Sechestru judiciar. Decizia nr. 161/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-03-2014 în dosarul nr. 1536/88/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 161
Ședința publică de la 24 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE K. S.
Judecător M. C.
Grefier L. B.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta . SRL cu sediul în Pitești, . Argeș, împotriva sentinței civile nr.4264 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . - REPREZENTANT LEGAL AL COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV, cu sediul în ., județul Argeș, având ca obiect sechestru judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17 martie 2014, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 19.03.2014, 24.03.2014, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea – secția civilă, și înregistrată sub nr. 1536/88 din 24.05.2013, reclamanta . SRL a chemat în judecată pe pârâta . - reprezentant legal al COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV, solicitând, ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- instituirea unui sechestru judiciar și de numire a . SRL în calitate de administrator sechestru, asupra motonavelor de pasageri cu aripi portante "C. V. ZAGORODKO" înregistrata la A.N.R. - Căpitănia Portului Constanta sub numărul 97T și "OLEXII STAHORSKII" înregistrata la A.N.R. - Căpitănia Portului C. sub numărul 98T, motonave proprietatea debitorului reclamantei - COMPANIA COMUNALA DE NAVIGAȚIE KIEV cu sediul in Kiev, piața Leontovici, nr. 6, birou 3, Ucraina prin reprezentant legal în România S.C. B. T. S.R.L. în baza contractului de agenturare din 18 mai 2010, motonave care se află în Portul S., până la soluționarea situației litigioase privind plata sumei de aproximativ 215.000 USD pe care debitoarea o datorează.
Motivând acțiunea, reclamanta a învederat în esență că, în baza Contractelor de navlosire KSK 3/28.05.2010 și KSK 4/28.05.2010 a devenit utilizator al celor două motonave cu aripi portante susmenționate, care se aflau în România de mai multă vreme, fiind administrate în numele proprietarului legal de către ..
Având în vedere că activitatea de conservare și administrare a celor două motonave, până la data înmatriculării acestora și ulterior, a necesitat numeroase cheltuieli din partea reprezentantului legal al proprietarului, acesta, la solicitarea expresă a COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV, să finanțeze reclamanta cheltuielile, ce până la momentul formulării cererii, se ridică la valoarea de aproximativ 215.000 USD, sumă recunoscută de debitoare.
Totodată, s-a învederat că, pentru utilizarea motonavelor, reclamanta a achitat debitoarei chiria aferentă conform contractelor de navlosire, fără însă a compensa sumele datorate drept chirie cu cheltuielile făcute la solicitarea sa, în vederea conservării și reparării navelor.
Ulterior, a arătat reclamanta că, de comun acord cu debitoarea, a prelungit prin acte adiționale cele două contracte de navlosire, până la data de 15.10.2014.
Având în vedere că, în data de 28.05.2013 expira înmatricularea provizorie în România a celor doua motonave, în data de 07.05.2013 reclamanta i-a solicitat debitoarei să-i comunice urgent certificatul de suspendare provizorie a dreptului de arborare a pavilionului ucrainean pentru cele doua nave, emis de registrul de Stat al Vaselor Maritime din Ucraina, pentru a putea la rândul său, să solicite autorităților române prelungirea înmatriculării provizorii, până la data de 15.10.2014.
În acest sens, s-a susținut că, solicitarea a fost comunicată cu poșta rapidă DHL, însă aceasta a fost returnată de către serviciul poștal, fapt urmare căruia, reclamanta consideră că debitoarea încearcă să împiedice utilizarea motonavele, iar din data de 28.05.2013 (data expirării înmatriculării provizorii în România) aceasta va pleca cu ele din țară, iar posibilitatea reclamantei de a mai recupera sumele datorate (aproximativ 215.000 USD) sunt aproape nule.
Urmare a celor expuse, precum și a faptului că prejudiciul suferit de către reclamantă este considerabil (215.000 USD), fiind cu mult mai mare decât valoare de piața a celor două motonave, iar posibilitatea de plecare a acestora de pe teritoriul României era iminentă, a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se dispună instituirea sechestrului judiciar asupra motonavelor în cauză și numirea S.C. P. A. GENERAL S.R.L. ca administrator sechestru. De asemenea, în temeiul art. 976 cod procedura civilă a solicitat și numirea ca administrator provizoriu al celor două motonave, pentru a fi siguri că măsurile de conservare care se vor lua vor fi optime, de natură a menține valoarea bunurilor.
Prin întâmpinare pârâta . - REPREZENTANT LEGAL AL COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV a precizat că, lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de instituire a sechestrului judiciar, recunoscând că a solicitat reclamantei . SRL să asigure cheltuielile cu întreținerea, cheiajul și paza navelor "C. V. ZAGORODKO" și "OLEXII STAHORSKII", cheltuieli a căror valoare nu poate fi precizată dar că urma să fie supusă analizei părților, existând doar o estimare de aproximativ 215.000 USD.
Prin încheierea nr. 2825/29.05.2013 Tribunalul Tulcea a respins cererea de numire a unui administrator provizoriu formulată de către reclamanta S.C. P. A. GENERAL S.R.L. ca nefondată, reținând în esență că, aceasta este neîntemeiată, întrucât nu s-a făcut dovada „urgenței măsurii”, susținerile reclamantei în sensul că navele vor părăsi teritoriul României, nefiind confirmate de probele administrate în cauză.
Prin Sentința civilă nr. 2853/03.06.2013 Tribunalul Tulcea, a respins cererea de instituire a sechestrului judiciar ca inadmisibilă, reținând în esență că din contractele depuse în susținerea cererii, rezulta că între S.C. B. T. S.R.L. și COMPANIA COMUNALĂ DE NAVIGAȚIE KIEV există raporturi comerciale, și anume un contract de agenturare, contract care, nu conferă, însă, pârâtei calitatea de reprezentant legal al COMPANIEI COMUNALĂ DE NAVIGAȚIE KIEV, apreciază instanța.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta . SRL a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, indicând ca temeiuri de drept aplicabile dispozițiile art.466 și următoarele N.C.P.C. cu referire la art. 974 pct.4 N.C.P.C.
Prin Decizia nr.90/12 septembrie 2013 Curtea de Apel C. a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe pentru a soluționa fondul cauzei cu judecata căreia a fost investită.
În raport cu aspectele de drept și de fapt reținute de Curte, astfel cum au fost prezentate, s-a apreciază că, în mod nelegal și fără a intra în judecata fondului cauzei, Tribunalul Tulcea a dispus prin hotărârea apelată, respingerea cererii de instituire a sechestrului judiciar, ca inadmisibilă, făcând referire în conținutul său, la aspecte ce țin de „lipsa calității de reprezentant legal” alCOMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV pentru pârâta ., în condițiile în care, din probatoriu rezultă fără putință de tăgadă că:
- pârâta este reprezentantul legal al proprietarului navelor;
- urgența luării măsurii rezidă din totalitatea probelor, ca de altfel și
- prejudiciul,
ca elemente ce stau la baza luării măsurii și care trebuie analizate de instanță.
Pornind de la împrejurarea că, în conținutul dispozițiilor cuprinse în art.480 alin.3 N.C.P.C. legiuitorul a înțeles a da prioritate ideii de a soluționa procesul pe fond, cu celeritate sporită și că, prin motivele de apel reclamanta a solicitat în mod expres luarea măsurii de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe, și având în vedere că, prin hotărârea apelată, judecătorul fondului a făcut referire la două excepții de procedură, în legătură cu care, s-a pronunțat printr-o motivare defectuoasă, fără a antama fondul cauzei, Curtea a admis apelul și a anulat sentința atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării asupra spre rejudecare cu consecință trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea pronunțării asupra fondului pricinii.
După trimiterea cauzei spre rejudecare aceasta a fost înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr._ .
Instanța a pus în discuția părții reclamantei prezente prin apărător la termenul din 15 noiembrie 2013, excepția de necompetență teritorială exclusivă a Tribunalului Tulcea în soluționarea cauzei față de susținerea reclamantei potrivit cu care navele asupra cărora a solicitat înființarea sechestrului judiciar nu se mai află în Portul S. fiind mutate în Portul G..
Prin sentința civilă nr.4264 din 15.11.2013 Tribunalul Tulcea a respins excepția de necompetență teritorială exclusivă ca nefondată.
Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea, având ca obiect sechestru judiciar, privind pe reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâta . - reprezentant legal al COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV, ca nefondata.
Pentru a pronunța această soluția instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 971, 972 alin. (2) și art.975 din Noul C.proc.civ., acțiunea fiind introdusă după . noul cod.
Potrivit art.25 alin. (2) din Noul C.proc.civ., în caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.
Cu privire la fondul cererii instanța reține că reclamanta solicită instituirea sechestrului judiciar în temeiul art. 971, 972 alin. (2) și art.975 din Noul C.proc.civ. asupra a două motonave de pasageri cu aripi portante până la concurența sumei de_ USD pe care debitoarea i-o datorează.
Potrivit art.971 din Noul C.proc.civ. „Sechestrul judiciar constă în indisponibilizarea bunurilor ce formează obiectul litigiului sau, în condițiile legii, a altor bunuri, prin încredințarea pazei acestora unui administrator-sechestru desemnat potrivit art. 975.”
Potrivit art.972 alin. (2) lit.b) din Noul C.proc.civ. „Se va putea, de asemenea, încuviința sechestrul judiciar, chiar fără a exista proces asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual”.
Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile navelor civile, asupra acestora putându-se înființa numai sechestrul asigurator în conformitate cu dispozițiile Secțiunii a 2-a Capitolul I titlul IV – Măsuri asiguratorii și provizii, secțiune care cuprinde dispoziții speciale privind sechestrul asigurator al navelor civile, dispoziții pe care însă reclamanta nu a înțeles să le invoce.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat apel . SRL criticând-o sub următoarele aspecte:
Instanța de fond a dat dovadă de superficialitate și lipsa de interes în analizarea înscrisurilor care au fost depuse în dosarul cauzei, astfel încât a ignorat complet pericolul la care este supusă apelata în momentul de față, și anume acele ca motonavele să fie scoase din țară de proprietar, prin reprezentantul său legal, iar reclamanta să nu mai poate să își recupereze niciodată prejudiciul suferit, mai exact suma de aproximativ 698.298,05 Ron (aproximativ 215.000 USD).
Deși reclamanta a dovedit faptul că suma este certă, lichidă și exigibilă, așa cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei, deși pârâta recunoaște efectuarea cheltuielilor respective, instanța de fond a considerat că nu este suficient pentru instituirea măsurii asiguratorii.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de faptul că debitoarea a dat dovadă de rea credință și neseriozitate în continuarea contractelor de închiriere, refuzând să primească solicitările reclamantei de prelungire a radierii temporare a navelor din Ucraina, astfel încât reclamanta să poată să le exploateze în continuare și astfel să compenseze sumele pe care le datorează cu chiriile viitoare. Mai mult decât atât instanța de fond ar fi putut observa că, prin neprelungirea radierii temporare a navelor din Ucraina, pârâta intenționează în mod evident să arboreze un nou pavilion Ucraina și a pleca cu navele din România.
Instanța de fond a tergiversat în mod nejustificat soluționarea cererii deși acesta avea caracter urgent, în acest fel favorizând indirect debitoarea în încercarea sa de a repatria navele în Ucraina fapt ce ar duce la prejudicierea reclamantei.
Instanța de fond s-a pronunțat fără a ține cont de procedura cu proprietarul navelor.
Apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instituția sechestrului asigurator asupra navelor civile primește o reglementare complexa în art.959-968 NCPC. Aceasta reglementare se explica prin regimul juridic particular al navelor, care nu sunt simple bunuri mobile, împrumutând unele caracteristici ale bunurilor imobile.
Însă, în acțiunea dedusă judecății reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.971-976 NCPC solicitând instituirea sechestrului judiciar asupra celor două motonave de pasageri.
Reclamanta a solicitat instituirea măsurii sechestrului judiciar asupra motonavelor până la soluționarea situației litigioase fără a se detalia dacă această situație se referă la existența unui litigiu pe rolul instanței. Cum apelanta reclamantă nu a înțeles să aducă precizări (deși dosarul a parcurs 2 cicluri procesuale) la mențiunea despre situația litigioasă invocată și nici nu a depus dovada existenței pe rolul unei instanțe a unui litigiu referitor la creanța invocată Curtea se va raporta la dispozițiile art.972 alin.2 NCPC.
Potrivit acestor dispoziții se va putea încuviința sechestrul judiciar, chiar fără să fie declanșat un proces pe fond: - asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
- asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se teamă că va fi sustras/distrus/alterat de posesor;
- asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanția creditorului, când acesta învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive că debitorul se va sustrage de la urmărirea silită ori să se teamă de sustrageri sau deteriorări.
În cauză nu pot fi reținute cauzele enumerate de textul legal. Atât în acțiune cât și în criticile formulate reclamanta susține că măsura sechestrului se impune întrucât pârâta intenționează să plece cu navele din țară și în aceste condiții, nu ar mai fi posibilă executarea creanțelor.
Sub acest aspect însă, apelanta reclamantă nu a făcut un minim de probe din care să rezulte faptul că se urmărește prejudicierea reclamantei prin imposibilitatea de a executa silit sumele pe care intimata pârâtă le-ar datora.
Ori, simpla existență a unei creanțe neachitată asupra cuantumului căreia părțile nu sunt de acord și care nu face obiectul vreunui litigiu, nu justifică instituirea sechestrului judiciar dacă reclamanta nu dovedește existenta intenției de a înstrăina respectivele motonave. Mai mult, chiar apelanta reclamantă a precizat faptul că, în prezent, navele sunt în țară. Faptul că prezentul litigiu datează din luna mai 2013 iar navele asupra cărora se solicită instituirea măsurii asiguratorii sunt în țară răstoarnă ideea că pârâta intenționează să scoată din țară navele pentru a se sustrage de la executare.
În ceea ce privește tergiversarea nejustificată a cauzei de către instanța de fond Curtea reține că după casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr.90/12.09.2013 a Curții de Apel C. dosarul a primit termen la data de 14.11.2013. Apreciind caracterul urgent al cauzei Tribunalul Tulcea prin încheierea din 18.10.2013 a preschimbat termenul de judecată pentru data de 04.11.2013.
La termenele de judecată următoare cauza s-a amânat pentru lipsa de procedură cu pârâta ceea ce nu poate constitui un motiv de tergiversare a cauzei raportat la dispozițiile art.153 alin.1 NCPC.
De asemenea nici critica de nelegalitate referitoare la nelegala citare a pârâtei la soluționarea cauzei în fond nu poate fi reținută. În primul rând Curtea reține că citarea nelegală a unei părți îi cauzează acesteia o vătămare a drepturilor procesuale și a dreptului la apărare. Îndrituită să invoce vătămarea propriilor drepturi este partea ce nu a fost citată în mod legal și nu o alta care nu a suferit nici un prejudiciu prin necitarea legală a părții adverse.
Mai mult, potrivit dispozițiilor încheierii din data de 14.01.2013 instanța de fond a dispus citarea pârâtei prin afișare la ușa instanței iar la dosar există dovada citării pârâtei în această modalitate susținerea apelantei fiind astfel neîntemeiată.
Pe cale de consecință, față de toate aceste considerente Curtea, apreciind ca neîntemeiate criticile apelantei reclamante, în raport de dispozițiile art.479 NCPC urmează să respingă apelul și să mențină sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamanta . SRL cu sediul în Pitești, . Argeș, împotriva sentinței civile nr.4264 din 15 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă . - REPREZENTANT LEGAL AL COMPANIEI COMUNALE DE NAVIGAȚIE KIEV, cu sediul în ., județul Argeș, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 24 martie 2014.
Președinte, K. S. | Judecător, M. C. | |
Grefier, L. B. |
L.B. 27 martie 2014
jud.fond. E.N.
red.dec.jud.M.C. - 26.06.2014
4ex/
| ← Retragere asociat. Decizia nr. 322/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA | Pretenţii. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA → |
|---|
