Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2014 pronunțată de Curtea de Apel CLUJ la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 958/1285/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIE CIVILĂ NR.697/2014
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: P. D.
GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI P. OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. împotriva sentinței civile nr.323 din 07.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata . curator special AV. M. G. D., având ca obiect dizolvare societate (registrul comerțului).
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 18 noiembrie 2014, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA,
P. sentința civilă nr. 323 din 07.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISRULUI COMERȚULUI, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., J_
S-a dispus dizolvarea pârâtei în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990.
S-a dispus comunicarea hotărârii cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C., și publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.
A fost obligat reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI la plata onorariului definitiv în cuantum de 300 lei în favoarea curatorului M. G. D..
În considerente se reține că prin cererea de reexaminare, înregistrată pe rolul acestui tribunal la 23.08.2013, OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI reprezentat prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta S.C. C. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în acord cu dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, dizolvarea S.C. C. SA.
Reclamantul a arătat că din evidențele registrului comerțului ținut de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., rezultă că S.C. C. SA nu are organe statutare. Conform prevederilor art. 21 lit. b) coroborat cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, obligația de actualizare a datelor cu privire la administratorul/administratorii societății și condițiile pe care acesta/aceștia trebuie să le îndeplinească, sunt cunoscute de către societate încă de la înființare. Cu toate acestea S.C. a rămas în pasivitate, reprezentanții acesteia neefectuând demersurile necesare la oficiul registrului comerțului, astfel încât, în momentul de față, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., este nevoit să solicite dizolvarea potrivit prevederilor art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările.
Oficiul registrului comerțului este instituția publică care, în condițiile Legii nr.26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a ține registrul comerțului. P. urmare, instituția însărcinată cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal îndeplinirea unui interes public, și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, prin publicitatea acestora, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial. In acest context, legiuitorul a conferit Oficiului Național al Registrului Comerțului, alături de oricare persoană care dovedește un interes, calitatea procesuală pentru a cere pronunțarea dizolvării societății comerciale în cazul în care aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile legale menționate. Astfel, art. 237 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispune: „la cererea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni.
Reclamantul a mai arătat că importanța actualizării datelor privind administratorul rezidă din însăși finalitatea sa, respectiv aceea ca societatea să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege, nu doar în momentul înființării ci și pe toată durata de funcționare acesteia. Totodată, reclamantul a mai arătat faptul că obligativitatea publicării numirii, încetării funcției, precum și identitatea, este o condiție esențială și în conformitate cu legislația Uniunii Europene în materie, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere -„Dreptul societăților comerciale", pe care statul român s-a angajat să îl respecte. în acest sens, art. 2 alin. (1) lit. d) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009, prevede că statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile menționate la articolul 1 să vizeze cel puțin următoarele acte și informații: d) numirea, încetarea funcției, precum și identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membri ai unui astfel de organ: au competența de a angaja societatea față de terți și de a o reprezenta în justiție măsurile de publicitate trebuie să precizeze dacă persoanele care au competența de a angaja societatea pot face acest lucru individual sau trebuie să acționeze împreună; participă la administrarea, supravegherea și controlul societății. Reclamantul a mai arătat că în cazul în care S.C. C. SA va solicita înregistrarea mențiunii privind administratorul/administratorii societății și aceasta este admisă de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C., până la dezbaterea fondului pricinii, consideră că acțiunea sa va rămâne fără obiect.
P. notele scrise depuse la dosar, pârâta . av. M. G. D., in calitate de curator special desemnat a solicitat instanței respingerea acțiunii formulate de către reclamanta O.N.R.C. prin O.R.C C. ca nefondata si nedovedita și obligarea reclamantei la plata onorariului curatorului special desemnat in cauza.
În motivare, pârâta a arătat că prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Comercial C., O.N.R.C prin O.R.C C. a solicitat dizolvarea S.C. C. S.A, motivat prin aceea ca nu are organe statutare, in drept fiind invocate dispozițiile art. 237 alin 1 lit a din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicata. In motivarea acțiunii reclamanta învederează rolul O.R.C privind păstrarea registrului comerțului, dreptul acestuia conferit de lege de a solicita dizolvarea societății, solicitând in probatiune incuviintarea probei cu inscrisuri constând in extrase din datele înregistrate in registrul comerțului. Astfel in extrasul de registru depus in probatiune sub nr._/14.08.2013 se arata ca mandatul administratorilor si a cenzorilor societății parate a expirat la data de 22.11.2010 fara a depune insa vreun act in susținerea acestei date. S-a mai depus un certificate de înregistrare mențiuni, o încheiere de ședința din 07.12.2007 prin care s a admis cererea formulate de administratorul Babos C. I. si s-a dispus înscrierea in registrul comerțului a mențiunii privind schimbarea sediului si prelungirea mandatului administratorilor si a cenzorilor, precum si o copie după hotărârea A. din 15.05.2007, hotărâre in care se arata ca prelungirea mandatului administratorilor se face cu o perioada de 2 ani de la 15.05._09, iar cenzorii se numesc pe o perioada de 3 ani.
In consecința, in opinia pârâtei, aceste acte conțin date contradictorii, din care nu rezulta fara putința de tăgada faptul ca societatea n-are organe statutare si nici datele exacte si reale de expirare a mandatelor administratorilor si cenzorilor.
Mai mult, prin notele de ședința depuse la dosarul cauzei la data de 18.10.2013 de către reclamanta, s-a solicitat dizolvarea societății, insa de aceasta data motivat de faptul ca societatea nu are sediu social, in temeiul dispozițiilor art. 237 alin 1 lit. c din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicata. Totodată s-a depus in probatiune certificatul constatator nr._/17.10.2013 din care insa reiese ca sediul social are o durata nelimitata in baza contractului de inchiriere nr. 105 din data de 01.06.2007. Ca atare nu poate fi vorba de lipsa a sediului social a societății. La dosarul cauzei nu a fost depus de către reclamanta vreun contract de inchiriere pe durata determinată a cărui valabilitate sa fi expirat pentru a concluziona ca societatea nu are sediu social sau vreun act de reziliere a contractului de inchiriere, in condițiile in care societatea la momentul infiintararii a avut un sediu social in temeiul unui contract de inchiriere pe durata nedeterminata.
Pârâta a mai arătat că este adevărat ca în cazul in care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni, precum si cand sediul societății nu este cunoscut, tribunalul poate pronunța dizolvarea societății, deoarece orice societate funcționează prin intermediul organelor sala: adunarea generala, administratori si organe de control, ori daca ele nu mai exista din diverse motive, activitatea nu mai poate fi exercitata, insa aceste aspecte nu rezulta clar din acțiunea reclamantei sau din actele depuse in probatiune. La dosarul cauzei nu a fost depus nici contractul de inchiriere privind spațiul ce constituie sediul social, nici vreun statut al societății. In opinia pârâtei, cele susținute de reclamanta in acțiune si-n notele de ședința depuse la dosarul cauzei sunt contradictorii si nedovedite, impunandu-se in principal respingerea acțiunii formulate împotriva S.C. C. S.A., susținuta pasivitate a societății putând avea varii motive, insa nu neapărat lipsa de activitate a acesteia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținuturmătoarele:
Conform prevederilor art. 237 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990, „la cererea oricărei persoane interesate, precum si a Oficiului Național al Registrului Comerțului, tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății” în cazul în care „societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni”.
Din extrasul din Registrul Comerțului emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. rezultă că pârâta nu mai are organe statutare, mandatul administratorului acesteia fiind expirat din 28.07.2010, iar mandatul directorului executiv al acesteia fiind expirat din 03.03.2010. Totodată, și din hotărâreaAGOA nr. 3/15.05.2007 a societății pârâte, depuse în copie la dosar, rezultă că mandatul membrilor consiliului de administrație al pârâtei a expirat la 30.04.2009.
În consecință, tribunalul a constatat că pârâta se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990, impunându-se așadar admiterea acțiunii. În acest sens, tribunalul a reținut că nu prezintă relevanță faptul că prin notele scrise depuse la dosar la 18.10.2013, reclamantul a făcut referire la dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, câtă vreme acesta nu și-a modificat sau precizat cererea de chemare în judecată, cauza acțiunii fiind cea stabilită prin cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele arătate, în baza dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990, ale cărui condiții le constată îndeplinite, tribunalul a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.A., și a dispus dizolvarea pârâtei, precum și, în baza art. 237 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, comunicarea hotărârii cu Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. și cu Direcția Generală a Finanțelor Publice C., și publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, urmând ca la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești de dizolvare, pârâta să intre in lichidare, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990, în acest sens fiind dispozițiile art. 237 alin. 5 din același act normativ.
În temeiul art. 58 Cod proc.civ., raportat la munca depusă de curator, a stabilit onorariu definitiv pentru curator M. G. D. în sumă de 300 lei. În baza dispozițiilor art. 58 Cod proc.civ. raportat la art. 48 din O.U.G. nr. 80/2013, reținând că dată fiind dispunerea dizolvării pârâtei există riscul ca din averea acesteia să nu poată fi plătit curatorul numit pentru aceasta, iar obligarea avocatului de a presta o muncă ce în concret nu ar fi remunerată în mod efectiv ar contraveni dispozițiilor art. 4 privind interzicerea muncii forțate din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și prevederilor art. 42 din Constituția României, și totodată, a apreciat că onorariul definitiv al curatorului debitoarei se impune a fi avansat de către reclamant, acesta având posibilitatea de a solicita restituirea acestuia de către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată conform prevederilor art. 48 alin. 2 și 3 din O.U.G. nr. 80/2013, tribunalul a obligat reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI la plata onorariului definitiv în cuantum de 300 lei în favoarea curatorului M. G. D..
Împotriva sentinței a declarat apel Oficiul Național al Registrului Comerțului, solicitând modificarea în parte a sentinței pronunțate, în sensul anulării obligației stabilite în sarcina apelantului de a plăti suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli, reprezentând onorariu curator.
În motivarea apelului se arată că prin sentința civilă nr. nr.323/07.02.2014, instanța a admis cererea formulată de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., a dispus dizolvarea societății C. SA cu număr de ordine în registrul comerțului J_ și a obligat apelantul la plata onorariului curatorului în cuantum de 200 lei.
In raport cu obiectul cauzei solicită instanței modificarea în parte a sentinței pronunțate, în sensul anulării obligației stabilite în sarcina apelantului de a plăti suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli, reprezentând onorariu curator.
P. cererea de chemare în judecată formulată de Oficiul Național al Registrului Comerțul prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C., în contradictoriu cu pârâta C. SA, s-a solicitat dizolvarea acestei societăți, în temeiul art. 237 alin. (1) lit a) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu completările și modificările ulterioare.
Astfel, prin sentința civilă nr. 323/07.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. a fost admisă cererea formulată de Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribjjnalul C. și s-a dispus dizolvarea C. SA.
P. aceeași sentință s-a hotărât de către instanță remunerarea de către apelant a curatorului special M. G. D..
Oficiul registrului comerțului este instituția publică, care, în condițiile Legii nr.26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a ține registrul comerțului.
P. urmare, instituția însărcinată cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal îndeplinirea unui interes public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Importanța actualizării datelor cu privire la administratorul/administratorii societății și condițiile pe care acesta/aceștia trebuie să le îndeplinească rezidă din însăși finalitatea sa, respectiv aceea ca societatea să îndeplinească toate condițiile prevăzute de lege, nu doar în momentul înființării, ci și pe toată durata de funcționare acesteia.
Obligativitatea actualizării datelor cu privire la administratorul/administratorii societății și condițiile pe care acesta/aceștia trebuie să le îndeplinească este o condiție esențială și în conformitate cu legislația Uniunii Europene în materie, parte integrantă a acquis-ului comunitar corespunzător Capitolului 5 de negociere -„Dreptul societăților comerciale", pe care statul român s-a angajat să îl respecte. în acest sens, art. 2 alin. (1) lit. g) din Directiva 2009/101/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 septembrie 2009, prevede: „ (1) Statele membre adoptă măsurile necesare pentru ca publicitatea obligatorie privind societățile menționate la articolul 1 să vizeze cel puțin următoarele acte și informații: [...] (d) numirea, încetarea funcției, precum și identitatea persoanelor care, în calitate de organ constituit în temeiul legii sau ca membrii ai unui astfel de organ au competența de a angaja societatea față de terți și de a o reprezenta în justiție, măsurile de publicitate trebuie să precizeze dacă persoanele care au competența de a angaja societatea pot face acest lucru individual sau trebuie să acționeze împreună, participă la administrarea supravegherea sau controlul societății.
Neîndeplinirea acestor obligații dă posibilitatea oricărei persoane interesate, inclusiv Oficiului Național al Registrului Comerțului de a promova acțiuni în instanță în vederea dizolvării acestor societăți.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 172 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii), "Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile pentru dizolvarea societăților comerciale și a grupurilor de interes economic, formulate de Oficiul Național al Registrului Comerțului".
De altfel, această scutire este reiterată și în noul act normativ care reglementează taxele judiciare de timbru, respectiv la art. 29 alin. (3) din Ordonanță de urgentă nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele de timbru.
Așadar, acțiunile formulate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului împotriva societăților care nu-și îndeplinesc obligațiile legale nu sunt supuse taxei de timbru și prin urmare unei obligații care ar rezulta din promovarea unor astfel de acțiuni, instituția nefăcând al decât să respecte dispozițiile legale.
La aceeași interpretare conduc și dispozițiile art. 237 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 privind societățile, cu modificările și completările ulterioare, privind efectuarea publicității legale a hotararilor de dizolvare pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta având însă posibilitatea de a se îndrepta împotriva societății, posibilitate care, în cazul numirii curatorului dispusă de instanță, nu era prevăzută în normele legale incidente, această obligație generând cheltuieli la bugetul de stat care nu au fost avute în vedere la elaborarea textului art. 237, anterior invocat.
Potrivit dispozițiilor art. 167 alin.3 coroborat cu art.58 din codul de procedură civilă "Odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator dintre avocații baroului, potrivit art. 58, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului".
Astfel, consideră că, în condițiile în care societatea nu și-a îndeplinit obligația de a actualiza datele privind administrator/administratori societății la data la care a fost introdusă cererea de chemare în judecată, apelantul nu a făcut decât să îndeplinească un interes public în vederea menținerii unui mediu de afaceri „curat", iar împrejurarea că societatea nu a fost dizolvată impune ca plata remunerației curatorului numit de instanță să cadă în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite, respectiv ale societății C. SA.
Nici în considerentele sentinței civile nr. 323/07.02.2014 nu se regăsește temeiul legal în baza căruia apelantul este obligată la plata sumei de 300 de lei onorariu curator.
De altfel, Curtea de Apel București, prin hotărârea civilă nr.283/19.09.2013, pronunțată în cauza ce a format obiectul dosarului_, a înlăturat din cuprinsul sentinței pronunțate pe fondul cauzei obligarea apelantului la plata onorariului curatorului special.
Având în vedere cele de mai sus solicită admiterea apelului și, pe cale consecință, anularea obligației de plată a sumei de 300 de lei, reprezentând onorariu curator stabil sarcina apelantului.
Examinând apelul, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cererea de dizolvare întemeiată pe dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. a) din Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările si completările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 21 lit. a) coroborat cu art. 22 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, profesioniștii au obligația de actualizare a datelor cu privire la administratorul/administratorii societății și condițiile pe care acesta/aceștia trebuie să le îndeplinească, sunt cunoscute de către societate încă de la înființare.
Așadar, legiuitorul a stabilit în sarcina apelantului promovarea unor astfel de acțiuni în vederea îndeplinirii unui interes public, motiv pentru care s-a și prevăzut în art. 261 alin. 2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările si completările ulterioare, faptul că "Cererile introduse de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru §i nici timbrului judiciar".
Art. 58 alin. (4) din Codul de Procedură Civilă prevede că "Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanță, prin încheiere, stabilindu-se totodată și modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată."
De altfel, modalitatea de remunerație a curatorului și în sarcina cui cade această obligație a fost prevăzută în art. 48 și art. 49 din Ordonanță de urgență nr. 80 din 26 iunie 2013 privind taxele judiciari de timbru, intrată în vigoare după formularea cererii de chemare în judecată.
Astfel, potrivit art. 48 din ordonanța precizată: "(l)Avansarea remunerației curatorului special numit de instanță în condițiile art. 58 și 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. (2) Instanța poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (A) din Codul de procedură civilă ca avansarea remunerației curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. (3)Sumele avansate cu titlu de remunerație a curatorului special se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul".
Instanța a numit curator special deoarece societatea nu a avut administrator/administratori care să poată îndeplini formalitățile de publicitate, în vederea reprezentării intereselor pârâtului la dezbateri.
Art. 49 din Ordonanța de Ordonanță de urgență nr. 80/ 2013 prevede că: „în mod excepțional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare și dacă nici nu sunt îndeplinite comițiile pentru a proceda potrivit alin. (2), instanța va încuviința avansarea remunerației cuvenite curatorului special din bugetul statului. Sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remunerație pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul. (2)Obligația de plată a cheltuielilor judiciare către stat constituie creanță fiscală. Dispozitivul hotărârii, cuprinzând obligația de plată către stat a sumelor avansate din bugetul statului, constituie titlu executoriu și se comunică de îndată organelor competente. Articolul 46 este aplicabil. (3)Dacă partea ocrotită prin numirea curatorului a pierdut procesul și este lipsită de venituri sau face parte dintr-o categorie pentru care legea prevede acordarea asistenței juridice gratuite, sumele avansate din bugetul statului rămân în sarcina acestuia."
Atâta timp cât legiuitorul a considerat că autoritatea preocupată cu ținerea registrului comerțului nu trebuie să avanseze vreo sumă cu titlu de taxă judiciară de timbru pentru formularea cererilor de dizolvare, este greu de acceptat că același legiuitor ar fi urmărit să permită alte cheltuieli generate de judecarea respectivei cereri.
Pentru considerentele mai sus arătate, în baza art. 480 (1) C. proc. civ., curtea va admite apelul declarat de apelanta OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI P. OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. împotriva sentinței civile nr.323 pronunțată la data de 7.02.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o va schimba în parte, în sensul că, va înlătura obligarea reclamantei apelante de la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI P. OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. împotriva sentinței civile nr.323 pronunțată la data de 7.02.2014 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o schimbă în parte, în sensul că, înlătură obligarea reclamantei apelante de la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. I. D. P. L. F.
Red. D.P. dact. GC
4 ex/9.12.2014
Jud.primă instanță: L.V.G.
| ← Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr.... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 344/2014. Curtea de... → |
|---|
