Procedura insolvenţei. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 404/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 2556/118/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.404
Ședința publică din data de 24 septembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - A. G.
Grefier - I. P.
S-a luat în examinare apelul privind litigii cu profesioniștii declarat de apelanții creditori F.LLI A. SRL, cu sediul social în Italia, Rieti, Vazia Via Tangenziale EST și A. C., A. S., A. M., cetățeni italieni – toți cu domiciliul procesual ales la C.. Av. R. A. C. situat în București, ., ., sector 2, împotriva Încheierii nr.673/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare
S.C. T. S.A, J_, CUI_ - prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L, cu sediul în C., ..8, parter, județ C., având ca obiect procedura insolvenței - deschidere procedură simplificată - Suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde lichidatorul judiciar al intimatei debitoare prin practicianul în insolvență Evdochim M., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind apelanții creditori.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.153 și următoarele din (N) Cod de procedură civilă.
Apelul este motivat și timbrat cu taxa judiciară de timbru de 120 lei
În referatul asupra cauzei grefierul de ședință evidențiază obiectul cererii, mențiunile privitoare la modalitatea îndeplinirii de citare, stadiul procesual. Învederează că apelanții, citați prin fax și prin poștă, cu mențiunea depunerii cauțiunii în cuantum de 1000 lei, nu s-au conformat dispozițiilor instanței și nu au făcut dovada consemnării cauțiunii în vederea soluționării cererii de suspendare a executării hotărârii apelate.
Curtea, față de nedepunerea dovezii consemnării cauțiunii de către apelanți, întrucât plata cauțiunii este o condiție obligatorie și prealabilă pentru admiterea cererii, respinge cererea de suspendare a executării Încheierii nr.673/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Nefiind probe de administrat și nici alte incidente de soluționat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Intimata debitoare – prin lichidatorul judiciar solicită respingerea apelului ca nefondat pentru argumentele expuse în întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.394 din (N) Cod de procedură civilă, declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 02.04.2014 pe rolul Tribunalului C. sub nr._, debitoarea . lichidator D. & Co SPRL a solicitat să fie supusă procedurii simplificate a insolvenței reglementată de Legea 85/2006, având în vedere că societatea este dizolvată de drept, în temeiul art.237 alin.3 din Legea 31/1990, iar creanțele sale în cuantum de 1.174.395,05 lei nu au fost achitate după 90 de zile de la scadență.
La cerere s-au anexat următoarele înscrisuri: notificările emise de lichidator, declarațiile de creanță formulate de Serviciul Public de Impozite și Taxe C. însoțite de titluri executorii, situații financiare.
În drept, a invocat disp. art.1 alin.2, art.3 pct.25 și art.27 din Legea 85/2006.
P. Încheierea nr.673/12.05.2014, Tribunalul C. – secția a II-a civilă a admis cererea formulată de debitoarea ., în temeiul art.32 alin.1 coroborat cu art.1 alin.2 lit. e) și art.107 lit. A (a) din Legea 85/2006. a dispus . procedura simplificată a debitoarei; a desemnat, provizoriu, în calitate de lichidator judiciar pe D. & Co SPRL cu o retribuție de 1000 lei+10% din valoarea bunurilor lichidate și din recuperarea creanțelor, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25, dispunând lichidatorului judiciar să notifice . debitoarei creditorilor și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C. pentru efectuarea mențiunii și publicarea notificării și în Buletinul procedurilor de insolvență.
P. Încheierea nr.673/12.05.2014 Tribunalul C. a admis cererea formulată de debitoarea ., în temeiul art.32 alin. 1 coroborat cu art.1 alin.2 lit.e) și art.107 lit.A (a) din Legea 85/2006, a dispus . procedura simplificată a debitoarei, a desemnat, provizoriu, în calitate de lichidator judiciar pe D. & Co SPRL cu o retribuție de 1000 lei+10% din valoarea bunurilor lichidate și din recuperarea creanțelor, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25, va notifica . debitoarei creditorilor și O.R.C. C. pentru efectuarea mențiunii și publicarea notificării și în Buletinul procedurilor de insolvență.
În temeiul art.113 și următoarele din Legea 85/2006, a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și îndeplinirea celorlalte operațiuni de lichidare.
A stabilit termene limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanțelor; pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor; pentru afișarea tabelului definitiv al creanțelor; data primei ședințe a adunării creditorilor și termen de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a constat, pe de o parte, că societatea debitoare se încadrează în categoria societăților dizolvate anterior formulării introductive căreia i se aplică procedura simplificată prevăzută de Legea 85/2006, iar pe de altă parte, că este prezumată a fi în insolvență, întrucât, după 90 de zile de la scadență nu a achitat creanțele față de creditoarea Serviciul Public de Impozite și Taxe C..
Împotriva acestei hotărâri, cu respectarea dispozițiilor art.466, art.468 și art.471 (N) Cod de procedură civilă, au promovat apel creditorii asociați A. C., A. S., A. M. - cetățeni italieni și F.LLI A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac, apelanții, în raport de data dizolvării societății si data numirii lichidatorului, coroborate cu dispozițiile legale in materie, care prevăd termene imperative in acest sens, invocă excepția tardivității numirii lichidatorului judiciar D.&Co SPRL și excepția calității procesuale active a lichidatorului in calitate de reprezentant legal al societății debitoare si pe cale de consecința introducerea cererii de o persoană care nu are mandat in acest sens.
În susținerea acestor excepții, apelanții creditori arată că la data de 17.02.2011 s-a pronunțat dizolvarea judecătoreasca a societății T. S.A. in temeiul art.237 alin.1 lit. a) din Legea 31/1990 hotărâre care a rămas irevocabilă prin neatacarea ei in termenul legal
Ulterior, prin rezoluția nr._ din data de 30.07.2013 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanta, in condițiile art.237 alin 6-7 din Legea 31/1990, a fost numit in calitate de lichidator Societatea Dascalescu & CO.
Se observa astfel că lichidatorul judiciar a fost numit la peste 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare a societății.
În ceea ce privește numirea lichidatorului, învederează că dispozițiile legale in aceasta materie sunt prevăzute de art.237 din lg.31/1990.
Alineatele (7), (71) și (8), coroborate cu art.3 alin.(3)-(5) din O.U.G. nr.116/2009, prevăd că, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare, reprezentanții societății au obligația de a solicita numirea unui lichidator, orice altă persoană interesată având dreptul de a solicita numirea lichidatorului în următoarele 3 luni. Competența de numire a lichidatorului aparține secției comerciale a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul comerciantul.
Dacă termenele succesive de 3 luni s-au împlinit fără să se solicite numirea unui lichidator, Oficiul Național al Registrului Comerțului va solicita secției comerciale a tribunalului radierea societății comerciale.
Față de aceste dispoziții legale, raportate la starea de fapt, numirea lichidatorului Dascalescu & Co SPRL a fost tardiv formulată, cu mult după expirarea termenului de 60 zile.
Astfel, Sentința de dizolvare nr.1312/17.02.2011 definitivă si irevocabilă prin nerecurare a fost înregistrată la Registrul Comerțului in data de 05.04.2011 precum si in Monitorul Oficial, Partea a IV-a, dată de la care a început să curgă termenul de 3 luni in care debitoarea avea posibilitatea sa numească un lichidator in vederea lichidării societății.
Prima cerere de numire a unui lichidator formulată de către debitoare a fost la data de 06.07.2012, la mai mult de un an de la data publicării sentinței de dizolvare, deci si această primă cerere a fost tardiv formulată, astfel încât nu s-ar putea susține eventual de către actuala lichidatoare ca ar fi condus la întreruperea termenului de 3 luni.
Întreruperea ar fi operat numai in condițiile formulării ei in timp, deci cel mult până la data de 05.07.2011.
Dispozițiile alin.8 al art.237 din Legea 31/1990 republicată condiționează formularea cererii de numire a unui lichidator în termen de 3 luni, de la expirarea termenului prevăzut la alin.7 al. art.237, debitoarea neformulând o astfel de cerere în termenul prevăzut de aceste dispoziții imperative.
Termenul prevăzut de art.237 alin.7 din Legea 31/1990 pentru desemnarea lichidatorului societății dizolvate este un termen imperativ, de prescripție, special, legiuitorul urmărind prin aceasta excepție de la regula imprescriptibilității drepturilor nepatrimoniale înlăturarea incertitudinii din viata juridica si eliminarea definitiva de pe piața a acelor societăți neviabile ori fantoma cărora dizolvarea le-a fost aplicata ca sancțiune pentru neîndeplinirea anumitor cerințe. Neexercitarea acestui drept in termenul prevăzut de lege conduce la stingerea lui, în acest sens fiind și Decizia civilă nr.880/30.09.2008 pronunțata de Curtea de Apel C..
Textul indicat de art.237 din lg.31/1990 prevede un termen total de 6 luni in care se poate cere numirea unui lichidator, care curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare a societății. Astfel, reprezentanții societății dizolvate pot cere numirea lichidatorului in termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare, iar daca aceștia nu au uzat de acest drept, la expirarea termenului se naște dreptul oricărei persoane interesate, in genere al creditorilor sociali, de a cere numirea lichidatorului in vederea realizării creanțelor pe care le au împotriva societății dizolvate, începând să curgă in favoarea acestora un nou termen de 3 luni. Neexercitarea acestui drept in termenul prevăzut de lege conduce la stingerea lui. Astfel de excepții a consacrat legiuitorul si in materia altor drepturi nepatrimoniale si de altfel, desemnarea lichidatorului are o finalitate patrimonială si anume lichidarea activului si stingerea pasivului societății. Legea nu prevede că se poate cere numirea lichidatorului până la radierea societății din registrul comerțului, radierea din oficiu fiind consecința care intervine dacă nici o persoană interesată nu a fost diligentă si nu si-a exercitat dreptul de a cere numirea lichidatorului in termenul prevăzut de lege. Neexercitarea dreptului de numire a lichidatorului in termenul prevăzut naște dreptul ONRC de a cere judecătorului delegat radierea. Normele care reglementează prescripția sunt norme imperative, de ordine publică, dispozițiile art.1841 cod civil fiind abrogate implicit prin Decretul 167/1958 care constituie norma generală in materia prescripției extinctive si care in art.18 prevede că instanțele sunt obligate ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul la acțiune s-a prescris.
Ținând seama si de dispozițiile art.26 alin 1 din Legea 85/2006 care stabilesc sfera persoanelor îndreptățite să formuleze o cerere de deschidere a procedurii de insolvența, respectiv, debitorul, creditorii precum si orice alte persoane sau instituții prevăzute expres de lege si având in vedere numirea tardivă a lichidatorului D. & Co SPRL, acesta din urmă nu isi justifica calitatea procesuală activă.
In ceea ce privește invocarea si din oficiu a excepției prescripției, apelanții fac trimitere la Decizia nr.1/2014 – „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.5, art.201, art.223 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil și ale art.6 alin.(4), art.2512, art.2513 din Legea nr.287/2009 privind Codul Civil, stabilește că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 1 octombrie 2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, astfel încât atât instanțele de judecată, din oficiu, cât și părțile interesate pot invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigii începute după 1 octombrie 2011."
Cu privire la excepția calității procesuale active a lichidatorului numit pentru debitoarea T. SA, având in vedere tardivitatea numirii acestuia care echivalează cu anularea actului de numire făcut după expirarea termenului, apelanții susțin că acesta nu era in măsură să formuleze in numele debitoarei cerere de deschidere a procedurii de insolvența in formă simplificată.
Pe fondul cauzei învederează că prin rezoluția din data de 30.07.2013 pronunțată de Oficiul Registrului Comerțului Constanta, a fost numit in calitate de lichidator al societății T. S.A. societatea Dascalescu & CO SPRL.
In calitate de lichidator al societății debitoare, acesta trebuia să procedeze la lichidarea societății ca urmare a dizolvării acesteia, urmărind in primul rând interesul acționarilor societății T. S.A., aspect care insa nu s-a întâmplat, dimpotrivă, lichidatorul numit, chiar si in absenta documentelor contabile ale societății (conform afirmației acestuia), nu a urmărit decât să obțină cât mai repede falimentul societății, lăsând la o parte interesele acționarilor.
Odată numit, lichidatorul avea obligația să acționeze in vederea protejării intereselor acționarilor, sens in care trebuia cel puțin să încerce să salveze societatea de la faliment iar nu sa ceară falimentul acesteia.
Astfel, lichidatorul trebuia mai întâi să aducă la cunoștința acționarilor situația societății, sub toate aspectele si să prezinte si ofere soluții de salvgardare a acesteia. Acesta trebuia să discute cu acționarii despre posibilitatea acoperirii datoriilor fie printr-o finanțare a societății, fie printr-o majorare de capital. Putea de asemenea să încerce să obțină o eșalonare a debitului din partea creditorului SPITVBL.
Însa lichidatorul Dascalescu & CO SPRL nu a considerat necesar să acționeze in acest sens, dimpotrivă, a profitat de faptul că toți acționarii erau persoane fizice si juridice de cetățenie italiana, necunoscători ai legii din România si a formulat de îndată cererea de deschidere a procedurii de insolvența in formă simplificată.
Mai susțin apelanții că lichidatorul trebuia să tina cont de faptul că aceștia nu au avut cunoștință de dizolvarea societății decât după aproximativ un an, fapt din care putea să tragă concluzia că interesul si scopul acționarilor nu este acela de a introduce societatea in faliment, ci dimpotrivă de a salva ceea ce se mai poate salva.
Despre aceste aspecte lichidatorul avea cunoștința chiar de la unul dintre acționari dar si de la fostul administrator al societății.
Astfel, in momentul in care s-a discutat cu lichidatorul despre lichidarea societății nu s-a pus nicio clipă problema intrării in faliment a acesteia, dimpotrivă, discuțiile au purtat in sensul lichidării voluntare a societății debitoare, fără ca lichidatorul sa menționeze că intenția lui ar fi acea de deschidere a procedurii de insolvență in forma simplificată. S-a discutat totodată despre formularea unei solicitări către SPITVBL in sensul eșalonării datoriei, fără ca lichidatorul să mai facă ulterior ceva in acest sens.
Față de aceste aspecte, coroborate cu faptul ca deschiderea procedurii de insolvența in formă simplificată s-a făcut la cererea debitoarei prin lichidator, consideră apelanții că cererea este nelegală si lipsită de interes (interes care trebuie apreciat in raport de societatea debitoare iar nu de interesul personal al lichidatorului).
In acest sens, arată că atunci când debitorul cere deschiderea procedurii avem de-a face cu o recunoaștere a stării de insolvența si, practic, nu e nimic de dovedit, insă numai in situația in care mărturisirea provine de la reprezentantul legal al debitoarei.
Or, in speță, recunoașterea provine de la lichidatorul societății care nu cunoaște situația contabilă a debitoarei, după cum a si precizat, recunoașterea sa nefiind astfel in legătură cu fapte desfășurate in cadrul societății.
Așadar, starea de insolvența trebuie dovedită cu alte mijloace de probă.
Cum in cauză lipsesc documentele contabile care trebuiau să însoțească cererea de deschidere a procedurii formulată de debitoare (art.28), nu se poate retine existența unor datorii exigibile, doar pe baza unui titlu executoriu care a fost întocmit de SPITVBL Constanta după primirea notificării lichidatorului de înscriere la masa credală, titlu care nu a fost comunicat societății până la data soluționării prezentei cereri.
Pe de alta parte, insolventa vădita presupune că debitorul se afla . acută criză de lichidate, iar dificultățile financiare sunt grave, pasivul debitorului fiind de o valoare semnificativă, concluzie care se desprinde si din interpretarea art.3 pct.12 care impune creditorului o anumită valoare prag pentru formularea cererii de deschiderii a procedurii (45.0001ei).
Deși o asemenea cerință nu este reglementată expres si pentru cererea debitorului, nu putem totuși să facem abstracție de ea, întrucât eludarea acestor dispoziții legale ar permite debitorului sau lichidatorului să solicite . o sumă chiar nesemnificativă.
Din probele administrate nu a rezultat ca debitoarea este in insolvență, deoarece insolvența vădita presupune că debitorul se află . acută criza de lichidare, iar dificultățile financiare sunt grave.
Lichidatorul a tras concluzia stării de insolvența din faptul existentei creanței SPITVBL Constanta. Ori, in cauza de față, aceasta datorie nu a fost plătită întrucât societatea debitoare nu mai avea organe statutare, fapt pentru care a si fost dizolvată, iar nu pentru ca nu ar fi avut această posibilitate din punct de vedere financiar.
Or, in speță nu putem admite ca debitoarea se afla . de lichidare. Aceasta stare ar fi putut rezulta cel mult din refuzul acesteia de a-si plăti datoriile in condițiile in care ar fi fost notificată in acest sens.
Astfel, numai dacă debitoarea ar fi primit o adresă in acest sens din partea SPITVBL si nu ar fi procedat la plata creanței, s-ar fi putut ajunge la prezumția relativă că se afla in imposibilitate de plată, insă, in condițiile in care aceste datorii nu au fost achitate tocmai datorită faptului că societatea debitoare nu mai avea organe statutare, deci nu era legal reprezentată de o persoană care să fi fost astfel in măsură să efectueze plăți, nu putem acuza debitoarea de faptul ca ar fi in stare vădita de insolvență.
Față de aceste aspecte solicită a se constata că cererea debitoarei formulată prin lichidator este neîntemeiată.
In ceea ce privește suspendarea hotărârii a cărei desființare se solicită, apelanții consideră că aceasta se impune având in vedere efectele negative pe care procedura falimentului le-ar putea avea asupra patrimoniului societății si cu precădere asupra patrimoniului acționarilor care s-ar putea vedea puși in situația imposibilității de a mai primi ceva din activele societății ca urmare a procedurii concursuale prevăzute de legea 85/2006.
Pentru toate aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea întrutot a hotărârii apelate, în primul rând ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitatea de reprezentant legal al societății debitoare, iar pe fond ca fiind nelegală si netemeinică si trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic.
Totodată, solicită obligarea lichidatorului judiciar Dascalescu & CO SPRL la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauză.
In drept, a invocat Legea nr.31/1990 și Legea 85/2006.
P. precizările depuse la dosar, apelanții creditori au învederat că împotriva hotărârii atacate au formulat opoziție, în temeiul art.32 din Lg. 85/2006, în cadrul căreia au invocat excepția tardivității cererii de numire a lichidatorului Dascalescu & CO SPRL și excepția lipsei calității procesuale active a aceluiași lichidator.
Învederează creditorii apelanți că din economia prevederilor legale în materia insolvenței (art.32 din Legea nr.85/2006), rezultă că, de lege lata, pentru contestarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței la cererea debitorului, legiuitorul a instituit o cale de atac specială, derogatorie de la dreptul comun - reprezentat în materie de insolvență de dispozițiile art.8 din Legea nr.85/2006, modificată.
P. urmare, împotriva hotărârii de deschidere a procedurii la cererea debitorului - în temeiul art.27 alin.(1) și (2) din Legea nr.85/2006 - nu se poate declara recurs (respectiv apel, conform modificărilor survenite la lege) în condițiile art.8 din Legea nr.85/2006 sau art.336 Cod procedură civilă. O atare concluzie este justificată de împrejurarea că, potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, dispozițiile Legii insolvenței se completează cu cele ale Codului de procedură civilă numai în măsura compatibilității lor.
Or, în condițiile în care cererea debitorului de a fi supus dispozițiilor Legii nr.85/2006 are o fizionomie juridică proprie, distinctă de cea a altor cereri necontencioase, este evident că acestei reglementări legale aparte nu-i pot fi aplicate, în completare, alte reguli, din dreptul comun.
Că este așa, o dovedește și împrejurarea că ar fi inadmisibil ca aceeași hotărâre judecătorească să fie supusă unor căi de atac diferite - una sub forma opoziției, reglementată de art.32 alin.(2) din Legea nr.85/2006, modificată, și alta sub forma recursului (apel), reglementat de art.336 Cod procedură civilă pericolul unei asemenea situații fiind unul evident, și anume riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii în una și aceeași cauză.
Pe de alta parte, dispozițiile ce reglementează căile de atac sunt imperative fără a permite vreo derogare de lege.
Față de considerentele expuse, consideră că ne aflam in prezenta unei căi de atac speciale, care poate fi formulată numai de către creditor si numai dacă procedura insolvență a fost deschisă la solicitarea debitoarei.
Având in vedere că suntem in prezenta unei adevărate căi de atac, susțin creditorii apelanți că pot invoca in dovedirea celor afirmate atât aspecte de fond cat si excepțiile care ar putea proba cele susținute in cadrul opoziției.
A aprecia in sens opus, si anume, cum că prin opoziție nu s-ar putea invoca decât apărări pe fond ar însemna a se aduce o atingere dreptului la apărare si pe cale de consecința dreptului la un proces echitabil.
P. reglementarea acestei instituții, legiuitorul ii permite creditorului care se considera îndreptățit sa atace încheierea de deschidere a procedurii insolvenței, printr-o opoziție, care reprezintă o adevărata cerere ce trebuie sa cuprindă toate mențiunile prevăzute de lege, inclusiv motivarea in fapt si m drept precum si dovedirea celor susținute. Or, daca opoziția noastră are ca punct de plecare tocmai încălcarea unor norme de procedura care atrag invocarea excepțiilor indicate mai sus, este absolut firesc sa ne folosim de acestea in susținerea cererii.
Mai mult chiar, având in vedere ca opoziția este singurul mijloc procedural de care creditorul poate uza in vederea desființării încheierii de deschidere a procedurii de insolvența este absolut firesc că prin această cale să poată aduce in atenția instanței atât excepții cat si apărări pe fondul cauzei. In sens contrar, ar însemna ca legiuitorul ia mod voit urmărește să il lipsească pe creditor de posibilitatea de a-si întemeia si dovedi pretențiile sale cu privire la toate aspectele pe care le considera necesare.
În acest sens, arată că in cauză, deschiderea procedurii de insolvența s-a făcut cu încălcarea unor norme de procedura, respectiv: numirea tardivă a lichidatorului si, ca atare, lipsa calității de reprezentant legal al debitoarei.
In concluzie, consideră că trebuiesc reținute următoarele: opoziția este o cale de atac specială reglementata de Lg. 85/2006; excepțiile sunt un mijloc de apărare, permise pe calea unei cai de atac, cu atât mai mult cu cât este vorba de excepții de ordine publică; prin excepțiile invocate se pun discuție aspecte de care depinde justa soluționare a cauzei, în sensul de a se clarifica față de cele invocate pe calea opoziției dacă deschiderea procedurii de insolvența s-a făcut in conformitate cu dispozițiile legale; a aprecia in sensul inadmisibilității invocării acestor excepții pe calea opoziției ar duce neîngrădit la încălcarea unor principii de drept - dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil, rolul judecătorului in aflarea adevărului.
Pentru toate aceste considerente, apreciază justificată invocarea celor 2 excepții pe calea opoziției, solicitând instanței analiza si soluționarea acestora in raport de cele susținute in cererea inițiala.
În susținerea punctului de vedere al încadrării opoziției drept o cale de atac specială prevăzuta de Lg.85/2006, depune practică judiciară – Decizia civilă nr.1716/17.10.2012 a Curții de Apel Timișoara.
Intimata debitoare – prin lichidatorul judiciar a depus întâmpinareprin care a solicitat atât respingerea excepțiilor cât și a apelului, ca nefondate.
Potrivit art.237 din Legea nr.31/1990, numirea unui lichidator se poate efectua . 6 luni de la data in care hotărârea judecătoreasca de dizolvare a rămas definitiva, in caz contrar societatea se radiază din oficiu.
Hotărârea judecătoreasca de dizolvare a societății rămâne definitivă după împlinirea unui termen de 30 de zile de la publicarea acesteia in Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a (art.237 alin.3 raportat la art.237 alin.51 din Legea nr.31/ 1990).
Calculul efectuat de apelanții asociați este eronat, atâta timp cât calcularea celor 3 luni (corect 6 luni) începe de la data pronunțării hotărârii de dizolvare si nu de la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data publicării in Monitorul Oficial al României - Partea a IV-a a hotărârii.
În altă ordine de idei, de vreme ce prin Rezoluția nr._/06.07.2012 la cererea împuternicitei V. C., s-a numit lichidator Global Insolvency SPRL, iar împotriva acestei Rezoluții nu s-a formulat plângere in termen de 15 zile, in condițiile art.6 alin.3-5 din OUG nr.116/2009, asociații creditori nu pot uza de alta cale procedurală in scopul desființării acestei rezoluții, respectiv de a invoca excepția tardivității numirii lichidatorului Global Insolvency SPRL sau a lichidatorului Dascalescu & CO SPRL.
P. Rezoluția nr._/30.07.2013 pronunțata de Oficiul Registrului Comerțului Constanta, in condițiile art.237 alin.6 - 7 din Legea nr.31/1990 R, a fost numit in calitate de lichidator Dascalescu & CO SPRL
Cererea de numire a Dascalescu 85 CO SPRL a fost formulată ca urmare a inactivității lichidatorului Global Insolvency SPRL care a fost numit anterior prin Rezoluția ONRC nr._/ 06.07.2012 rămasă definitivă prin neexercitarea căii de atac. Potrivit Legii nr.31/1990R „de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de dizolvare persoana juridică intră in lichidare, potrivit prevederilor prezentei legi, iar „nici o activitate nu se poate exercita pentru societate sau contra acesteia decât in numele lichidatorilor sau împotriva lor".
P. urmare, solicită respingerea ca inadmisibilă a excepției invocate și în subsidiar, ca nefondată.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Verificând sentința civilă apelată, în raport de motivele invocate și în ansamblu, în fapt și în drept, Curtea consideră apelul ca fiind nefondat.
Apelul declarat în cauză a fost formulat de către acționarii societății intrate în insolvență, în calitatea acestora de persoane interesate cărora legea le conferă dreptul de a declara calea de atac în procedura necontencioasă, potrivit dispozițiilor art. 534, alin. (4) NCPC: „apelul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la soluționarea cererii, termenul de apel curgând de la data la care a luat cunoștință de încheiere, dar nu mai târziu de un an de la data pronunțării.”
Cum încheierea de deschidere a procedurii insolvenței la cererea debitoarei în cauză are un caracter necontencios, nefiind judecată cererea în contradictoriu cu o altă parte, se reține calitatea acționarilor . a declara calea de atac împotriva acestei hotărâri.
O primă critică adusă încheierii nr. 673/12.05.2014 a Tribunalului C. este cea referitoare la modalitatea de desemnare a lichidatorului voluntar după dizolvarea ., fiind invocată excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului D. & Co SPRL în formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în forma simplificată a acestei persoane juridice.
Curtea constată că lichidatorul voluntar ce a acționat ca reprezentant al debitoarei dizolvate, în virtutea mandatului conferit prin desemnarea sa conform rezoluției nr._/30.07.2013 emisă de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C., și-a justificat astfel calitatea procesuală de reprezentant al . de intrare în procedura simplificată fiind formulată de debitoare prin reprezentant legal D. & Co SPRL.
Criticile apelanților privesc însă modalitatea de numire a lichidatorului voluntar, numire ce a avut loc într-o altă procedură ce s-a derulat anterior formulării cererii de intrare în insolvență.
Împrejurarea că numirea lichidatorului voluntar de către registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul C. a avut loc la un interval de timp de doi ani de la rămânerea irevocabilă a sentinței de dizolvare excede condițiilor pe care le verifică judecătorul sindic și ulterior instanța de control judiciar în examinarea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în forma simplificată, solicitată de debitoarea în cauză.
. a intrat în dizolvare prin sentința civilă nr. 1312/. a Tribunalului C., rămasă irevocabilă prin nerecurare, iar lichidatorul voluntar a fost numit prin rezoluția nr._/30.07.2013 a Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C.. Cum această rezoluție nu a fost contestată de niciuna dintre persoanele interesate cărora legea societăților comerciale nr. 31/1990 le conferă legitimare procesuală activă, măsura de numire a lichidatorului voluntar s-a definitivat prin neatacarea sa, astfel că acest aspect nu mai poate fi repus în discuție în mod incidental, într-o altă cauză ce are ca obiect deschiderea procedurii simplificate a insolvenței asupra debitoarei ..
Sub un alt aspect, deși apelanții invocă o lipsă a calității procesuale active în cererea adresată judecătorului sindic, se observă că titular al acțiunii este debitoarea ., reprezentată legal prin D. &Co SPRL, în calitate de lichidator voluntar desemnat conform art. 237, alin. (7) din Legea nr. 31/1990, ceea ce relevă, în fapt, o contestare a calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea în numele și pentru debitoarea în cauză.
P. urmare, excepția lipsei calității procesuale active a lichidatorului D. & Co SPRL este nefondată, petentă în cererea adresată judecătorului sindic fiind debitoarea care a solicitat . simplificată a insolvenței.
Pe fondul cauzei, apelanții au apreciat că în mod nelegal s-a dispus deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu încălcarea interesului acționarilor persoanei juridice .>
Curtea reține că, sesizat fiind cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 1, alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic este ținut să verifice doar condițiile prevăzute de această lege, respectiv existența unei stări de insolvență a debitoarei dizolvate anterior formulării cererii introductive (art. 1, alin. (2), lit. e din Legea insolvenței nr. 85/2006).
Această stare de insolvență a fost dovedită în cauză, creanțele înregistrate asupra debitoarei, neachitate în termenul de 90 de zile de la scadența lor, fiind în cuantum de 1 174 395,05 lei, astfel cum reține judecătorul sindic din titlurile executorii depuse la dosar, aspect necontestat de către apelanți.
Pentru aceste considerente, fiind îndeplinite cerințele art. 1, alin. (2) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a pronunțat o soluție legală și temeinică prin admiterea cererii de deschidere a procedurii insolvenței în forma simplificată asupra debitoarei ., soluție ce va fi menținută prin respingerea apelului ca nefondat, în raport de dispozițiile art. 480, alin. (1) NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apeluldeclarat de apelanții creditori F.LLI A. SRL, cu sediul social în Italia, Rieti, Vazia Via Tangenziale EST și A. C., A. S., A. M., cetățeni italieni – toți cu domiciliul procesual ales la C.. Av. R. A. C. situat în București, ., ., sector 2, împotriva Încheierii nr.673/12.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. T. S.A, J_, CUI_ - prin lichidator judiciar D. & CO S.P.R.L, cu sediul în C., ..8, parter, județ C., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24 septembrie 2014.
Președinte, E. C. G. | Judecător, A. G. | |
Grefier, I. P. |
Jud. fond: L.D.
Red.dec.jud. A.G.
9 ex./23.10.2014
emis 7 .
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 416/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 197/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
