Cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5. Hotărâre din 05-12-2014, Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 05-12-2014 în dosarul nr. 7577/100/2013/a8
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 725/2014
Ședința publică de la 05 Decembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. B.
Judecător S. Al H.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de M. N. DE ISTORIE A TRANSILVANIEI împotriva sentinței civile nr. 3024 din 03.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimat ., intimat C. I. DE INSOLVENȚĂ N. S. P., având ca obiect cererea debitorului - L85/2006 art.27 alin.5 cerere repunere in termenul de creanță și declarare creanță.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. F. în reprezentarea intereselor lichidatorului judiciar CII N. S. P., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul este declarat în termen legal, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează faptul că în prezenta cauză s-a derulat procedura de regularizare a cererii de apel prevăzută de art.200, art.201 din NCPC coroborat cu art. XV din Legea nr. 4/2013, în cadrul căreia s-a formulat întâmpinare de către lichidatorul judiciar al debitoarei la data de 30 septembrie 2014 și răspuns la întâmpinare la data de 31 octombrie 2014.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 131C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului apel, în temeiul dispozițiilor art. 96 pct. 2 C.pr.civ. și dispozițiile art.8 din legea insolvenței, forma în vigoare la data deschiderii procedurii.
Se comunică un exemplar din răspunsul la întâmpinare cu reprezentanta lichidatorului judiciar, care depune la dosar două decizii de practică judiciară, învederând instanței că nu are alte cereri de formulat.
Luând act de poziția procesuală a părții, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta lichidatorului judiciar solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. În mod corect a fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a creanței, întrucât apelanta nu a probat elementele care să justifice admiterea acesteia.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3024 din 03.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș s-a respins cererea de repunere în termen formulată de creditoarea M. Național de Istorie a Transilvaniei în contradictoriu cu intimatul C.I.I. N. S. P., în calitate de administrator judiciar al debitoarei ..
S-a respins ca tardivă cererea de admitere a creanței asupra averii debitoarei formulată de creditoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.185 Cod procedură civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.
Conform art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 85/2006, citarea părților precum și comunicarea oricărui alt act de procedură se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol „Prin excepție de la prevederile alin. 1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin.1 lit. c, procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați în actele contabile, predate de către administratorii statutari ai debitoarei, ipoteză în care, potrivit alin. 3 art. 7 din Legea nr. 85/2006, procedura notificării va fi considerată îndeplinită dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
Nu are relevanță juridică că cel care a formulat contestația nu a fost notificat potrivit dispozițiile 61 din Legea nr. 85/2006; astfel, de vreme ce nu s-a putut identifica creditoarea în documentele societății este evident că nu putea fi citată sau notificată. Aceasta, de vreme ce a contractat cu o societate comercială avea obligația de a-și urmări creanța, cu atât mai mult cu cât scadența a intervenit la data de 5.11.2013 (f.12), iar cu minime demersuri contestatoarea putea să constate că debitoarea era în insolvență.
În această situație, repunerea în termenul de declarare a creanțelor pentru înlăturarea sancțiunii decăderii poate fi dispusă doar în condițiile art. 186 Cod procedură civilă, prin dovedirea incidenței unor motive temeinic justificate care au împiedicat-o pe creditoare să respecte termenul comunicat prin notificare în BPI.
În speță, creditoarea nu a făcut dovada existenței atari motive, care să o fi pus în imposibilitatea obiectivă de a-și declara creanța.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditorul M. NAȚIONAL DE ISTORIE A TRANSILVANIEI solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea sentinței în sensul repunerii în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței față de debitoarea . și a înscrierii în tabelul definitiv.
În motivarea apelului creditorul a arătat următoarele:
Prin Sentința Civilă nr, 3024, pronunțată de Tribunalul Maramureș - Secția a II-a Civilă, în ședința publică din 03.07.2014, s-a respins cererea de repunere în termen formulată de M. Național de Istorie a Transilvaniei în contradictoriu cu intimatul C.I.I. N. S. P., în calitate de administrator judiciar al debitoarei ., și a fost respinsă, ca tardivă, cererea de admitere a creanței în sumă de 89.870 lei, față de debitoarea sus menționată.
Pe parcursul derulării Contractului de Săpătură Arheologică de Salvare nr. 1205/2011 și a Actului Adițional nr. 1 din 08.11.2011, încheiat de instituția creditoare, în calitate de executant, cu ., în calitate de beneficiar, contract care avea ca obiect realizarea unei săpături arheologice de salvare pe terenul aflat în Cluj-N., ., teren aflat în proprietatea Ministerului Educației, Cercetării .Tineretului și Sportului, dat în administrarea Inspectoratului Școlar Județean Cluj și Clubului Sportiv Școlar" Viitorul", pe care urma să fie construit un complex cu profil școlar -sportiv de către firma ., colaborarea dintre creditor și reprezentantul firmei - dl. C. C., directorul societății, a fost bună, iar când au început discuțiile privind plata lucrărilor executate de creditor, i-a promis că le va achita, amânând însă acest lucru de mai multe ori, fără să îi aducă la cunoștință faptul că este în Incapacitate de plată.
Consideră că rolul instanței este și acela de a aprecia, de la caz la caz, cererile de repunere în termen și de declarare a creanței, când din motive obiective, nu s-au depus în termen cererile. Fiind instituție publică, care în baza unui contract de execuție, a prestat lucrări, s-au născut drepturi și obligații pe care numai creditorul le-a respectat, iar beneficiarul acestor lucrări, care inițial a fost de bună credință, s-a dovedit că nu și-a respectat obligațiile, iar instituția creditoare este pusă în situația de a nu mai putea recupera debitul cu care . figurează în evidențele sale contabile.
Neînscrierea creditorului pe tabelul creditorilor consideră că nu poate fi pusă în sarcina acestuia, atâta vreme cât, reprezentantul firmei, a promis conducerii instituției că va achita contravaloarea lucrărilor executate imediat ce-i va primi, lucru care, din nefericire, nu s-a întâmplat.
Apreciază că sunt incidente prevederile art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, în sensul că judecătorul sindic poate hotărî o majorare- prelungire - a termenelor prevăzute, față de motivele invocate în cererile de repunere în termen și să se pronunțe, favorabil, asupra acestei posibilități.
Fiind vorba despre o procedură colectivă și văzând scopul procedurii, printre principiile vizate de legiuitor se numără și oferirea de tratament corect și echitabil. Ori echitabil ar fi ca și creanța creditorului reprezentând contravaloarea lucrărilor executate, să poată fi înscrisă pe tabelul creditorilor.
Faptul că prima instanță i-a respins cererile, pe motiv că a decăzut din drepturi ,prin nerespectarea termenelor, nu face decât să amplifice senzația că debitoarea, prin reprezentantul său, n-a făcut altceva decât să păcălească instituția creditoare. Sigur, faptul că debitoarea a intrat în insolvență, este regretabil, dar din toată acțiunea sau inacțiunea sa rezultă că până la urmă a dovedit rea -credință față de creditor, iar conjunctura în care a aflat despre declanșarea procedurii de insolvență nu i-a fost de nici un folos Ia înscrierea pe tabelul creditorilor.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea civilă nr. 6283 din 5 noiembrie 2013 pronunțată de către judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Maramureș în dosarul nr._ 13 s-a deschis procedura generală de insolvență împotriva debitoarei . Sighetu Marmației fiind numit administrator judiciar C. I. de Insolvență N. S. Palul.
Prin sentința de mai sus s-a stabilit termenul limită pentru înregistrarea creanțelor la data de 20.12.2013, iar notificarea prevăzută de art. 61 a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență nr._ din 12.11 2013.
Cererea creditoarei de înscriere a creanței a fost depusă la poștă la data de 28.04.2014, fiind formulată și o cerere de repunere în termen.
Prin sentința atacată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de formulare a declarației de creanță și ca tardivă, cererea de înscriere în tabel, statuări ce fac obiectul criticilor din prezentul apel.
Procedând la analiza lor, Curtea reține că potrivit art. 7 alin.1 din Legea nr. 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar potrivit alin.3 a aceluiași articol, prin excepție de la prevederile alin.1 se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin.1 lit.c, procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Din textele legale mai sus citate, rezultă fără echivoc, așa cum corect a indicat și tribunalul, că atât citarea, cât și comunicarea actelor de procedură în procedura insolvenței, se realizează prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar în ceea ce privește procedura notificării deschiderii procedurii, aceasta se realizează și potrivit Codului de procedură civilă, astfel cum prevede art. 61 din Legea nr. 85/2006, cu o singură excepție, aceea în care creditorii nu au putut fi identificați, ipoteză în care, potrivit alin.3 al art.7 procedura notificării, va fi considerată îndeplinită, dacă a fost publicată în Buletinul procedurilor de insolvență.
În acest sens, nu s-a contestat că dupa desemnarea practicianului în insovență, acesta a notificat deschiderea procedurii de faliment a debitoarei prin toate modalitățile prevăzute de lege, respectiv Publicare in Buletinul Procedurilor de Insolvență, . larga circulație si conform Codului de procedura civila pentru creditorii înscriși în lista depusă de debitoare, iar apelanta nu figura pe aceasta.
Clarificate fiind aspectele legate de disp. art.7 din Legea nr.85/2006, în cauză se mai pune problema incidenței dispozițiilor art. 76 din lege coroborate cu dispozițiile art.186 C.pr.civ.
Faptul că termenul de depunere a cererii de admitere a creanței este un termen de decădere, iar nu unul de recomandare, așa cum pare să sugereze apelanta, rezultă cu evidență din dispozițiile art.76, potrivit cărora creditorul care depune cererea de admitere a creanței peste termenul legal este decăzut din dreptul de a-și mai realiza creanța în cadrul procedurii insolvenței.
Rezultă astfel că sancțiunea aplicabilă în ipoteza expusă este decăderea, împrejurare față de care, dispozițiile art.186 C.pr.civ. sunt pe deplin aplicabile.
Într-o altfel de interpretare, respectiv cu excluderea incidenței celor două texte de lege (art.76 din Legea nr.85/2006 și art.186 C.pr.civ.), orice creditor ar fi îndreptățit la depunerea unei cereri de admitere a creanței, pe tot parcursul procedurii și aceasta, împotriva tuturor regulilor și termenelor reglementate de legea privind procedura insolvenței tocmai pentru asigurarea unui cadru riguros în vederea accelerării desfășurării procedurii.
În acest context, cererea de repunere în termen și declarația de creanță a creditoarei, deși de principiu astfel de cereri sunt admisibile, în lipsa oricăror probe care să facă dovada că partea a fost împiedicată să-și exercite dreptul său datorită unor motive temeinic justificate, ipoteză în care actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, apar ca fiind neîntemeiată, respectiv, tardivă.
Sub acest aspect, alegațiile referitoare la reaua-credință a fostului administrator statutar, care a asigurat creditoarea că va achita creanța, nu sunt de natură să conducă la admiterea cererilor, neputând fi considerate ca fiind motive temeinic justiticate și care au împiedicat creditoarea să-și exercite drepturile, prin raportare la legislația specială incidentă în această materie.
Așadar, așa cum s-a arătat și în cele ce preced, sancțiunea expres prevăzută de lege pentru depunerea declarațiilor de creanță peste termen, este aceea a decăderii, iar raportat la posibilitatea părții de a solicita repunerea în termen, cu consecința dovedirii prin orice mijloc de probă a unui motiv temeinic care l-a împiedicat să-și exercite dreptul, în condițiile prev. de art.186 C.pr.civ., Curtea apreciază că liberul acces la justiție al creditorului în speță nu este încălcat. Împrejurarea că creditorul nu a propus nici un fel de probe în sensul arătat, nu poate conduce la concluzia că i s-a negat în substanță acest drept.
Astfel, pasivitatea creditoarei, care nu a efectuat minime diligențe pentru a identifica care este situația reală a debitoarei, deși avea la dispoziție toate pârghiile în acest sens, dată fiind și perioada pe care s-au derulat relațiile contractuale (2011-2012), nu poate fi imputată organelor care administrează procedura insolvenței și, mai ales, nu poate fi invocată pentru a sprijini apărarea apelantei, în calitate de parte în contractul de săpătură arheologică.
Față de considerentele de fapt și de drept reținute, în mod corect a fost reținută incidența disp. art. 76 alin.1 coroborat cu art. 3 pct. 7 din Legea nr. 85/2006, art. 186 C.pr.civ., constatându-se că termenul stabilit pentru depunerea declarațiilor de creanță este unul de decădere, justificat de necesitatea respectării principiului celerității și al asanării, cu rapiditate, a mediului de afaceri, iar motivele invocate în justificarea cererii de repunere în termen nu sunt de natură să ducă la admiterea acesteia, apelul impunându-se a fi respins, în acord cu prev. art. 480 alin. 1 C.pr.civ.
Aceasta întrucât, dată fiind soluția dată cu privire la cererea de repunere în termen, se impune a fi păstrată și cea de respingere ca tardivă a declarației de creanță. Totodată, este neavenită invocarea de către apelantă a prev. art. 62 alin. 2 din LPI, care se referă la o situație generalizată, iar nu specifică, care ar putea justifica o atare măsură., pentru motive temeinice, care nu au fost invocate în cauză, anterior expirării termenelor stabilite prin sentința de deschidere a procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de M. N. DE ISTORIE A TRANSILVANIEI cu sediul în Cluj - N., .. 2, reprezentat prin Manager - dr. C. C., împotriva sentinței civile nr. 3024 din 03.07.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, pe care o păstrează în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 5.12.2014.
Președinte, M. B. | Judecător, S. Al H. | |
Grefier, A. B. |
Red.M.B./dact.L.C.C.
5 ex./17.12.2014
Jud.fond: S. A.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 6866/2014. Curtea de Apel CLUJ | Contestaţie. Decizia nr. 188/2014. Curtea de Apel CLUJ → |
|---|
