Acţiune în anulare. Decizia nr. 1521/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1521/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 2309/112/2009/a3.1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1521/2014
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Judecător A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Ț.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții M. L. D. și M. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1296 din data de 12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud în contradictoriu cu intimații . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR RTZ & PARTNERS SPRL, intimat BRD - GROUPE SOCIETE GENERALE, . SRL având ca obiect acțiune în anulare rezoluțiune contract.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal și reprezentantul practicianului în insolență C. A. Ș..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită.
Se mai menționează că la data de13.02.2014 se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat.
La data de 17.02.2014 se înregistrează din partea intimatei-creditoare, B.-G. SOCIETE GENERALE SA – întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.
Câte un exemplar din întâmpinările formulate se comunică cu recurentul care învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul solicită admiterea recursului, instanța de fond a statuat în mod eronat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.46 din Legea insolvenței în ceea ce privește persoana împuternicită să încheie actele după . care este administratorul judiciar. Textul de lege prevede că sunt lovite de nulitate actele de dispoziție încheiate de debitor prin administratorii săi statutari. Administratorul judiciar era îndreptățit să încheie actele și să procedeze la vânzarea bunului.În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.46 din legea insolvenței.Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentantul practicianului în insolvență arată că în speță la data încheierii contractului era aplicabile dispozițiile art.46 și art.49 din legea insolvenței, Ultralex nu avea calitate de administrator judiciar, asupra imobilelor B. avea întăbulat un drept de ipotecă, imobilele fiind grevate de interdicția de înstrăinare.
La solicitarea instanței de a preciza dacă dispozițiile art.46 din legea insolvenței se aplică și debitoarei prin administrator statutar sau doar administratorului judiciar, reprezentantul intimatei arată că administratorul judiciar nu avea calitatea de a înstrăina imobilul.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1296 din 12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud, s-a respins acțiunea în anulare formulată de creditorul B. GSC SA, pentru lipsa calității procesuale active.
A fost admisă acțiunea formulată de lichidatorul RTZ & PARTNERS SPRL, în calitate de lichidator judiciar al . SRL, în contradictoriu cu pârâții M. L. D. și M. S. I., ca fiind întemeiată, și s-a constatat nulitatea transferului patrimonial efectuat de debitoare prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat de BNP O. C., sub nr.l23 din 30.07.20l0 către pârâți.
A fost disjunsă acțiunea reconvențională formulată de pârâții M. L. D. și soția M. S. I. privind obligarea lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, în baza dispozițiilor art.93/l din L.85/2006 și s-a dispus formarea unui dosar asociat dosarului nr. 2309/ll2/2009.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin încheierea comercială nr. 33l/CC/09.l0.2009 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. 2309/ll2/2009 a fost admisă cererea debitoarei și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei . SRL, a fost desemnat administrator judiciar provizoriu Ultralex SPRL Bistrița.
Ulterior, în cadrul adunării creditorilor din 28.05.20l0 s-a votat și s-a hotărât cu majoritate de voturi înlocuirea administratorului judiciar provizoriu Ultralex SPRL cu RTZ&PARTNERS SPRL, aspect confirmat de sentința comercială nr. l64/CC/2.07.20l0, prin care instanța a dispus numirea în calitate de administrator judiciar al debitoarei RTZ&PARTNERS IPURL și a dispus încetarea atribuțiilor administratorului judiciar provizoriu ULTRALEX SPRL Bistrița.
La 30.07.20l0 s-a încheiat contractul autentic de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. l23 de către BNP O. C., prin care . SRL, în insolvență prin administratori statutari și administrator judiciari Ultralex SPRL Bistrița, în calitate de vânzători, au vândut pârâților din prezenta cauza, M. L. D. și M. S. I. în calitate de cumpărători, cota de 1/3 parte din imobilele: teren intravilan in suprafața de 5365 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4988 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6941: teren intravilan in suprafața de 6161 mp, înscris în CF nr._ ( CF vechi 4989 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6942: teren intravilan în suprafața de 9804 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4990 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6943; teren intravilan in suprafața de 2874 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4991 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6944; teren intravilan in suprafața de 8468 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4992 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6945: teren intravilan, casa 80=166 mp si anexa, curți, construcții, in suprafața de 7433 mp. înscris sub Al, respectiv Al.l în CF nr._ ( CF vechi 4993 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6946, la prețul de l.220.l53 lei, preț care a fost achitat anterior autentificării acestui contract și pe care vânzătoarea prin reprezentant declară că l-a primit.
Contrar susținerilor lichidatorului judiciar, reclamantul din prezenta cauză, precum și a creditorului B. Groupe Societe Generale SA, această vânzare s-a făcut după ce creditorul B. cu adresa nr._ din 28.07.20l0 a solicitat Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară Oradea radierea dreptului de ipotecă constituit prin ipoteca nr. 360/2008 pentru suma de 547.007,67 lei și toate celelalte obligații care derivă sau derogă din contractul nr.l6/2005, precum și a tuturor interdicțiilor ce vizează interdicția de înstrăinare, grevare, închiriere, demolare, dezmembrare, alipire, construire, restructurare și amenajare conf. încheierii nr._/2008, solicitând efectuarea acestor operațiuni, motiv pentru care, prin încheierea nr._ din 28.07.20l0 OCPI Bihor a dispus radierea dreptului de ipotecă precum și interdicțiile enumerate înscrise în favoarea B. GSG SA – Sucursala Bistrița-Năsăud asupra acestor imobile.
Potrivit art.46 din L.nr.85/2006, ce vizează regimul actelor juridice încheiate ulterior deschiderii procedurii insolvenței, în afara de cazurile prevăzute la art.49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor, ulterior deschiderii procedurii, sunt nule.
Prevederile art.49 la care face trimitere textul invocat vizează activitatea debitorului în perioada de observație, perioadă în care debitorul poate continua desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditori, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente.
Potrivit art.2 al aceluiași articol, actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate în alin.l, vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar, sens în care acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a operațiunii respective în termen de maxim 5 zile de la data primirii solicitării din partea administratorului special.
A..3 al aceluiași articol, statuează că în cazul în care ,propunerile de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului sunt grevate de garanții, se va ține seama de prev.art.39 din lege, referitoare la acordarea unor protecții corespunzătoare creanței garantate.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța constată că încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul nr.l23 din 30.07.20l0 de BNP O. C., prin care debitoarea aflată în procedura insolvenței a procedat la vânzarea cotei de l/3 părți din imobilele pe care le deținea în patrimoniu în favoarea pârâților M. L. D. și M. S. I., intră sub incidența disp.art.46 din L.85/2006, care sancționează cu nulitate absolută toate actele, operațiunile sau plățile efectuate de către debitoare, după deschiderea procedurii, în condițiile în care, nu s-a făcut dovada autorizării acestor operațiuni de către judecătorul sindic sau de către comitetul creditorilor. Practica judiciară în materie este unanimă în a aprecia că încheierea acestor acte este sancționată de o nulitate absolută, dată fiind exprimarea categorică și imperativă a normei legale cât și datorită caracterului concursual și egalitar al procedurii insolvenței. De asemenea, admițând existența bunei-credințe la încheierea contractului, practica judiciară a statuat că aceasta nu este incidentă în cauză, pentru că nulitatea absolută prev.la art.46 din L.85/2006 are caracter special față de dreptul comun, iar excepția salvgardării actelor astfel întocmite este prevăzută expres numai în cazul în care contractul a fost autorizat de judecătorul sindic sau aprobat de către comitetul creditorilor.
Față de considerentele arătate, instanța a admia acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar RTZ&PARTNERS SPRL ca fiind întemeiată și a constatat nulitatea transferului patrimonial efectuat de către debitoare prin fostul administrator judiciar Ultralex SPRL Bistrița, către pârâții din prezenta cauză, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. C. sub nr. l23 din 30.07.20l0.
In ce privește acțiunea în anulare a aceluiași transfer patrimonial formulată de către creditorul B. Groupe Societe Generale SA, obiect al dosarului asociat nr. 2309/ll2/2009/a6 și conexat prezentei cauze, instanța a reținut că acest creditor a solicitat desființarea măsurii luate de fostul administrator judiciar al debitoarei Ultralex SPRL, constând în perfectarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.l23/30.07.20l0 de BNP O. C.; constatarea nulității acestui contract și înscrierea creanței sale cu titlu de creanță garantată în tabelul definitiv al creanțelor, instanța a găsit acțiunea ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă. Creditoarea își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.2l din L.85/2006 și prin raportare la prev.art.46 și respectiv 49 din lege.
Potrivit art.2l alin.2 din L.85/2006, debitorul, persoană fizică, administratorul special al debitorului, persoană juridică, oricare dintre creditori precum și orice altă persoană interesată pot face contestație împotriva măsurilor luate de către administratorul judiciar prin rapoartele lunare prin care acesta din urmă descrie modul în care și-a îndeplinit atribuțiile, justifică cheltuielile efectuate cu administrarea procedurii și altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. O asemenea contestație se înregistrează în termen de 3 zile de la depunerea raportului administratorului judiciar. Acțiunea în anularea formulată de creditorul B. GSG întemeiată pe disp.art.ll alin.2 din L.85/2006 a fost înregistrată la instanță în afara termenului prevăzut de prev.art.3 al aceluiași articol, respectiv după cca l an și 8 luni și asta, în condițiile în care, anterior lichidatorul judiciar RTZ & PARTNERS SPRL, a înregistrat și a depus la instanță acțiune în anulare a contractului de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. C. sub nr.l23/30.07.20l0. Este real că creditorul B. GSG nu și-a întemeiată acțiunea în anulare pe disp.art.80 din L.85/2006, care limitează dreptul de a formula acțiune în anulare lichidatorului judiciar și respectiv Comitetului creditorilor dar, raportat la faptul că lichidatorul judiciar desemnat a formulat acțiune în anulare întemeiată pe disp.art.46 din lege, aflată în curs de soluționare, înlătură dreptul celorlalți creditori de a formula acțiuni identice având același obiect.
Pârâții M. L. D. și M. S. I. prin acțiunea reconvențională formulată în prezenta cauză, au solicitat să se dispună ca lichidatorul judiciar RTZ & PARTNERS SPRL să încheie contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la cota de l/3 parte din bunurile aflate în patrimoniul debitoarei . SRL de natură: teren intravilan in suprafața de 5365 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4988 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6941: teren intravilan in suprafața de 6161 mp, înscris în CF nr._ ( CF vechi 4989 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6942: teren intravilan în suprafața de 9804 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4990 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6943; teren intravilan in suprafața de 2874 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4991 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6944; teren intravilan in suprafața de 8468 mp, înscris in CF nr._ ( CF vechi 4992 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6945: teren intravilan, casa 80=166 mp si anexa, curți, construcții, in suprafața de 7433 mp. înscris sub Al, respectiv Al.l în CF nr._ ( CF vechi 4993 NDF) a mun. Oradea, cu nr. cad. 6946, la prețul de l.220.l53 lei, preț care a fost achitat anterior; dispunerea înscrierii în CF a dreptului de proprietate asupra acestor imobile, libere de orice sarcini.
In motivarea cererii reconvenționale, pârâții reclamanți reconvenționali invocă disp.art.93/l din L.85/2006, arătând că a încheiat cu debitoarea anterior începerii procedurii un antecontract și un act adițional de vânzare-cumpărare cu dată certă, asupra acestor bunuri, că bunurile se află în posesia lor, iar aceste bunuri nu sunt esențiale pentru reușita unui plan de reorganizare, fiind întrunite condițiile de admisibilitate prev.de dispozițiile legale invocate.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a apreciat că este dat motivul de disjungere a soluționării cererii reconvenționale de acțiunea principală, prev.de disp.art.l20 C.pr.civ., potrivit cărora, cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală, dar atunci când numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanța o poate judeca deosebit.
Constatând că cele două cereri, respectiv cea formulată de către lichidatorul judiciar, având obiect anularea contractului autentic de vânzare-cumpărare, acțiune întemeiată pe disp.art.46 din lege și cererea formulată de către pârâții creditori ce vizează executarea unor obligații rezultând dintr-un antecontract de vânzare-cumpărare încheiat de debitor, cerere întemeiată pe disp.art.93/l din L.85/2006, nu au nicio legătură comună, respectiv nu izvorăsc din aceeași cauză și din aceleași raporturi juridice, instanța a dispus disjungerea acțiunii reconvenționale formulată de pârâții reclamanți reconvenționali M. L. D. și M. S. I. din prezenta cauză și formarea unui dosar asociat cauzei în care se dezbate procedura insolvenței debitorului . SRL, având obiect executarea obligațiilor rezultate din antecontractul de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții M. L. Dăruit și M. S. I., prin care au solicitat admiterea recursului în baza disp. art. 312 Cod proc. civ., modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul RTZ & Partners SPRL pentru constatarea nulității transferului patrimonial efectuat de debitoare către pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP O. C. sub nr. 123/30.07.2010, fără cheltuieli de judecată.
În motivele de recurs se arată că sentința atacată este parțial netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 80 al. 1 din legea 85/2006, "Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor în data de 19.12.2007, domnul M. P. a solicitat pârâților să împrumute . cu suma de 500.815 Euro (echivalentul a 1.750.000 Ron), spunând că societatea are nevoie de lichidități pentru a efectua niște plăți urgente și că suma va fi restituită la data de 22.12.2007. Pentru opozabilitate față de terți s-a încheiat înscrisul contract de împrumut nr. 594 din 19.12.2007, depus la dosar. La data de 20.12.2007 au plătit din contul deschis la B. Bistrița suma de 1.750.000 Ron în contul ., conform copiei ordinului de plată depus la dosar. Întrucât acordul părților pentru împrumut a fost făcut în euro, la data de 21.12.2007 s-a dorit semnarea unui alt înscris, în care suma împrumutată să fie trecută în euro. Astfel, s-a încheiat și contractul de împrumut din 21.12.2007, depus de lichidatorul judiciar la dosarul cauzei, care însă nu a mai fost semnat de F. T. O. și F. D. în calitate de fidejusori, astfel că pârâților nici măcar nu le-a mai fost remisă o copie a acestuia. Conform înțelegerii părților, pentru nerestituirea împrumutului la termen se datorau penalități de întârziere egale cu dobânda legală, în condițiile în care în acea perioadă băncile comerciale acordau împrumuturi pe termen scurt cu dobândă dublă sau triplă și pretindeau și garanții ipotecare.
Împrumutul nu a fost restituit conform contractului, domnul M. P. motivând că nu a încasat sumele pe care se aștepta să le încaseze societatea. In această situație, au solicitat garantarea într-un fel a restituirii împrumutului. La propunerea d-lui M. P., la data de 31.12.2007, au încheiat cu societatea T.-G. Prodexim un antecontract de vânzare-cumpărare prin care societatea se obliga să vândă iar pârâții să cumpere o cotă de 1/3 parte dintr-un teren situat în Oradea, corespunzător suprafeței de 13.368 mp., pentru prețul de 2.400.000 Ron. Au depus la dosar copia antecontractului de vânzare-cumpărare din 31.12.2007, act cu dată certă. In baza antecontractului, societatea a emis o factură ce a fost înregistrată în evidențele contabile în conformitate cu contractul (art. 7 rap. la art. 3), plata prețului nu era scadentă, ci trebuia făcută sub condiția suspensivă a eliberării de sarcini a terenului respectiv, obligație pe care vânzătoarea și-a asumat-o până la data de 31.12.2008.
La data de 30.05.2008, domnul M. P. le-a mai solicitat să mai împrumute societatea cu încă 138.072 Euro (echivalentul a 500.000 Ron), pentru aceleași motive ca și pentru împrumutul din 20.12.2007. Au fost de acord cu acordarea împrumutului și au virat banii din contul pe care între timp ni l-au deschis la CEC Bank Sucursala Bistrița, prin 2 ordine de plată diferite (unul de 380.000 Ron și unul de 120.000 Ron), conform extrasului de cont depus la dosar. Și cu acea ocazie au fost încheiate și noi contracte de împrumut, unul în lei și unul în valută, voința părților fiind aceea de a se restitui suma în euro, cu eventuale penalități de întârziere egale cu dobânda legală.
Până la data de 31.12.2008, . nu le-a restituit nici împrumutul contractat, nici nu a eliberat de sarcini terenul obiect al promisiunii de vânzare-cumpărare, astfel că a fost nevoit să reia cu administratorii societății discuțiile referitoare la restituirea împrumutului. între timp, piața imobiliară a suferit o scădere drastică, astfel că prețul de circulație al terenului din Oradea a scăzut simțitor (fiind vorba de cota de 1/3 parte din 6 corpuri de avere diferite, asupra tuturor cotelor părți fiind instituite ipoteci în favoarea contestatoarei B., astfel că practic nu era nimeni interesat să cumpere un teren cu o situație juridică așa de complicată). Cum probabilitatea de a-și recupera banii în numerar era foarte mică și nu dețineau nici o garanție a restituirii împrumutului, au încheiat la data de 15.03.2009 un act adițional la antecontractul de vânzare-cumpărare, prin care modificam prețul terenului în funcție de realitatea din piață iar vânzătoarea se obliga să obțină eliberarea de sarcini a terenului până la data de 15.06.2010. Conform actului adițional, prețul nu era scadent decât după ce vânzătoarea obținea eliberarea de sarcini a imobilului obiect al contractului. Au depus la dosar copia actului adițional, act cu dată certă.
La data de 9.10.2009, . a intrat în procedura insolvenței (dosar nr._ al Tribunalului BN). Întrucât până la acea dată societatea nu le-a restituit împrumutul acordat și nici nu a obținut eliberarea de sarcini a terenului de la Oradea, astfel încât plata prețului acestui teren să devină scadentă iar părțile să se poată prezenta la un notar public pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, a fost nevoit să formulez la data de 31.03.2010 cerere de înscriere în tabelul de creanțe al societății. Cererea a fost formulată pentru debit pus dobânda legală. A fost înscris de lichidatorul judiciar în tabelul preliminar al creditorilor cu suma de 3.034.418,22 (sumele împrumutate plus dobânda legală până la data intrării în procedură), creanța a fost verificată de lichidator, nu a fost contestată, astfel că a fost înscris și în tabelul definitiv al creditorilor (întocmit de fiecare dintre cei 2 lichidatori judiciari ce au fost1 succesiv numiți în cauză), iar judecătorul sindic a validat acest tabel.
La data de 13.07.2010, la cererea T. G., contestatoarea B. a eliberat adeverințele necesare ridicării sarcinilor asupra terenului din Oradea (adrese pe care le-am depus la dosar), îndeplinindu-și obligația contractuală. Prin urmare, urmare însăși adreselor contestatoarei . care aceasta recunoștea expres că T. G. nu mai avea față de Bancă datorii în legătură cu imobilul în litigiu, OCPI Oradea a efectuat radierea sarcinilor înscrise în coala C a imobilului în favoarea contestatoarei.
Astfel, la data de 30.07.2010, pârâții se aflau în situația premisă a articolului 93/1 din Legea 85/2006: au încheiat cu debitoarea, anterior începerii procedurii, un antecontract și un act adițional de vânzare-cumpărare cu dată certă asupra unui bun ce se afla în posesia pârâților și care nu era esențial pentru reușita unui plan de reorganizare. Pârâții aveau față de debitoare un credit înregistrat în tabelul creditorilor și necontestat de 3.034.418,22 Ron, iar la data de 15.06.2012 a devenit exigibilă plata prețului de contractual pentru terenul în litigiu, de 1.120.153 Ron. Conform disp. art. 1144 cod civil, între cele două datorii reciproce a intervenit compensarea de drept, astfel că, contrar susținerilor contestatoarei, pârâții au achitat prețul contractual. Astfel, la cererea acestora la data de 30.07.2010 lichidatorul judiciar al T. G. Prodexim s-a prezentat în fața notarului public și în baza disp. art. 93/1 din legea 85/2006 a încheiat cu pârâții contractul autentic de vânzare-cumpărare al terenului de la Oradea în condițiile antecontractului din 31.12.2007 și actului adițional la acesta.
Acțiunea de anulare a acestui contract autentic este neîntemeiată. Dispozițiile art. 46 din legea 85/2006 (coroborate cu disp. art. 49 din lege) sancționează cu nulitatea absolută actele de dispoziție încheiate de debitor prin administratorii săi statutari, sociali, după începerea procedurii. Nulitatea prevăzută de acest text special are la bază textul general cuprins în art. 948 cod civil, potrivit căruia este nul actul încheiat de o persoană ce numai are calitatea de reprezentant legal a celui ce se obligă. Toată practica judiciară, se referă la nulitatea actelor întocmite de administratorul social iară acordul administratorului judiciar, întrucât acesta nu mai are capacitatea legală de a obliga în mod valabil societatea. Textul legal nu se referă la anularea actelor întocmite de administratorul judiciar, tocmai pentru că acesta are în mod legal capacitatea de administra societatea în insolvență. Apreciază că instanța fondului a interpretat greșit legea: textul art. 46 din lege se referă la actele întocmite după începerea procedurii de debitor prin reprezentantul său statutar (și care și-a pierdut calitatea de reprezentant legal la momentul deschiderii procedurii) și nu la actele întocmite de debitor prin reprezentantul său legal din acel moment, adică administratorul judiciar. Arată că se impune diferențierea între acțiunea prev. de art. 80 din legea 85/2006 (cea pe care lichidatorul RTZ și-a întemeiat acțiunea) și acțiunea prev. de art. 46 din lege (pe care instanța de fond s-a pronunțat fară ca lichidatorul să îi solicite, deci cu depășirea principiului disponibilității).
Or, în speță, administratorul judiciar nu doar că era îndreptățit, dar chiar era obligat de disp. art. 931 din Legea 85/2006 să procedeze la vânzarea bunului, în caz de refuz pârâții putând să obțină obligarea sa de a proceda în acest sens de către judecătorul sindic. Pentru efectuarea acestei vânzări, prevăzută de o normă cu caracter special și prin urmare de aplicabilitate prioritară, Legea 85/2006 nu solicită acordul celorlalți creditori, individual sau sub forma adunării creditorilor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, B. G. Societe Generale S.A a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Hotărârea judecătorului sindic prin care s-a constatat nulitatea transferului patrimonial efectuat de debitoare prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat BNP O. C. sub nr.123 din 30.07.2010 de către pârâți, este legală și temeinică pentru următoarele considerente:
La data de 09.10.2009 s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea . SRL fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Ultralex SPRL. Ulterior, la data de 02.07.2010 s-a procedat la înlocuirea administratorului judiciar, fiind desemnat în această calitate RTZ & Partners SPRL.
Cu toate acestea la data de 30.07.2010, deci după înlocuire, a fost încheiat contractul de vînzare cumpărare autentificat sub nr.123/2010 între debitoare reprezentată de fostul administratorul judiciar Ultralex SPRL și administratorii M. P. și Viscutean T. în calitate de vânzători, iar în calitate de cumpărători pârâții M. L. D. și M. S. I..
Prin urmare, judecătorul sindic în mod corect a reținut că perfectarea contractului de vânzare-cumpărare între părți la data de 30.07.2010 este o operațiune anulabilă în conformitate cu prevederile art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006, iar excepțiile prevăzute de art.49 alin.1 și 2 din aceeași lege nu sunt incidente, întrucât pe de o parte, operațiunea de vânzare nu se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente a debitoarei, iar pe de altă parte, administratorul judiciar nu a autorizat-o în condițiile legii. Vânzarea imobilului debitoarei nu poate fi reținut ca un caz de strictă interpretare enumarat la art.49 din Legea nr.85/2006 deoarece excede activităților curente perfectate de către debitoare în perioada de observație.
Deși calitatea de administrator judiciar la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare o avea RTZ & Partners SPRL, fostul administratorul judiciar al debitoarei Ultralex SPRL a autorizat vânzarea terenurilor pe care debitoarea le deținea în municipiul Oradea la data de 30.07.2010 fără a avea calitate în acest sens, întrucât la data de 02.07.2010 fusese înlocuit și fără a exista un vot pozitiv al comitetului creditorilor sau o autorizare din partea judecătorului sindic.
În aceste condiții dispozițiile art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006 prevăd sancțiunea nulității actelor, operațiunilor și plăților efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii, nulitatea instituită prin aceste texte având caracter absolut, prin urmare, ea nu poate fi înlăturată sau acoperită în niciun mod. În speță, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat ulterior datei la care s-a deschis procedura generală de insolvență, fiind o operațiune ce se încadrează în categoria celor care, fiind prohibite de art.46 din Legea nr.85/2006, sunt lovite de nulitate. O asemenea nulitate este absolută, care nu poate fi acoperită, întrucât textul legal conține o normă imperativă ce protejează interesele tuturor creditorilor participanți la procedură.
Mai mult decât atât, la data încheierii actului, fostul administrator judiciar nu mai avea calitatea de reprezentant legal al debitoarei, fiind înlocuit. Așa fiind, convenția fiind perfectată fără autorizarea adminsitratorului judiciar desemnat la momentul încheierii actului și fără un vot afirmativ al comitetului creditorilor, acest fapt echivalează cu lipsa unui consimțământ valabil exprimat de către debitoare, sancțiunea impusă de legiuitor fiind nulitatea.
Criticile formulate de recurenți în sensul că acțiunea în anularea actului autentic sancționează cu nulitate absolută doar actele de dispoziție încheiate de debitor prin administratorii săi statutari, sociali, după începerea procedurii, este neîntemeiată deoarece dispozițiile art.46, respectiv 49 din Legea nr.85/2006 fac vorbire de nulitatea actelor încheiate de debitor, iar după deschiderea procedurii insolvenței debitorul este reprezentat de administratorul judiciar, singurul în măsură să încheie acte de dispoziție valabile.
La fel de neîntemeiată este și critica potrivit căreia în speță administratorul judiciar nu era doar îndreptățit ci chiar obligat de dispozițiile art.931 din Legea nr.85/2006 să procedeze la vânzarea bunului, întrucât, pe de o parte contractul de vânzare-cumpărare obiect al litigiului nu a fost încheiat în baza dispozițiilor art.931 din Legea nr.85/2006 și nu a intervenit compensarea invocată de recurenți în temeiul art.1144 C.civ.
Aceasta deoarece din actele dosarului nu rezultă că au fost prezentate dovezi ale faptului că pârâții ar fi solicitat la vreun moment încheierea unui contract în formă autentică în baza art.931 din Legea nr.85/2006 și nici nu s-a demonstrat îndeplinirea condițiilor impuse de aceste dispoziții legale. Apoi, deși se invocă incidența în cauză a dispozițiilor art.1144 C.civ., o astfel de compensare nu a avut loc deoarece prin antecontractul încheiat la data de 31.12.2007 și actul adițional la acesta încheiat la data de 15.09.2009 de către reprezentanții debitoarei cu recurenții, nu s-a stabilit posibilitatea că prețul aferent imobilului să poată fi achitat prin compensare. De altfel, recurenții nu au demonstrat faptul că operațiunea de compensare invocată a avut loc sau că a fost adusă la cunoștința administratorului judiciar și încuviințată ulterior de judecătorul sindic.
În concluzie, hhotărârea judecătorului sindic prin care s-a constatat nulitatea transferului patrimonial este una legală și temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a dispoz.art.46 respectiv 49 din Legea nr.85/2006, criticile formulate de recurenți fiind neîntemeiate.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ., raportat la art.8 din Legea 85/2006 recursul declarat de M. L. D. și M. I. S. este neîntemeiat, urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de M. L. D. și M. I. S. împotriva sentinței civile nr. 1296 din 12.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. I. A.-I. A. D. P. M. N. Ț.
red.C.I./A.C.
2 ex./06.03.2014
jud.fond.I. P.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 8999/2014. Curtea de Apel CLUJ | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 5027/2014. Curtea de... → |
|---|
