Pretenţii. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 2140/118/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 601
Ședința publică din data de 10 decembrie 2014
Completul compus din:
Președinte - A. G.
Judecător - E. C. G.
Grefier – A. A.
S-a luat în examinare apelul privind litigii cu profesioniștii promovat de apelanta reclamantă ., cu sediul în C., ..95, corp C 1-2 birou, județ C. și sediul procesual ales în C., ., .>Sentinței civile nr.1076/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. V. INSURANCE GROUP SA, cu sediul în București, .. 1, ..3, Biroul A3, sector 5, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 3 decembrie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
Curtea pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii, potrivit dispozițiilor art. 156 alin 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 10 decembrie 2014, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA :
Asupra apelului civil de față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14.02.2013 (data poștei) și înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._, reclamanta . C. a solicitat obligarea pârâtei O. V. Insurance Group SA la plata sumei de 620.392,5 cu titlu de despăgubiri ce rezultă din polița de asigurare . nr._, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În esență, reclamanta a arătat că în anul agricol 2012 a încheiat cu societatea pârâtă o poliță de asigurare pentru culturi înființare de grâu și orz. Aceste culturi au fost înființate în toamna anului 2011 pe o suprafață de 654 ha, urmând ca recoltarea produselor agricole să aibă loc în vara anului agricol 2012, respectiv până la data de 15.07.2012 pentru cultura de orz și până la data de 25.07.2012 pentru cultura de grâu.
Datorită condițiilor climaterice și a înghețului târziu de primăvară, așa cum rezultă atât din actele ce emană de la asigurător, cât și din actele emise de Primăriile C., Hamcearca și H., localități unde sunt situate culturile asigurate, acestea au fost compromise în totalitate, aflându-se astfel sub incidența clauzelor asiguratoare.
Ori, polița în cauză a asigurat-o pe reclamantă în cazul înghețului târziu de primăvară începând cu data de 11.04.2012. După cum rezultă din raportul inspecției de risc pe care societatea asigurătoare l-a efectuat în data de 06.04.2012, starea culturilor în discuție era bună, angajații societății asigurătoare menționând la concluzii că se mențin în asigurare culturile respective. Ulterior, această situație s-a schimbat radical, astfel cum rezultă din următorul raport de inspecție de risc efectuat la data de 03.05.2012, unde se consemnează la situația culturilor asigurate și se recomandă a fi întoarse.
De asemenea, atât primăriile localităților respective, cât și Direcția pentru Agricultură au eliberat acte doveditoare din care reiese că înghețul a avut loc și dauna adusă culturii a fost de 100%.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 381/2002.
Prin Sentința civilă nr.1076 din 26 martie 2014 Tribunalul C. a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că părțile sunt legate convențional prin polița de asigurare . nr._/07.02.2012, obiectul contractului fiind asigurarea culturilor agricole de grâu consum și orz consum, prin despăgubirea în caz de daună a cheltuielilor efectuate până la momentul daunei, culturi situate în localitățile H. și Hamcearca din județul Tulcea.
Culturile agricole preluate în asigurare pe perioada de valabilitate a poliței, respectiv 07.02.2012 – 25.07.2012 au fost: grâu în suprafață de 199 ha și orz în suprafață de 455 ha, iar ca dată a începerii răspunderii pentru înghețul târziu de primăvară data de 11.04.2012.
S-a apreciat de instanță că probatoriul administrat de reclamantă nu are concludență în cauză și astfel că nu i se poate conferi valoare probatorie.
Astfel, în concret, asigurata reclamantă a avizat dauna ca fiind produsă de înghețul târziu de primăvară prin avizul de daune nr. 1/23.04.2012, înscris emanat de la aceasta din urmă și căruia nu i se poate da prevalență, întrucât potrivit raportului de risc privind starea de vegetație a culturilor agricole asigurate încheiat la data de 06.04.2012, respectiv 03.05.2012, pentru cultura de orz se menționează că aceasta nu are densitate datorită înghețului din timpul iernii, înscrisuri semnate fără obiecțiuni de către reclamantă.
De asemenea, faptul că dauna nu a fost produsă de înghețul târziu de primăvară, așa cum a avizat-o reclamanta, este confirmată și de adresa nr.3731/2012 emisă de Administrația Națională de Meteorologie, singura instituție cu competențe și atribuții de confirmare a producerii de fenomene meteorologice, care comunică faptul că pe perioada 20 - 23.04.2012 nu au existat și nici nu s-au înregistrat condiții meteo care să determine fenomenul de îngheț. Astfel, potrivit măsurătorilor, s-au înregistrat temperaturi minime pozitive, așa încât nu se putea produce fenomenul meteorologic cum pretinde asigurata.
Instanța a considerat astfel că adresele emise de către autoritățile locale ale localităților H., Hamcearca și C. nu au valoare juridică dat fiind că aceste autorități nu au competențe de confirmare a producerii de fenomene meteorologice ori a cauzelor și împrejurărilor care au determinat calamitarea culturilor.
Faptul că riscul produs asupra culturilor de orz este riscul de îngheț de iarnă este confirmat de nota nr.583/03.05.2012, în cadrul căreia se consemnează că „ plantele de orz au înghețat în timpul iernii datorită intrării acestora prea mici și nepregătite pentru iarnă, înscris de asemenea semnat fără obiecțiuni de către reclamantă.
Într-o atare situație fiind în prezența unui risc de îngheț de iarnă, risc neasigurat, instanța de fond a considerat că devin incidente prevederile art.5 punctul 5.2.1, prevederi care exclud răspunderea asigurătorului pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect, de sau ca o consecință a temperaturilor scăzute sau excesiv de scăzute, sub limita biologică de rezistență a plantelor – gerul de iarnă.
În concluzie, s-a reținut că riscul produs, respectiv îngheț de iarnă ce a calamitat cultura de orz, nu îndeplinește condiția de despăgubire și într-o atare situație legal pârâta a respins dosarul de daună.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel . care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, invocând prevederile art.282-298 Cod procedură civilă.
A susținut apelanta că între părți a fost încheiată o poliță de asigurare pentru culturile înființate de grâu și orz în anul agricol 2012 pe o suprafață de 654 ha, urmând ca recoltarea produselor sus menționate să aibă loc în vara anului 2012.
Datorită condițiilor climaterice și a înghețului târziu de primăvară, acestea au fost compromise în totalitate aflându-se sub incidența clauzelor asigurătoare.
Astfel, potrivit raportului de risc al pârâtei din 06.04.2012, control efectuat de pârâtă prin angajații societății, aceștia au menționat în concluzii că mențin asigurarea culturilor, ceea ce denotă că acestea corespundeau clauzelor impuse de însăși societatea asigurătoare.
Ulterior acestei date, respectiv în 23.04.2012, societatea apelantă a informat asigurătorul că în data 22.04.2012 s-a produs fenomenul de îngheț târziu de primăvară.
În urma solicitărilor exprese ale societății asigurătoare, s-au depus la dosarul de asigurare adresele solicitate de aceasta, respectiv actele emise de UAT Floresti, Hamcearca și Balabancea care atestau producerea fenomenului de îngheț târziu de primăvară.
Urmare acestor demersuri efectuate de societatea apelantă, pârâta s-a prezentat pentru verificarea anunțului de daune și, potrivit notei nr.583/03.05.2012, a stabilit dauna de 100% pe suprafața de 455 de ha, însă a constatat că acesta s-a produs în timpul iernii.
Învederează că un prim aspect deosebit de relevant îl constituie faptul că în raportul inspecției de risc din data de 06.04.2012 angajații societății asigurătoare menționează în concluzii că se mențin în asigurare culturile respective, ori dacă raportarea se efectuează la concluziile acesteia rezultă fără dubiu că în 06.04.2012 culturile de grâu și orz erau în stare vegetativă corespunzătoare, drept urmare angajații societății menționând la concluzii că se mențin în asigurare culturile respective.
Această constatare se menține până în data de 03.05.2012, când aceștia consemnează situația culturilor asigurate recomandând a fi întoarse, ca urmare a producerii fenomenului de îngheț produs în data de 22.04.2012.
Susține că acest raport de risc a intervenit ca urmare a adresei societății apelante din data de 23.04.2012, moment în care angajații asiguratoarei constată că de la data controlului efectuat în 06.04.2012 până la 03.05.2012, când aceștia au efectuat un nou control, control solicitat chiar de societatea asigurată ca urmare a producerii unui fenomen meteorologic, s-a produs un efect de îngheț timpuriu.
Arată că acest fenomen de îngheț s-a produs în data de 22.04.2011, perioadă calendaristică de primăvara și în niciun caz, așa cum greșit a reținut instanța de fond, acest fenomen nu poate fi socotit ca fiind îngheț de iarnă, știut fiind faptul că primăvara începe din luna martie.
Solicită a se avea în vedere prevederile poliței de asigurare prin care societatea apelată este asigurată pentru înghețul târziu de primăvara din data de 11.04.2012, aceasta fiind și logica controlului efectuat de societatea asigurătoare la 06.04.2012 care concluzionează deosebit de clar că se mențin în asigurare culturile respective de grâu și orz, estimând producții la ha de 3 și 4 tone.
Un al doilea aspect pe care îl învederează instanței și care atestă, în opinia sa, manevrele dolosive ale angajaților societății asigurătoare pentru a nu plăti dezdăunările conform poliței de asigurare, reprezintă faptul că aceștia au trimis nota nr.583 din 03.05.2012 la punctul de lucru al societății situat în ., această notă nefiind semnată și nici însușită de către administratorul societății, care ulterior și-a manifestat poziția destul de clar prin corespondența purtată cu societatea asigurătoare.
Angajații societății asigurătoare au pus să semneze de luare la cunoștință o persoană pe care au găsit-o la punctul de lucru, persoană care nu avea calitatea de administrator, nici nu era angajat, respectiv fostul primar al . a comunității, dar care nu putea angaja în niciun fel răspunderea societății asigurate întrucât nu avea nicio calitate în firmă, actul semnat nefiind opozabil apelantei.
Susține apelanta că nota în cauză ar fi trebuit comunicată la sediul asiguratului, locul de altfel unde s-a încheiat și polița de asigurare, moment în care societatea de asigurare ar fi putut să facă afirmația că asiguratul nu ar fi făcut obiecțiuni și ar fi putut folosi înscrisul în cauză ca element probator.
Un al treilea aspect ce se ridică în probatoriul administrat ar fi înlăturarea procesului-verbal nr.1038/2012 din ansamblul probator administrat. Arată că acesta a fost întocmit de către un delegat al direcției pentru agricultură Tulcea, delegat care are studii de specialitate, respectiv Facultatea de Agronomie și care este abilitat și cu constatarea acestor fenomene meteorologice.
Susține că procesul-verbal a fost încheiat la aproximativ o lună de la producerea fenomenului, la diferență de câteva zile de raportul de risc încheiat de către angajații asigurătoarei, chiar reprezentanții asigurătoarei încheind verificarea anunțului de daune la aproximativ două săptămâni de la avizarea acestuia către societatea asiguratoare, deoarece efectele înghețului asupra vegetației nu se constată decât după o perioada de 2-4 săptămâni, moment în care se poate constata dacă planta a fost afectată de fenomen sau nu.
Solicită a se observa că solicitarea asiguratei de a înlătura adresele cerute chiar de către reprezentanții săi, cât și constatarea reprezentantului DADR prin personal calificat conduc la o soluționare greșită a fondului, aceste mijloace probatorii putând fi coroborate de instanță și nu respinse de instanță în mod arbitrar.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței nr.1076/26.03. 2014, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea susținerilor sale, apelanta s-a folosit de proba cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei adresa nr.1098/15.10.2014 emisă de ANM – Centrul meteorologic Regional Dobrogea, răspuns întocmit de ing. B. C. la solicitarea apelantei, înregistrat la Direcția pentru Agricultură Tulcea sub nr.3257/22.10.2014, înscris privind Organizare și atribuții în cadrul Direcției Agricole Tulcea.
Prin întâmpinarea formulată, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr.1076/26.03.2014 pronunțate pe fond de Tribunalul C. ca fiind legală și temeinică.
În esență, intimata a susținut că temeiul contractual al respingerii despăgubirii, respectiv art.5 pct.5.2.1 lit.X din Condițiile generale de asigurare a culturilor agricole parte integrantă din polița de asigurare . nr._/7.02.2012 este de strictă interpretare, neechivoc, întrucât termenii și condițiile sunt expuși într-o manieră explicită; încadrarea de către asigurator a evenimentului avizat de asigurată în categoria riscurilor neasigurate/excluse de la despăgubire s-a făcut în limitele și potrivit contractului de asigurare, iar riscul produs (îngheț de iarnă) ce a calamitat în mod concret cultura de orz nu îndeplinește condiția de despăgubire.
Pârâta a depus la dosarul cauzei, la solicitarea instanței de apel, adresa nr.3731/28.09.2012 emisă de ANM.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
În esență, problema litigioasă o constituie încadrarea evenimentului avizat de reclamanta apelantă în categoria riscurilor asigurate prin polița de asigurare . nr._/7.02.2012, respectiv la art.4 pct.4.3 alin.VII din condițiile generale de asigurare – înghețul târziu de primăvară (scăderea temperaturii aerului sub limita de rezistență biologică a plantelor după . de vegetație activă).
Curtea constată că, prin probele administrate în fața instanței de apel, apelanta nu a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și anume nu a demonstrat că riscul produs ce a determinat calamitarea recoltei de orz a fost înghețul târziu de primăvară.
Într-adevăr, prin raportul de risc din data de 6.04.2012 pârâta a constatat starea culturilor de grâu și orz, menționând că starea de vegetație a culturilor corespunde normelor agrotehnice, exceptând orzul care, datorită înghețului din timpul iernii, are deficit de densitate.
În urma avizării riscului produs în data de 22.04.2012, stabilit de reclamantă ca fiind îngheț târziu de primăvară, pârâta a întocmit raportul inspecției de risc din data de 3.05.2012 prin care s-a constatat, în ceea ce privește cultura de orz, că datorită înghețului din timpul iernii, a lipsei de umiditate în sol și a îmburuienirii, aceasta nu mai prezintă eficiență economică, urmând a fi întoarsă.
Prin urmare, concluziile celui de-al doilea raport de inspecție nu contravin celor menționate în primul raport, reținându-se că recolta a fost compromisă din cauza lipsei de umiditate din sol și a îmburuienirii, pe fondul deficitului de densitate determinat de înghețul din timpul iernii.
Deși apelanta susține că acest raport de inspecție nu a fost semnat de către reprezentantul legal al societății, se constată totuși că el poartă ștampila . care se prezumă că persoana care l-a semnat avea mandat din partea societății în acest sens.
De asemenea, din adresele emise de Administrația Națională de Meteorologie rezultă că în perioada cuprinsă între data de 11.04 și 22.04.2012 temperaturile aerului în zona în care se aflau culturile de orz au fost pozitive, ceea ce, în mod obiectiv, demonstrează că dauna nu a putut fi produsă de un eventual îngheț.
În ceea ce privește adresa nr.1098/15.10.2014 emisă de aceeași instituție, depusă în apel, aceasta evidențiază temperaturi minime ale solului negative la stația meteorologică Tulcea doar în ziua de 11.04.2012 din perioada ce intră sub incidența poliței de asigurare. Ori, în condițiile în care temperatura aerului a fost pozitivă în toată perioada de referință, nu se poate stabili cu certitudine că o astfel de temperatură a fost cauza determinantă în compromiterea culturilor.
De asemenea, astfel cum a reținut și prima instanță, adresele emise de către autoritățile publice locale nu sunt în măsură să dovedească producerea evenimentului invocat de reclamantă, ele putând fi considerate cel mult un început de dovadă. Ori, având în vedere că nu se coroborează cu informațiile oferite de Administrația Națională de Meteorologie, ele nu pot constitui fundament al răspunderii pârâtei.
În egală măsură, procesul verbal de constatare a calamității din 22.05.2012 nu poate fi reținut ca probă în condițiile în care din conținutul său rezultă că a fost întocmit după o lună de la data producerii daunei, la sediul societății din . un inginer din cadrul Direcției Agricole Tulcea, fără a se menționa constatările făcute în teren cu privire la starea culturilor în discuție și fără a se justifica în vreun fel concluzia că paguba a fost determinată de un eventual îngheț.
Astfel, Curtea nu este în măsură a considera că procesul verbal invocat se bazează pe constatările proprii ale reprezentantului DA Tulcea, iar nu pe declarațiile reclamantei.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, nefiind dovedit că dauna suferită de reclamantă a fost produsă de unul dintre riscurile asigurate acoperite de polița de asigurare încheiată între părți, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.296 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta reclamantă ., cu sediul în C., ..95, corp C 1-2 birou, județ C. și sediul procesual ales în C., ., ., împotriva Sentinței civile nr. 1076 din 26.03.2014 pronunțate de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă O. V. INSURANCE GROUP SA, cu sediul în București, .. 1, ..3, Biroul A3, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10 decembrie 2014.
Președinte, Judecător,
A. G. E. C. G.
Grefier,
A. A.
Red jud fond IC
Red jud Dec ECG/18.12.2014
Tehred gref AA/18.12.2014.
| ← Sechestru judiciar. Decizia nr. 161/2014. Curtea de Apel... | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 547/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
