Procedura insolvenţei. Decizia nr. 444/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 29-05-2014 în dosarul nr. 1980/118/2008/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 444
Ședința publică din 29 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. P.
Judecător C. R.
Judecător A. P.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul - litigii cu profesioniștii - formulat de recurentul reclamant Cabinet individual de insolvență I. C. cu sediul în mun.C., ., jud.C. - lichidator judiciar al debitoarei ., J_, CUI_, cu sediul social în ., nr.131, jud.C., împotriva Sentinței civile nr.3388/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. T. G., domiciliat în orașul O., ., jud.C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde av. I. A. pentru intimatul pârât în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 09.04.2014 aflată la fila 34 dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Avocat I. A. pentru intimatul pârât având cuvântul, învederează instanței că, nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile apărătorului intimatului pârât, în sensul că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat I. A. pentru intimatul pârât având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond reluând, pe scurt, motivele invocate în întâmpinare. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA:
Asupra recursului - litigiu cu profesioniștii - de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului C.–Secția a II-a Civilă și înregistrată sub nr._ 08 din 22.02.2012/a1 C. I. C., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., în faliment, a învestit judecătorul sindic cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 lit.d și e din Legea nr.85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, respectiv A. T. G. pentru plata pasivului ..
În motivarea acțiunii, lichidatorul judiciar arată, în esență, că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit. d și e din Lg.85/2006, respectiv a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea și a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Astfel, pornind de la premisele instituite prin art. 10 din Legea 82/1991 conform căruia Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității (…) revine administratorului, pârâtul A. T. G. avea obligația, potrivit art. 5 să organizeze și să conducă contabilitatea în partidă dublă și să întocmească situațiile financiare anuale, să efectueze, conform art.7 din lege, inventarierea patrimoniului cel puțin o dată pe an, să întocmească registrele de contabilitate obligatorii, respectiv Registrul-jurnal, Registrul –inventar și Cartea M., potrivit art. 20 din legea contabilității.
Neținerea contabilității în conformitate cu legea a fost evidențiată în raportul cauzelor și împrejurărilor insolvenței care au dus la apariția stării de insolvență întocmit și înregistrat sub nr. 7579/3.11.2010.
Potrivit informațiilor comunicate de DGFP C. prin adresa 7661/11.08.2009
În ce privește evidențierea și utilizarea activului patrimonial, lichidatorul arată că în cadrul ultimei balanțe de verificare, întocmită pentru intervalul octombrie-decembrie 2007, în activul patrimonial sunt evidențiate echipamente tehnologice, mobilier și aparatură birotică, materii prime, mărfuri.
Administratorul a predat 2 autoturisme, pentru modul de utilizare a celorlalte bunuri corporale neexistând documente justificative.
Relativ la cerințele antrenării răspunderii civile delictuale, conform art.998 din Codul Civil, lichidatorul judiciar a arătat întrunirea celor patru condiții.
Prejudiciul constă în ajungerea societății în stare de insolvență, fiind imposibilă satisfacerea creanțelor creditorilor înscriși în tabel.
Faptele ilicite sunt cele prevăzute la art.138 alin.1 lit.d și e din Legea 85/2006.
Existența raportului de cauzalitate este dedus din ajungerea debitoarei în incapacitate de plată și acumularea unui prejudiciu suferit de creditori conform tabelului definitiv al obligațiilor.
Vinovăția, rezultă din eludarea prevederilor codului fiscal, codului de procedură fiscală, legii 82/1991, și legii 31/1990 referitoare la obligațiile și răspunderea administratorilor sociali.
În apărare, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative deduse din art. 998-999 cod civil în referire la art. 138 lit d și e din Legea 85/2006.
Prin Sentința civilă nr.3388/03.12.2013 Tribunalul C. a respins ca nefondată acțiunea privind antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar cu bunurile personale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut faptul că, răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o formă specifică de răspundere civilă delictuală, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art..138 din Legea nr.85/2006presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.998-999 Cod civil, existența faptei ilicite, a unui prejudiciu, a vinovăției precum și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune cu necesitate probarea îndeplinirii fiecăreia dintre cele 4 condiții enumerate mai sus, cu specificația că fapta ilicită trebuie să facă parte dintre cele enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006, iar prejudiciul trebuie raportat la patrimoniul debitoarei ajunsă în stare de insolvență prin cauzarea, cu vinovăția cerută de lege a acestei stări de către persoanele prevăzute de textul art.138 din Legea nr.85/2006.
Faptele enumerate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi contribuit la insuficiența activului, deci la ajungerea societății în stare de insolvență vădită.
Din această perspectivă faptele imputate de reclamantul creditor, respectiv ținerea unei contabilități neconforme legii contabilității și ascunderea unei părți din activul patrimonial nu se confirmă.
Potrivit art. 1 al.1 din Legea 82/2001, societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
În acest sens, debitoarea era obligată să-și conducă contabilitatea și să întocmească situații financiare anuale, evidențiind orice operațiune economico-financiară pe bază de documente justificative.
Potrivit art. 9 din Legea 82/2001, documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Potrivit art. 10 din Legea 82/2001, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității(…)revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Fapta imputată de nu este susținută probator pentru că așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului lichidatorul judiciar a analizat situația economică financiară pe baza bilanțurilor contabile întocmite pe perioada 2005-2007( cei trei ani anteriori primei deschideri a procedurii insolvenței în cadrul dosarului înregistrat sub nr._ .
Aceste acte au fost depuse și înregistrate la AFP C., conform relațiilor culese de se site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
Actele contabile au fost întocmite conform Legii 82/1991 până la data când, pe cale de sentință judecătorească, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, dizolvarea societății și a fost desemnat primul lichidator judiciar.
Pentru perioada celor 3 ani anteriori primei deschideri a procedurii insolvenței s-au respectat obligațiile declarative de către debitoare, prin administratori statutari.
În acest context, se reține că debitoarea și-a îndeplinit obligațiile deduse din art.1, art.11 și 12 din Legea nr. 82/1991, conform art. 73 din Legea 31/1990.
Pârâtului nu i se poate imputa neîndeplinirea obligației de a întocmi evidența contabilă pentru anul 2008, întrucât prin dizolvare i s-a ridicat dreptul de administrare. Faptul că ulterior s-a dispus casarea hotărârii nu este relevantă în condițiile în care cauza a fost trimisă spre rejudecare și nu s-a făcut mențiune expresă despre reînvestirea în calitate de administrator statutar cu toate consecințele și obligațiile prevăzute în sarcina sa.
Cum reclamantul solicită angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului în calitate de administrator statutar, invocând exercitarea culpabilă a contractului de mandat comercial, se constată că în persoana acestuia nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998-999 Cod Civil în referire la art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
Relativ la celelalte „neregularități” în ținerea evidenței contabile, în raport și de constatările experților ce au întocmit lucrarea de specialitate în cauză, judecătorul sindic reține ca pertinente apărările pârâtului conform cărora nu există legătură de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea în stare de insolvență, iar vinovăția/culpa nu a fost probată „ in concreto”.
Evidențierea unor cheltuieli suportate din patrimoniul debitoarei, dar care nu aparțineau în fapt societății s-a datorat unei erori întrucât cele 2 societăți implicate au același administrator, iar contabilitatea era ținută de aceeași persoană; valoarea facturilor care provin doar din luna aprilie 2007 infirmă intenția frauduloasă și caracterul decisiv în cauzarea stării de insolvență; neîncasarea prețului imobilului vândut a fost justificată prin compensarea cu valoarea dividendelor care i se cuveneau - în calitate de asociat administrator – în condițiile în care a făcut demersuri pentru recuperarea TVA și compensarea creanțelor bugetare.
Pârâtul a dat explicații cu privire la echipamentele tehnologice, mobilierul și aparatura birotică înscrise în documentele financiar contabile despre care a afirmat că, datorită specificului obiectului de activitate (bar) parte au rămas în sediul primului mall construit în C., parte s-au aflat și se află în posesia sa, dar trecerea timpului și nefolosirea acestora timp de 12 ani a condus la degradarea acestor bunuri care nu mai au nicio valoare pe piață: mașină de făcut gheață, espressor, fax. A predat lichidatorului cele 2 autoturisme care au putut fi evaluate și valorificate pentru acoperirea parțială a prejudiciului, în condițiile în care singurii creditori sunt DGFP C. și SPITVBL C..
Or, pentru a fi incidente dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 este necesar ca faptele ilicite imputate să facă parte dintre cele enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006 și să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență; totodată, prejudiciul trebuie raportat la patrimoniul debitoarei ajunsă în stare de insolvență prin cauzarea, cu vinovăția cerută de lege, a acestei stări de către persoanele prevăzute de textul art.138 din Legea nr.85/2006.
Aceste aspecte nu se regăsesc îndeplinite în cauză.
În plus, chiar și în ipoteza avansată privind împrejurarea că, în speță, în contabilitatea debitoarei s-au evidențiat unele erori, astfel de activități nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii.
Reclamantul nu a dovedit atitudinea subiectivă și nu a demonstrat în ce a constat acțiunea proprie, concretă în apariția stării de insolvență.
Pentru toate aceste considerente s-a stabilit că în persoana pârâtului nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 998-999 Cod Civil în referire la art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006 sens în care instanța de fond a respins ca nefondată cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. I. C., criticând sentința prime instanțe ca nelegală, indicând drept motiv de nelegalitate dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ.
În motivele de recurs se arată faptul că, neținerea contabilității în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de art.138 alin. 1, litera d din Legea nr. 85/2006, aceasta fost dovedită în speță atât prin înscrisuri, cât și prin interogatoriul pârâtului, fiind relevată și de către expert în cadrul raportului întocmit și depus la dosarul cauzei.
Astfel, atât din informațiile furnizate de A.F.P. C. prin adresa nr. 7661/..2009, cât și de O.R.C. de pe lângă Tribunalul C. prin adresa nr._/16.03.2009, precum și în urma verificării documentelor financiar-contabile predate de administratorul statutar al debitoarei .., a rezultat că începând cu luna ianuarie 2008, fostul reprezentant al societății nu a mai asigurat întocmirea evidenței contabile a societății, nesocotind dispozițiile art.10 din Legea nr.82/1991 republicată conform cărora "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului".Neținerea contabilității .. în conformitate cu legea a fost admisă și de către pârât în cadrul interogatoriului, justificarea prezentată pentru această faptă ilicită fiind aspectul că prin sentința civilă nr.5729/05.11.2007 împotriva societarii debitoare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței, fiind numită în calitate de
lichidator judiciar Barbarino N..
Această motivare nu poate fi reținută însă ca pertinentă, în condițiile în care prin decizia civilă nr.108/21.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost casată sentința civilă nr.5729/05.11.2007, mandatul lichidatorului judiciar încetând de la această dată, iar administratorul statutar A. Țechin G. fiind reinstituit în drepturile și obligațiile aferente acestei calități, aspect ce a devenit opozabil terților prin înregistrarea mențiunii corespunzătoare la registrul comerțului începând cu data de 13.03.2008, după cum rezultă din adresa nr._/16.03.2009 (pag. 6-7) emisă de O.R.C. de pe lângă Tribunalul C..
Incidența în speță a prevederilor art. 138 lit. e din Legea nr. 85/2006 referitoare la deturnarea sau ascunderea unei părți a activului persoanei juridice, a fost dovedită atât prin înscrisuri, cât și în urma administrării probei cu interogatoriul pârâtului.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul 328/12.03.2007, administratorul statutar al societății debitoare a transferat din patrimoniul debitoarei în patrimoniul său și cel al soției, dreptul de proprietate asupra celui mai important activ al societății, respectiv imobilul situat în orașul O., zona O. Sud, ., pateul H, lot 19, jud. C., compus din teren intravilan în suprafață de 429 mp și construcție P+1E în suprafață de 122,58 m.p.
In condițiile în care prețul aferent acestei vânzări nu a fost niciodată încasat de către debitoare, aspect recunoscut de către pârât în cadrul interogatoriului și evidențiat de expert, care răspunzând la obiectivul 4 a menționat că „creanța nu a fost încasată" -, această faptă se încadrează și în ipoteza avută în vedere de legiuitor prin art. 80 alin. 2 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2006 ce reglementează transferurile frauduloase (frauda fiind prezumată conform art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006), încheiate de societatea debitoare în dauna creditorilor săi.
Instanța nu putea concluziona asupra faptului cu valoarea dividendelor ce i se cuveneau în calitate de asociat-administrator, deoarece aceasta contravine atât dispozițiilor vechiului Cod civil, cât și celor ale Legii 31/1990 republicată, ale O.M.F.P. 3055/2009 și ale Legii nr. 85/2006.
Faptele ilicite mai sus prezentate au avut drept consecință prejudicierea creditori .., în contextul în care neîntocmirea evidentei contabile fac imposibilă cunoașterea situației patrimoniale reale a societății și adoptarea măsurii corespunzătoare pentru redresarea situației financiare, iar înregistrarea unor cheltuieli ce nu-i aparțineau, nefinalizarea demersurilor pentru recuperarea T.V.A. în cuantum 22.073 lei și înstrăinarea fără încasarea unei contraprestații a celui mai valoros bun deținut de societate au redus semnificativ activul patrimonial al societății, conducând la ajungerea societății în incapacitate de plată.
Intimatul pârât a fost reprezentat de apărător care a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente,
Potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
…
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
…
Din norma legală enunțată rezultă că una din condițiile antrenării răspunderii membrilor organelor de conducere sau a altor persoane din cadrul societății debitoare constă în aducerea societății debitoare în insolvență prin una din faptele prevăzute mai sus, ceea ce înseamnă că faptele respective sunt săvârșite înainte de deschiderea procedurii.
Reclamanta și-a motivat cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere pornind și de la împrejurarea că pârâtul nu a depus documentele contabile la instituțiile abilitate de lege în acest sens, respectiv AFP C., O. C. de unde a dedus că societatea nu a ținut contabilitatea conform legii, înregistrând datorii și penalități, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.328/12.03.2007 s-a realizat o deturnare/ascundere a activului debitoarei.
Se observă, așadar, faptul că lichidatorul a indicat drept principală cauză nedepunerea situațiilor financiare, în condițiile în care obligația depunerii declarațiilor fiscale potrivit art 81-83 din OG 92/2003 este distinctă de obligația administratorului statutar de a organiza contabilitatea conform legii, iar neîndeplinirea primei obligații nu presupune în mod implicit nerespectarea celei din urmă obligații.
Nedepunerea bilanțului contabil aferent anului 2007 la registrul comerțului, sau a declarațiilor privind obligațiile de plată la bugetul de stat nu poate fi imputată administratorului statutar, deoarece la data de 05.11.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C. dos.civ.nr._ privind cererea creditorului DGFP C., dosar în cadrul căruia a fost numit ca administrator judiciar Barbarino N. D., acestuia revenindu-i sarcina întocmirii și depunerii documentelor contabile în calitatea sa de reprezentant al debitoarei.
Pentru antrenarea răspunderii privind săvârșirea faptei ilicite prevăzute de litera d) trebuie să se dovedească existența unei contabilități fictive, dispariția documentelor contabile sau lipsa efectivă a contabilității, toate aceste modalități fiind susceptibile de a fi săvârșite cu intenție, ca formă a vinovăției.
În speță, recurenta nu și-a probat susținerile, limitându-se doar la aprecierea că lipsa înregistrărilor contabile, a registrelor și bilanțurilor contabile reprezintă o prezumție simplă a inexistenței unei contabilități, prezumție a cărei răsturnare cădea în sarcina administratorului social.
În ce privește elementele faptei prev de art 138 lit e) nu sunt întrunite în cauză, deoarece reclamantul nu a dovedit că activele debitoarei ar fi deturnate, ascunse de pârât.
Noțiunile de deturnare sau ascundere a unui imobil format din casă și teren nu se regăsesc a fi îndeplinite în cauză, deoarece însăși reclamantul în cererea de chemare în judecată indică faptul că imobilul a fost înstrăinat de debitoare printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică în fața unui notar public; totodată, s-a procedat și la consemnarea acestei vânzări în contabilitatea debitorului vânzător fiind emisă factura nr._/10.04.2007.
În condițiile în care la vânzarea unui bun imobil au fost întocmite toate formalitățile prevăzute de lege logica și rațiunea elementară exclud „ab inițio” noțiunile de deturnare sau ascundere.
Faptul că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare figurează drept cumpărători ai imobilului administratorul statutar al debitoarei falite și soția acestuia, nu schimbă cu nimic rațiunile prezentate anterior, ci, eventual, puteau fi prezentate de lichidatorul judiciar în cadrul acțiunii în anulare reglementată de art.79-80 din Legea 85/2006.
Invocarea art.138 nu atrage, în mod automat, răspunderea administratorului societății deoarece, prin Legea 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Răspunderea civilă delictuală trebuie dovedită de cel care înțelege a se prevala de această instituție juridică în scopul reparării unui prejudiciu, nefiind prezumată niciuna dintre condițiile deduse din reglementarea conferită de art. 998 și 999 C.civ ( vechi ), actualmente art.1357 C.civ nou.
Astfel, recurentei reclamante, potrivit regulilor generale în materie de probațiune îi revenea sarcina probei, cu toate consecințele deduse din dispozițiile art. 1169 C.civ din 1864, actualmente art.249 C.pr.civ.
Cum, din nici o probă administrată nu rezultă că intimatul pârât A. T. G. cu intenție a ținut o contabilitate fictivă, sau a făcut să dispară unele documente contabile, sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a deturnat sau ascuns active ale debitoarei, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale.
Pe cale de consecință, fată de considerentele sus expuse și de dispozițiile art.312 C.pr.civ, Curtea va respinge recursul menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul – litigii cu profesioniști - formulat de recurentul reclamant Cabinet individual de insolvență I. C. cu sediul în mun.C., ., jud.C. - lichidator judiciar al debitoarei ., J_, CUI_, cu sediul social în ., nr.131, jud.C., împotriva Sentinței civile nr.3388/03.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. T. G., domiciliat în orașul O., ., jud.C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 29 Mai 2014.
Președinte, G. P. | Judecător, C. R. | Judecător, A. P. |
Grefier, C. G. |
Jud.Fond.I. P.
Red.Dec.Jud.C.R./03.09.2014/2 ex.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 747/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
