Alte cereri. Decizia nr. 8660/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8660/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 7929/112/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8660
Ședința publică din data de 27 Octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
JUDECĂTOR: L. D. S.
GREFIER: M. N.
Componența prezentului complet de judecată a fost
modificată prin Hotărârea nr. 19/27.03.2014
a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Cluj
S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA NĂSĂUD, împotriva sentinței civile nr. 1120 din 27.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud cauza privind și pe intimata . SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CIASCAI I., având ca obiect procedura insolvenței, amendare lichidator.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Recursul este scutit de la plata taxei de timbru solicitându-se judecarea cauzei și in lipsa părților.
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară închisă etapa cercetării procesului, deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1120 din 27.06.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud s-a respins ca neîntemeiată cererea creditoarei ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bistrița-Năsăud, de a se aplica amenda judiciară lichidatorului judiciar C. I. de Insolvență CIASCAI I..
S-a dispus închiderea procedurii falimentului privind pe debitoarea Societatea K. A.-SERV SRL, nr. ORC J_, CUI_, și radierea acestei societăți din R. Comerțului.
S-a aprobat decontul lichidatorului judiciar C. I. de Insolvență CIASCAI I., pentru suma de 3.087 lei, fără TVA, ce se va achita din fondul de lichidare prev. de art. 4 alin. 4 din Legea nr.85/2006.
S-a descarcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri ori responsabilități privitoare la procedură.
Prezenta sentință s-a notificat cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-N. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Sentința civilă nr. 340 din 07 martie 2014, pronunțată în dosarul asociat nr._ /a1 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a admis acțiunea în răspundere și în consecință pârâții Kolozsvari Atila Ioszif și Kolozsvari T. au fost obligați, în solidar, să plătească în favoarea debitoarei Societatea K. A.-SERV SRL - în faliment, suma de 103.497,05 lei, reprezentând pasivul societății debitoare.
Lichidatorul judiciar a constatat că în patrimoniul societății nu au mai fost identificate alte bunuri și nici alte valori care ar presupune valorificarea, astfel că acesta a propus închiderea procedurii insolvenței în baza art. l3l din L.85/2006.
Potrivit art.131 din L.85/2006 privind procedura insolvenței, așa cum a fost modificat prin O.G. nr.173/2008, „în orice stadiu al procedurii … dacă se contată că nu sunt bunuri în averea debitorului… judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.”
Având în vedere că raportul final a fost comunicat creditorilor, care nu au făcut obiecțiuni, acesta a fost aprobat așa cum s-a consemnat în practicaua prezentei sentințe, iar în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, se va dispune închiderea procedurii falimentului și radierea societății debitoare, urmând să se aprobe și decontul lichidatorului judiciar pentru suma totală de 3.087 lei, fără TVA, reprezentând onorariu pentru activitățile și lucrările specifice procedurii cât și cheltuielile de procedură, plata urmând să se facă din fondul de lichidare prev. de art. 4 (4) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Executarea hotărârii irevocabile prin care administratorii statutari Kolozsvari Atila Ioszif și Kolozsvari T. au fost obligați, în solidar, la plata pasivului societății în faliment se va putea face ulterior închiderii procedurii în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin cererea înregistrată în dosarul cu nr. mai sus privind pe debitoarea Societatea K. A.-SERV SRL - în faliment, creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud a solicitat amendarea lichidatorului judiciar C. I. de Insolvență Ciascai I., în baza art. 22 alin.3 din Legea nr.85/2006, pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de art. 81 Cod proc.fiscală, cu aplic.art.253 alin.2 din Legea societăților nr. 31/1990 rep.
Lichidatorul judiciar C. I. de Insolvență Ciascai I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de amendare cu motivarea, în esență, că nu există o faptă sancționabilă în înțelesul prevederilor art. 20 sau 25 din legea insolvenței și pentru contravenții prevăzute de Codul fiscal (L.nr.571/2003) sunt abilitate să constate și să aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente, potrivit art. 221 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, constatarea și sancționarea acestor fapte nefiind de competența judecătorului-sindic.
Tribunalul a constatat că pentru contravenții prevăzute de Codul fiscal (L.nr.571/2003) sunt abilitate să constate și să aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente, potrivit art. 221 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În baza art. 22 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, judecătorul-sindic îl poate sancționa pe administratorul judiciar/lichidator (cf.art.24 alin.1) cu amendă judiciară și nu contravențională, de la 1000 lei la 5000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință,nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege (de prezenta lege, n.n.) sau stabilite de judecătorul-sindic, nu și pentru alte fapte care ar constitui posibile contravenții în alte domenii și pentru care legea specială stabilește organele de constatare,stabilire și sancționare a contravențiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de aplicare a amenzii judiciare în cuantum de 5000 lei lichidatorului desemnat.
În motivele de recurs se arată că prin Sentința Civila pronunțata de Tribunalul Bistrița Nasaud la data de 27.06.2014 s-a dispus respingerea ca neîntemeiata a cererii instituției noastre de aplicare a amenzii judiciare lichidatorului judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei . SRL Beclean, retinandu-se in motivarea hotărârii ca pentru contravențiile prevăzute de Codul Fiscal sunt abilitate sa constate si sa aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente, potrivit art.221 din O.G.nr.92/2003.
Nu poate fi de acord cu hotărârea judecătorului sindic si solicitam instanței de recurs modificarea in parte a acesteia in sensul admiterii cererii noastre de aplicare a amenzii judiciare pentru următoarele considerente:
Debitoarea . SRL Beclean a intrat in procedura simplificata a insolventei la data de 12.04.2013, fiind desemnat in calitate de lichidator judiciar C.l.l. Ciascai loan, totodată administratorului statutar fiindu-i ridicat dreptul de administrare.
Obligațiile declarative ale debitoarei se mențin si pe perioada derulării procedurii insolventei pana la radierea societății din evidentele Registrului Comerțului, insa obligația de depunere a acestor declarații revine administratorului/lichidatorului desemnat, conform dispozițiilor art.20,al.1 ,lit.f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
In speța, debitoarea nu si-a îndeplinit obligațiile declarative ,asa cum am arătat detaliat in cererea de aplicare a amenzii judiciare, lucru care rezulta din adresa nr.24.660/17.12.2013 emisa de organul fiscal teritorial in a cărei raza de competenta se afla sediul acesteia, răspunderea revenind administratorului/lichidatorului judiciar desemnat, lucru care rezulta si din prevederile art. 253, alin. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, confom cărora "Lichidatorii au aceeași răspundere ca si administratorii, respectiv membrii directoratului".
Același lucru rezulta si din adresa nr._/15.11.2013 emisa de Agenția Naționala de Administrare Fiscala, ca urmare a Deciziei Curții de Conturi a României nr. 1/2013.
In aceasta situație a solicitat judecătorului sindic, in temeiul art.22,al.3 din Legea nr.85/2006, sa dispună aplicarea amenzii judiciare in cuantum de 5.000 lei lichidatorului judiciar pentru neindeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege .
Art. 22, al.3 din Legea 85/2006 prevede ca: " Judecătorul -sindic va sancționa administratorul judiciar cu amenda judiciara de la 1.000 lei la 5.000 lei in cazul in care acesta, din culpa sau cu rea -credința, nu isi îndeplinește sau indeplineste cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic."
Cererea formulata de către instituția noastră a fost analizata de către judecătorul sindic la termenul de judecata din 27.06.2014, iar prin Sentința Civila pronunțata la acest termen s-a dispus respingerea cererii ca neîntemeiata, întrucât judecătorul sindic a apreciat ca pentru contravențiile prevăzute de Codul Fiscal sunt abilitate sa constate si sa aplice sancțiuni contravenționale doar organele fiscale competente, potrivit art.221 din O.G.nr.92/2003.
Contrar celor reținute in motivarea încheierii atacate menționează ca instituția noastră nu a solicitat judecătorului sindic aplicarea unei amenzi contravenționale pentru o contravenție prevăzuta de Codul Fiscal sau Codul de procedura fiscala, ci s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare pentru neindeplinirea unor atribuții prevăzute de legea insolventei in sarcina lichidatorului judiciar, in speța a celei prevăzute de dispozițiilor art.20,al.1 ,lit.f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei mai exact cea privind conducerea activității debitorului ,avand in vedere ca aceasta presupune si conducerea evidentei contabile si respectarea prevederilor legale privind obligația de a depune declarații fiscale pana la momentul radierii societății in insolventa.
Asa fiind apreciem ca in mod legal si temeinic ne-am adresat judecătorului sindic cu o cerere de aplicare a amenzii judiciare, motiv pentru care solicitam instanței de recurs sa dispună admiterea recursului cu consecința modificării sentinței atacate in sensul admiterii cererii de amendare a lichidatorului judiciar cu amenda judiciara de 5.000 lei.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041 și urm. C., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.22 alin.3 și 4 din LPI, judecătorul-sindic va sancționa administratorul judiciar cu amendă judiciară de la 1.000 lei la 5.000 lei în cazul în care acesta, din culpă sau cu rea-credință, nu își îndeplinește sau îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic iar daca prin fapta prevăzută la alin. (3) administratorul judiciar a cauzat un prejudiciu, judecătorul-sindic va putea, la cererea oricărei părți interesate, să îl oblige pe administratorul judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
Curtea constată că ipoteza normei legale enunțate prin dispozițiile legale amintite nu este întrunită întrucât în speță, nu s-au dovedit culpa sau reaua credință a lichidatorului judiciar care să justifice amendarea sa în temeiul dispozițiilor art. 22 al. 3 din LPI sau obligarea acestuia la plata despăgubirilor potrivit alin.4 din același articol.
După cum corect a reținut și judecătorul sindic, probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că lichidatorul judiciar al debitoarei și-a îndeplinit obligațiile care-i revin în conformitate cu Legea privind procedura insolvenței, la termenele stabilite.
Curtea nu neagă că potrivit art.253 alin.2 din Legea nr.31/1990, lichidatorii au aceeași răspundere ca și administratorii, însă, ipoteza normei juridice enunțate vizează lichidatorii desemnați în condițiile Legii nr.31/1990 iar nu lichidatorii judiciari desemnați în temeiul Legii nr.85/2006. Mai mult, Curtea reamintește că administratorii/lichidatorii judiciari nu sunt reprezentanții debitoarei – în înțelesul Legii nr.31/1990- având un alt statut si alte competențe decât cele stabilite în sarcina lichidatorului numit în baza legii societăților comerciale; în procedura reglementată de legea insolventei practicianul este mandatarul instanței în relațiile cu participanții la procedură, atribuțiile acestuia fiind stabilite în mod exclusiv de Legea nr. 85/2006.
În aceste condiții, aplicarea sancțiunii prevăzute de art.22 alin.3 din LPI, ar putea fi realizată doar în situația în care practicianul nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de legea insolventei sau a celor stabilite de judecătorul sindic, însă, în speță, apelanta nu a invocat nici unul dintre aceste motive.
Curtea va achiesa apărărilor formulate în sensul că fapta pentru care s-a solicitat aplicarea amenzii lichidatorului judiciar constituie contravenția reglementată de dispozițiile din O.G. nr. 92/2003, astfel că în mod corect a statuat judecătorul sindic că sancțiunea aplicabilă este cea a amenzii contravenționale ce poate fi aplicată doar de organele fiscale abilitate.
Prin urmare, în speță nu se poate susține cu temei că ne aflăm în prezența unei neîndepliniri sau îndepliniri necorespunzătoare a atribuțiilor prevăzute de legea insolvenței, susținerile contrare fiind nefondate.
Se poate conchide, așadar că în speță ipoteza normei legale instituită de legiuitor prin dispozițiile art.22 alin.3 din LPI nu este întrunită, acțiunea creditoarei fiind nefondată după cum corect a statuat judecătorul sindic.
Prin sentința recurată, judecătorul sindic în dosarul cu nr. de mai sus a dispus, de asemenea, închiderea procedurii insolvenței debitoarei în condițiile art.131 C.pr.civ.
Întrucât în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri sau sume de bani în măsură să îndestuleze, măcar în parte, creditorii iar aceștia nu au înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii, lichidatorul judiciar a solicitat închiderea procedurii în temeiul art.131 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Din probele existente la dosar reiese că recurenta a formulat obiecțiuni la raportul final întocmit.
Curtea reține că obiecțiunile formulate de către creditoare sunt inadmisibile întrucât fiind în prezența unei închideri a procedurii insolvenței debitoarei fundamentată pe prevederile art.131 din LPI legiuitorul a exclus în mod expres aplicabilitatea în cauză a prev. art. 129 din Legea nr. 85/2006.
De altfel, judecătorul sindic a analizat obiecțiunile formulate și a înlăturat argumentat apărările formulate în cuprinsul acestora întrucât argumentele oricât de largi dezvoltate trebuie subsumate unui motiv pe care îl sprijină ori din această perspectivă s-a analizat global printr-un raționament juridic de sinteză toate motivele invocate.
Scopul procedurii fiind enunțat de dispozițiile art.2 din cuprinsul Legii nr.85/2006 legiuitorul a apreciat că în măsura în care datorită lipsei fondurilor nu mai poate fi atins acest scop este contrar interesului economic general să se dispună continuarea procedurii.
Judecătorul sindic în mod corect a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.131 din Legea privind procedura insolvenței atâta timp cât nu există bunuri în patrimoniul debitoarei și niciun creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru continuarea procedurii.
Criticile vizând nevalorificarea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din LPI nu pot fi primite în raport de conținutul prevederilor art. 138 alin 3 LPI pe care recurenta nu l-a valorificat reproșând lichidatorului o omisiune pentru care legiuitorul a prevăzut o altă cale de îndreptare.
Analiza recursului a relevat că motivele sunt nefondate în raport de modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor de către administratorul judiciar și a împrejurării că în procedura insolvenței nu a fost formulată în condițiile art.11 lit.i din Legea nr.85/2006 nici o contestație de către creditori, împrejurări în care ar fi putut fi evidențiate omisiunile despre care se face referire.
Aserțiunile recurentei referitoare la instituirea doar a unei facultăți în favoarea judecătorului sindic în acest context nu pot fi primite, norma fiind una imperativă așa cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Susținerile recurentei referitoarea la posibilitatea utilizării fondului de lichidare prev. de art.4 alin.4 din lege, executarea silită în condițiile art.126 sau atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere și de supraveghere sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, în condițiile art.138 nu se bazează pe argumente, limitându-se la a face trimitere la alte posibilități de acoperire a cheltuielilor administrative, introducând o confuzie între cheltuielile de procedură și sumele care ar putea fi destinate acoperirii pasivului.
Creditoarea a susținut că lichidatorul judiciar nu a făcut o analiză de detaliu și completă a situației debitorului cât și asupra incidenței răspunderii administratorului statutar prevăzută de art. 138 din legea nr. 85/2006.
Rapoartele de activitate lunare au fost întocmite și depuse la dosar. Creditorii, în temeiul prevederilor art. 17 alin(l), lit. c) și alin. 6) din Legea nr. 85/2006, au dreptul să ia la cunoștință despre rapoartele lichidatorului judiciar, să le analizeze și, dacă este cazul, să facă contestații la acestea. Nici unul din creditorii cuprinși în tabelul definitiv de creanțe nu a făcut contestație cu privire la raportul lichidatorului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 C. raportat la art.8 și 22 alin.3 și 4 din LPI îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BISTRIȚA-NĂSĂUD împotriva sentinței civile nr.1120 din 27.06.2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. L. D. S. M. N.
red.M.S./A.C.
2 ex. – 29.10.2014
jud.fond.U. I.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 3627/2014. Curtea de Apel CLUJ | Alte cereri. Decizia nr. 7606/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
