Alte cereri. Decizia nr. 1120/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1120/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-02-2014 în dosarul nr. 991/84/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1120/2014
Ședința publică de la 06 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta . BUCUREȘTI - PRIN DIRECTOR O. G. A., împotriva încheierii din data de 15.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., în contradictoriu cu pârâta . BUCUREȘTI, având ca obiect alte cereri recurs împotriva încheierii de suspendare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prezentul recurs se află la primul termen de judecată pentru când instanța este legal învestită sub aspectul timbrajului, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă din data de 15.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă (vechi), s-a suspendat judecarea acțiunii formulată de reclamanta S.C. T. - I. S.A. BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta S.C. G. – B. S.R.L. BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții, până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr.5126/11.11.2013, pronunțată de Tribunalul S., în dosar nr._ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Având în vedere că pe rolul Tribunalului S. există dosarul nr._ și întrucât soluționarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul susmenționat instanța a dispus, în temeiul art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, suspendarea judecării cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta S.C. T. - I. S.A. BUCUREȘTI, solicitând casarea măsurii dispuse și trimiterea cauzei la aceeași instanță spre continuarea judecății.
În motivare arată că în mod greșit instanța a suspendat judecarea cauzei având ca obiect pretenții, formulata în contradictoriu cu debitoarea G.-B. SRL, apreciind ca soluționarea prezentei cauze depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului S., având ca obiect procedura insolvenței debitoarei INSERCO SRL Z..
La data de 07.02.2013, pe rolul Tribunalului S. este înregistrata cererea de chemare în judecata formulata de subscrisa în contradictoriu cu debitoarea G.-B. SRL, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 821.986,16 lei, conform facturii fiscale YNS nr._ din 10.02.2012, emisa de INSERCO SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 488 din 03.03.2009, reprezentând penalități de întârziere calculate în baza art. 7.2. din contract.
La data de 30.07.2012 intre INSERCO SRL în calitate de cedent și T.-I. SA în calitate de cesionar s-a încheiat contractul de cesiune de creanța nr. 101 prin care Cedentul cedează Cesionarului o creanța certa, lichida și exigibila în valoare de 821.986,16 lei, cu titlu de penalități de întârziere (materializata prin factura fiscala YNS nr._ din 10.02.2012 în valoare totala de 1.003.995,01 lei), calculate conform Contractului dintre pari, pe care o deține Cedentul asupra Debitorului Cedat G.-B. SRL în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 488 din 03.03.2009.
La data de 10.05.2013, pentru a întârzia judecarea cauzei, debitoarea formulează o cerere de suspendare a judecării cauzei, pana la finalizarea în mod irevocabil a cererii de intervenție a G.-B. SRL în dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului S., având ca obiect procedura insolventei fata de debitoarea INSERCO SRL.
Prin cerere, G.-B. SRL solicita instanței sa se pronunțe cu privire la „stabilirea calității creditorului fata de G.-B. SRL raportata la contractul de cesiune a creanței 101/30.07.2012, încheiat intre INSERCO SRL și T.-I. SA, în sensul de a dispune convocarea adunării creditorilor pentru luarea unei decizii de menținere sau de anulare a contractului de cesiune arătat în vederea calificării persoanei ce ar putea ridica pretenții împotriva G.-B. SRL", contrar dispozițiilor art. 81 din legea insolventei.
La termenul din 26.09.2013 instanța retine cauza în pronunțare asupra cererii de suspendare formulata de către parata. Prin încheierea de la termenul din 26.09.2013, prima instanța considera necesar repunerea cauzei pe rol (desi procedural cauza era încă pe rolul instanței) în vederea soluționării cererii de intervenție în interes propriu a paratei în dosarul nr._ (dosarul de insolventa a cedentei Inserco SRL) cu termen de judecata la 11.11.2013, și acorda un nou termen de judecata la 15.11.2013. Consideram ca instanța ar fi trebuit sa respingă cererea de suspendare, întrucât la acel moment nu existau motive legale nici în vederea amânării luării unei astfel de decizii, nici în vederea admiterii cererii de suspendare.
La termenul din 11.11.2013, judecătorul sindic respinge cererea de intervenție formulata de către parata în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului S.. F. de dispozițiile încheierii din 26.09.2013 la termenul din 15.11.2013 am trimis prin curier și fax mai multe înscrisuri în susținerea respingerii cererii de suspendare. împreuna cu notele de ședința am înaintat și următoarele înscrisuri (anexam dovada comunicării acestora):
-extras de pe site-ul Curții de Apel Cluj cu soluția data în dosarul nr._ cu privire la respingerea cererii de intervenție formulata de către parata ..
-adresa nr. 1288/05.11.2012 prin care Insolv 2007 IPURL Z., administratorul judiciar al cedentei Inserco SRL, recunoaște calitatea creanței noastre ca fiind certa lichida și exigibila, creanța în care este inclusa și creanța ce vizează debitorul cedat ..
- raportul lunar de activitate nr. 3352/27.03.2013 al Insolv 2007 IPURL Z., administratorul judiciar al cedentei Inserco SRL, publicat în BPI nr. 5509/28.03.2013, prin care își exprima punctul de vedere cu privire la inadmisibilitatea cererii de intervenție a paratei.
A comunicat aceste înscrisuri pentru a arata reaua credința a pârâtei și intenția vădita de dezinformare a instanței de judecata cu privire la adevărata poziție procesuala a administratorului judiciar al cedentei Inserco SRL.
Cu toate ca cererea de intervenție principala, care a motivat repunerea cauzei pe rol, și amânarea luării unei decizii cu privire la suspendarea prezentei cauze, a fost respinsa de către judecătorul sindic, surprinzător și contrar construcției juridice invocate de prima instanța prin încheierea din 26.09.2013, prin încheierea de la 15.11.2013 a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 244 pct. l până la rămânerea irevocabila a sentinței civile nr. 5126/11.11.2013 prin care s-a respins cererea de intervenție.
Mai arată că există neconcordante evidente în motivele și argumentele prezentate de prima instanța prin încheierea din 26,09.2013 și cele menționate în încheierea din 15.11.2013.
Prima instanța a pierdut din vedere doua aspecte esențiale, faptul ca hotărârile pronunțate de judecătorul sindic sunt executorii, iar pe de alta parte recursul nu este suspensiv de executare. În aceste condiții măsura suspendării prezentei cauze pana la soluționarea irevocabila a cererii de intervenție a pârâtei o consideră neîntemeiata.
Trecând peste aceste aspecte mai mult de ordin procedural, va relua și motivele invocate în fata primei instanțe:
Cu toate ca dispozițiile art. 244 alin.1.1 C. Pr. Civ au în vedere posibilitatea instanței de a suspenda judecata în situația în care „dezlegarea pricinii atârna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecați", aceste dispoziții pot conduce la suspendarea cauzei numai în situația în care ar fi existat pe rolul instanței de judecata o cerere privind anularea unor presupuse actele frauduloase încheiate de debitoarea INSERCO SRL, în speța, a contractului de cesiune de creanța nr. 101/30.07.2012, cerere ce nu a fost formulata, insolventa fata de debitoarea INSERCO SRL fiind deschisa încă din data de 16.08.2012. Mai mult decât atât, art. 81 din legea insolvenței menționează faptul ca prerogativa formulării acțiunilor în anularea unor presupuse acte frauduloase aparține administratorului judiciar sau comitetului creditorilor, după caz.
F. de prevederile legale mai sus menționate, subliniază faptul ca, în speța, nu exista o judecata de existenta căreia sa depindă obiectul prezentei acțiuni (creanța recurentei), pârâta invocând drept temei al cererii de suspendare o cerere de intervenție în interes propriu prin care se solicita judecătorului sindic sa dispună cu privire la convocarea adunării creditorilor pentru luarea unei decizii cu privire la anularea contractului de cesiune de creanța nr. 101/30.07.2012 (cerere respinsa de judecătorul sindic la 11.11.2013)
Așa cum a arătat, dreptul acesteia nu depinde de soluționarea cererii de intervenție formulata de parata în dosarul nr._ a Tribunalului S., cerere care de altfel a fost respinsa, ci eventual ar depinde de soluția pronunțata în cadrul unei cereri în anularea contractului de cesiune de creanța, întemeiata pe dispozițiile art. 79-80 din legea insolventei, cerere care nu exista la acest moment.
Cu privire la formularea unei astfel de cereri în anulare, administratorul judiciar al Inserco srl si-a precizat în repetate rânduri poziția. Acesta este și motivul pentru care a depus la dosarul cauzei pentru termenul din 15.13.2013 adresa nr. 1288/05.11.2012 prin care Insolv 2007 IPURL Z., administratorul judiciar al cedentei Inserco SRL, recunoaște calitatea creanței ca fiind certa lichida și exigibila și raportul lunar de activitate nr. 3352/27.03.2013 al Insolv 2007 IPURL Z., administratorul judiciar al cedentei Inserco SRL, publicat în BPI nr. 5509/28.03.2013, prin care isi exprima punctul de vedere cu privire la inadmisibilitatea cererii de intervenție a pârâtei.
În consecința solicită admiterea recursului în sensul casării măsurii dispuse și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre continuarea judecății.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Curtea constată dintru început că încheierea de suspendare a judecării cauzei pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină aspect care o face casabilă din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 5, pct. 7 din codul de procedură civilă de la 1865, aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, și art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, în continuare Convenție și a jurisprudenței pertinente a Curții Europene a Drepturilor Omului, în continuare CEDO.
În adevăr, conform dispozițiilor din dreptul intern consacrate de art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. de la 1865 hotărârea judecătorească trebuie să conțină, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Curtea constată că motivarea efectivă a instanței de fond este cuprinsă într-un singur paragraf care conține afirmarea că există dosarul nr._ pe rolul Tribunalului S. și că soluția ce urmează a se pronunța în dosarul pendinte speței depinde de soluția ce se va pronunța în dosarul precitat sens în care s-a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865.
În practica judiciară s-a decis că motivarea unei hotărâri nu poate să fie implicită, ci trebuie să se refere explicit la rezolvarea cererilor părților, la analizarea apărărilor concrete ale acestora și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au putu fi primite sau, cum ar fi cazul în speță, la rezolvarea efectivă a unor incidente procedurale care ar putea conduce la oprirea temporară a judecării cauzei.
Din conținutul motivării expusă în încheierea atacată, Curtea nu poate decela care sunt argumentele de fapt și de drept pentru care s-a procedat la suspendarea judecării cauzei cu atât mai mult cu cât în recurs se susține că ar exista și s-ar fi impus analiza incidentului privind suspendarea pe un alt temei, respectiv pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Fără arătarea în concret a motivelor și analiza probelor administrate în cauză nu se poate realiza și exercita controlul judiciar.
Totodată lipsa motivării echivalează cu necercetarea efectivă, concretă și reală a fondului cauzei și se sancționează astfel cu nulitatea hotărârii atacate.
Cerința motivării hotărârii adoptate de jurisdicție face parte și din conținutul dreptului la un proces echitabil așa cum este configurat în Convenție și în practica judiciară a CEDO.
Astfel, CEDO în cauza Albina împotriva României a reținut în parag 30 și respectiv 34: Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59].
Conform jurisprudenței Curții, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri și decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60).
Obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la fiecare argument invocat în sprijinul unui mijloc de apărare ridicat. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura hotărârii. În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate.
Curtea reține, din cele ce precedă, că instanța de fond nu a realizat o motivare în armonie cu toate exigențele dreptului intern pertinent și cu toate cele ce rezultă din practica CEDO, ceea ce impune ca în temeiul art. 312 C.pr.civ. admiterea recursului și casarea sentinței, iar pentru asanarea nulității hotărârii și pentru a nu răpi părții prejudiciate un grad de jurisdicție, dat fiind și împrejurarea că nemotivarea echivalează practic cu o necercetare a fondului cauzei, în temeiul art. 312 C.pr.civ. se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
2. Cu prilejul rejudecării instanța de fond va avea în vedere atât condițiile legale edictate de art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 cât și elementele de fapt ale litigiului . De asemenea, cu prilejul rejudecării se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs care vor fi calificate ca apărări în fața instanței de fond circumscrise analizei necesității suspendării judecării cauzei.
Curtea reamintește că potrivit art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 instanța are facultatea de a suspenda judecarea cauzei în ipoteza în care dezlegarea pricinii care se judecă atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei altei judecăți.
Așa cum rezultă din textul legal precitat, suspendarea în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865 este facultativă, iar nu obligatorie, instanța putând să aprecieze în ce măsură cea de-a doua acțiune are sau nu înrâurire decisivă pentru soluționarea acțiunii pendinte.
Pe de altă parte, textul procedural impune instanței să analizeze și să demonstreze că soluționarea pricinii depinde de dreptul care face obiectul altei judecăți, sau altfel spus, trebuie evidențiat caracterul dependent al celor două cauze.
Față de cele ce precedă, încheierea atacată va fi casată în întregime cauza urmând a fi trimisă spre rejudecarea instanței de fond și a continuării judecării cauzei, dacă este cazul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. T. - I. S.A. BUCUREȘTI împotriva încheierii din data de 15.11.2013, pronunțată în dosarul nr._ 13 al Tribunalului S., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre continuarea judecății la instanța de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. U. M. D. R.-R. D.
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M/L.U.
2 ex./12.02.2014
Jud.fond. M. S.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 97/2014. Curtea de Apel CLUJ | Alte cereri. Decizia nr. 5035/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
