Pretenţii. Decizia nr. 593/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 684/1285/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.593/2014
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.
JUDECĂTOR: A.-M. I.
GREFIER: M. V.-G.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind apelul declarat de apelanta-pârâtă . împotriva sentinței civile nr.553 din data de 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamanta . SRL, având ca obiect pretenții chirie datorată.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 noiembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 553/26.02.2014 a Tribunalului Specializat Cluj s-a admis cererea formulată de reclamanta . SRL, în contradictoriu cu pârâta ., și, în consecință:
A fost obligată pârâta . să plătească reclamantei . suma de 206.909,38 lei reprezentând chirie datorată în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010.
A fost obligată pârâta . să plătească reclamantei . suma de 367.392,62 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru neplata chiriei la termenele convenite prin contractul de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei chirii și până la data de 1 martie 2013.
A fost obligată pârâta . să plătească reclamantei . în continuare penalități de întârziere contractuale, de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere ulterioară datei de 1 martie 2013, până la data plății integrale a sumelor datorate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, care se vor calcula prin raportare la debitul principal arătat la pct. 2, de 206.909,38 lei.
A fost obligată pârâta . să restituie reclamantei . bunurile închiriate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, arătate în „anexa nr. 1 la contractul de închiriere 9/10 septembrie 2010 – lista utilajelor care fac obiectul contractului nr. 9/10 septembrie 2010”, în starea în care au fost preluate de pârâtă de la reclamantă.
A fost obligată pârâta . să plătească reclamantei . suma de 24.424,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 13.534,10 lei reprezintă taxă judiciară de timbru, suma de 10,30 lei reprezintă timbru judiciar și suma de 10.879,76 lei reprezintă onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 10 septembrie 2010 între reclamantă, în calitate de locatoare și pârâtă, în calitate de locatară, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 9 prin care reclamanta a asigurat pârâtei folosința unui set de utilaje de prelucrare a lemnului. Durata contractului a fost convenită de părți la un an, începând cu data de 1 octombrie 2010, cu posibilitatea prelungirii prin acordul scris al părților, în aceleași condiții sau în altele care puteau fi negociate, cu condiția manifestării intenției de către partea interesată cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea duratei convenite inițial.
Părțile au mai convenit încetarea de drept a contractului la expirarea duratei de 1 an.
De asemenea, părțile au convenit asupra unei chirii lunare de 4000 euro/lună + TVA 24%, valoarea totală a contractului fiind convenită de părți la 40.000 euro + TVA, în condițiile în care primele două luni, octombrie și noiembrie 2010 au fost considerate de părți ca fiind perioada punerii în funcțiune a utilajelor la punctul de lucru al pârâtei, pentru această perioadă pârâta nedatorând vreo chirie.
Părțile au convenit și asupra unei clauze penale, stabilind penalități de întârziere de 5% din valoarea sumei datorate în sarcina pârâtei dacă aceasta nu plătea la scadență facturile emise de reclamantă.
Plata a fost convenită a se efectua anticipat pentru luna în curs începând cu data de 1 decembrie 2010, prin ordin de plată vizat de bancă la o dată anterioară zilei de 5 a lunii în care se efectua plata sau cu cec scadent anterior aceleiași zile, în lei, la cursul leu-euro din ziua facturării în contul reclamantei.
Părțile au mai convenit următoarele: că bunurile închiriate sunt bunuri proprii ale . SRL și nu sunt grevate de sarcini, că toate utilajele se află la sediul firmei H. F. INT SRL, sunt montate în halele de producție și sunt racordate la rețeaua de alimentare cu energie electrică. Toate utilajele au fost folosite în procesul de producție proprie al . SRL. CHIRIAȘUL, respectiv ., înainte de semnarea contractului a luat cunoștință despre starea tehnica a fiecărui utilaj închiriat și nu are obiecții. CHIRIAȘUL (pârâta) s-a obligat să demonteze pe cheltuiala proprie și să transporte toate utilajele la punctul de lucru situat in localitatea B., județul Cluj, pe cheltuiala proprie.
Au convenit următoarele obligații în sarcina reclamantei: de a asigura accesul pârâtei la echipamente în vederea debranșării de la rețeaua de energie electrică, a demontării și dezasamblării, dacă este cazul, în vederea pregătirii pentru transportul la punctul de lucru al pârâtei; de a preda echipamentele la sediul reclamantei în baza avizului de expediție emis de proprietarul bunurilor odată cu efectuarea transportului; de a emite facturile fiscale în prima zi lucrătoare a fiecărei luni cu chiria aferentă și de a preda pârâtei documentația tehnică primită la achiziționarea echipamentelor.
Au convenit următoarele obligații în sarcina pârâtei: de a debranșa utilajele de la rețeaua de alimentare cu energie electrică; de a demonta și de a dezasamblarea echipamentele dacă este necesar în vederea transportului; de a încărca și de a transporta echipamentele la punctul său de lucru pe cheltuială proprie; de a repune în funcțiune echipamentele la punctul său de lucru, pe cheltuiala proprie; de a plăti chiria prevăzută în contract în condițiile si la termenele scadente; să folosească echipamentele închiriate conform destinației acestora; de a întreține și de a repara echipamentele ca un adevărat proprietar; de a obținem avizele necesare instalării și funcționarii unor echipamente c regim special, cum este cazanul de preparare al apei calde, de a emite o fila CEC in favoarea PROPRIETARULUI care să reprezinte garanția de derulare integrală a contractului în valoare de 40,000 (patruzeci mii) euro în lei la cursul BNR din data de 1 octombrie 2010 …
Astfel cum rezultă din coroborarea avizelor de la f.27-33 (dosar Judecătoria Cluj-N.) cu anexa nr. 1 a contractului de la f.6 (dosar Judecătoria Cluj-N.), reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de închiriere, punând la dispoziția pârâtului bunurile obiect al convenției.
În acest context, instanța nu a putut primi argumentele invocate de pârâtă prin întâmpinare referitoare la nepredarea unor bunuri, deoarece bunurile menționate de pârâtă în acest sens, individualizate în întâmpinare (mașina de găurit cu coloană, mașina de optimizat, circular cu masa mobila și încă câteva utilaje) nu se regăsesc în anexa nr. 1 a contractului, deci reclamanta nu avea nicio obligație de a le preda.
În mod similar, instanța nu a putut primi nici argumentul pârâtei referitor la starea tehnică pretins necorespunzătoare a unora dintre bunuri.
Contrar susținerilor pârâtei, clauza contractuală de la pct. II.5 nu vizează doar caracteristicile tehnice ale bunurilor in abstracto; ea se referă la gradul de funcționalitate a fiecărui bun in concreto, pârâta asumându-și preluarea unor bunuri deja folosite.
Declarațiile coroborate ale martorilor B. V. (f.62 dosar Tribunalul Specializat Cluj) și S. C. (f.70), coroborate cu avizele de însoțire și cu anexa I a contractului atestă în mod neechivoc faptul că reclamanta a permis pârâtei să preia toate bunurile închiriate.
Preluarea bunurilor fără obiecțiuni de către reprezentanții pârâtei, care au semnat avizele de însoțire a mărfii (f.27-33), marchează . sfera de dispoziție a pârâtei, astfel încât, după data de 6 decembrie 2010, pârâta nu mai putea invoca vreo culpă contractuală a reclamantei în ceea ce privește punerea la dispoziție a bunurilor sau în ceea ce privește funcționalitatea bunurilor. În acest context, procesul verbal din data de 9 decembrie 2010 (f.57 dosar Judecătoria Cluj-N.) este un act lipsit de valoare probatorie, fiind un act inopozabil reclamantei în absența convocării unui reprezentant al reclamantei. În mod similar, procesul verbal de constatare nr. 33/1 august 2011 este și el un act inopozabil reclamantei, fiind încheiat de o terță persoană care nu a convocat un reprezentant al reclamantei la constatare.
Concret, în ceea ce privește cazanul și panoul de comandă, tribunalul a reținut că punerea lor în funcțiune la punctul de lucru al pârâtei a necesitat refacerea panoului de control, operațiune care este inerentă oricărei configurări a cazanului, conform cerinței beneficiarului. Acest aspect rezultă din declarația martorului D. D. (f.53 dosar Tribunalul Specializat Cluj).
Cât privește aerotermele și vasele de expansiune crăpate, din declarațiile coroborate ale martorilor S. C. (f.70) și B. V. (f.62), tribunalul a reținut că acestea au fost depozitate de către pârâtă impropriu în perioada rece a anului, în încăperi neîncălzite sau chiar afară, fapt care a dus la deteriorarea lor.
Cât privește gaterul care trebuia să fie preluat de către pârâtă, tribunalul a avut în vedere faptul că pârâta a preluat partea funcțională a acestui utilaj, ceea ce a rămas la reclamantă fiind un postament de beton, care putea fi construit de către pârâtă în incinta sa pentru a exploata gaterul, iar costurile, eventual, deduse din chiria datorată.
Prin urmare, tribunalul a reținut că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate în baza contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, fiind îndreptățită, în temeiul art. 969 alin. 1 și art. 1073 C.civ. din 1864 să obțină contraprestația pârâtei.
Verificând îndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor sale asumate contractual, tribunalul a reținut că aceasta, contrar art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864, art. 1429 pct. 2 și art. 1069 C.civ. din 1864 și art. VII. 21 din contractul de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010 nu și-a îndeplinit nici obligația principală, de plată a chiriei și nici cea accesorie, de plată a penalităților de întârziere. În condițiile în care neplata chiriei este un fapt negativ iar reclamanta a probat obligația pârâtei, sarcina probei faptului pozitiv conex al plății revenea pârâtei, care, însă, nu a probat efectuarea ei, prevalându-se în mod neîntemeiat de excepția de neexecutarea a contractului.
În ceea ce privește nivelul obligațiilor pârâtei, tribunalul a avut în vedere calculele cuprinse în cererea introductivă de instanță, corect efectuate de reclamantă și necontestate de pârâtă.
În consecință, pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta ..
Împotriva sentinței a declarat apel ., solicitând admiterea apelului, schimbarea Sentinței civile nr. 553/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._ și în consecință respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata.
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 553/26.02.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr._ prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamantă și în consecință a dispus obligarea apelantei: la plata sumei de 206.909,38 lei reprezentând chirie datorată în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010; la plata sumei de 367.392,62 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru neplata chiriei la termenele convenite prin contractul de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei chirii și până la data de 1 martie 2013; la plata în continuare a penalităților de întârziere de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere ulterioară datei de 1 martie 2013, până la data plății integrale a sumelor datorate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10.09.2010, care se vor calcula prin raportare la debitul principal arătat la pct. 2, de 206.909 lei; la restituirea bunurilor închiriate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, arătate în „anexa nr. 1 la contractul de închiriere 9/10 septembrie 2010 - lista utilajelor care fac obiectul contractului nr. 9/10 septembrie 2010", în starea în care au fost preluate de la reclamantă; la plata sumei de 24.424,16 lei cheltuieli de judecată.
Apreciază că Sentința civilă nr. 553/26.02.2014 este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În motivarea sentinței atacate, prima instanță a reținut faptul că din coroborarea avizelor de la f. 27 - 33 (dosar Judecătoria Cluj N.) cu anexa nr. 1 a contractului de la f.6 (dosar Judecătoria Cluj N.), reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractul de închiriere, punând la dispoziția noastră bunurile obiect al convenției.
Apelanta nu este de acord cu această concluzie și arată că utilajul de la poziția 6 din Anexă, „Mașină de ascuțit pânze gater" nu se regăsește nicăieri în cuprinsul avizelor depuse al dosarul cauzei și nici utilajul de la poziția 8 „filtru rumeguș cu saci de pânza".
De asemenea, nu s-a predat nici utilajul de la poziția 24 din Anexă, „ciclon colectare rumeguș din tablă", aceasta fiind confirmată de declarația martorului B. V. care a arătat că „nu am cunoștință despre livrarea vreunui ciclon bunker".
Prima instanță a arătat că nu poate primi nici argumentul apelantei referitor la starea tehnică pretins necorespunzătoare a unora dintre bunuri și contrar susținerilor acesteis, clauza contractuală de la pct. II.5 nu vizează doar caracteristicile tehnice ale bunurilor în abstracto; ea se referă la gradul de funcționalitate a fiecărui bun in concreto, iar subscrisa ne-am asumat preluarea unor bunuri deja folosite.
Nu este de acord cu interpretarea primei instanțe cu toate ca apelanta si societatea reclamanta au vizualizat bunurile la momentul la care a fost încheiat contractul (fapt care justifica si clauza contractuala inserata in contract, cu privire la luarea la cunoștința a stării tehnice a acestora - clauza care face referire la caracteristicile tehnice ale bunurilor, si nu la eventuala posibilitate ca bunurile sa poată fi folosite in concret, aspect care se putea verifica doar la momentul la care subscrisa puneam in funcțiune bunurile).
Astfel, doar la data de 22.11.2010, conform procesului verbal de predare primire, fila 60 din dosar s-a predat documentația tehnică a cazanului Mawera, semnat si stampilat de catre societatea reclamanta, care atestă faptul ca bunurile nu au putut fi utilizate pana la această dată.
Instanța a mai reținut că preluarea bunurilor fără obiecțiuni marchează . sfera de dispoziție a apelantei, astfel încât, după data de 6 decembrie 2010 nu mai putea invoca vreo culpă contractuală a reclamantei în ceea ce privește punerea la dispoziție a bunurilor sau în ceea ce privește funcționalitatea lor, iar actele care constată defecțiunile bunurilor nu sunt opozabile reclamantei, provenind de la terțe persoane și fiind emise fără a fi convocat un reprezentant al reclamantei.
Apelanta nu este de acord cu această interpretare, întrucât prin actele depuse în probațiune a urmărit să dovedească că bunurile nu au putut fi utilizate, fiind defecte. Considera ca reclamanta nu poate pretinde plata debitului, în primul rând, întrucât nu și-a executat în mod corespunzător obligațiile contractuale - nu i-a livrat toate utilajele nici până în prezent, le-a livrat cu întârziere, le-a livrat defecte (a trebuit să ne adresăm la firme de specialitate pentru repararea utilajelor), iar din cauza acestor aceste neexecutări contractuale din partea reclamantei centrala termică a fost pusă în funcțiune abia în luna martie 2011, fapt ce a generat pierderi mari pentru apelantă.
Daca s-ar admite punctul de vedere al instanței, ar însemna că odată ce contractul a fost semnat, indiferent dacă reclamanta și-a îndeplinit sau nu obligațiile contractuale, ea este îndreptățită să obțină contravaloarea acestora. Reclamanta nu este îndreptățită să primească prețul doar prin simplul fapt al semnării contractului, ci doar ca urmare a îndeplinirii propriilor obligații contractuale. Or, în speța de față nu este cazul, iar apelanta a dovedit acest aspect prin probatoriul administrat în cauză.
La momentul încheierii contractului, apelanta a primit asigurări că va beneficia de asistență tehnică pentru punerea în funcțiune a centralei termice - cazanul de încălzire, respectiv cazanul de preparare a apei calde MAVERA TIP FU 1400 ND, seria_ an fabricație 1990, putere 1400 kw, poziția 1 din Anexa 1, lucru care nu s-a întâmplat nici până în ziua de astăzi.
Referitor la acest aspect, reprezentantul legal al reclamantei, dl. director Vuscan a venit într-o după masă la punctul de lucru din B., când la serviciu nu se mai găsea decât electricianul de la societatea care făcea verificarea instalației electrice, martorul D. D. si reprezentantul lichidatorului SOLVENDIIPURL, dl. C. G., și a spus ca a modificat schema electrică pentru punerea în funcțiune a centralei termice, iar schema originală pe care ne-au dat-o nu mai este valabilă. Acest aspect este confirmat de declarația martorului D. D. care a arătat faptul că „am purtat o discuție cu dl. V. care s-a prezentat la fabrică în perioada montajului și mi-a comunicat că referitor la schema electrică existau anumite modificări fața de schema inițială. Panoul de comanda era deja montat pe perete și am decit să nu mai fie folosit. (...) Referitor la panoul de comandă am constatat că șirul de cleme era diferi) fața de cel din schemă. Concret asemenea inversiuni pot sa conducă la funcționarea defectuoasă c cazanului inclusiv la explozie".
Același aspect - modificarea tabloului de comandă - rezultă și din înscrisul de h fila 59, intitulat Notă de constatare nr. 007/11.01.2011, emis de M. CONSTRUC1 SRL, o societate de specialitate, căruia subscrisa ne-am adresat pentru punerea îi funcțiune a centralei termice, întrucât reclamanta nu ne-a acordat asistentă tehnică în acest sens.
Prima instanță nu face referire la acest înscris, depus în probațiune, care, în opinia apelantei, coroborat fiind cu declarația martorului D. D., dovedesc faptul că panoul de comandă pentru punerea în funcțiune a centralei termice a fost modificat.
De altfel, prima instanță a reținut acest aspect - al necesității modificării panoului de control - însă ajunge în mod surprinzător la concluzia că această operațiune este inerentă oricărei configurații a cazanului.
Astfel, prima instanță a reținut următoarele: „Concret, în ceea ce privește cazanul și panoul de comandă, tribunalul reține că punerea lor în funcțiune la punctul de lucru al pârâtei a necesitat refacerea panoului de control, operațiune care este inerentă oricărei configurări a cazanului, conform cerinței beneficiarului. Acest aspect rezultă din declarația martorului D. D.".
Nu poate fi de acord cu această interpretare, întrucât rezultă în mod evident că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, de a pune la dispoziția apelantei o centrală termică în stare de funcționare, fiind evident că centrala nu putea funcționa fără panoul de comandă. Potrivit art. 1421 din vechiul Cod civil, în vigoare la momentul încheierii contractului „(1) Locatarul trebuie sa predea lucrul in așa stare, încât sa poată fi întrebuințat".
Or, rezultă în mod evident că centrala termică nu a putut fi întrebuințată așa cum a fost predată de reclamantă, aspect care rezultă, din declarația martorului D. D., coroborată cu Nota de constatare nr. 007/11.01.2011 emise de societatea comercială căreia apelanta s-a adresat pentru punerea în funcțiune a cazanului, în care se arată că „tabloul electric de comandă de la centrala termică adusă de la Cluj (Mawera 1400 kw) este modificat și cu improvizații deci nu se poate monta pentru punerea în funcțiune a centralei termice și obținerea autorizației ISCIR de funcționare".
Așadar, apelanta apreciază că a dovedit neîndeplinirea obligațiilor contractuale în ceea ce privește centrala termică.
În ce privește subansamblele acesteia, prima instanță a reținut următoarele: „Cât privește aerotermele și vasele de expansiune crăpate, din declarațiile coroborate ale martorilor S. C. și B. V., tribunalul reține că acestea au fost depozitate de către pârâtă impropriu în perioada rece a anului, în încăperi neîncălzite sau chiar afară, fapt care a dus la deteriorarea lor".
Apelanta nu este de acord cu această interpretare, întrucât subansamblele de la cazan (centrala termică) au prezentat defecțiuni. In acest sens, a notificat-o pe reclamantă despre faptul că subansamblele de la cazan prezintă defecțiuni, însă aceasta nu a răspuns la solicitarea noastră. Astfel, la fila 61 din dosar se află Adresa nr. 2178/10.08.2011 prin care i-a adus la cunoștință reclamantei defecțiunile utilajelor și refuzul la plată a facturilor. Apelanta a trimis această adresă în data de 10.08.2011, după cum reiese din înscrisul de fila 71 din dosar și ulterior în data de 17.08.2011, conform înscrisului de la fila 64 din dosar, dar reclamanta a refuzat primirea, deși a fost comunicată la sediul său social, filele 64-65, 69-73.
În acest sens, subansamblele livrate au fost inventariate de către o comisie, care a constatat și daunele acestora. In acest sens, anexează Procesul verbal din data de 09.12.2010, în care s-a constatat rezultatul inventarierii, din care rezultă că o mare parte din subansamble erau defecte. La constatare au participat reprezentantul lichidatorului judiciar, precum și o persoană neutră, reprezentantul ., societatea căreia subscrisa ne-am adresat pentru punerea în funcțiune a centralei termice.
Astfel, în ce privește componentele defecte, apelanta a trebuit să se adreseze unei firme de specialitate, . SRL, partener autorizat service GRUNDFOS pentru repararea celor două pompe GRUNDFOS de recirculare. Prin notele de constatare nr. 006 și 007/21.01.2011 filele 49 și 50 s-a confirmat faptul că cele două pompe sunt defecte, fapt ce confirmă veridicitatea celor cuprinse în Procesul verbal încheiat la data de 09.12.2010, cu ocazia inventarierii subansamblelor de la centrala termică, fila 57.
Astfel, prin Nota de constatare nr. 006/21.01.2011, emisă de . SRL, partener autorizat service GRUNDFOS s-a reținut faptul că „pompa nu mai funcționează (...) defectul constatat se află la cămașa rotorică a pompei aceasta fiind găurită datorită frecării rotorului motor în acesta. Datorită găuririi cămașei rotorice a pompei, apa a intrat în bobinajul pompei de unde a rezultai arderea unei înfășurări electrice a motorului", precum și că „remedierea acestei defecțiuni se poate face doar prin schimbarea pompei cu una noua".
În aceste condiții, apelanta a cumpărat o pompă nouă, după cum rezultă din Factura fiscală nr._/26.01.2011 . SRL, înscris care se regăsește la fila 52 din dosar.
De asemenea, prin Nota de constatare nr. 007/21.01.2011, fila 50 din dosar, emisă de . SRL, partener autorizat service GRUNDFOS s-a reținut faptul că „pompa funcționează zgomotos, (...) defectul constatat se află la rotorul pompei, acesta având lagărul ceramic spart, probabil datorită faptului că pompa nu a fost aerisită", precum și că „remedierea acestei defecțiuni se poate face doar prin schimbarea rotorului pompei".
Ca urmare a celor două note de constare arătate mai sus, . SRL a emis în sarcina apelantei Factura nr._/21.01.2011 reprezentând contravaloarea Notelor de constare prin care s-au constatat defecțiunile pompelor descrise mai sus.
Instanța a ignorat aceste înscrisuri, care dovedesc că pompele erau defecte din cauza unor defecțiuni care nu au nicio legătură cu depozitarea pompelor în condiții, improprii, așa cum greșit a reținut instanța.
Aspectele redate mai sus reies și din declarațiile martorilor, în speță martorul D. D., care a arătat că „după montare și legare la apa și curent, s-a descoperit că pompele de recirculare erau defecte".
De asemenea, un alt utilaj care prezenta defecte este cel de la poziția 17, Aerotermă cu apă caldă și ventilator pentru încălzire hale. Apelanta a încercat să-l repare, sens în care s-a adresat unei firme de specialitate, ., însă prin Procesul verbal de constatare nr. 033/01.08.2011, fila 58 din dosar, aceasta i-a comunicat faptul că aerotermele nu mai pot fi reparate, întrucât sunt foarte corodate, iar fisurile și crăpăturile se datorează faptului că au rămas cu apă în ele peste iarnă și au înghețat.
Instanța a reținut faptul că defectele aerotermelor s-au datorat faptului că subscrisa le-am depozitat impropriu în perioada rece. Nu este adevărat acest aspect și este de acord cu concluziile primei instanțe, întrucât, așa cum rezultă din procesul verbal de constare indicat mai sus, pompele au fost duse la reparat în luna decembrie, după ce s-a încercat punerea lor în funcțiune la cazan. Or, din moment ce predarea documentației tehnice a cazanului s-a făcut, conform procesului verbal de predare - primire din 22.11.2010, fila 60, la data de 22.11.2010, este evident că anterior acestei date aerotermele nu au fost folosite.
Este absurd să se pretindă că aerotermele, care au fost livrate conform Avizului . nr. 0008/14.09.2010, au fost umplute cu apă înainte de punerea lor în funcțiune și lăsate în condiții improprii, atâta timp cât apelanta nu le-ar fi putut folosi decât NUMAI ulterior datei de 22.11.2010 când s-a predat documentația tehnică a cazanului (aerotermele fiind evident piese componente ale acestuia). Oricum, nu le-am folosit niciodată, fiind defecte.
Așadar, defecțiunile despre care se face referire în procesul verbal de constatare nr. 033/01.08.2011 nu se datorează faptului că apelanta le-a ținut cu apă în ele peste iarnă și au crăpat, ci datorită faptului că reclamanta le-a ținut în aceste condiții și ni le-a predat gata corodate.
Susținerile apelantei sunt confirmate de declarațiile martorului S. C.: „știu că au fost transportate și niște aeroterme (cinci) dintre care două sau trei s-au dovedit a fi sparte la momentul când am încercat punerea lor în funcțiune. Precizez că am încercat să le punem în funcțiune după montarea cazanului și punerea în funcțiune a celor două - trei aeroterme sparte nu a fost posibilă. (...) Precizez că și aerotermele au fost depozitate în aceeași magazie cu vasele de expansiune. Când am încercat punerea lor în funcțiune aerotermele nu aveau apă în ele. Din câte îmi dau seama spărturile din aeroterme erau cauzate de coroziune".
Așadar, declarațiile martorului au confirmat susținerile apelantei în sensul că a încercat punerea în funcțiune a aerotermelor după montarea cazanului, care s-a putut face doar ulterior datei de 22.11.2010 când s-a predat documentația tehnică a cazanului (fără ca aceasta să însemne că s-a și montat efectiv la acea dată, întrucât apelanta a întâmpinat greutăți majore la punerea lui în funcțiune, atât din acuza modificării panoului de comandă, cât și din cauza subansamblelor defecte), că la momentul în care s-a încercat punerea lor în funcțiune acestea erau defecte și că nu aveau apă în ele, ceea ce exclude apariția defectelor ca urmarea faptului că apelanta le-ar fi lăsat cu apă în ele.
Reclamanta a fost cea care le-a lăsat cu apă în ele peste iarnă, în perioada în care le-a folosit, fiind vorba de bunuri folosite.
În mod obiectiv apelanta nu avea de ce să pună apă în ele în luna septembrie, în condițiile în care punerea lor în funcțiune s-a putut face doar ulterior datei de 22.11.2010, când s-a predat documentația tehnică a cazanului la care trebuiau montate, astfel încât să crape. Apelanta a încercat să le pună în funcțiune, a constat că sunt defecte și s-a adresat ., însă prin Procesul verbal de constatare nr. 033/01.08.2011, fila 58 din dosar, aceasta i-a comunicat faptul că aerotermele nu mai pot fi reparate, întrucât sunt foarte corodate, iar fisurile și crăpăturile se datorează faptului că au rămas cu apă în ele peste iarnă și au înghețat.
In ce privește gaterul, prima instanță a reținut următoarele: „cât privește gaterul care trebuia să fie preluat de către pârâtă, tribunalul are în vedere faptul că pârâta a preluat partea funcțională a acestui utilaj, ceea ce a rămas la reclamantă fiind un postament de beton, care putea fi construit de către pârâtă în incinta sa pentru a exploata gaterul, iar costurile, eventual, deduse din chiria datorată".
Nu este de acord cu poziția primei instanțe, care și-a însușit în totalitate declarațiile martorului reclamantei, F. V., acest martor arătând că „din gater a rămas la fabrica reclamantei doar fundația de beton", întrucât această declarație este contrazisă atât de declarațiile martorului B. V., cât și ale martorului D. D..
Astfel, martorul B. V. a arătat faptul că „am văzut că gaterul fusese demontat piesă cu piesă (...) iar în ceea ce privește obiectele rămase în groapa de beton a gaterului, am văzut când am tras bascula în apropiere o bară de metal prinsă în beton, la care persoanele care efectuau demon tarea s-au referit ca fiind un lagăr".
De asemenea, martorul D. D. a arătat că „mai pot preciza anumite aspecte referitoare la gater, în sensul că am fost prezent la preluarea lui, în cursul lunii septembrie, însă nu a fost posibilă preluarea sa integrală, deoarece șasiul pe care se afla montat nu a putut fi demontat de pe postamentul său de beton. Din câte cunosc gaterul nu a funcționat niciodată în fabrica de la B.. Gaterul nu poate funcționa fără șasiu".
Prin urmare, este greșită concluzia primei instanțe că partea care a rămas la reclamantă din gater cuprinde doar postamentul de beton, întrucât la reclamantă a rămas șasiul gaterului, care nu a putut fi demontat din postamentul de beton, iar funcționarea gaterului fără șasiu era imposibilă.
În concluzie, defecțiunile utilajelor sunt dovedite de adresele întocmite de firmele de specialitate, cărora s-a adresat pentru repararea lor, ., ., . SRL și au fost confirmate și de martorii audiați în cauză, însă prima instanță nu a luat în considerare aceste probe.
Apelanta a încercat de nenumărate ori sa soluționeze diferendele apărute intre aceasta si reclamanta, diferend rezultând din neconformitatea bunurilor pentru a fi utilizate conform destinației acestora, precum si rezultând din faptul ca nici pana in prezent reclamanta nu a inteles să-i pună la dispoziție toate bunurile menționate in anexa contractului. Aceste demersuri au rămas insa fără rezultat.
Prin adresa nr. 2178/10.08.2011, apelanta a invocat, in contradictoriu cu societatea reclamanta, excepția de neexecutare a contractului, arătând toate aceste neregularități. Prin aceasta adresa, a menționat in mod expres faptul ca nu intenționa sa mai plătescă nicio alta factura pana la momentul la care aceste neregularități vor fi remediate. Cu toate acestea, adresa formulata de către apelanta a fost emisa doar la momentul la care apelanta a fost convinsă de faptul ca soluționarea acestei situații pe cale amiabila nu este sub nicio forma posibila, in ciuda faptului ca intre apelanta si societatea reclamanta exista o relație de afaceri de durata. Așadar, arată ca toate facturile neachitate de către apelantă au fost refuzate la plata de către aceasta, datorita faptului ca bunurile obiect al contractului de inchiriere fie nu au fost predate, fie au fost improprii utilizării.
În aceste condiții, apelanta invocat excepția de neexecutare a contractului, cu privire la care prima instanța a reținut doar faptul că „ne-am prevalat în mod neîntemeiat de excepția de neexecutare a contractului".
Apelanta a apreciat că față de cele învederate mai sus, excepția de neexecutare a contractului este întemeiată, iar prima instanță în mod eronat a procedat la respingerea ei. Excepția de neexecutare a contractului poate fi invocată atunci când obligațiile corelative ale pârtilor au temeiul in același contract; exista o neexecutare a obligațiilor de către una dintre parti si aceasta nu se datorează culpei pârtii care o invoca. In speță, a apreciat că sunt îndeplinite aceste condiții, iar excepția este întemeiată, astfel încât reclamanta nu poate solicita executarea obligațiilor contractuale fara ca ea insasi sa isi execute aceste obligații. Raportat la susținerile reclamantei, de solicitare a sumei constituind debit principal cu titlu de chirie, apelanta a arătat că proprietarului ii revine obligația de a pune la dispoziția chiriașului bunurile obiect al inchirierii si sa asigure funcționalitatea lor, pe toata durata inchirierii.
Potrivit art. 1420 C. Civ., „Locatorul este dator, prin insasi natura contractului, fara sa fie trebuința de nici o stipulație speciala:
1.dea trăda locatarului lucrul inchiriat sau arendat
2.de a-l menține in stare de a putea servi la intrebuintarea pentru care a fost inchiriat sau arendat (...)".
De asemenea, potrivit art. 1421 Cod civ. „(1) Locatarul trebuie sa tradea lucrul in asa stare, incat sa poată fi întrebuințat.
(2) In cursul locatiunii, trebuie sa faca toate acele reparații ce pot fi necesare, afara de micile reparații (reparații locative) care prin uz sunt in sarcina locatarului." Potrivit art. 1422, „locatarul trebuie sa fie garantat pentru toate stricăciunile si viciile lucrului închiriat ori arendat, ce-i împiedica întrebuințarea, chiar deși nu au fost cunoscute locatorului la timpul locatiunii."
Având in vedere cele de mai sus, pretențiile reclamantei, de plata a debitului principal cu titlu de chirie, au fost apreciate sunt întemeiate, motiv pentru a solicitat schimbarea sentinței atacate și respingerea acestui petit ca nefondat.
În ceea ce privește obligarea apelantei la plata penalităților de întârziere, având in vedere motivele expuse anterior, precum si principiul "accesorium sequitur principale", solicită schimbarea sentinței atacate și respingerea acestui petit ca nefundat, din aceleași considerente.
În ceea ce privește obligarea apelantei la predarea bunurilor obiect al închirierii, a criticat hotărârea primei instanțe, întrucât, o parte din bunuri nici măcar nu i-au fost predate, și prin urmare nu putea fi obligată să predea ceea ce nu ni s-a predat.
De asemenea, critică hotărârea primei instanțe, care a dispus obligarea la restituirea bunurilor în starea în care au fost preluate de la reclamantă, fără să se ia în considerare defecțiunile bunurilor și fără să se ia în considerare faptul că, atâta timp cât a dispus obligarea apelantei la plata chiriei precum și la plata penalităților de întârziere, nu putea să dispună obligarea la restituirea „în starea în care au fost preluate", fără să ia în considerare uzura firească a bunurilor.
Analizând apelul formulat, curtea reține următoarele:
În fapt, la data de 10 septembrie 2010, părțile au încheiat contractul închiriere nr. 9 prin care reclamanta, în calitate de locator, a asigurat pârâtei locatar folosința unui set de utilaje de prelucrare a lemnului, durata stipulată de către părți pentru derularea convenției fiind de un an, începând cu data de 1 octombrie 2010, cu posibilitatea prelungirii prin acordul scris al părților, în aceleași condiții sau în altele care puteau fi negociate, cu condiția manifestării intenției de către partea interesată cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea duratei convenite inițial, convenind totodată încetarea de drept a contractului la expirarea duratei de 1 an.
În ceea ce privește prețul închirierii, părțile au stipulat obligația de plată a unei chirii lunare de 4000 euro/lună + TVA 24%, valoarea totală a contractului fiind de 40.000 euro + TVA, primele două luni, octombrie și noiembrie 2010 fiind considerate de părți ca fiind perioada punerii în funcțiune a utilajelor la punctul de lucru al pârâtei, pentru această perioadă pârâta nedatorând vreo chirie.
Pentru situația specială a neexecutării contractului, în convenție a fost inserată clauza penală potrivit căreia, pentru neplata la scadență a facturilor emise, s-au stabilit penalități de întârziere de 5% din valoarea sumei datorate.
Prin sentința civilă nr. 553/26.02.2014 a Tribunalului Specializat Cluj, instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta . să plătească reclamantei suma de 206.909,38 lei reprezentând chirie datorată în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, suma de 367.392,62 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale datorate pentru neplata chiriei la termenele convenite prin contractul de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data scadenței fiecărei chirii și până la data de 1 martie 2013 și în continuare penalități de întârziere contractuale, de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere ulterioară datei de 1 martie 2013, până la data plății integrale a sumelor datorate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, care se vor calcula prin raportare la debitul principal arătat la pct. 2, de 206.909,38 lei.
Totodată, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei . bunurile închiriate în temeiul contractului de închiriere nr. 9/10 septembrie 2010, arătate în „anexa nr. 1 la contractul de închiriere 9/10 septembrie 2010 – lista utilajelor care fac obiectul contractului nr. 9/10 septembrie 2010”, în starea în care au fost preluate de pârâtă de la reclamantă.
În apelul formulat împotriva aceste hotărâri judecătorești, pârâta a reiterat, în esență, apărările formulate în fața instanței de fond în cuprinsul întâmpinării prin care a invocat aspecte vizând neexecutarea obligațiilor contractuale de către cocontractanta sa, neexecutare care ar justifica omisiunea executării propriilor obligații.
Analizând apelul formulat, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în cauză, stabilind în mod corect, pe baza materialului probatoriu administrat, situația de fapt în cauză.
Astfel, în ceea ce privește criticile apelantei vizând prezumtivele defecțiuni pe care le prezentau utilajele închiriate, curtea reține, pe de o parte, că părțile au stabilit explicit, în contractul de închiriere la pct. 5, că ., în calitatea sa de chiriaș, a luat la cunoștință despre starea tehnică a fiecărui utilaj închiriat, înainte de semnarea contractului, și nu are obiecții.
Ori, semnarea fără nicio obiecție a acestei clauze contractuale exclude orice contestație ulterioară cu privire la starea tehnică a utilajelor care au făcut obiectul contractului de închiriere în cauză, pârâta chiriașă asumându-și propria culpă în a nu depune toate diligențele necesare verificării utilajelor, inclusiv prin solicitarea opiniei unui expert, anterior închirierii, moment până la care putea formula obiecțiuni cu privire la acest aspect.
Curtea mai reține că părțile au mai convenit că bunurile închiriate se află la sediul firmei . SRL, sunt montate în halele de producție și sunt racordate la rețeaua de alimentare cu energie electrică, că toate utilajele au fost folosite în procesul de producție proprie al . SRL, chiriașul pârât obligându-se să demonteze pe cheltuiala proprie și să transporte toate utilajele la punctul de lucru situat in localitatea B., județul Cluj, pe cheltuiala proprie.
Ca atare, la momentul semnării contractului în cauză apelanta cunoștea că utilajele închiriate au fost utilizate anterior, neavând nicio obiecție de formulat cu privire la acest aspect.
Mai mult, în raport de această ultimă clauză contractuală, nu pot fi reținute ca fiind întemeiate nici alegațiile apelantei privitoare la neîndeplinirea obligațiilor reclamantei de livrare a bunurilor în cauză, având în vedere că, astfel cum stipulează în mod expres pct. 6, pârâtei, în calitate de chiriaș, îi revenea obligația de a transporta toate utilajele la punctul de lucru, pct. 17-20 susținând această concluzie întrucât, printre obligațiile chiriașului, sunt stipulate și cele privind debranșarea utilajelor de la rețeaua de alimentare cu energie electrică, demontarea și dezasamblarea echipamentelor dacă este necesar în vederea transportului, încărcarea și transportul echipamentelor la punctul său de lucru pe cheltuială proprie, repunerea în funcțiune a echipamentelor la punctul său de lucru, pe cheltuiala proprie.
De asemenea, privitor la susținerile apelantei în sensul că reclamanta nu și-a întocmit obligația contractuală de acordare de asistență, curtea reține că în convenția intervenită între părți nu a fost stipulată o astfel de obligație în sarcina locatoarei, singura obligație a acesteia cu privire la modalitatea de punere în funcționare a utilajelor fiind aceea de a preda chiriașului documentația tehnică primită la achiziționarea echipamentelor, nicidecum de acorda asistență tehnică, cum în mod netemeinic susține pârâta.
Referitor la susținerile apelantei vizând defecțiunile subansamblelor de la cazan și împrejurarea că a procedat la repararea acestora pe cheltuiala proprie, curtea reține, pe de o parte, că aceasta a luat la cunoștință despre starea tehnică a fiecărui utilaj închiriat, înainte de semnarea contractului, neavând obiecțiuni de formulat, iar pe de altă parte că, potrivit pct. 14 și 15 din contract, întreținerea și reparația utilajelor se execută de către chiriaș pe contul său, acesta fiind răspunzător în totalitate de deteriorarea sau distrugerea sub orice formă a bunurilor care fac obiectul acestui contract.
Privitor la afirmațiile pârâtei referitoare la imposibilitatea de punere în funcțiune a gaterului în lipsa șasiului fixat în beton, se constată că obligațiile de demontare și dezasamblare a echipamentelor trebuiau realizate de către aceasta, pe cheltuială proprie, care, asumându-și această obligație, alături de cea privitoare la preluarea echipamentelor la sediul proprietarului, ar fi trebuit să vizualizeze în prealabil modalitatea de fixare a acestora, pentru a aprecia dacă din punct de vedere tehnic obligațiile asumate pot fi realizate.
Nu în ultimul rând, curtea reține, în ceea ce privește alegațiile invocate de pârâtă referitoare la nepredarea unor bunuri, că bunurile menționate de nu se regăsesc în anexa nr. 1 a contractului, astfel că reclamantei nu îi revenea obligația de a le preda în executarea acestei convenții.
Astfel cum reiese din cele mai sus arătate, toate apărările formulate de către pârâtă se impun a fi respinse în raport de prevederile contractuale arătate punctual și cu luarea în considerare a principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, în aplicarea căruia curtea reține că nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria sa culpă, astfel cum procedează pârâta din cauza de față, omițând să ia în considerare propria culpă și lipsă de diligență manifestată la încheierea contractului de închiriere și în executarea acestei convenții.
Totodată, apelanta a uzat de mijlocul de apărare al excepției de neexecutare a contractului de către cocontractantul său, excepție care însă în cauza de față nu își poate găsi aplicare.
Astfel, prin ipoteză, pentru a-și găsi aplicarea exceptio non adimpleti contractus, este necesar ca părțile să fi stipulat în convenție o obligație în sarcina cocontractantului celui care o invocă, obligație care se impune a fi analizată dacă a fost adusă la îndeplinire de către acesta. Ori, în cauza de față, se constată că toate obligațiile alegate de către pârâtă că nu ar fi fost nerespectate de către reclamantă nu se regăsesc printre clauzele negociate de părți.
Dimpotrivă, pârâta și-a asumat prin contractul de închiriere nr. 9 o . obligații pe care nu a înțeles să și le respecte, din această perspectivă acțiunea reclamantei . SRL fiind întemeiată, astfel cum în mod corect a apreciat în cauză instanța de fond, impunându-se obligarea pârâtei la plata debitului principal, precum și a penalităților de întârziere stipulate de pct. 11 din contract.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea bunurilor, se constată că această dispoziție este firească, în contextul în care convenția dintre părți a încetat, proprietară asupra acestor bunuri fiind . SRL, iar aceste utilaje nu au fost utilizate de către pârâtă, astfel că aceasta nu poate invoca uzura acestora ca urmare a desfășurării unui proces de producție.
Pentru aceste motive, curtea, constatând caracterul neîntemeiat al apelului formulat, în aplicarea art. 480 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 553 pronunțată la data de 26.02.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta . împotriva sentinței civile nr. 553 pronunțată la data de 26.02.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. S. A. M. I. M. V.-G.
Red. A.M.I. dact. GC
2 ex/22.12.2014
Jud.primă instanță: F.I.M.
| ← Radieri ca urmare a dizolvării. Decizia nr. 402/2014. Curtea de... | Strămutare. Sentința nr. 640/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
