Procedura insolvenţei. Decizia nr. 523/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 523/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 03-07-2014 în dosarul nr. 9994/118/2012/a1.1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 523
Ședința publică din data de 03 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. P.
Judecător N. C.
Grefier C. M.
S-a luat în examinare recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurenta creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C., împotriva Sentinței civile nr.857/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II-a Civilă, în dosar nr._ /a2 în contradictoriu cu intimatul . SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. A. M. cu sediul în C. ..1 nr.33, județ C. și intimatul pârât V. T., cu domiciliul în C., . nr.18, județ C., având ca obiect procedura insolvenței art.138 din Legea nr. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimatul pârât av. R. G. în baza delegației de substituire f.n. din 03.07.2014 a av. C. Flișan, titular al contractului de asistență juridică, lipsind recurenta creditoare și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art.87 și următoarele C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, măsurile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 c.pr.civ.
Av. R. G. pentru intimatul pârât V. T. învederează instanței că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea, față de susținerile reprezentantului intimatului pârât că nu mai are alte probe de administrat sau cereri de formulat, nici excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pentru dezbateri .
Av. R. G. pentru intimatul pârât V. T. solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate pentru antrenarea răspunderii patrimoniale.
Curtea, constată încheiate dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului - litigiu cu profesioniști de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C. sub nr._ /a2/12.06.2013, creditoarea D. G. prin AJFP C. a chemat în judecată pe pârâtul V. T. solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv suportarea pasivului debitoarei . SRL de către acesta, temeiul de drept indicat fiind cel prevăzut de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006.
În motivarea acțiunii se arată în esență că, urmare notificărilor lichidatorului judiciar, pârâții aveau obligația de a pune la dispoziția judecătorului sindic documentele și informațiile prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006 și deoarece lichidatorul judiciar nu a intrat în posesia tuturor documentelor financiar contabile ale societății, acesta nu a putut determina cu exactitate cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență și nici persoanele cărora le-ar fi imputabilă această stare.
În atare condiții, reclamanta a precizat că, au fost încălcate prevederile Legii nr.82/1991, precum și prevederile art.73 alin.1 lit.c din Legea nr. 31/1990, prin aceea că administratorul statutar nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legislația în vigoare, în sensul neînregistrării bilanțurilor financiar contabile aferente anilor 2009-201, la organul fiscal teritorial, aspect în raport de care a concluzionat că, sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Prin întâmpinare pârâtul V. T. a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, precizând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, față de împrejurarea că, au fost întocmite și depuse la organele competente situațiile financiare aferente exercițiilor financiare 2009 – 2011, a căror neîntocmire este imputată de creditoare.
Prin Sentința civilă nr.857/10.03.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta D. G. prin AJFP C., ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin Sentința civilă nr. 1223/. a Tribunalului C. s-a dispus dizolvarea . SRL, iar prin Rezoluția nr._/31.05.2012 pronunțată de ORC de pe lângă Tribunalul C. s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea CII A. M. în calitate de lichidator judiciar al . SRL.
Prin Încheierea nr. 1187/24.09.2012 a Tribunalului C. a dispus . procedura simplificată a debitoarei . SRL, tabelul preliminar fiind depus la data de 21.11.2012, iar tabelul definitiv la data de 07.12.2012, în ele fiind înscrise creanțe în valoare totală de 25.170 lei .
Arată instanța de fond că, în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, depus la dosar la termenul de judecată din data de 10.12.2012 (filele 60 – 64 dosar insolvență), lichidatorul judiciar a arătat că:
- debitorul nu a înțeles să-i comunice actele prevăzute de dispozițiile art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006, astfel că, pentru a putea realiza calculul indicatorilor economico – financiari a luat în considerare situațiile financiare anuale publicate pe site-ul MFP pentru anii 2009 – 2011;
- printre principalele cauze care au generat starea de insolvență au fost enumerate: reducerea consumului populației, reducerea puterii de cumpărare a consumatorului final, imposibilitatea achitării la scadență a sumelor datorate bugetului de stat, îndatorirea excesivă a societății, dificultăți de natură financiară, tehnică ce țin de conjunctura economică, imposibilitatea acoperirii cheltuielilor societății din veniturile obținute din activitatea curentă;
- s-a considerat că, nu sunt elemente și probe care să fundamenteze formularea unei cereri de angajare a răspunderii patrimoniale a organelor de conducere a societății debitoare.
Așa fiind, apreciază instanța de fond că, deoarece potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, răspunderea reglementată de acest text de lege, nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte dintre cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență. Natura juridică a răspunderii reglementate de procedura insolvenței este aceea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe dintre caracteristicile răspunderii delictuale.
Totodată, arată instanța de fond că, pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa, deoarece dispozițiile art.138 prevăd și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere, și anume:
- persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar
- faptele enumerate în dispozițiile art.138 trebuie să fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență.
În atare situație, arată instanța de fond, condiția existenței prejudiciului este îndeplinită raportat atât la starea de insolvență a debitoarei, cât și la existența creanțelor împotriva debitoarei menționate în tabelul definitiv, iar în ceea ce privește săvârșirea faptei ilicite, față de împrejurarea că reclamanta a invocat dispozițiile art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, care cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, apreciază că, din actele existente la dosar întocmite de lichidatorul judiciar, nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
Astfel, precizează instanța de fond că, situațiile financiare se compun, de regulă, din bilanțul contabil, contul rezultatului exercițiului, rapoartele administratorilor și diferite declarații pe proprie răspundere, aceasta în condițiile în care, bilanțul reprezintă un document contabil de sinteză în care sunt prezentate elemente de activ, datorii și capital propriu ale unei companii/instituții la un anumit moment, care reflectă scriptic o sinteză în expresie bănească a patrimoniului unei societăți.
Elementele bilanțului sunt activele, capitalul propriu și datoriile, ultimele două elemente fiind denumite și pasive bilanțiere, întocmirea acestuia fiind obligatorie potrivit art.28 din Legea nr. 82/1991 și art.73 din Legea nr. 31/1990, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că debitoarea a depus situațiile financiare la organele abilitate, precum și la organul fiscal teritorial, fapt pentru care, expertul contabil numit în cauză, a întocmit raportul de expertiză pe baza evidenței financiar contabile care i-a fost predată potrivit procesului – verbal din data de 03.02.2014 ( fila 218 dosar ).
Conform concluziilor raportului de expertiză, reține instanța de fond că, societatea debitoare a ținut evidențe contabile conform Legii nr.82/2001, întocmind periodic balanțe contabile, declarații fiscale și situații financiare în termen legal, la organele competente.
Având în vedere că nu a putut fi reținută prezumția neținerii unei contabilități în conformitate cu legea, arată instanța de fond că, creditoarea avea obligația de a dovedi săvârșirea faptei ilicită prevăzută de art.138 lit.d. din Legea nr.85/2006, pentru că, în condițiile art. 1169 C.civ., sarcina probei îi revenea, ori, dimpotrivă, din probele administrate a rezultat că, au fost întocmite documentele contabile prevăzute de lege și că, această contabilitate nu a fost fictivă.
Concluzionând asupra celor de mai sus, s-a constatat că nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art.138 alin. 1 lit.d din Legea nr. 85/2006, a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență și nici a condiției vinovăției, creditoarea limitându-se la invocarea prevederilor lit.d, sens în care, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul V. T. a fost respinsă, ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - recurenta creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art.8 din Legea nr. 85/2006 cu următoarea motivație, în esență:
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, pentru următoarele considerente:
Pârâtul a încălcat prevederile Legii contabilității nr.82/1991, anume:
Art.6 „(1) Orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
(2) Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."
Art. 7 „(1) Persoanele prevăzute la art. 1 au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii deținute la începutul activității, cel puțin o dată în cursul exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau lichidării și în alte situații prevăzute de lege."
Art. 25 „(1) Registrele de contabilitate obligatorii și documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhiva persoanelor prevăzute la art. 1 timp de 10 ani, cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani".
Art. 26 „În caz de pierdere, sustragere sau distrugere a documentelor financiar-contabile se vor lua măsuri de reconstituire a acestora, potrivit reglementărilor emise în acest sens, în termen de maximum 30 de zile de la constatare, iar în caz de forță majoră, în termen de 90 de zile de la constatarea încetării acesteia.".
Potrivit Ordin nr.1850/2004 MFP privind registrele și formularele financiar-contabile, ANEXA nr.1, lit. A:
„8. Potrivit prevederilor Legii contabilității nr.82/1991, republicată, registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal (cod 14-1-1), Registrul-inventar (cod 14-1-2) și Cartea mare (cod 14-1-3).
Registrele de contabilitate se utilizează în strictă concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.
Registrele de contabilitate se pot prezenta sub formă de registru, foi volante sau listări informatice, după caz.
Numerotarea paginilor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.
9.Registrul-jurnal (cod 14-1-1) este un document contabil obligatoriu
în care se înregistrează, în mod cronologic, toate operațiunile
economico-financiare. (...)
10.Registrul-inventar (cod 14-1-2) este un document contabil
obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv,
grupate în funcție de natura lor, inventariate de unitate, potrivit legii.
11.Cartea mare (cod 14-1-3) este un registru contabil obligatoriu în
care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor,
mișcarea și existența tuturor elementelor de activ și de pasiv, la un
moment dat. Acesta este un document contabil de sinteză și
sistematizare și conține simbolul contului debitor și al conturilor
creditoare corespondente, rulajul debitor și creditor, precum și soldul
contului pentru fiecare lună a anului curent. Registrul Cartea mare poate
conține câte o filă pentru fiecare cont sintetic utilizat de unitate. Cartea
mare stă la baza întocmirii balanței de verificare.
Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse. (....)
12.Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Registrul Cartea mare se
păstrează în unitate timp de 10 ani de la data încheierii exercițiului
financiar în cursul căruia au fost întocmite, iar în caz de pierdere,
sustragere sau distrugere, trebuie reconstituite în termen de maximum
30 de zile de la constatare.".
In cuprinsul Raportului de expertiza s-a arătat că în perioada 2006-2012:
- s-au efectuat operațiuni pentru care nu există documente justificative (în lunile mai și iunie 2006, august 2007, octombrie 2008, ianuarie 2009—iunie 2009, decembrie 2009.
- pentru perioada 2007-2009 nu a fost prezentate registru de casa, registru jurnal.
- în perioada 2008-2009 nu exista note contabile
- nu a fost prezentat jurnale de vânzări,
- nu a fost prezentate de administratorul judiciar registrele obligatorii: Registru jurnal, Registru inventar si Registrul Cartea mare
Prin urmare, susține recurenta că, pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea;", astfel cum prevede textul de lege invcoat.
Se mai arată că, răspunderea civilă delictuală a pârâtului - reglementată prin art.998 și art.999 cod civil ( art.1357 - 1359 din NCC aprobat prin Legea nr.272/2009) presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție si pentru care, există o legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fapt identificat și arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
In ceea ce privește vinovăția pârâtului, se susține că, aceasta poate îmbrăca nu numai forma intenției ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale, astfel că, solicită admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale, cu consecința obligării pârâtului la plata debitului în suma de 25.152 lei.
Prin concluzii scrise, pârâtul intimat V. T. solicită respingerea recursului ca nefondat, cu motivația în esență că, în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de lege pentru antrenarea răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 lit.d din Lege anr.85/2006, neoperând prezumția de vinovăție și nefăcându-se dovada susținerilor privind săvârșirea unei fapte ilicite din cele prevăzute de lege, în sarcina sa.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate și a probatoriului administrat, Curtea, apreciază în sensul respingerii ca nefondat a recursului, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 12.06.2013 recurenta creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P. C., a învestit judecătorul sindic cu judecarea acțiunii având ca obiect antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului V. T. administrator, respectiv asociat al societății debitoare, sub aspectul săvârșirii faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006, generatoare a stării de insolvență a debitoarei.
Judecătorul sindic a apreciat că, pârâtul nu se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, constând în ținerea unei contabilități fictive, producerea dispariției unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu legea.
Potrivit textului de lege menționat, „ membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului ” vor fi obligați să suporte o parte din pasivul debitorului, dacă le este imputabilă starea de insolvență, prin faptul că “au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Deși nu a indicat care dintre cele trei modalități de săvârșire a faptei este imputată pârâților, din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că, este susținut acel element material al faptei care constă în neținerea contabilității în conformitate cu legea contabilității și cu alte legi speciale.
De aceea, apreciază Curtea că, în ceea ce privește probatoriul necesar susținerii răspunderii delictuale pe această faptă, trebuie reținut faptul că, neținerea contabilității este o faptă negativă generală, care, potrivit regulilor probațiunii, nu poate fi dovedită decât prin faptul pozitiv contrar, cu mențiunea că, propunerea și administrarea probatoriului incumbă recurentei, având în vedere că nașterea unei prezumții simple ( art.1203 C.civil – text în vigoare la momentul promovării acțiunii), aceea a neținerii contabilității decurgând din nedepunerea evidenței contabile, nu răstoarnă sarcina probei și nu obligă pe pârâți să dovedească faptul contrar.
În atare situație, reține Curtea că, nu ne aflăm în prezența unei prezumții legale relative (decizia Curții Constituționale nr.1134/2008) instituită de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, ci este vorba despre o prezumție simplă, stabilită de judecător și astfel, în raport cu fapta ilicită invocată, reclamanta creditoare trebuia să probeze, fără urmă de îndoială, că pârâtul a încălcat prevederile Legii nr.82/1991, în sensul că, având calitatea de administrator statutar nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legislația în vigoare și că această faptă este aceea care, a generat starea de insolvență a societății debitoare.
În speță, reține Curtea că, cele două acțiuni exhibate de creditoare ca reprezentând fapte ilicite, de natură a conduce, în opinia acesteia, la antrenarea răspunderii patrimoniale a intimatului, respectiv:
- societatea debitoare nu a funcționat la sediul social declarat și
- administratorul statutar nu mai locuiește la adesea de domiciliu,
nu se circumscriu ipotezei reglementate de conținutul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.d din Lege anr.85/2006, cum de altfel, împrejurarea că nu ar fi fost depuse la dosar actele prevăzute de art.28 din lege în termenul prevăzut de art.35 nu poate fi asimilată „ab inițio”, cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea, conform cu legea, în lipsa unor probe certe.
Același probatoriu administrat reține Curtea a face dovada certă că, evidența contabilă a societății a fost predată administratorului judiciar iar nepredarea acesteia s-a datorat exclusiv faptului că, nu au fost primite notificările, intimatul mutându-și domiciliul într-o altă localitate, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că debitoarea a depus situațiile financiare la organele abilitate, precum și la organul fiscal teritorial, fapt pentru care, expertul contabil numit în cauză, a întocmit raportul de expertiză pe baza evidenței financiar contabile care i-a fost predată potrivit procesului – verbal din data de 03.02.2014 ( fila 218 dosar ).
Întrucât art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 utilizează sintagma „ a cauzat” starea de insolvență, reține Curtea că, practica judiciară în materie a statuat a fi necesar a se face dovada certă a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, iar nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat starea de insolvență, astfel că, simpla afirmație a creditoarei recurente în sensul că, „prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, intimatul ar fi determinat starea de insolvență a societății debitoare”, nu este de natură a determina admisibilitatea acțiunii căci, art.138 din Lege anr.85/2006 nu instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii răspunderii organelor de conducere/supraveghere doar după administrarea de dovezi care ă ducă la concluzia că, prin săvârșirea faptelor expres și limitativ prevăzute de lege, s-a cauzat ajungerea debitorului în stare de insolvență.
În raport cu sus menționatele rețineri, apreciază Curtea că, în mod legal și temeinic judecătorul sindic a reținut că, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile antrenării răspunderii civile delictuale pentru pasivul societății debitoare, recurenta susținând o dovedire a acestora, numai prin lipsa de cooperare a administratorului statutar cu lichidatorul judiciar.
Pentru toate aceste argumente, constatând că hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică, în temeiul art.312 C.pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefundat, sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul - litigiu cu profesioniști promovat de recurenta creditoare D.G.R.F.P G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., . nr.18, județ C., împotriva Sentinței civile nr.857/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. Secția a II-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul . SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. A. M. cu sediul în C. ..1 nr.33, județ C. și intimatul pârât V. T., cu domiciliul în C., . nr.18, județ C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 03 Iulie 2014.
Pt.Președinte Pt.JudecătorPt.Judecător
C. RăpeanuAdriana PinteaNastasia Cuculia
aflat în CO, semneazăaflat în CO, semnează aflat în CO, semnează
cf.art.261 Cod.pr.civ. cf.art.261 Cod.pr.civ cf.art.261 Cod.pr.civ
Vicepreședinte VicepreședinteVicepreședinte
N. StanciuNicolae StanciuNicolae S.
Grefier,
C. M.
Jud.Fond.M.N.M.
Red.Dec.Jud.C.R./29.07.2014
Tehnored. Gref.C.M./29.07.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 794/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 352/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
