Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Sentința nr. 1/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 1342/1285/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 430
Ședința publică din data de 06 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. M. C.
JUDECĂTOR: M. S.
GREFIER: M. N.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelanta V. A. împotriva sentinței civile nr. 1287, pronunțată la data de 05.05.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj în contradictoriu cu intimata . P. LICHIDATOR JUDICIAR PHOENIX OMEGA IPURL, V. O., având ca obiect procedura insolvenței – angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cale de atac se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. În cauză s-a procedat la regularizarea cererii. Calea de atac promovată timbrată cu taxă de timbru de 60 de lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Constituirea completului s-a realizat subsecvent recalificării potrivit art. 99 alin 3 din ROI .
Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3, pct. 3, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentului recurs.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, Curtea declară închisă etapa cercetării procesului, deschise dezbaterile, iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, închide dezbaterile și reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
CURTEA
Deliberând reține că,
P. sentința civilă nr. 1287 din 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj s-a luat act de faptul că lichidatorul judiciar PHOENIX OMEGA IPURL a renunțat la judecarea cererii formulată în contradictoriu cu pârâtul V. O. D..
S-a admis cererea lichidatorului judiciar, PHOENIX OMEGA IPURL, desemnat să administreze procedura debitoarei ., împotriva pârâtei V. A..
A fost obligată pârâta la plata sumei de 24.091 lei, pasiv al debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtei de a nu preda mărfurile și sumele de bani ce erau evidențiate ca existând în casieria și conturile societății, conform ultimilor documente contabile identificate, din anul 2008, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.
Lipsa documentelor contabile și nepredarea acestora lichidatorului poate fi încadrată la lit. d a art. 138, angajarea răspunderii făcând-se în condițiile în care membrii organelor de conducere ori supraveghere sau orice altă persoană au contribuit la starea de insolvență a debitoarei. Expresia sugerează existența raportului de cauzalitate între faptele personale și prejudiciul suferit de averea debitoarei și implicit de către creditori, textul găsindu-și aplicabilitatea și în situația în care fapta a constituit doar o condiție favorabilă pentru realizarea efectului. Nepredarea documentelor contabile și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art. 138, lit. d din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr. 31/1990, care în art. 71 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991, a contabilității, prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris . posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
În sarcina pârâtei au fost reținute de către lichidatorul judiciar fapte care se încadrează în prevederile art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006, respectiv a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
În cazul în speță, acest text de lege nu este aplicabil, nefiind indicată în motivarea cererii nici măcar o faptă concretă din care să rezulte ce anume a fost deturnat sau ascuns din activul persoanei juridice și cum anume, în concret, a fost mărit, în mod fictiv, pasivul acesteia. Întreaga motivare a cererii, în vederea susținerii incidenței în cauză a prevederilor art. 138, al. 1, lit. e din Legea nr. 85/2006, se referă doar la chestiuni de ordin general, în sensul neținerii evidenței scriptice în conformitate cu legea, faptă sancționată însă de prevederile art. 138, al. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006. Între această motivare și concluzia trasă de către lichidatorul judiciar nu există un raport de cauză-efect, astfel că ea nu va putea fi reținută de către instanță în admiterea prezentei cereri.
În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.
Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtei este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă, urmând să fie obligată pârâta să suporte întregul pasiv al debitoarei în sumă de 24.091 lei.
Faptul că actele contabile se găsesc într-un imobil la care pârâta a susținut (nedovedit însă) că nu ar avea acces, este o chestiune care o privește, în calitate de administrator și asociat al societății, ea având obligația legală să păstreze actele societății și să le poată prezenta în orice moment organelor îndreptățite să le verifice, inclusiv lichidatorului judiciar numit în cauză. Procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006 a fost deschisă de mai multe luni de zile, însăși pârâta recunoscând că a primit, în data de 13 decembrie 2013 o scrisoare recomandată, pe numele fostului soț, decedat de câteva luni de zile, pe care susține că nu a deschis-o. Faptul că pârâta nu ar cunoaște ca societatea să mai dețină bunuri sau bani, este tot o chestiune care o privește, existența acestor bunuri fiind dovedită conform unor evidențe oficiale, întocmite de către însăși societatea debitoare, comunicate organelor îndreptățite să păstreze o astfel de evidență. Nici faptul că acte ale societății ar fi fost întocmite de către o altă persoană, nu este un motiv pentru ca pârâta să scape de răspundere, din moment ce acea persoană a fost angajată tocmai de către debitoare să întocmească acele acte, ea acționând în calitate de prepus al persoanei juridice. În calitate de fost administrator statutar, pârâta nu poate invoca, în apărarea sa, cu succes, faptul că de desfășurarea activității societății s-a ocupat, în mod exclusiv, fostul ei soț, calitatea specială de administrator al societății determinând apariția și a unor obligații legale față de ea, așa cum s-a arătat în motivarea prezentei acțiuni.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat ca și apel, V. A. reprezentanta a firmei . solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În motivele de recurs se arată că în data de 11.06.2014 recurenta a predat toate actele contabile către reprezentanții Phoenix Omega IPURL și le-a predat pe baza de proces verbal, considerând că nu mai există prezumția de culpă sau de vinovăție privind producerea stării de insolvență.
În plus, așa cum a menționat și în procesul verbal depus la Phoenix Omega IPURL, acte contabile se mai găsesc și la numita A. G., contabila care semna și întocmea actele firmei, acte care pot dovedi faptul că au fost acoperite creanțele datorate ANAF ulterior. Consideră că aceasta a acționat cu rea voință împotriva societății sale, deoarece se afla în dificultăți financiare, firma nu avea încasări și nici profit, însă din actele depuse de aceasta reiese contrariul.
Astfel, suma de 24.091 lei nu este suma reală datorată ANAF, acest lucru reieșind din verificarea actelor contabile neîncheiate.
Apelanta arată că a întocmit toate evidențele contabile primare până la data de 12.09.2009 și la această dată a hotărât să încheie activitatea firmei, întrucât nu mai avea ani să susțină această activitate, iar banii din salariul soțului său, nu îi mai ajungeau să achite chiriile și utilitățile.
Menționează că declarațiile obligatorii de depus, în lipsa balanțelor de verificare, care se găseau la numita A. G., cu care ar fi putut continua contabilitatea, le-a depus cu zero, până la decembrie 2009, pentru situația în care să nu aibă datele inițiale, respectiv soldurile de pornire, însă nu s-a putut lua legătura cu aceasta pentru obținerea unei balanțe de verificare.
Solicită tragerea la răspundere a numitei A. G. și remedierea situației create de aceasta, precum și reexaminarea actelor prin care se va dovedi inexistența datoriilor sau cel puțin un cuantum mai mic decât cel de la bilanțul 2008.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Lichidatorul PHOENIX OMEGA IPURL a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar V. A. al debitorului . în temeiul art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În motivarea cererii sale a arătat că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea insolvenței nr. 85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
De asemenea, a exercitat un management defectuos, ceea ce a condus la o activitate financiară nerentabilă, de nerecuperare a creanțelor și de achitare a datoriilor.
Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale.
Administratorul statutar a refuzat să coopereze, nu a predat documentele contabile.
Având în vedere prev. art.138 alin.1 lit.a din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar consideră că sunt întrunite în cauză cerințele acestei norme legale, astfel încât se poate atrage răspunderea materială a administratorului care a folosit bunurile societății în folosul propriu sau al altei persoane, în cauză fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta culpabilă a administratorului constă în nepredarea bunurilor și a fondurilor bănești ale debitoarei, prejudiciul constă în masa pasivă a debitoarei în sumă de 24.091 lei, conform tabelului creanțelor declarate împotriva averii debitoarei.
Referitor la raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu lichidatorul judiciar a arătat că dacă mărfurile ar fi existat, ar fi fost valorificate și din sumele obținute s-ar fi achitat obligațiile, fiind acoperite integral debitele și acestea nu ar fi generat dobânzi, penalizări sau majorări de întârziere, valoarea mărfurilor și a sumelor de bani existente la 31 decembrie 2009 în patrimoniul debitoarei fiind mai mare decât datoriile societății înscrise în tabel în care au fost cuprinse și accesoriile.
Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, acesta fiind și contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua, Legea nr. 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale.
Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligațiilor ce decurg din funcție, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligațiile de rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.
Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Aserțiunile apelantei vizând omisiunea judecătorului sindic de analiză a documentelor prezentate în probațiune și a apărărilor formulate nu sunt reale, analiza punctuală a condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii dovedind contrariul.
Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale.
Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvență și că o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.
Sensul dispoziției legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune că o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârșirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu dispozițiile art. 2 din Legea insolvenței, care statuează că scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la aflarea acestor limite iar în speță probatoriul administrat a confirmat cuantumul, prejudiciul fiind în raport de cauzalitate demonstrat cu fapta.
Răspunderea administratorului fiind una convențională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic .
Înscrisurile prezentate așa cum s-a evidențiat anterior nu sunt de natură a răsturna această prezumție întrucât în fapt relevă că nu a fost respectate nici dispozițiile care reglementează corecta conducere a contabilității.
Raportul de cauzalitate se verifică în concret și nu pot fi reținute susținerile recurentei că starea de insolvență nu a fost determinată de lipsa stocurilor,atâta timp cât s-a demonstrat existența unui raport de cauzalitate suficient de caracterizat între fapta reținută și starea de insolvență cauzată.
Hotărârea pronunțată de judecătorul sindic a fost criticată de către apelantă susținându-se că aceasta a fost dată cu aplicarea greșită a legii însă judecătorul sindic a reținut în mod corect că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății astfel că apare ca demonstrat și raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii, și prejudiciul creat creditorilor prin . societății.
În ceea ce privește faptele prevăzute la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile privind întocmirea și depunerea bilanțurilor în conformitate cu legislația în vigoare.
Curtea reține ca fiind corecte aserțiunile administratorului judiciar potrivit cărora datoriile debitoarei provin din anii anteriori, iar judecătorul sindic a reținut în mod corect că faptele cauzatoare de prejudiciu sunt contemporane cu calitatea pârâtei de administrator al societății debitoare, calitate pe care de drept și-a păstrat-o.
Ultimele declarații fiscale privind activitatea societății au fost depuse pentru 2009 astfel că această împrejurare nu mai poate fi apreciată ca o simplă prezumție a omisiunii de a conduce contabilitate conform normelor legale.
Ulterior societatea nu a mai acumulat debite la bugetul de stat, ci doar accesorii născute în principal din majorări și penalități aferente acestora, reiese că societatea și-a încetat de la acel moment activitatea.
Lipsa documentelor contabile și imposibilitatea contactării actualului asociat si administrator, confirmă că s-a ținut o contabilitate fictivă, ceea ce duce la sancționarea persoanelor răspunzătoare conform art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
Neconcordanțele dintre documentele publice și cele ale societății relevă că societatea a desfășurat activități comerciale fără a ține o evidență contabilă în conformitate cu legea, încercând să ascundă atât veniturile realizate, cât și natura acestora precum și activele înregistrate.
Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs .
Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței.
Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită ,fie nu au împiedicat această desfășurare ,deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor.
Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul.
Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală .
Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat.
Curtea apreciază că în sarcina pârâtei poate fi reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 lit. a și d din Legea nr.85/2006, respectiv a folosit bunurile persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane și neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.
Considerentele enunțate au demonstrat că apelul promovat este nefondat și în consecință în temeiul art 312 C pr civ, Curtea va respinge recursul declarat de apelanta V. A. împotriva sentinței civile nr. 1287 din 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta V. A., domiciliată în localitatea Pata, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1287 din 05.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. M. N.
red.M.S./A.C.
4 ex. – 08.10.2014
jud.fond.P. I.
| ← Procedura insolvenţei. Hotărâre din 20-06-2014, Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 2481/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
