Procedura insolvenţei. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-02-2014 în dosarul nr. 12051/118/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 197
Ședința publică din 24 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. M.
Judecător R. P.
Judecător N. S.
Grefier D.-C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea . SRL – cu sediul în București, sector 1, .-17, ., în contradictoriu cu intimata-debitoare . – J_, CUI_, cu sediul în C., . A, cam.14, jud.C., împotriva sentinței civile nr.2214/6.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12, având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se prezintă avocat B. A.-M., pentru intimata-debitoare, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta-creditoare.
Procedura este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm.Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile referitoare la îndeplinirea procedurii de citare; învederează că recursul este motivat, timbrat.
După reapelarea cauzei, se prezintă avocat B. A.-M., pentru intimata-debitoare, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind recurenta-creditoare.
Avocat B. A.-M., pentru intimata-debitoare, depune raportul anual privind activitatea Autorității Naționale de Reglementare în domeniul energiei. Arată că recurenta realizează activități comerciale care i-ar fi putut permite plata cauțiunii. Arată că nu mai are alte probe de administrat ori cereri prealabile de formulat.
Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare a cauzei, apreciază dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat B. A.-M., pentru intimata-debitoare, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că în mod corect instanța a dispus obligarea creditoarei la consemnarea unei cauțiuni în sumă în cuantum de 10 % din valoarea creanței pretinse, însă aceasta nu s-a conformat obligației de a o achita, deși avea posibilități materiale, fiind producătoare de energie regenerabilă. Cum cauțiunea nu a fost consemnată în termen, în mod corect cererea creditoarei a fost respinsă. Mai arată că debitoarea este beneficiara mai multor contracte pentru finanțare nerambursabilă încheiate cu statul român, iar deschiderea procedurii insolvenței i-ar fi adus mari prejudicii.
În baza art.150 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ 12 la data de 19.10.2012, creditoarea S.C. N. P. TwoSRLa solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea .. pentru o creanță de 240.272,36 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate nr. 0284 și 0285 din data de 11.05.2012.
În motivare, s-a arătat că în fapt, la data de 26.09.2008 între . SRL și . SRL a fost încheiat contractul de dezvoltare, planificare și infrastructură, care avea ca obiect dezvoltarea și planificarea locațiilor și executarea infrastructurii necesare pentru construcția, racordarea la rețea și funcționarea a 35 de turbine eoliene. În executarea contractului de dezvoltare, planificare și infrastructură, . a procedat în faza de proiect la comercializarea energiei electrice produsă în parcul creditoarei în perioada de probă, energie refacturată de către creditoare către debitoare, alături de deficitul de energetic produs pentru perioada 5.05.2011 – 31.05.2011.
La data de 14.11.2012 a fost depusă la dosar contestația debitoarei prin care solicită, în temeiul art. 33 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 obligarea creditoarei la consemnarea unei cauțiuni în sumă în cuantum de 10 % din valoarea creanței pretinse. În motivare, se menționează că între părți nu există relații comerciale, debitoarea nefiind parte în contractul invocat de către creditoare. Referitor la facturile fiscale invocate de către creditoare, a precizat debitoarea că această asumare invocată în motivarea cererii de chemare în judecată, provine de la pretinsa creditoare, cele două facturi nefiind semnate de către reprezentantul debitoarei. Pe de altă parte, debitoarea a precizat că este beneficiara mai multor contracte pentru finanțarea nerambursabilă încheiate cu statul român. Potrivit art 8 alin 2 din aceste contracte „constituie caz de culpă și următoarele fapte ale beneficiarului împotriva beneficiarului a fost demarată procedura de reorganizare judiciară sau faliment, de executare silită sau orice procedură asemănătoare”. Sancțiunile aplicabile pentru apariția unui astfel de caz sunt foarte drastice, fiind prevăzute de art.8 alin 3 din ambele contracte și constau în „sistarea temporară a utilizării finanțării, până la remedierea cauzelor care au dus la sistare și sistarea definitivă și rezilierea unilaterală, fără nicio formalitate prealabilă, a contractului și recuperarea sumelor virate către beneficiar, în condițiile codului de procedură fiscală”. Rezilierea contractelor de finanțare ar implica riscul de a conduce în mod real societatea spre insolvență, prin împiedicarea achitării debitelor pe măsura ajungerii la scadență .
Prin încheierea din data de 11.01.2013 judecătorul sindic a admis cererea de obligare a creditoarei la consemnarea unei cauțiuni și a dispus obligarea acesteia să consemneze la dispoziția Tribunalului C. suma de 24.000 lei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii. Potrivit dovezii de comunicare a hotărârii intermediare aflate la fila 70 din dosar creditoarea a primit comunicarea încheierii la data de 20.01.2013, termenul de 5 zile, împlinindu-se la 27.01.2013. Împotriva acestei încheieri, creditoarea a formulat recurs, ce a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel prin decizia civilă nr. 567 din data de 20.05.2013.
Prin sentința civilă nr. 2214/6.09.2013, Tribunalul C. a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței, în temeiul art. 33 alin 3 teza finală, întrucât creditoarea nu a făcut dovada îndeplinirii obligației stabilite de judecătorul sindic, nici până la termenul de judecată din data de 6.09.2013.
În aceste condiții, contestația debitoarei a fost respinsă ca rămasă fără obiect, urmare respingerii cererii de deschidere a procedurii.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs creditoarea . SRL, susținând că instanța de fond a trecut peste criticile sale cu privire la obligația de plată a cauțiunii și nu a avut în vedere cauza I. contra României.
Stabilirea cauțiunii nu trebuie să se transforme într-o îngrădire a dreptului de acces la justiție, în condițiile în care creanța sa este certă, lichidă și exigibilă (240.272,36 lei + dobânzi), iar debitoarea a încetat plățile mai bine de 90 de zile.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport cu criticile aduse, se constată că recursul este nefondat, din următoarele considerente:
Prin încheierea din 11.01.2013, pronunțată în dosarul nr._ 12, a fost obligată recurenta-creditoare să consemneze la bancă, la dispoziția Tribunalului C., în termen de 5 zile de la comunicare, o cauțiune în cuantum de 24.000 lei.
Împotriva acestei încheieri, recurenta-creditoare a formulat recurs, ce a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel prin decizia nr.567/20.05.2013.
De asemenea, a formulat cerere de ajutor public judiciar și apoi de reexaminare în legătură cu suma stabilită cu titlu de cauțiune, cerere care a fost respinsă ca inadmisibilă.
În atare situație, măsura consemnării cauțiunii stabilită în sarcina recurentei-creditoare, prin încheierea din 11.01.2013, nu a fost înlăturată.
Potrivit art.33 alin 3 teza a 3-a din Legea nr.85/2006, „(…) Dacă nu este consemnată în termen cauțiunea, cererea introductivă va fi respinsă.”
În speță, judecătorul sindic a soluționat cererea de deschidere a procedurii în conformitate cu dispozițiile legale, sus-menționate, în sensul respingerii sale ca urmare a neconsemnării cauțiunii.
Susținerea recurentei, conform căreia instanța nu a avut în vedere faptul că neconsemnarea cauțiunii în condițiile existenței unei datorii certe și exigibile reprezintă un impediment privind accesul la justiție (în raport și cu cauza I. contra României), este nefondată, întrucât suma stabilită cu titlu de cauțiune este rezonabilă (24.000 lei față de 386.733 lei), iar, pe de altă parte, dispozițiile legale mai sus-arătate impun soluția pronunțată.
Aspectele legate de starea de insolvență a debitoarei puteau fi soluționate doar după consemnarea cauțiunii.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea . SRL – cu sediul în București, sector 1, .-17, ., în contradictoriu cu intimata-debitoare . – J_, CUI_, cu sediul în C., . A, cam.14, jud.C., împotriva sentinței civile nr.2214/6.09.2013, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ 12.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2014.
Președinte, R. M. | Judecător, R. P. | Judecător, N. S. |
Grefier, D.-C. M. |
Jud.fond:O.D.
Red.-jud.R.M.
Tehnored.-gref.D.C.M.
2ex./14.03.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 265/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
