Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 7492/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7492/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 03-10-2014 în dosarul nr. 2124/1285/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7492/2014
Ședința publică de la 03 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător C. I.
Grefier A. B.
Componența completului de judecată 5Ri în prezentul dosar a fost modificată ca urmare a lipsei justificate din instanță doamnei judecător M. I. I., întregirea completului făcându-se prin participarea doamnei judecător C. I., conform procesului verbal atașat la dosar.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de P. O. IPURL-lichidator al debitoarei SC RMN TRAN. împotriva Sentinței civile nr. 1331/08.05.2014 a Tribunalului Specializat Cluj, în contradictoriu cu intimat R. M. N., având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006_ antr.rasp.dep.de P. O..
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 12 septembrie 2014, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1331 din 08.05.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosar nr._ s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Întreprinderea Profesională P. O. IPURL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC RMN TRAN. împotriva pârâtului R. M. N. și în consecință:
A fost obligat pârâtul să achite o parte din pasivul debitoarei SC RMN TRAN. rămas neacoperit în cuantum de 132.289,40 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Angajarea răspunderii este reglementată de legiuitor în cuprinsul alineatului 1 al articolului 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care practicianului în insolvență îi revine obligația de a întocmi raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea insolvenței, raport prin intermediul căruia sunt identificate cauzele și împrejurările care au condus debitoarea la starea de insolvență și persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția acestei stări.
Prin raportare la concluziile raportului prev. de art. 59 practicianul este îndreptățit să formuleze împotriva persoanelor care au determinat starea de insolvență a debitoarei o cerere de angajare a răspunderii, aceste persoane putând fi membri ai organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și orice altă persoană, chiar în condițiile în care aceasta nu făcea parte din categoria expres reglementată de legiuitor.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
În cazul în speță prejudiciul rămas neacoperit în urma valorificării bunurilor existente în patrimoniul debitoarei, rezultat din creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor, se ridică la cuantumul de 352.854,36 lei, fapt ce rezultă din cuprinsul tabelului definitiv al creditorilor, în urma valorificării motociclului proprietatea debitoarei nefiind distribuită vreo sumă creditorilor în cadrul procedurii falimentului derulate în dosarul nr._ 11 al Tribunalului Specializat Cluj.
Judecătorul sindic a reținut că în ceea ce privește faptele imputate de reclamant în sarcina pârâtului, încadrabile în categoria celor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a) și e), ca urmare a predării motociclului proprietatea debitoarei către lichidatorului judiciar, după formularea cererii de angajare a răspunderii, nu se mai susțin astfel încât nu au mai fost analizate.
Au fost analizate aspectele pe care le invocă reclamantul din perspectiva acelorași dispoziții legale, cu privire la contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 30.09.2009 între pârât și debitoare, care viza cesionarea sumei de 132.289,40 lei în favoarea pârâtului, sumă achitată de . cu titlu de preț ca urmare a vânzării de către debitoare a autoturismului marca Mitsubishi Outlander, transferul proprietății intervenind la aceeași dată, 30.09.2010.
Cu privire la această tranzacție precum și cu privire la contractul de cesiune de creanță judecătorul sindic s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 3629/4 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._ 11/a1 devenită irevocabilă ca urmare a respingerii recursului formulat de pârât, astfel încât aspectele care au fost analizate în considerentele sentinței se impun a fi reținute, bucurându-se de putere de lucru judecat, statuându-se cu caracter irevocabil asupra caracterului fraudulos al contractului de cesiune de creanță și al contractului de vânzare cumpărare, ambele încheiate la data de 30.09.2010, și asupra faptului că acestea au fost încheiate în dauna creditorilor.
În baza acestei sentințe s-a dispus, de altfel, anularea contractelor, soluționarea cererii de anulare a actelor frauduloase judecându-se în contradictoriu cu pârâtul ca administrator special al debitoarei, în condițiile în care acesta avea calitatea de reprezentant legal și al pârâtei ..
În cauză nu a fost răsturnată de către pârât prezumția de fraudă în dauna creditorilor instituită de dispozițiile art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, astfel încât judecătorul sindic a apreciat că, la soluționarea cererii de angajare a răspunderii se impune a fi reținută fapta pârâtului prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a), pârâtul folosind în interes propriu suma achitată cu titlu de preț de cumpărător, această sumă intrând în contul său și nu în contul debitoarei, ca urmare a încheierii contractului de cesiune anulat.
Judecătorul sindic a apreciat că pentru suma de 132.280,40 lei, se impune a fi angajată răspunderea pârâtului și că susținerile a acestuia conform cărora în existența creditărilor efectuate în favoarea debitoarei și legalitatea restituirii lor nu poate fi reținută față de existența hotărârii irevocabile de anulare a actelor frauduloase.
Referitor la fapta imputabilă pârâtului constând în deturnarea sau ascunderea activului debitoarei ori mărirea în mod fictiv a pasivului, judecătorul sindic a considerat că nici una dintre fapte nu poate fi reținută în sarcina pârâtului, întrucât pe de o parte motociclul a fost predat, în final, practicianului în insolvență și valorificat în cadrul procedurii falimentului la pentru suma de 203,20 lei, nefiind funcțional, iar pe de altă parte întrucât nu se impută în concret în sarcina pârâtului alte fapte care să poată fi încadrate în categoria celor pe care le reglementează prevederile legale invocate.
Lipsa evidenței contabile invocată nu poate fi încadrată în categoria faptelor prevăzute de lit. e și nici pretinsa falsificare nedovedită a registrelor contabile.
În cauză nu a fost imputată pârâtului neținerea contabilității conform legii, chiar dacă prevederile art. 138 reglementează la lit. d a acestui articol fapte pentru care se poate dispune angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei. D. urmare, judecătorul sindic a apreciat că nu s-a făcut dovada săvârșirii de către pârât a unor fapte care să atragă răspunderea și prin raportare la prevederile art. 138 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 85/2006.
Întrunirea elementelor răspunderii delictuale a fost dovedită doar pentru o parte din pasivul debitoarei, respectiv pentru suma de 132.289,40 lei astfel încât doar pentru această sumă se impune a fi angajată răspunderea personală a pârâtului, administrator statutar al debitoarei, cu atât mai mult cu cât culpa acestui la cauzarea stării de insolvență a persoanei juridice a fost reținută și în cuprinsul raportului întocmit în condițiile prevăzute de art. 59 din Legea insolvenței, raport completat de lichidator și în cuprinsul căruia au fost identificate chiar faptele cere au sta la baza formulării cererii de angajare a răspunderii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. O. IPURL - în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC RMN TRAN. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate iar pe cale de consecință, obligarea pârâtului R. M. N. la plata întregului pasiv al SC RMN TRAN. în cuantum de 352.854.36 lei, asa cum rezultă din tabelul definitiv al creanțelor
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
În urma analizei detaliate efectuate cu ocazia întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului S.C. RMN TRAN.., întocmit de către recurent în conformitate cu prevederile art. 59 alin. 1 lit. a din legea nr. 85/2006, precum și a completării acestuia, a apreciat că vinovat de ajungerea societății în starea de insolvență se face administratorul societății.
Acesta a încălcat prevederile exprese ale art. 138 alin. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 85/2006 și anume a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu, și a ascuns o parte din activul persoanei juridice, motiv pentru care consideră că în speță există premisele necesare atragerii răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au cauzat starea de insolvență, prin următoarele fapte:
Autoturismul marca Mitubishi Outlander a fost achiziționat de către SC RMN TRAN. în baza Contractului de Leasing nr._ din data de 21.06.2007 încheiat cu VB Leasing, contra sumei de 41.944,66 euro.
Prin factura nr. 302 emisă la data de 30.09.2010, debitoarea a înstrăinat autoturismul către ., în schimbul sumei de 132.289,40 lei, respectiv 31.002 euro. (calculat la cursul valutar din 30.09.2010,1 euro = 4,267 lei).
În ceea ce privește încasarea contravalorii facturii nr. 302/30.09.2010 prin care s-a înstrăinat autoturismul marca Mitsubishi Outlander, precizează că la data de 30.03.2010 s-a încheiat un contract de cesiune de creanță între SC RMN TRAN., în calitate de cedent, și R. M., în calitate de cesionar, contract prin care SC RMN TRAN. cesionează în favoarea lui R. M. contravaloarea facturii nr. 302/30.09.2010. Prin urmare, contravaloarea mașinii nu a fost achitată niciodată în contul debitoarei.
Fapta mai sus amintită se circumscrie dispozițiilor legale ale art. 138 alin. 1 lit. a) și e) din Legea nr. 85/2006, conform cărora judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitorului să fie suportată de membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din următoarele fapte:
■Art. 138 alin. 1 lit. a): "au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane. "
■Art. 138 alin. 1 lit. e): "au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia "
Solicită instanței de control judiciar să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului R. M. Nicuale pentru întreg pasivul debitoarei în valoare de 352.854,36 Iei, întrucât prin însușirea sumei de 132.289,40 lei reprezentând contravaloarea autoturismului Mitsubishi Outlander, pârâtul nu doar a sustras acești bani din patrimoniul debitoarei, ci prin neplata datoriilor societății la acel moment, a condus la majorarea pasivului în mod semnificativ prin cumulul penalităților și a dobânzilor.
În apărare, pârâtul intimat R. M. N. a formulat întâmpinare solicitând ca prin hotărârea ce urmează a fi pronunțată în cauză, să se dispună respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca legală si temeinică a sentinței civile nr.1331/2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 12 septembrie 2012 reclamantul P. O. IPURL l-a chemat în judecată pe pârâtul R. M. N. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 352.854,36 lei reprezentând pasiv al debitoarei . neacoperit.
În motivarea cererii reclamantul a susținut că în urma analizei cauzelor care au determinat . a identificat în sarcina pârâtului fapte care se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, întrucât acesta a folosit bunuri aparținând persoanei juridice în interes propriu și a ascuns o parte din activul debitoarei.
În sarcina pârâtului se reține faptul că debitoarea figurează ca având în patrimoniu un motociclu Linhai, . 7E00134, . 70E10239, susținându-se faptul că nu a fost predat lichidatorului judiciar în vederea valorificării, după data deschiderii procedurii, în ciuda notificărilor și solicitărilor adresate de practicianul în insolvență.
Prin raportare la obiectul de activitate desfășurat de debitoare, reclamantul susține că achiziționarea bunului nu se justifica, acest bun fiind folosit de către conducătorii societății în interes personal.
Mai mult decât atât, se arată că la data de 30.09.2010 între pârât și debitoare s-a încheiat un proces verbal de cesiune de creanță prin care suma de 132.289,40 lei, care ar fi trebuit să fie achitată debitoarei de către ., urmare a valorificării unui bun aflat în patrimoniul falitei, a fost virată în contul pârâtului, fiind prejudiciați în acest mod creditorii. S-a arătat că pârâtul deține calitatea de asociat și administrator la ambele societăți.
Referitor la săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e lichidatorul judiciar a susținut că intră în această categorie faptele ilicite prin care se realizează dispariția unor acte contabile, falsificarea unor acte contabile în sensul modificării destinației bunurilor sau a naturii bunului intrat în patrimoniul societății precum și falsificarea registrelor contabile prin introducerea unor obligații inexistente sau păstrarea unor datorii deja plătite.
În condițiile în care în patrimoniul debitoarei nu mai există activele care potrivit datelor comunicate de Primăria Cluj-N. figurează în patrimoniul debitoarei, lichidatorul consideră că în cauză se poate reține în sarcina pârâtului și săvârșirea faptei de ascundere sau deturnare a unei părți din activul debitoarei.
La data de 19 decembrie 2013, lichidatorul judiciar a depus la dosar o precizare a cererii formulate, arătând că i-a fost predat motociclul de către pârât astfel încât cu privire la acest bun nu mai subzistă motivele invocate în cererea introductivă cu privire la acest bun, arătând că temeiurile legale în baza cărora a fost formulată acțiunea subzistă față de celelalte aspecte și fapte invocate, fiind menținută cererea de angajare a răspunderii în baza temeiurilor inițiale.
Ulterior valorificării bunului predat, lichidatorul judiciar a arătat că suma încasată în contul unic al averii debitoarei este de 203,20 lei incluzând TVA și că distribuirea acesteia s-a făcut în vederea acoperirii parțiale a cheltuielilor de procedură, fiind făcute plăți și în favoarea UNPIR, în cotă de 2 % și achitată TVA-ul aferent vânzării. D. urmare, pasivul rămas nerecuperat este cel inițial, angajarea răspunderii apreciindu-se că se impune a se face pentru suma de 352.854,36 lei.
Prin sentința recurată, instanța a admis în parte cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a administratorului statutar al SC RMN TRAN. și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 132.289,40 lei, reprezentând o parte din pasivul debitoarei RMN Tran..
Pentru a decide astfel, instanța a apreciat că doar pentru suma de 132.289,40 lei se impune a fi angajată răspunderea, susținerile privind existența creditărilor efectuate în favoarea debitoarei și legalitatea restituirii lor neputând fi reținute, față de existența sentinței civile nr.3629/2012 pronunțată în dosar nr._ 11/al care în mod irevocabil a statuat asupra caracterului fraudulos al contractului de vânzare, respectiv de cesiune, care au fost anulate.
Referitor însă la presupusele fapte de deturnare sau ascundere a activului, ori mărire în mod fictiv a pasivului, judecătorul sindic a considerat că acestea nu pot fi reținute în sarcina pârâtului întrucât, pe de o parte, motociclul a fost predat și valorificat, iar, pe de altă parte, pârâtului nu i s-au imputat în concret alte fapte care să conducă la atragerea răspunderii personale.
Nu în ultimul rând, a arătat că pârâtului nu i-au fost imputate fapte privind neținerea contabilității conform legii, chiar dacă lit.d a art.138 din Legea nr.85/2006 reglementează astfel de fapte ca putînd atrage răspunderea personală, iar întrunirea elementelor răspunderii delictuale a fost dovedită doar pentru o parte din pasiv, respectiv pentru suma de 132.280,40 lei.
Reclamantul a atacat cu recurs această hotărâre, apreciind că pârâtul ar trebui să suporte întregul pasiv, întrucât prin însușirea sumei de 132.289,40 lei nu doar a sustras bani din patrimoniul debitoarei, ci prin neplata datoriilor societății s-a creat o majorare a pasivului, prin acumularea penalităților și a dobânzilor.
Curtea va achiesa acestor critici, iar pentru a dispune astfel, a luat act de faptul că greșeala de gestiune ce se impută pârâtului este legată de întreaga activitate a acestuia din cursul anilor 2009-2010, analiza efectuată în ceea ce privește fapta ilicită, intenția și raportul de cauzalitate trebuind să fie una care să țină cont de situația generală a patrimoniului debitoarei.
Din această perspectivă, important de subliniat este faptul că în cuprinsul raportului prev. de art. 59 alin. 1 din lege, lichidatorul a relevat că insolvența s-a datorat nu numai dezechilibrului dintre încasări și cheltuieli, ci și valorificării, în decembrie 2009 a singurului mijloc de transport destinat efectuării de transport marfă și care asigura obținerea de venituri, ceea ce produce o blocare a activității societății debitoare.
Apoi, se indică căridicările mari de sume de către administratorul societății debitoare și cesionarea unor creanțe către acesta diminuează drastic lichiditățile societății, neexistând resurse suficiente achitării creditelor și a datoriilor acumulate la bugetul statului.
În acest context, operațiunea ce i se impută pârâtului de către tribunal este legată de valorificarea autoturismul marca Mitsubishi Outlander, a fost achiziționat de către SC RMN TRAN. în baza Contractului de Leasing nr._ din data de 21.06.2007 încheiat cu VB Leasing, contra sumei de 41.944,66 euro.
Prin factura nr. 302 emisă la data de 30.09.2010, debitoarea a înstrăinat autoturismul către ., în schimbul sumei de 132.289,40 lei, respectiv 31.002 euro. (calculat la cursul valutar din 30.09.2010,1 euro = 4,267 lei).
În ceea ce privește încasarea contravalorii facturii nr. 302/30.09.2010 prin care s-a înstrăinat autoturismul marca Mitsubishi Outlander, se arată că la data de 30.03.2010 s-a încheiat un contract de cesiune de creanță între SC RMN TRAN., în calitate de cedent, și R. M., în calitate de cesionar, contract prin care SC RMN TRAN. cesionează în favoarea lui R. M. contravaloarea facturii nr. 302/30.09.2010. Prin urmare, contravaloarea mașinii nu a fost achitată niciodată în contul debitoarei, aceste operațiuni (contractul de vânzare, respectiv de cesiune) fiind apreciate ca frauduloase, încheiate în dauna drepturilor creditorilor și fiind anulate prin sentința civilă nr.3629/2012 pronunțată în dosar nr._ 11/al.
În considerentele deciziei prin care a fost respins recursul declarat de pârât împotriva acestei sentințe se reține că: „suma pe care pârâta RMN EXPEDITION SRL trebuia să o achite cu titlu de preț nu a fost încasată de debitoare, nu a fost utilizată în vederea restituirii debitelor față de diverși creditori, iar pârâtul R. M. N. nu a dovedit pe de o parte calitatea sa de creditor, iar pe de altă parte, chiar în condițiile în care i s-ar recunoaște administratorului statutar calitatea de creditor, cesionarea creanței deținută de societatea debitoare către administratorul statutar este un act menit să lezeze interesele celorlalți creditori. Balanța de verificare nu constituie un mijloc de probă concludent pentru că nu detaliază această creditare a societății și nu au fost depuse contractele de creditare în probațiune, astfel că se poate considera că această operațiune intră la art.80 alin.2 lit.d din Legea 85/2006.”
Așa fiind, este evident că un factor relevant pentru agravarea situației debitoarei a fost neutilizarea disponibilităților bănești obținute din această vânzare pentru plata, măcar parțială, a obligațiilor de plată acumulate de debitoare pe parcursul perioadei de activitate, neachitarea acestora ducând la dificultăți de ordin financiar și agravând situația financiară precară în care se afla aceasta. Comparând nivelul disponibilităților bănești cu cel al datoriilor, văzând și intervalul de timp scurs între data cesiunii și cea a deschiderii procedurii (20.10.2011), se poate spune că societatea debitoare a avut resurse necesare plății parțiale a datoriilor scadente ale societății, aceste considerente fiind valabile mai ales în privința creanțelor bugetare, care reprezintă o pondere însemnată din pasivul înscris în tabel, cunoscut fiind caracterul împovărător al accesoriilor prevăzute de legislația specială. Astfel, din totalul pasivului, creanțele bugetare sunt în sumă de 136.250 lei, din care DGFP Cluj este înscrisă cu 134.367 lei (f. 8, dosar fond).
Ca atare, ceea ce a imputat reclamantul pârâtului este, în primul rând, neutilizarea disponibilităților bănești existente pentru achitarea datoriilor, care ar fi trebuit să survină la momentul la care ele au intrat în patrimoniul debitoarei, în această manieră putându-se preîntâmpina apariția sau agravarea stării de insolvență. Or, în contextul în care pârâtul nu a procedat de această manieră și, mai mult, a recurs la un mecanism fraudulos pentru a le sustrage din patrimoniul debitoarei, criticile din recurs sunt întemeiate.
Așa fiind, este evident că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru a se putea apela la prev. art. 138 alin. 1 lit. a din lege, în ceea ce privește întregul pasiv, raportul de cauzalitate neputând fi privit simplist, în maniera agreată de către tribunal, în sensul luării în calcul doar a sumei de 132.289,4 lei.
Aceasta întrucât abuzul de putere săvârșit de către pârât a dus la insolvența debitoarei, prejudiciul constând în creanțele înscrise în tabel fiind în întregime imputabil modului de gestionare deficitar al patrimoniului, acumularea debitelor principale, a penalităților și majorărilor aferente fiind rezultatul direct al acțiunilor intimatului. Acesta este, de altfel, sensul pe care il au prev. art. 138 alin. 1 din lege, atunci când instituie răspunderea pentru o parte a pasivului, această noțiune trebuind să fie interpretată ca vizând acea parte a pasivului care se află în raport de cauzalitate cu faptele ilicite, în speța de față tribunalul făcând o parțială aplicare a acestui text.
Chiar dacă Curtea achiesează, de principiu, susținerilor judecătorului sindic în sensul în care, prin raportare la probațiunea administrată la fond, incidența prev. art. 138 lit. e din lege nu poate fi reținută în sarcina pârâtului, acest aspect nu este de natură să ducă la respingerea recursului, în contextul celor relevate anterior.
Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei, în contextul celor statuate cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 3629/2012 pronunțată în dosar nr._ 11/al, este de natură să certifice existența unor manopere frauduloase cu privire la activ - bunuri, valori și elemente de patrimoniu fiind utilizate în detrimentul interesului social -, starea de insolvență fiind consecința directă a acestui ilicit.
Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor și adagiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.
A nu admite că există un raport de cauzalitate caracterizat între fapta imputată în speță pârâtului și insuficiența activului ar însemna să se permită celui căruia i se „reproșează” conduita frauduloasă să se apere de răspundere prevalându-se de propria sa culpă. Creditorii/lichidatorul ar fi puși astfel în imposibilitatea dovedirii originilor insuficienței activului, misiunea stabilirii situației patrimoniale a societății la diferite etape devenind practic imposibilă pentru titularii acțiunii.
D. consecință, fiind întrunite condițiile de fond și formă pentru antrenarea răspunderii executivului, recursul va fi admis, în baza prev. art. 8 din LPI, art. 312 C.pr.civ., sentința fiind modificată, în sensul admiterii acțiunii lichidatorului judiciar și a obligării pârâtului R. M. N. la plata întregului pasiv al SC RMN TRAN., în cuantum de 352.854,36 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. O. IPURL împotriva sentinței civile nr. 1331 din 8.05.2014 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o modifică, în sensul că admite cererea formulată de către lichidatorul judiciar și obligă pârâtul R. M. N. la plata întregului pasiv al SC RMN TRAN., în cuantum de 352.854,36 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.10.2014.
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./06.10.2014
Jud.fond: C. C.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel CLUJ | Concordat preventiv/mandat ad-hoc. Decizia nr. 500/2014. Curtea... → |
|---|
