Cerere în anulare. OUG 119/2007. Decizia nr. 512/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 512/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 578/33/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA Nr. 512/2014
Ședința publică de la 23 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. S.
Grefier I. C.
S-a luat în examinare apelul formulat de către apelanta-revizuentă C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF C. ( F. SUCURSALA CREIR CF C. ) împotriva sentinței civile nr. 237/A/2014 din 14.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/117/2013 al Tribunalului Specializat C., ca fiind a doua hotărăre potrivnică Sentinței Civile 2626/2013 al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect: Cerere în anulare (OUG 119/2007).
Având în vedere că la data prezentului termen d-na judecător M. D. lipsește din instanță, pentru soluționarea cauzelor repartizate completului de judecată 4R, din a cărui compunere face parte, la acest termen de judecată, conform dispozițiilor art. 98, alin. 6 din ROIIJ, întregirea completului s-a făcut prin participarea d-nei judecător S. M., aflată pe a doua poziție în programarea de permanență în materia juridică a litigiilor cu profesioniștii și contencios administrativ și fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost achitată taxă judiciară de timbru în sumă de 100 lei la data de 27.06.2014.
În temeiul art. 294, Curtea după deliberare, având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2626/14 octombrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Specializat C. a admis cererea formulată de către creditoarea . împotriva debitoarei C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA prin SUCURSALA „CENTRUL REGIONAL DE EXPLOATARE, ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF” C., obligând-o pe debitoare să plătească în favoarea creditoarei, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, suma de 985.241,99 lei preț neachitat și 25.455,32 lei penalități de întârziere calculate până la data de 3 aprilie 2013 și suma de 150,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut faptul că debitoarea a încheiat cu creditoarea contractul de execuție lucrări nr. 381/2011 având ca obiect introducere cablu subteran la semnalele prevestitoare luminoase la instalațiile SBW din stațiile Borla, S., Tășnad, în valoare de 214.413,8 lei. În temeiul contractului de lucrări nr. 409/26.07.2012 creditoarea a executat lucrări de reparații în valoare de 156.760,97 lei, iar potrivit contractului nr. 410/26.07.2012 a executat lucrări în valoare de 532.528,54 lei. Creditoarea și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contractele încheiate cu debitoarea, executând lucrările prevăzute în acestea, aspect care rezultă din procesele-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, însă debitoarea nu și-a onorat obligația de plată a facturilor.
A mai reținut că potrivit art. 1013 NCPC, acest act normativ se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Față de situația de fapt reținută, debitoarea recunoscând prin întâmpinare existența și întinderea debitului, tribunalul a apreciat că în speță sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile legale mai sus invocate, creanța solicitată de creditoare fiind certă, lichidă și exigibilă, reprezentând o obligație de plată ce rezultă din contractul încheiat, astfel încât în temeiul dispozițiilor art. 1021 NCPC a admis cererea creditoarei. A mai reținut că faptul că, la rândul său, debitoarea nu poate plăti datoria întrucât nu a primit de la stat alocația bugetară cuvenită, nu reprezintă un motiv pentru respingerea cererii, această chestiune fiind una care nu o privește pe creditoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere în anulare apelanta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA BUCUREȘTI SUCURSALA CREIR CF C., înregistrată pe rolul Tribunalului C. la 8 noiembrie 2013 sub nr._/117/2013, solicitând instanței anularea hotărârii, invocând autoritatea de lucru judecat a încheierii civile nr._/2013 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, prin care s-a dispus închiderea dosarului având ca obiect emiterea ordonanței de plată și s-a luat act de renunțarea creditoarei la penalitățile de întârziere, cu motivarea că debitul în valoare de 985.241,99 lei a fost achitat la data de 27.06.2013. A invocat art. 432 NCPC, arătând că asupra aceleiași cereri promovate, cu același obiect și aceeași valoare, există deja hotărârea definitivă mai sus arătată.
Prin încheierea civilă nr. 662/A/18 decembrie 2013, Tribunalul C. a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în anulare în favoarea Tribunalului Specializat C..
Cererea în anulare a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 16 ianuarie 2014.
Pentru a dovedi timbrarea cererii în anulare, debitoarea a depus în dosarul Tribunalului C. la f. 3 ordinul de plată nr. 3792/6 noiembrie 2013, în valoare de 100 lei.
Tribunalul specializat, având în vedere prevederile art. 33 din OUG nr. 80/2013, art. 197 din noul Cod de procedură civilă precum și dispozițiile art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, care prevede că cererile în materia ordonanței de plată se timbrează cu 200 de lei, a comunicat debitoarei la data de 18 martie 2014 obligația de a face dovada achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru de 100 lei până la termenul din 14 aprilie 2014 (f.28 din dosarul Tribunalului Specializat C.).
Cu toate acestea, debitoarea nu și-a îndeplinit până la termenul din data de 14 aprilie 2014 obligația de a depune la dosar dovada îndeplinirii obligației fiscale mai sus arătate, motiv pentru care instanța, din oficiu, a ridicat excepția nelegalei timbrări a cererii în anulare.
Prin sentința civilă nr. 237 din data de 14.04.2014 a Tribunalului Specializat C., pronunțată în dosarul nr._/117/2013, a fost admisă excepția nelegalei timbrări a cererii în anulare, excepție ridicată din oficiu și, în consecință s-a anulat, ca nelegal timbrată cererea în anulare formulată de debitoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA București, în contradictoriu cu creditoarea .-N., împotriva sentinței civile nr. 2626/14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, care a fost menținută în întregime.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 197 alin. 1 teza a II-a NCPC, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii. Potrivit art. 34 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, dacă la momentul înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acțiunea a fost anulată în parte, numai pentru acele capete de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. per a contrario, netimbrarea unicului capăt de cerere atrage anularea integrală a cererii.
În consecință, instanța, în temeiul art. 33 – 34 din OUG nr. 80/2013, art. 197 NCPC și art. 6 alin. 2 din OUG nr. 80/2013 a admis excepția nelegalei timbrări a cererii în anulare, excepție ridicată din oficiu și, în consecință, a anulat, ca nelegal timbrată cererea în anulare formulată de debitoarea C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE SA București în contradictoriu cu creditoarea . sentinței civile nr. 2626/14 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, care a fost menținută în întregime.
Împotriva acestor hotărâri a formulat cerere de revizuire C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF C. (F. SUCURSALA CREIR CF C.), solicitând schimbarea în totalitate a hotărârii nr. 237/2014, precum și de a anula în întregime sentința civila nr. 2626/2013 ale Tribunalului Specializat C., ca fiind cea de-a doua hotărâre potrivnică primei hotărâri date, rămasa definitiva (încheierea civila_/2013 data de către Tribunalul C. în dos._ ).
Astfel, precizează ca . formulat cerere de creanța fata de sucursala acesteia, pe care a depus-o atât la Tribunalul C., - care a făcut obiectul dosarului nr._ și în care s-a pronunțat încheierea civila_/2013, rămasa definitiva, - cât și la Tribunalul Specializat C., - care a făcut obiectul dos. nr._ și în care s-a pronunțat, de asemenea, o hotărâre care este sentința civila 2626/2013, și care este potrivnica celei dintâi, în ciuda tuturor evidentelor.
În acest sens arată că la cererea de creanța formulate de S. C. la Tribunalul C. a depus întâmpinare în care a făcut dovada cu ordine de plata și extras de cont ca debitoarea sucursala revizuientei a achitat în cont la valoarea facturilor și a încheiat cu creditoarea o tranzacție (anexa 6) asupra penalităților, prin care s-a stins debitul, iar instanța de judecata a și pronunțat o hotărâre în acest sens, care a rămas definitiva prin nerecurare.
În același timp, în litigiul al doilea, care a făcut obiectul dos. nr._ la Tribunalul Comercial C., - în întâmpinarea pe care a depus-o la fond (anexa 7), a invocat excepția de autoritate de lucru judecat, conf. art. 432 N C.pr.civ, arătând totodată și ca plata creanței se efectuase deja.
Totuși, instanța de fond ignorând în totalitate întâmpinarea sa, a pronunțat sentința civila nr. 2626/14.10.2013 prin care a obligat-o la plata creanței de 1.010.697,31 lei, care nu doar ca era deja tranșata la acea data, dar asupra căreia exista deja pronunțata o hotărâre definitiva a Tribunalului C., respectiv încheierea civila nr._/05,08.2013, din dos._ ).
Împotriva acesteia, a promovat <> în anulare> (anexa 8), prin care a invocat aceeași excepție de autoritate de lucru judecat, și pe care - având în vedere ca nu a solicitat judecarea în fond a cauzei - a timbrat-o cu 100 lei, conform O.P. nr.3792/2013 (anexa 9), înaintat la dosarul instanței.
Ca atare, mențiunea făcuta de către instanța pe citația (anexa 10) pentru penultimul termen de judecata, prin care i s-a pus în vedere să facă dovada achitării taxei de timbru de l00 lei, a condus-o la aprecierea ca ordinul de plata pe care l-a înaintat la dosarul instanței s-a rătăcit cumva și este necesar sa-l recomunice, ceea ce a și făcut.
Cu toate acestea, la termenul de judecata din data de 14.04.2014, instanța, admite excepția nelegalei timbrări a cererii în anulare, excepție ridicata din oficiu și în consecința: „anulează ca nelegal timbrata cererea în anulare formulata de debitoarea CNCFR SA București - Sucursala Regionala C. împotriva sentinței civile nr. 2926/14 octombrie 2013, pronunțata de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, pe care o menține în întregime”.
Apreciază că, hotărârea nr. 237/2014 atacată, este criticabila pentru ca – fără a da o dispoziție neîndoielnica, concreta, în privința completării taxei de timbru de genul „veți face dovada achitării diferenței taxei de timbru de 100 lei fata de cei 100 lei achitați” sau într-o alta modalitate din care sa reiasă ca este necesar sa completam taxa de timbru cu 100 lei ei nu doar sa recomunice O.P. iniția; de 100 lei, dispoziție pe care n-ar fi avut nici un motiv s-o ignore - instanța de judecata dând o hotărâre prin care se anulează orice posibilitate de desființare a sentinței civile 2626/2013, a cărei pronunțare a fost posibila tocmai pentru ca instanța - de data aceasta - a ignorat în întregime întâmpinarea pe care a depus-o în cauza, prin care invocă autoritatea de lucru judecat și - pe fond - efectuarea plații.
Precizează din nou, că cererea în anulare pe care a promovat-o, bazata pe excepția autorității de lucru judecat, a fost timbrată corespunzător cu 100 lei, dar daca instanța de judecata ar fi precizat concret că trebuie să achite o diferența de taxa de timbru de 100 lei, s-ar fi confirmat dispozițiilor instanței de judecata indiferent de aprecierile sale, așa cum procedează de fiecare data.
Tribunalul Comercial C., însă, fără a da o dispoziție neîndoielnica în privința completării taxei de timbru, admite excepția ridicata din oficiu, a nelegalei timbrări a cererii în anulare pe care a formulat-o, fapt ce conduce la menținerea sentinței civile nr. 2626/2013, prin care instanța a pronunța o hotărâre nelegală și netemeinică.
Analizând sentințele atacate prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Starea de fapt circumscrisă hotărârilor judecătorești contradictorii, expusă pe larg în cererea de revizuire, nu este contestată în cauză de intimată și din verificările efectuate în această fază procesuală se vădește a fi fondată.
Din această perspectivă, Curtea reține că intimata a formulat pe rolul a două tribunale diferite două cereri identice având ca obiect emiterea ordonanței de plată.
Prima cerere rezolvată de Tribunalul C. s-a materializat prin încheierea civilă nr._ din 5 august 2013 pronunțată în dos nr._, definitivă la data de 5 august 2013.
Ulterior, o cerere identică a fost examinată prin sentința civilă nr. 2626 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dos. nr._ sentință rămasă definitivă la data de 14 aprilie 2014 prin efectul sentinței civile nr. 237 din 14 aprilie 2014 pronunțată de același tribunal în dos nr._/117/2013.
Este evident că aceste din urmă hotărâri pronunțate de Tribunalul Specializat C. sunt potrivnice primeia pronunțată de Tribunalul C.. Și este așa, deoarece prin prima hotărâre s-a dispus închiderea dosarului deoarece s-a constatat că debitul ce urma să fie urmărit silit prin emiterea ordonanței de plată a fost încasat de creditorul intimat conform extrasului de cont anexat la dosar sens în care instanța a făcut uz de prevederile art. 1019 alin. 1 din codul de procedură civilă și a dispus închiderea dosarului iar pentru penalități s-a reținut că creditoarea intimată a renunțat la judecata cererii.
În cea de a doua cerere, Tribunalul Specializat a admis cererea de ordonanță de plată purtând asupra sumei ce constituie debitul principal constatat a fi încasat de creditoare și pentru penalități pentru care s-a constatat renunțarea la judecată iar cererea în anulare a acestei sentințe a fost anulată ca netimbrată.
2. Conform art. 509 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Constatându-se că sentința nr. 237 din data de 14.04.2014 a Tribunalului Specializat C. precum și sentința nr. 2626 din 14 octombrie 2013 a aceleiași instanțe încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv a încheierii civile nr._ din 5 august 2013 pronunțată în dos nr._, Curtea urmează ca în temeiul art. 513 rap. la art. 509 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. să admită cererea de revizuire și ca o consecință va anula sentința nr. 237 din data de 14.04.2014 a Tribunalului Specializat C. precum și sentința nr. 2626 din 14 octombrie 2013 a aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Încuviințează cererea de revizuire formulată de C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE S.A. BUCUREȘTI - SUCURSALA REGIONALĂ CF C. (F. SUCURSALA CREIR CF C.).
Anulează sentința nr. 237 din data de 14.04.2014 a Tribunalului Specializat C. precum și sentința nr. 2626 din 14 octombrie 2013 a aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 23 octombrie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. U. M. S.
GREFIER,
I. C.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./27.10.2014
Jud.fond. F.I.M./C.C.
| ← Nulitate act juridic. Hotărâre din 04-11-2014, Curtea de Apel... | Restabilirea echilibrului contractual. Decizia nr. 367/2014.... → |
|---|
