate pe aceste dispoziții se judecă separat de dosarul de fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990, Legea nr.82/1991 și OG nr.92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea consideră că apelul este nefondat, pentru următoarele motive:
Constată Curtea din cenzurarea lucrărilor dosarului de insolvență că, pe parcursul procedurii, judecătorul sindic nu a fost sesizat cu o cerere privind angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere, împrejurare reținută în mod temeinic de către judecătorul fondului.
Tribunalul a fost sesizat de către creditoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 cu o asemenea cerere ulterior închiderii procedurii de insolvență, respectiv la data de 6 martie 2014.
În opinia Curții, deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, rezultă că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3, art.140, art. 142 din Legea insolvenței, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțate în temeiul art. 138 din lege.
De la momentul închiderii procedurii, judecătorul sindic a fost descărcat de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, așa încât nu mai poate dispune asupra unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile nu mai au dreptul de a sesiza judecătorul sindic cu soluționarea vreunei cereri specifice procedurii de insolvență, după închiderea procedurii.
De asemenea, se are în vedere, în acest sens, și că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare trebuie să fie supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar / lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, conform cărora sumele depuse potrivit art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitoarei și vor fi destinate acoperirii pasivului, Curtea arată că acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de legea insolvenței, pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Nici dispozițiile art. 138 alin. 5 din lege nu vin în contradicție cu această interpretare, deoarece aceste dispoziții reglementează doar judecarea separată a cererii introduse în temeiul alin. 1, dar nu oferă posibilitatea formulării unei asemenea cereri oricând, după închiderea procedurii.
Tot astfel, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, reiese că după închiderea procedurii se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.
În fine, judecătorul sindic nu a reținut împlinirea termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 și nu a respins cererea ca prescrisă, ci ca inadmisibilă. Or, problema cadrului procedural în care trebuie formulată cererea de atragere a răspunderii nu se confundă cu problema prescripției dreptului material la acțiune.
Pentru toate aceste motive Curtea, reținând că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ce se impune a fi menținută, în temeiul art.480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr._ din 19.12.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă N. I., succesor al intimatului-pârât V. P. I. V., cu ultimul domiciliu în București, Calea Giulești nr. 424F, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. M. M.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/4ex./4 mai 2015
Jud. Fond S. O.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
