Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 168/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 168/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 12-05-2014 în dosarul nr. 2633/84/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 168
Ședința publică din data de 12 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. ÎN P. ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 5483, pronunțată la data de 25.11.2013 în dosarul nr._ al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimata . P. LICHIDATOR JUDICIAR CII R. Z., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cale de atac se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. În cauză s-a procedat la regularizarea cererii. S-a solicitat judecarea cauzei și in lipsa părților, apelul fiind scutit de la plata taxei de timbru.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 95, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cauze și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza de cercetare judecătorească, deschise dezbaterile și față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și in lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
P. sentința civilă nr.5483 din 25.11.2013, pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului S. a fost rspinsă ca nefondată acțiunea formulată D.G.R.F.P. Cluj-N. – A.J.F.P. S., pentru obligarea pârâtului NEGRITAȘ D., la plata pasivului debitoarei, în valoare de 19.233 lei.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin încheierea civilă nr. 218/C/ 20.05.2013 s-a admis cererea debitoarei . Z., și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidator judiciar CII R. Z. Dezso.
Conform tabelului definitiv al creanțelor debitoarei creanța creditoarei DGFP S.-unicul creditor din procedură este în suma de 19.004lei (f. 61).
Cererea formulată de creditoare a fost respinsă ca nefondată pentru următoarele considerente:
Condițiile de fond și formă instituite de legea insolvenței pentru angajarea răspunderii administratorului în caz de insuficiență a activului conferă acesteia un caracter special, trăsătură care este definită de: dimensiunea și caracterul prejudiciului; legătura de cauzalitate inedită dintre fapta ilicită imputată și starea de insolvență;caracterul limitativ al faptelor ilicite care pot da naștere acestei răspunderi;subiectele prin care se manifestă calitatea procesuală activă
Prejudiciul este un prejudiciu colectiv constând în imposibilitatea acoperirii întregului pasiv datorită insuficienței activelor debitorului . El este așadar conceput sub forma insuficienței activului ca risc colectiv de neîncasare a creanțelor .
Aceste particularități ale răspunderii administratorului pentru acoperirea pasivului dovedesc faptul că ea este o răspundere civilă delictuală specială, care doar împrumută unele caracteristici ale răspunderii civile delictuale de drept comun.
Acțiunea în răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului are caracter colectiv fiind o acțiune ce profită masei credale. Ea are la origine procedura insolvenței. Deși proba legăturii de cauzalitate dintre greșeala de gestiune și valoarea datoriilor sociale nu este necesară ,legătura de cauzalitate dintre ilicitul imputat și ajungerea entității în stare de insolvență reprezintă o condiție de fond a acțiuni în acoperirea pasivului .
Frauda ce poate fi imputată administratorului unei societăți aflate în insolvență este conturată doar de acțiuni cum sunt: ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea, distrugerea unor documente contabile; deturnarea, ascunderea unei parți din activul persoanei juridice ori mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia; folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; plata preferențială a unui creditor, în dauna celorlalți creditori, în luna precedentă încetării plăților; folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, sau al altei persoane; continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăti; realizarea unor acte de comerț în interes personal sub acoperirea debitoarei.
Așadar, răspunderea administratorilor de drept sau de fapt va putea fi reținută nu numai atunci când între fapta ilicită, care se circumscrie strict domeniului evocat de art. 138 și prejudiciul social există un raport de cauzalitate. Or, nici una dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în speță.
Instanța apreciază că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
În ceea ce privește suma de 2196 reprezentând disponibil în casierie – sumă despre care creditoarea firmă că ar fi fost însușită de administratorul statutar, instanța reține că la data deschiderii procedurii disponibilitățile bănești ale debitoarei erau în sumă de 2 lei – diferența fiind utilizată pentru achitarea obligațiilor la Bugetul Asigurărilor sociale pe luna ianuarie 2013 și plata salariilor (f.26-35).
Creditoarea și-a întemeiat acțiunea vizând atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților și pe prevederile art. 138 lit. d din Legea insolvenței, care sancționează ținerea unei contabilități fictive, cauzarea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Instanța reține că ceea ce i se impută pârâtului – nu se suprapune peste enumerarea limitativ prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Nu orice conduită ilicită în ce privește administrarea societății poate atrage și răspunderea organului de conducere, iar din probatoriul administrat nu se decelează o „neținere” a contabilității în conformitate cu legea – faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondată acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și obligarea pârâtului Negritas D. să suporte pasivul social al debitoarei în sumă de 19.233 lei reprezentând creanță DGFRP Cluj-N.- AF.P. S..
În motivare se arată că instanța de fond in mod nelegal a exonerat de răspundere materiala pe parat motivând ca nu a fost dovedita săvârșirea nici unei din faptele ilicite prevăzute de legea insolventei.
Apreciază existența unor fapte imputabile administratorului/asociatului și a existenței raportului de cauzalitate între faptele acestuia, constând in nerespectarea si neaplicarea legii, si prejudiciul creat creditorilor prin . societății, conform art. 138 alin. 1 lit. a) si d) din Legea nr. 85/2006.
Din creanța instituției noastre, suma de 4657 lei reprezintă obligații cu reținere la sursa, respectiv impozite si contribuții reținute prin stopaj la sursa ( din salariile angajaților) de către administratorul statutar si nevirate la bugetul general consolidat al statului, rezultând cu certitudine ca suma a fost insusita de către administrator/asociat si folosita in interes personal sau in interesul altei persoane, evitând litera legii, respectiv plata impozitelor si a contribuțiilor in contul angajaților.
Nevirarea obligațiilor cu reținere la sursă în termenul de 30 de zile de la data scadenței sunt fapte penale prevăzute de Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Administratorul statutar, potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, are "obligația privind indeplinirea operațiunilor de gestiune si reprezentare pentru realizarea obiectului de activitate in condițiile si limitele legii si al actului constitutiv.
Utilizarea bunurilor mobile sau imobile, corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului in interesul propriu sau al altei persoane constituie fapta ilicita prevăzuta de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale si fraudarea creditorilor.
Nevirarea la bugetul statului a obligațiilor cu reținere la sursa constituie o condiție favorizanta pentru apariția stării de insolventa si crearea prejudiciului in patrimoniul creditorilor. Aceasta omisiune duce la concluzia ca suma respectiva a fost folosita in interesul administratorului/asociatului sau al altei persoane, ceea ce constituie fapta ilicita prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Având in vedere faptul ca potrivit art. 71 din Legea nr. 31/1990, obligațiile si răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, trebuie avute in vedere si dispozițiile art. 2009-2012 Cod civil, potrivit căruia mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar si de culpa comisa in executarea mandatului.
Fapta ilicita nu trebuie neapărat sa constea . poate consta si in omisiunea, inacțiunea ilicita, in neindepliniurea unei activități ori neluarea unei masuri cand aceasta activitate trebuia, potrivit legii sa fie întreprinsa. O societate comerciala nu poate funcționa viabil in condițiile in care administratorul statutar manifesta un dezinteres total in ceea ce privește condițiile minime pentru funcționarea societății.
Prejudiciul creditorilor rezida din imposibilitatea societății de a-si realiza creanțele scadente din cauza faptului ca administratorul statutar sau alta persoana au cauzat starea de insolventa, astfel ca debitorul nu a mai putut achita datoriile exigibile cu fondurile bănești disponibile. Pasivul societății trebuie sa fie suportat de administratori/asociați pentru ca datorita faptelor săvârșite de aceștia, debitorul a ajuns in stare de insolventa.
Prejudiciul este cauzat direct debitorului persoana juridica si nu numai indirect creditorilor.
De asemenea, starea de insolventa a debitoarei este imputabila paratului intrucat, prin omisiune, nu a condus contabilitatea in condițiile legii, raportat la art. 73 lit.e din Legea nr. 31/1990, obligație ce revine administratorului societății debitoare.
In lipsa evidentei contabile corecte nu s-au putut identifica toate obligațiile fiscale ale debitoarei. Referitor la suma de 2196 lei reprezentind disponibil in caserie. aceasta suma reprezintă suma ridicata de către administratorul statutar al societății si nepredata lichidatorului, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta suma de bani a fost utilizata in folosul propriu al adminstratorului.
Potrivit bilanțului contabil depus de societate la data de 31.12.2012, debitoarea figurează cu disponibil in caserie in suma de 2196 lei si creanțe de încasat in suma de 137 lei.
Conform raportului lichidatorului judiciar, in cursul anului 2012 societatea a realizat venituri in suma de 5.383 lei insa nu s-a făcut nici o referire la modul de incasare a acestora.
De asemenea nu se face referire la masurile intreprinse de administrator pentru incasarea creanțelor societății in suma de 137 lei.
Debitoarea a depus declarații fiscale, dupa data deschiderii procedurii falimentului, cu obligații de plata curente in suma de 229 lei care nu au fost achitate asa cum prevăd dispozițiile art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, fapta ce reprezintă element de angajarea răspunderii paratului.
In aceste condiții administratorul societății se face vinovat pentru continuarea activității chiar si atunci cand era clara situația incapacității de plata a acesteia, determinând pe aceasta cale majorarea creanțelor existente deja. Consideram ca starea de insolventa se datorează unei administrări necorespunzatoare din Ipartea organelor de conducere ale societății.
Din cele prezentate mai sus rezulta fara echivoc faptul ca exista o legătura de cauzalitate între activitatea desfășurată de către administratorul societății debitoare si starea de insolventa a acesteia.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolventa, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolventa constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat .creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor Fneloială au condus societatea în stare de insolventa și ca o consecință a acestei stări patimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Analizând apelul formulat, Curtea reține următoarele: Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art 138 din Legea nr 85/2006.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Sensul dispozitiei legale, potrivit căreia judecatorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozitiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Judecătorul sindic a reținut că bunurile din patrimoniu au fost identificate și predate administratorului judiciar care a procedat la valorificarea acestora în procedură fiind acoperite creanțele .
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în conditii identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a nu confirmat existența unui prejudiciu în patrimoniul titularului cererii promovată în baza art 138 alin 3 L gea nr 85/2006.
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior sunt de natură a răsturna această prezumție ce operează împotriva administratorilor întrucât în fapt relevă că așa cum a reținut și judecătorul sindic au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință și data deschiderii procedurii insolvenței .
Corect a reținut judecătorul sindic că în ceea ce privește suma de 2196 reprezentând disponibil în casierie – sumă despre care creditoarea firmă că ar fi fost însușită de administratorul statutar, că la data deschiderii procedurii disponibilitățile bănești ale debitoarei erau în sumă de 2 lei – diferența fiind utilizată pentru achitarea obligațiilor la Bugetul Asigurărilor sociale pe luna ianuarie 2013 și plata salariilor (f.26-35), contrar celor afirmate de recurentă .
Starea de fapt astfel relevată și confirmată prin înscrisurile prezentate au format convingerea judecătorului sindic că nu sunt întrunite elementele constitutive nici în ceea ce privește fapta prev. de art. 138 lit. d) din Legea Procedurii Insolvenței.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară ,adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs ori îndeplinirea acestei condiții în concret în raport cu suma reținută și nevărsată ,2 lei nu poate fi verificată .
Judecătorul sindic a reținut în mod corect că prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență.
Teza recurentei cu privire la eronata interpretarea judecătorului sindic cu privire la necalcularea, neinregistrarea si nevirarea la bugetul de stat a impozitului aferent salariilor plătite angajaților societății, precum si a contribuțiilor sociale prin care nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății nu poate fi primită .
Neplata sumelor evidențiate în contabilitate nu poate fi apreciată ca fiind echivalentă cu neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie așa cum susține recurenta .
Probatoriul administrat a dovedit că au fost predate documentele contabile fiind evidențiate operațiunile realizate în intervalul de timp scurs de la bilanțul de referință și data deschiderii procedurii insolvenței, astfel că în sarcina pârâților nu poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că apelul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 480 C PR CIV, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. împotriva sentinței civile nr. 5483 din 25.11.2013, pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține in întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ N. cu sediul în Z. Piața I. Mnaiu nr.15, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 5483 din 25.11.2013, pronunțate in dosarul nr._ al Tribunalului S. pe care o menține in întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 12.05.2014.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER
A. M. C. M. S. M. N.
red.A.M.C./S.M.D.
2 ex./20.05.2014
jud.fond. L. M.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 8668/2014. Curtea de Apel CLUJ | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
