Contestaţie. Decizia nr. 8999/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8999/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 2733/1285/2011/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIE CIVILĂ NR. 8999/2014
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: A. A.-I.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea C. E. BANK (ROMANIA) SA împotriva sentinței civile nr. 1903 din data de 24.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata . prin lichidator judiciar GRP IPURL având ca obiect contestație - la măsurile luate de administratorul judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, părțile sunt lipsă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1903 din 24.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de creditoarea . SA împotriva măsurilor luate de SP GRP IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei . prin raportul de activitate nr. 246/9.04.2014.
În considerente se reține că prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 23 aprilie 2014, creditoarea . SA a contestat refuzul administratorul judiciar al debitoarei . de a plăti diferența favorabilă în cazul valorificării bunurilor garantate în favoarea creditoarei la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor.
Creditoarea a arătat că are calitatea de creditor garantat cu ipoteca de rang I asupra imobilului situat în C.-N., ., ., jud. C.. Având în vedere că valoarea creanței băncii este mai mică decât valoarea de evaluare a bunului, creditoarea a fost înscrisă la masa credală integral cu creanța garantată, cu mențiunea „garantată provizorie în sensul art. 41”. La adunarea creditorilor din data de 16.09.2013 s-a hotărât valorificarea imobilului garantat, dar condiționat de plata integrală a creanței creditoarei . SA. Imobilul a fost valorificat în cadrul procedurii de reorganizare la prețul de 57.000 euro, preț care este mai mare decât valoarea creanței înscrise la masa credală.
Contestatoarea a solicitat administratorului judiciar plata creanței, inclusiv a dobânzilor și accesoriilor, iar rambursarea sumelor solicitate nu s-a realizat, deși nu există temei legal pentru reducerea creanței prin neacordarea accesoriilor. De asemenea, trebuie să se țină seama și de faptul că plățile efectuate către creditoare nu au respectat graficul de rambursare, ceea ce a generat calcularea de accesorii. S-a invocat faptul că pentru ultimul trimestru al perioadei de reorganizare, administratorul judiciar nu a întocmit raportul prevăzut de art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nu a supus aprobării comitetului creditorilor aprobarea situațiilor financiare.
Creditoarea a arătat că debitoarea figurează în baza sa de date cu o datorie de 7.595,15 euro și 312,03 lei.
În drept, au fost invocate prevederile art.11 alin.1, art. 41 alin. 2, art. 102 alin. 1 și art. 106 din Legea nr. 85/2006.
Prin înscrisul depus la dosar la data de 13.05.2014 creditoarea a arătat că temeiul de drept al contestației îl reprezintă dispozițiile art. 122 alin. 3 din legea nr. 85/2006. S-a susținut că valorificarea imobilului s-a realizat conform dispozițiilor art. 116-120 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care distribuirea sumelor rezultate din vânzarea bunului trebuia să se facă în baza unui plan de distribuire. Un astfel de plan nu a fost întocmit, motiv pentru care contestatoarea a considerat că raportul nr. 246/9.04.2014 depus la dosar de administratorul judiciar reprezintă în realitate un plan de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea imobilului, iar creditoarea are dreptul de a formula contestație în conformitate cu dispozițiile art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006(f.88).
Prin întâmpinarea depusă la dosar, lichidatorul judiciar SP GRP IPURL a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, cu depășirea termenului de 3 zile prevăzut de art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la fondul contestației s-a arătat că în perioada de reorganizare au fost efectuate plăți către creditoarea . SA cu respectarea graficului de plăți stabilit prin planul de reorganizare. Debitoarea mai are de achitat sumele aferente trimestrului III și diferența aferentă lunii aprilie 2014, respectiv suma de 7.107,74 lei.
Analizând contestația formulată, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Excepția tardivității formulării contestației invocată de administratorul judiciar prin întâmpinare a fost respinsă, raportat la temeiul de drept al contestației invocate de către creditoare, respectiv art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, apreciindu-se că excepția care viza incidența în cauză a dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 a rămas fără obiect.
Față de debitoarea . a fost deschisă procedura insolvenței care formează obiectul dosarului nr._ 11 al Tribunalului Specializat C., iar prin sentința civilă nr. 6177/15.11.2011 a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei.
La momentul formulării prezentei contestații debitoarea se afla în procedura de reorganizare judiciară.
Administratorul judiciar al debitoarei a propus o modificare a planului de reorganizare în sensul valorificării imobilului situat în C.-N., ., . vedere că sursele financiare preconizate a fi realizate din relațiile contractuale cu . nu mai pot fi procurate ca urmare a rezilierii contractului încheiat de această societate cu statul român.
Din procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 16.09.2013 rezultă că a fost aprobată propunerea de modificare a planului de reorganizare, însă judecătorul sindic nu a confirmat modificarea planului de reorganizare, sens în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 3005/5.11.2013, S-a reținut că hotărârea adunării creditorilor nu a fost aprobată cu respectarea dispozițiilor art. 101 alin. 5 din Legea nr. 85/2006, respectiv acceptarea modificării planului de reorganizare trebuia nu a îndeplinit condițiilor cumulative impuse de art. 101 alin. 1 lit. A din legea insolvenței.
Hotărârea adoptată de adunarea creditorilor nu a fost desființată, nefiind formulată vreo contestație împotriva acestuia, după cum nu a fost contestată nici legalitatea hotărârii adoptate de adunarea creditorilor la data de 24.01.2014 în sensul continuării perioadei de reorganizare și continuării demersurilor de valorificare a imobilului situat în C.-N., ., . class="BodyTextIndent3"> Din procesul verbal de adjudecare încheiat la data de 29.01.2014 rezultă că imobilul a fost vândut pentru prețul de 57.000 euro în favoarea lui I. P.. Acest imobil a constituit obiectul garanției creditoarei . SA, care a fost înscrisă la masa credală cu o creanță garantată în cuantum provizoriu de 135.507,74 lei, conform art. 41 alin. 2 din legea nr. 85/2006.
Prin raportul de activitate nr. 246/9.04.2014, administratorul judiciar a propus . în procedură generală și a analizat cererea formulată de creditoarea . SA având ca obiect plata creanței însumând întreaga datorie către bancă în cuantum de 7.439,76 euro și 312,03 lei. Administratorul judiciar a luat măsura de a nu plăti sumele solicitate deoarece a considerat că s-au efectuat plăți conform graficului de plăți, iar creanța rămasă a fi achitată este în cuantum de 16.707,74 lei.
Judecătorul sindic a reținut că, în baza dispozițiilor art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor sau orice creditor poate formula contestații la raport și la plan, în termen de 15 zile de la afișare, iar în cadrul acestor contestații judecătorul sindic verifică dacă cele două acte de procedură au fost întocmite de către practicianul în insolvență cu respectarea cerințelor impuse de art. 122 alin. 1, alin. 11 și alin. 12, precum și cele ale art. 12, art. 123 și alte norme speciale care reglementează modul în care se efectuează distribuirile între creditori.
Raportul de activitate nr. 246/9.04.2014 nu este un raport asupra fondurilor și un plan de distribuire în sensul avut în vedere de dispozițiile art. 122 alin. 1, alin. 11 și alin. 12 din legea insolvenței, după cum nici intenția administratorului judiciar nu a fost aceea de a da o astfel de natură juridică raportului întocmit.
Susținerea contestatoarei în sensul că valorificarea bunului ce a format obiectul garanției sale s-a făcut conform art.116-120 din legea insolvenței și că se impunea întocmirea unui plan de distribuire este nefondată. Astfel, debitoarea s-a aflat în procedura de reorganizare, iar valorificarea imobilului în cadrul acestei proceduri se putea realiza dacă planul de reorganizare ar fi specificat că această măsură este adecvată pentru punerea sa în aplicare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 95 alin. 6 lit. E din Legea nr. 85/2006. O astfel de măsură nu a fost cuprinsă în planul de reorganizare al debitoarei astfel cum acesta a fost confirmat de judecătorul sindic, după cum nu a fost confirmată nici modificarea planului prin includerea acestei măsuri de aplicare a planului. Cu toate acestea, creditorii au aprobat vânzarea acestui imobil în perioada de reorganizare, hotărârea adoptată nefiind contestată, însă sumele obținute din valorificare trebuie folosite pentru plata masei credale cu respectarea programului de plăți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/206 conform cărora în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, prevederile alin. 1 și alin. 2 se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment. Astfel, din această dispoziție legală rezultă în mod clar că în perioada de reorganizare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 41 alin. 2 din legea insolvenței, invocată de către contestatoare, plata accesoriilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale urmând a fi achite în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți.
În aceste condiții, judecătorul sindic a apreciat că este inadmisibilă contestația formulată de către contestatoare împotriva planului de distribuire, pe de o parte un astfel de plan nefiind compatibil cu procedura de reorganizare, ci numai cu procedura falimentului, iar pe de altă parte, un astfel de plan de distribuire nu a fost întocmit de către administratorul judiciar. Judecătorul sindic a apreciat că trebuie să țină cont de temeiul de drept invocat de contestatoare și de împrejurările de fapt invocate pentru a argumenta incidența art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006.
Față de considerentele reținute, în temeiul art. 122 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 instanța a respins ca inadmisibilă contestația formulată de creditoarea . SA împotriva măsurilor luate de SP GRP IPURL în calitate de administrator judiciar al debitoarei . prin raportul de activitate nr. 246/9.04.2014.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A., solicitând în principal: admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1903/2014 si trimiterea cauzei spire rejudecare in fond judecătorului sindic, intrucat judecătorul sindic a respins ca inadmisibila contestația formulata, fara a intra in cercetarea fondului; in subsidiar solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile nr. 1903/2014 si reținerea cauzei pentru rejudecare in fond de către Curtea de Apel C. si, rejudecând in fond, admiterea contestației si, pe cale de consecința, solicită să se dispună plata către C. E. BANK ROMÂNIA SA, din prețul imobilului mai jos identificat, ipotecat in favoarea recurentei, a intregii datorii a debitoarei S.C. C. T. SRL compusa din credit restant, la care se adaugă dobânzile si penalitățile, de la data încasării efective a sumei.
În motivarea recursului se arată că etapele procedurii insolventei prin care debitoarea a trecut sunt: 31.05._11 - perioada de observație; 15.11._14 - perioada de reorganizare; din 15.04.2014 - in perioada de faliment.
Recurenta a depus declarație de creanța la data deschiderii procedurii generale a insolvenței 31.05.2011 pentru suma de 32.830,29 EUR si 223,97 lei, creanța garantata, in baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de limita de creditare nr. 50/20.06.2007 si actele adiționale aferente.
C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A. are calitatea de creditor garantat cu ipoteca de rang I asupra imobilului situat in C.-N., ., ., județul C., constând in apartament cu 3 camere si dependințe, inscris in cartea funciara nr._ C. N., nr. top._/S/XXI, proprietatea debitoarei ., conform Contractului de ipoteca autentificat sub nr. 913/27.06.2007 la BNP I. Boldut.
Potrivit tabelului definitiv de creanțe menționat in planul de reorganizare, C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A. este inscrisa cu o creanța garantata provizorie in sensul art. 41 din leg nr. 85/2006, in valoare de 135.507,74 lei.
Prin hotărârea adunării creditorilor din 16.09.2013, adunarea creditorilor a aprobat modificarea planului de reorganizare prin valorificarea imobilului ipotecat in favoarea recurentei (motiv pentru care a si fost vândut in cadrul procedurii de reorganizare) si "condiționat de plata integrala a creanței C. E. Bank".
Mai mult, cu ocazia adunării creditorilor din 24.01.2014, adunarea creditorilor a aprobat menținerea perioadei de reorganizare in vederea continuării demersurilor de valorificare imobilului situat pe ., ..
Imobilul ipotecat in favoarea recurentei, mai sus identificat, a fost valorificat in cadrul procedurii de reorganizare, la prețul de 57.000 EUR (valoarea de evaluare), conform procesului verbal de adjudecare încheiat in data de 29.01.2014, pret care este mai mare decât suma cu care ar fi fost inscrisă in tabelul definitiv de creanțe 135.507,74 lei, aproximativ 30.115 euro.
D. urmare, prin adresa din 13.02.2014 a solicitat administratorului judiciar plata întregii creanțe, inclusiv dobânzi si accesorii, până la rambursarea integrala a debitului, din prețul imobilului ipotecat, insa timp de 2 luni nu a primit nici un răspuns de la administratorul judiciar la solicitarea acesteia si nici plata sumelor solicitate nu s-a realizat.
Prin Notificarea nr. 241/08.04.2008, inregistrata la banca sub nr. 1824/11.04.2014, administratorul judiciar a solicitat să-i precizeze, in termen de 10 zile de la primirea notificarii, cuantumul real al sumelor pe care debitoarea le datorează băncii "pentru a putea fi efectuată plata". Recurenta, in termenul solicitat, a trimis adresa nr. 1966/22.04.2014, prin care a precizat cuantumul creanței la zi.
Având in vedere ca rambursarea sumelor solicitate in 13.02.2014 nu s-a realizat până in prezent, văzând starea de pasivitate a administratorului judiciar in a lua o decizie cu privire la rambursarea întregului debit către bancă, a formulat contestație împotriva planului de distribuire a sumei rezultate din vânzarea imobilului aflat in ipoteca in favoarea recurentei, ce face obiectul dosarului prezentului dosar nr._ . Prin sentința civila tir. 1903/2014 pronunțata in 24.06.2014, Tribunalul Specializat C. a respins a inadmisibila contestația recurentei.
Intre timp, in 15.04.2014, împotriva debitoarei s-a deschis procedura generala a falimentului, conform sentinței civile nr. 1145/2014 pronunțata de Tribunalul Comercial C. in dosarul nr._ 11.
Ca urmare a Notificării privind deschiderea procedurii falimentului nr. 264/17.04.2014, a depus declarație de creanța, in termen, cu creanța C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A, la data deschiderii procedurii falimentului, prin care a solicitat înscrierea in tabelul definitiv de creanțe cu suma de 7.595,63 EUR si 312,03 RON - creanța certa, lichida si exigibilă, intrucat lichidatorul nu i-a distribuit in perioada de reorganizare întreaga creanța.
Potrivit art. 108 alin. (2) lit. a) si art. 108 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, in tabelul suplimentar de creanțe vor fi trecute toate creanțele asupra averii debitorului al căror cuantum a fost modificat fata de programul de plata din planul de reorganizare, ca urmare a plaților făcute dupa deschiderea procedurii.
Potrivit tabelului suplimentar de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar si publicat in Buletinul Procedurilor de Insolventa nr._ din 03.06.2014, valoarea pretinsa de recurentă este 34.260,69 lei, insa i-a fost admisa numai suma de 8442,34 lei.
Prin Notificarea nr. 371/05.06.2014, lichidatorul judiciar a comunicat că recurenta a fost înscrisa in tabelul suplimentar cu suma de 8442,34 lei, reprezentând 7107,74 Iei principal si diferența dobânzi si comisioane.
Recurenta a formulat contestație si împotriva tabelului suplimentar de creanțe, care a fost respinsa prin sentința civila nr. 1901/2014 pronunțata in dosarul nr._ 11 a Tribunalului Specializat C..
Apreciază sentința civilă nr. 1903/2014 pronunțata in 24.06.2014 de Tribunalul Specializat C. dosarul nr._ ca nelegala si netemeinica, având in vedere următoarele motive:
Referitor la respingerea contestației ca inadmisibila, considera greșita soluția instanței de fond, având in vedere următoarele considerente:
Imobilul a fost vândut in cadrul procedurii de reorganizare, ca urmare a aprobării vânzării în adunarea creditorilor din 16.09.2013. Chiar daca nu exista o confirmare a acestei modificări a planului de reorganizare, judecătorul sindic, același care are atribuții de confirmare modificării planului, a menționat și recunoscut atât in sentința recurata, cât si in sentința nr. 1901/2014 ca „hotărârea adoptata de adunarea creditorilor nu a fost desființată, nefiind formulata vreo contestație împotriva acesteia, dupa cum nu a fost contestat nici legalitatea hotărârii adoptate de adunarea creditorilor la data de 24.01.2014 in sensul continuării perioadei de reorganizare si continuării demersurilor de valorificare a imobilului situat in C.-N., ., .> Potrivit art. 95 alin. (5) lit. f din Legea nr. 85/2006, privind Planul de reorganizare, „lichidarea parțiala sau totala a activului debitorului in vederea executării planului se face potrivit art. 116-120" (articole din capitolul "Efectuarea lichidării"), astfel ca si distribuirea sumelor de bani trebuia sa se faca in baza unui plan de distribuire, in conformitate cu votul recurentei adunarea creditorilor din 16.09.2013 prin care sa se menționeze plata integrala a creanțe băncii.
Judecătorul sindic a recunoscut producerea efectelor adunării creditorilor din 16.09.2013, unde s-a aprobat modificarea planului de reorganizare in sensul vânzării bunului ipotecat in favoarea băncii „condiționat de piața integrala a creanței C. E. Bank", ceea ce reprezintă in fapt si o modificare a programului de plați fata le C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A.
Faptul ca in conținutul raportului nr. 246/09.04.2014 depus pentru termenul din 15.04.2014 de către administratorul judiciar, acesta a invocat prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2016, nu inseamna ca acest raport trebuie calificat ca un raport lunar de activitate, cu atât mai mult cu cat in cadrul procedurii de reorganizare se întocmesc rapoarte trimestriale conform art. 16, nu rapoarte lunare.
Raportul nr. 246/09.04.2014 intruneste condițiile stabilite de art. 122 alin. 1 alin. 1 indice 1 si alin. 1 indice 2 din legea insolventei, intrucat se menționează încasările efectuate de administratorul judiciar din valorificarea bunului ipotecat in favoarea băncii, sumele ce fac obiectul distribuirii.
Si daca s-ar considera Raportul de activitate nr. 246/09.04.2014 un raport întocmit in baza art. 21, apreciază ca se află in termenul de contestare al acestuia, având in vedere ca a fost depus pentru termenul din 15.04.2014, iar de la aceasta data termenul de 3 zile de contestare expira in 22.04.2014, având in vedere ca ziua de 21.04.2014 a fost libera, fiind a doua zi Paști, iar recurenta a depus in 22.04.2014 si nu in 23.04.2014 cum greșit retine judecătorul sindic cu posta contestația.
Apreciază ca oricare ar fi titulatura actului contestat, efectele lui se refera la modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea bunului ipotecat in favoarea recurentei, care a depus toate diligentele, in termen legal, de a contesta nelegalitatea modalității de distribuire a acestor sume de bani, astfel ca solicita instanței sa aprecieze ca admisibila contestația formulata de banca si sa analizeze pe fond motivele contestației invocate.
Administratorul judiciar a procedat cu acest raport contestat cu intenția de inducere a eroare a recurentei, probabil si in speranța de a o face să iasă in termenul de contestații. Astfel, administratorul judiciar nu a adus la cunoștința băncii despre depunerea Raportului nr. 246/09.04.2014 la dosarul cauzei in data de 11.04.2014. Astfel, la data la care ar fi putut lua constinta de acest raport ar fi fost următorul termen din 15,04.2014 (data de la care ar fi fost in termenul legal de depunere a contestației și in temeiul art. 21). Mai mult, in aceeași data de 11.04.2014 in care s-a depus raportul la dosarul cauzei, administratorul judiciar a comunicat băncii adresa nr. 241/08.04.2014, înregistrată la banca sub nr. 1824/11.04.2014, prin care acesta a solicitat sa-i precizeze, in termen de 10 zile de la primirea notificării, cuantumul real al sumelor pe care debitoarea le datorează băncii "pentru a putea fi efectuata plata". Recurenta, in termenul solicitat, a trimis adresa nr. 1966/22.04.2014, prin care a precizat cuantumul creanței la zi, considerând ca se află în faza de lămurire a situației, întrucât prin solicitările făcute administratorul judiciar a crezut că va proceda la plata sumei solicitate, motiv pentru care nu a bănuit că administratorul judiciar a luat deja decizia cu privire la distribuirea sumei si a depus raportul la dosarul cauzei, desi in conformitate cu prevederile art. 106 alin. 1 din Legea nr. 85/200 în cadrul procedurii de reorganizare, administratorul judiciar trebuia sa prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situației financiare a averii debitorului si sa notifice tuturor creditorilor raportul, după ce au fost supuse aprobării comitetului creditorilor.
Prin sentința civila nr. 1903/2014, judecătorul sindic a respins ca inadmisibila contestația formulați de creditoarea C. E. BANK (ROMÂNIA) împotriva modalității de distribuire a sumelor de bani rezultate din valorificarea imobilului aflat in ipoteca in favoarea băncii prin Raportul de activitate nr. 246/09.04.2014, fara a intra in cercetarea fondului. Având in vedere considerentele de mai sus apreciază ca admisibila contestația, ținând cont si de prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 conform cărora judecătorul sindic are atribuții de control judecătoresc a activității administratorului judiciar, temei de drept invocat si in contestație.
In consecința, având in vedere prevederile art. 312 alin. (3) si (5) din Vechiul Cod de procedura civila, solicită instanței să constate admisibilă contestația, casarea sentinței recurate si trimiterea spre rejudecare la prima instanța.
In situația in care instanța de recurs va retine pricina in fond spre rejudecare, solicita admiterea contestației ca temeinica si legala, având in vedere următoarele considerente:
C. E. BANK (ROMÂNIA) SA avea calitatea de creditor garantat cu ipoteca le rang I asupra imobilului situat in C.-N., ., .. 21, județul C., constând in apartament cu 3 camere si dependințe, inscris in cartea funciara nr._ C. N., nr. top._/S/XXI, proprietatea debitoarei ., conform Contractului de ipoteca autentificat sub nr. 913/27.06.2007 la BNP I. Boldut.
Potrivit tabelului definitiv de creanțe menționat in planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic, C. E. BANK (ROMÂNIA) SA este inscrisa cu o creanța garantata provizorie in sensul art. 41 din legea nr. 85/2006. in valoare de 135.507,74 lei.
Conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, "in cazul in care valorificarea activelor asupra cărora poarta garanția se va face la un pret mai mare decât suma inscrisa in tabelul definitiv sau definit consolidat, diferența favorabila va reveni tot creditorului garantat (...) pana la acoperirea cranței principale si a accesoriilor ce se vor calcula".
Potrivit aceluiași art. 41 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 rezulta ca accesoriile creanței se calculează in continuare in cazul unei creanțe garantate urmând ca diferența dintre suma creanței inscrisa in tabelul definitiv de creanțe si suma creanței la zi, care include accesoriile creanței (dobânzi, majoraiți, penalități) sa revină tot creditorului garantat cu ipoteca asupra imobilului valorificat.
Potrivit art. 41 alin. (3) din legea nr. 85/2006: "în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și ci prevederile programului de plăți (...)".
Arată că sunt respectate condițiile legale pentru ca din prețul imobilului valorificat creanța băncii sa fie achitata integral, inclusiv cu dobânzi si penalități aferent întrucât judecătorul sindic a recunoscut producerea efectelor adunării creditorilor din 16.09.2011, unde s-a aprobat modificarea planului de reorganizare in sensul vânzării bunului ipotecat in favoarea băncii „condiționat de plata integrala a creanței C. E. Bank", ceea ce reprezintă in fapt si o modificare a programului de plați fata de C. E. BANK (ROMÂNIA) S.A. Astfel plata întregii creanțe către C. E. BANK (ROMÂNIA) SA este prevăzuta chiar de planul de reorganizare, astfel cum a fost el modificat de adunarea creditorilor, ceea ce justifica achitarea din prețul imobilului valorificat a întregii creanțe.
Mai mult, ținând cont și d prev. art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 invocat de judecătorul sindic rezultă că în situația confirmării unui plan de organizare, dobânzile, majorările ori penalitățile sau cheltuieli accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită conform cu actele in care rezultă (în speță, contractul de credit), și cu prevederile programului de plăți. Întrucât creanța recurentei este trecută în programul de plăți, dobânzile și penalitățile se calculează în continuare, conform Contractului de limită de creditare nr. 50/20.06.2007 și actele adiționale aferente, cu atât mai mult cu cât acest contract nu a fost denunțat de administratorul judiciar în baza art. 86 din Legea nr. 85/2006. Pe perioada de reorganizare debitoarea își continuă activitatea sub conducerea administratorului special căruia nu i s-a ridicat dreptul de administrare, contractul de credit a fost menținut până la ..
Modalitatea de distribuire a sumelor rezultate din valorificarea bunului ipotecat în favoarea recurentei agreată de administratorul judiciar este injustă. Având în vedere că mai sunt doi creditori garantați, ale căror garanții vor fi valorificate în cadrul procedurii falimentului, iar potrivit clor susținute de judecătorul sindic, aceștia vor încasa dobânzile și penalitățile, spre deosebire de recurentă care nu beneficiază de acest drept.
Diligența creditorului de a-și securiza rambursarea integrală a debitorului, inclusiv accesoriile prin constituirea ipotecii asupra unui imobil al debitoarei, nu poate fi sancționată prin neplata întregului debit din prețul obținut din valorificarea imobilului ipotecat. Dacă bunurile se vor valorifica la o valoare superioară, de această situație vor trebui să profite numai creditorii garantați, iar nu averea debitorului.
Examinând recursul, instanța constată următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 23 aprilie 2014, creditoarea . SA a contestat refuzul administratorul judiciar al debitoarei . de a plăti diferența favorabilă în cazul valorificării bunurilor garantate în favoarea creditoarei la o valoare mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor.
In mod legal, judecătorul sindic a apreciat ca Raportul de activitate nr. 246/09.04.2014 nu este un plan de distribuire in sensul avut in vedere de dispozițiile art. 122 alin. 1 alin. 1 indice si alin. 1 indice 2 din legea insolventei. Totodată, judecătorul sindic a menționat că nici intenția administratorului judiciar nu a fost aceea de a da o astfel de natura juridica raportului întocmit.
Debitoarea a intrat în faliment în data de 15.04.2014, iar raportul contestat este din data de 9.04.2014.
Temeiul de drept invocat, art. 122 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este compatibil cu procedura falimentului, iar la data întocmirii raportului debitoarea nu se afla în faliment.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 312(1) Cpr. civ, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C. E. BANK (ROMANIA) SA împotriva sentinței civile nr. 1903 din 24.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
C. I. A. I. A. D. P. L. F.
Red. D.P. dact. GC
2 ex/3.12.2014
Jud.primă instanță: S. I.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 8340/2014. Curtea de Apel CLUJ | Acţiune în anulare. Decizia nr. 1521/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
