Procedura insolvenţei. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 23-04-2014 în dosarul nr. 4759/118/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.210.
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. E.
JUDECĂTOR - E. G.
GREFIER - A. N.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta creditoare - . - REASIGURARE SA,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ având CUI R05328123, cu sediul în Voluntari, ..10, Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, județ Ilfov și cu domiciliul procesual ales în București, Piața Victoriei Șos. N T. ., nr.4-8, etaj 8 C..av. SCA Ț. Z. & Asociații, împotriva sentinței civile nr.3092 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL cu sediul în localitatea C., ., etaj P, . și . SRL – prin administrator JUDICIAR EUROCONT SI ASOCIATII SPRL cu sediul în localitatea C., . nr 59, .. A, ., având ca obiect: procedura insolvenței - Opoziție.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17 aprilie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea pentru a da posibilitatea intimatei debitoare să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 23 aprilie 2014, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1086/2013 a Tribunalului C. a fost deschisă procedura generală a insolvenței față de debitoarea . SRL, la cererea acesteia.
. - Reasigurare SA a formulat opoziție împotriva deschiderii procedurii insolvenței, solicitând a se constata că debitoarea nu întrunește condițiile cerute de lege, urmărind, în primul rând, fraudarea intereselor creditorilor.
În motivarea opoziției arată că își desfășoară activitatea în domeniul asigurărilor, fiind o prezență notabilă pe piață asigurărilor din R.. În contextul în care obiectul de activitate al debitoarei vizează activități ale agenților și broker-ilor de asigurări, prezenta debitoare care și-a deschis procedura voluntară, și-a exprimat intenția de a se angaja în raporturi contractuale cu oponenta, constând în intermedierea pentru încheierea de polițe și contracte de asigurare. În acest sens părțile au procedat la încheierea Contractului de Parteneriat nr. 1550/06.05.2009 ("Contractul"), contract neonorat de către debitoare.
S-a apreciat de către oponentă nelegalitatea încheierii nr. 1086 prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență cu privire la debitoare cât și faptul că scopul urmărit de debitoare la momentul cererii de deschidere a vizat exclusiv fraudarea intereselor creditorilor.
Astfel, debitoarea urmărește de fapt efectele ce se produc de la momentul deschiderii procedurii de insolvență: formularea de acțiuni în fața instanțelor de judecată sub beneficiul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru; suspendarea de drept a executărilor silite și a acțiunilor având ca obiect realizarea de creanțe asupra averii si bunurilor debitoarei; sistarea calcului accesoriilor, eventual eliminarea unor datorii, fie prin neînscrierea în tabelul de creanțe, fie prin programul de plăți propus printr-un eventual plan de reorganizare .
În acest context, urmează a se avea în vedere că, ulterior deschiderii procedurii de insolvență, respectiv la data de 27.06.2013, debitoarea, prin administrator judiciar, a formulat împotriva oponentei o acțiune în pretenții ce face obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului C., beneficiind de scutirea de plată a taxei judiciare de timbru, ca efect al deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
O asemenea abordare se impune a fi cenzurată, mai ales în condițiile în care debitoarea nu a făcut dovada că cererea de deschidere a procedurii este însușită de organele statutare care pot decide cu privire la acest aspect, și nici nu a probat starea de insolvență vădită și iminentă.
Însuși administratorul judiciar se dovedește a fi de rea-credință prin raportare la faptul că a formulat cererea în pretenții împotriva oponentei la doar câteva zile de la numirea sa în calitate de administrator judiciar al debitoarei.
De asemenea, în susținerea tezei privind scopul ilicit urmărit de debitoare prin cererea de deschidere a procedurii insolvenței se regăsește și situația de fapt potrivit căreia relațiile comerciale dintre părți s-au derulat prin intermediul unei alte societăți, respectiv . de asigurare S.R.L.
Mai mult decât atât, relația directă care există între debitoare și terțul contractual rezultă chiar din documentul emanând de la societatea debitoare, respectiv din adresa înregistrată sub nr. 3004/17.09._, prin care debitoarea recunoaște faptul că întreaga activitate de intermediere efectuată de societatea debitoare se va desfășura prin intermediul . de Asigurare SRL, începând cu anul 2010.
Mai relevă faptul că înscrisurile depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii nu demonstrează starea de insolvență declarată de către debitoare.
În acest context, se impune a se sublinia că debitoarea nu a administrat niciun probatoriu din care să rezulte caracterul cert și exigibil al datoriilor invocate, în cuantum de aproximativ 4 milioane lei.
De asemenea, se mai susține că în ceea ce privește lichiditățile disponibile, debitoarea nu probează în niciun fel susținerile privind deținerea sumei de 389.456 lei.
Or, și în materia insolvenței, inclusiv în cererile promovate de debitoare pentru deschiderea procedurii, în opinia creditoarei, cel ce afirmă starea de insolvență trebuie să o si probeze. Sub aspectul documentelor relevante și a mijloacelor de probe ce pot fi administrate în vederea demonstrării lipsei disponibilităților bănești necesare acoperirii creanțelor scadente, s-a considerat că s-ar fi impus ca susținerile privind cuantumul lichidităților disponibile să poată fi probate, spre exemplu, cu extrase de cont, aspect ce nu rezultă din datele speței.
Ori, în cauza dedusă judecății nu s-a administrat niciun fel de probatoriu, debitoarea doar declarând că are sume în conturi în cuantum total de 389.456 iei, iar instanța de fond a luat pur și simplu act de aceste susțineri nedovedite prin niciun mijloc de probă.
Pe de altă parte, debitoarea omite a face vreo referire la creanțele pe care le are de încasat. Astfel, relevă oponenta că creanțele debitoarei la data deschiderii procedurii sunt de aproximativ 2.994.137 lei.
În plus, raportarea exclusivă la lichiditățile disponibile la un anumit moment nu este suficientă pentru a determina starea de insolvență. Aplicând raționamentul debitoarei, ar rezulta că debitoarea se afla în insolvență încă de la nivelul anului 2011, fără să fi cerut deschiderea procedurii, aspect de natură a încălca obligația prevăzută la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ori, în mod evident, un astfel de raționament simplist nu este de natură a demonstra starea de insolvență a unei societăți.
Un alt argument în combaterea stării de insolvență declarată de debitoare îl constituie și faptul că, potrivit bilanțului contabil aferent anului 2011, debitoarea a înregistrat un profit net în cuantum de 4155 lei și pierdere nulă.
Față de aspectele sesizate anterior s-a considerat că, în realitate, debitoarea a recurs la formularea cererii de deschidere a procedurii pentru a beneficia de efectele care se produc o dată cu deschiderea procedurii, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.
Totodată, s-a mai relevat de către oponentă că înscrisurile depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii nu permit verificarea legalității măsurii de deschidere a procedurii insolvenței.
Astfel, în concret,cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitoare și cererea depusă de debitoare la dosar în ședința publică din data de 07.05.2013 poartă semnături diferire, deși se susține faptul că au fost semnate de administratorul societății debitoare, respectiv de d-na M. M..
S-a mai precizat faptul că, printre actele depuse de debitoare la dosarul cauzei, nu se află niciun document din care să rezulte care sunt persoanele îndreptățite, potrivit actului constitutiv al debitoarei, să ia o decizie în sensul deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, analizând documentele anexate cererii de deschidere a procedurii insolvenței, promovată de debitoare, a remarcat faptul că lipsește actul constitutiv al debitoarei, pentru a verifica prin raportare la acesta care este reprezentantul competent și în ce condiții poate fi adoptată o decizie de deschidere a procedurii insolvenței.
De asemenea, printre actele anexate cererii introductive de instanță nu se regăsește nici decizia asociatului unic prin care s-ar fi aprobat promovarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.
Ori, necesitatea unei decizii a asociatului unic este justificată de următoarele aspecte:
a)faptul că, declanșarea procedurii conduce implicit la modificarea actului constitutiv prin înlocuirea administratorului societar cu administratorul special și administratorul judiciar ;
b)impactul deschiderii procedurii nu se limitează la exercitarea atribuțiilor ce reveneau potrivit documentelor statutare administratorului societății de către administratorul special și administratorul judiciar, ci acest impact se resimte și asupra modului de administrare a societății insolvente, activitatea debitoarei urmând a fi desfășurată sub controlul organelor prevăzute de Legea nr. 85/2006;
c)deschiderea procedurii insolvenței poate avea drept efect dizolvarea debitoarei, aspect de natură a impune obligația de a face dovada existenței unei decizii a asociatului unic, prin care s-a decis declanșarea procedurii insolvenței;
d)având în vedere intenția exprimată de debitoare în sensul propunerii unui pian de reorganizare, precum și dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 85/2006, cererea de deschidere a procedurii promovată de debitoare conduce la concluzia iminentă că este necesară decizia asociatului unic privind aprobarea de deschidere a procedurii insolvenței.
Nu în ultimul rând, sentința civilă nr. 1086/2013 nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.
Dispozițiile Legii insolvenței, potrivit art. 149 se completează, în măsura compatibilității, cu dispozițiile Codului de procedură civilă. în ceea ce privește motivarea hotărârilor pronunțate în materia insolvenței, legea specială nu cuprinde norme derogatorii, astfel încât dispozițiile Noului Cod de procedură civilă sunt deplin aplicabile.
Potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, impune instanțelor judecătorești obligația motivării hotărârilor pronunțate .
Ori, în speța dedusă judecății, Tribunalul C. a omis să motiveze sentința civilă 1086/2013 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței cu privire la debitoare. În concret, singurele mențiuni din cuprinsul Sentinței civile nr. 1086/2013 referitoare la cererea debitoarei și la condițiile privind deschiderea procedurii sunt următoarele: "Constatând că la data de 29.04.2013 debitoarea . SRL a solicitat a fi supusă procedurii generale a insolvenței, manifestându-și intenția de a-și reorganiza activitatea. Constatând că debitorul se află în încetare de plăți și că pasivul său exigibil este de 4.034.517,89 lei".
În drept au fost invocate art. 32 din Legea nr. 85/2006.
În probațiune s-a folosit proba cu înscrisuri
Debitoarea . SRL în calitate de debitoare, a formulat întâmpinare și a solicitat prin aceasta respingerea opoziției ca neîntemeiată cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1086/10.06.2013 pronunțată de Tribunalul C..
În opinia debitoarei, pe calea opoziției nu s-ar putea analiza decât aspecte ce țin de existența stării de insolvență a debitoarei cât și de procedura de insolvență incidență (generală sau simplificată).Astfel, se susține de către oponentă că așa-zisa fraudă ar reprezenta o consecință a faptului că scopul pentru care debitoarea a înțeles să formuleze cererea de deschidere a procedurii de insolvență a fost acela de a putea beneficia de efectele deschiderii procedurii, respectiv formularea de acțiuni sub beneficiul scutirii de la plata taxelor de timbru, suspendarea de drept a executărilor silite, sistarea calculului accesoriilor sau chiar eliminarea unor datorii fie prin neînscrierea în tabelul de creanțe fie printr-un program de plăți în faza de reorganizare judiciară. S-a solicitat a se înlătura acest motiv întrucât acțiunea a fost depusă într-un timp scurt pentru a se evita împlinirea termenului de prescripție și nicidecum pentru a nu se achita taxa de timbru.
Pe de altă parte, chiar dacă nu s-ar fi deschis procedura insolvenței, ar fi avut oricum posibilitatea de a recurge la o . alte remedii juridice prevăzute de legea taxelor de timbru, respectiv micșorarea sau plata în rate a taxei de timbru.
Totodată, în susținerea pretinsei fraude, se arată că relațiile comerciale dintre părțile litigante s-au derulat prin intermediul societății . de Asigurare SRL, ori această susținere este surprinzătoare atâta timp cât însăși oponenta a fost de acord cu acest parteneriat.
Starea de insolvență rezultă din documentele contabile, iar insuficienta fondurilor bănești disponibile rezultă fără îndoială din documentele contabile depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, respectiv: bilanțul certificat de administrator, balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii, contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii.
În ceea ce privește pretinsa diferență dintre semnături, creditoarea nu specifică cu claritate care este „cererea depusă de debitoare la dosar în ședința publică din data de 07.05.2013” pentru ca aceasta să fie comparată cu cererea de deschidere a procedurii de insolvență. Pe de altă parte, prin raportare la dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea insolvenței, judecătorul sindic trebuie să analizeze dacă persoana care semnează cererea de deschidere a procedurii de insolvență este cea în măsură să reprezinte interesele societății debitoare în calitatea sa de administrator, neavând relevanță cine semnează alte înscrisuri sau cereri emanând de la debitoare.
În ceea ce privește susținerea că ar fi necesară decizia asociatului unic ca și condiție pentru depunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, instanțele de judecată au reținut tocmai contrariul astfel încât s-a solicitat ca această susținere să fie înlăturată.
În primul rând, competenta decizională generală aparține administratorului ceea ce conferă acestuia puterea de reprezentare a societăților comerciale, inclusiv de a încheia acte juridice în numele și pe seama societății indiferent de importanța acestora (de conservare, de administrare sau de dispoziție). O astfel de concluzie se desprinde din cuprinsul dispozițiilor art. 70 alin. (1) din Legea societăților comerciale nr. 31/1990 care statuează faptul că „administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.
Prin urmare, în mod excepțional legiuitorul a înțeles să stabilească derogări de la această regulă, instituind formalități suplimentare precum necesitatea unei aprobări din partea adunării generale a asociaților. Or, având caracter de excepție, asemenea dispoziții legale vor fi de strictă interpretare și aplicare neputând fi astfel extinse prin analogie la alte situații juridice.
Cât privește pretinsa lipsă a motivării corespunzătoare a sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență se apreciază de către debitoare că nu poate fi analizată pe calea opoziției
Așa cum rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 27 și art. 28 din Legea insolvenței, judecătorul sindic învestit cu cererea de deschidere a procedurii trebuie să analizeze dacă există sau nu starea de insolvență a debitorului prin prisma documentelor depuse în probațiune de către debitor. Evident că judecătorul sindic nu trebuie să se transforme într-un contabil. Dimpotrivă, dacă prin simpla analiză a documentelor contabile rezultă starea de insolvență, judecătorul sindic o va constata și se va pronunța în consecință.
În contradovadă s-a folosit de proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 3092/11.11.2013 s-a respins ca nefondată opoziția formulată de . - Reasigurare SA.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele:
Opoziția, așa cum o reglementează disp. art.32 alin.2 din legea în materie, reprezintă o cale procedurală pentru creditorii prejudiciați ca urmare a deschiderii procedurii concursuale și poate viza ,pe de o parte, aspecte legate de documentele și conținutul acestora pe care debitoarea este obligată să le depună potrivit art.28 sau, poate fi îndreptată împotriva declarației debitorului de a-și reorganiza activitatea sau de a-și lichida averea, așa cum rezultă din datele speței.
În lipsa unei mențiuni exprese a legii, doctrinar, s-a statuat că pe această cale creditorii pot invoca orice fel de motiv care să înlăture starea de insolvență pretins vădită sau iminentă.
Oponenta . – Reasigurare SA, pe calea opoziției, a invocat și și-a structurat argumentația în vederea admiterii opoziției și revocarea hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență pe următoarele motive:
1)scopul urmărit la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvență ar fi vizat fraudarea intereselor creditorilor;
2)înscrisurile depuse în susținerea cererii de deschidere a procedurii nu ar fi demonstrat starea de insolvență și nici nu permit verificarea legalității măsurii de deschidere, fiind necesară o hotărâre prealabilă a asociațiilor;
3)lipsa unei motivări corespunzătoare a sentinței prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență.
S-a constatat că pe calea opoziției se pot analiza și aspecte legate de documentele pe care debitorul este obligat să le depună în susținerea cererii sale de deschidere a procedurii prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței cât și felul procedurii pe care a dispus-o judecătorul sindic (spre exemplu, se poate combate pe calea opoziției faptul că judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii generale dacă, în urma probelor administrate, se face dovada că de fapt ar fi fost incidență procedura simplificată).
Susținerea referitoare la fraudarea creditorilor are caracter pur formal și nu se fundamentează sub aspect probator, întrucât frauda în accepțiunea normei analizate, trebuie să se fundamenteze pe reaua – credință a debitorului de a introduce cererea de deschidere a procedurii fie prematur, fie în situația în care nu existau premisele insolvenței vădite sau a insolvenței iminente.
Ori, prezenta oponentă nu face decât să enumere efectele deschiderii procedurii concursuale, fără a exemplifica cu mijloace de probațiune.
Dimpotrivă, starea de insolvență a debitoarei este evidentă iar înscrisurile materializate prin situația activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, contul de profit și pierdere aferent anului 2012 cât și datoriile societății debitoare către furnizori însumând suma de 4.034.517,89 lei probează și caracterizează starea patrimoniului debitoarei ca fiind de dezechilibru financiar, aspect de altfel reconfirmat și de totalul creanțelor înscris la masa credală în cuantum total de 5.514.988,93 lei cât și de disponibilitățile financiare insuficiente pentru a acoperi creanțele, lichidități în valoare totală de 131.874 lei. Ori, creditorul – oponent al unei astfel de cereri, cel puțin la nivel teoretic, ar fi trebuit să probeze caracterul mascat al stării de insolvență raportat la inexistența creanțelor împotriva debitoarei, ori din datele speței nu rezultă aceste aspecte definitorii căii de atac în retractare.
Nu a fost însușit punctul de vedere al oponentei în sensul că în cauză ar fi necesară decizia asociatului unic ca și condiție pentru depunerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, atât timp cât nu suntem în prezența unei prevederi exprese în acest sens în norma specială, iar dispoziția art. 143 din același act normativ sancționează penal neintroducerea sau introducerea tardivă pe reprezentantul legal al persoanei juridice.
În consecință, lipsa unui text de lege care să contravină sau să înlăture de la aplicare competența decizională generală a administratorului, conduce la concluzia că în materia insolvenței este suficientă semnarea cererii de deschidere a procedurii de către administrator fără a mai fi necesară o decizie suplimentară a asociaților.
Cât privește împrejurarea că sentința de deschidere a procedurii ar fi motivată necorespunzător, ba chiar mai mult nemotivată, judecătorul sindic a apreciat că această împrejurare nu poate forma obiectul analizei în cadrul unei opoziții la cererea de deschidere a procedurii care să determine revocarea hotărârii de deschidere a procedurii.
De asemenea, judecătorul sindic investit cu soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii aparținând debitoarei nu poate analiza decât dacă sunt depuse actele și informațiile reglementate de art. 28 și dacă există stare de insolvență într-o procedură necontencioasă, așa încât acest motiv nu poate constitui obiectul analizei întrucât este străin instituției ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea . - REASIGURARE SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin cerea de apel în temeiul art. 470 alin. (5) NCPC și-au rezervat dreptul de a depune motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază prezenta cerere după ce le va fi comunicată hotărârea pronunțată de către instanța de judecată.
Prin concluziile scrise apelanta creditoare a solicitat admiterea apelului formulat de E. împotriva Sentinței civile nr. 3032 pronunțată la data de 11.11.2013 de Tribunalul C. și schimbarea în tot a hotărârii apelate.
Pe fond, solicită să se rejudece cauza și să se constate că cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de P. nu a îndeplinit condițiile prevăzute de lege și nu a urmărit scopul instituit de legiuitor și în consecință, să se dispună admiterea opoziției și, în baza art. 32 alin. (2) din legea nr. 85/2006, revocarea sentinței civile de deschidere a procedurii insolvenței nr. 1086/10.06.2013 pronunțată de către Tribunalul C. în cadrul dosarului nr._ .
Soluția instanței de apel:
Chestiuni preliminare:
Art. 12 din Legea nr. 85/2006 prevede că hotărârile judecătorului sindic pot fi atacate numai cu apel.
Art. 149 prevede că „dispozițiile prezentei legi (legea 85/2006) se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului de procedură civilă”.
Art. 470 lit. c) NCPC stabilește că cererea de apel trebuie să cuprindă „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul” „sub sancțiunea decăderii” (art. 470 alin. 3).
În speță apelanta nu a motivat cererea de apel în termenul prevăzut de lege, astfel că devin aplicabile prevederile art. 476 alin. 2 NCPC potrivit cu care „instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”.
Conform art. 478 alin. 2 NCPC „părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului…Instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri”.
Întrucât în speță nu au fost formulate motive de apel, apelanta nu se poate folosi în fața instanței de apel decât de motivele, mijloacele de apărare și dovezile invocate în fața primei instanțe, respectiv în opoziția îndreptată împotriva deschiderii procedurii insolvenței asupra averii debitoarei . SRL.
Intimata a invocat depunerea de către apelantă a unor înscrisuri care nu au fost depuse și în fața instanței de fond, înscrisuri privind situația economică a societății debitoare.
Trebuie însă să avem în vedere că procedura insolvenței este o procedură specială care implică aplicarea prevederilor codului de procedură civilă prin raportare la situațiile concrete ale speței. Astfel, procedura generală a insolvenței a fost deschisă în cauză la cererea debitoarei . SRL. Legea insolvenței stabilește condiții diferite pentru dovedirea stării de insolvență în cazul în care cererea este formulată de către debitoare față de situația în care cererea este formulată de către un creditor.
Art. 28 din legea nr. 85/2006 prevede că:
1) Cererea debitorului trebuie să fie însoțită de următoarele acte:
a) bilanțul certificat de către administrator și cenzor/auditor, balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;
b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile și băncile prin care debitorul își rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menționa datele din registrele de publicitate;
c) o listă a numelor și a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanțele acestora: certe sau sub condiție, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza și drepturile de preferință;
d) o listă cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive;
e) o listă a activităților curente pe care intenționează să le desfășoare în perioada de observație;
f) contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii;
g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaților cu răspundere nelimitată, pentru societățile în nume colectiv și cele în comandită;
h) o declarație prin care debitorul își arată intenția de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activității ori prin lichidarea, în tot sau în parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declarație nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu inițierea procedurii simplificate;
i) o descriere sumară a modalităților pe care le are în vedere pentru reorganizarea activității;
j) o declarație pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăților agricole ori, după caz, oficiul registrului comerțului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive;
k) o declarație pe propria răspundere, autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu este incapabilă ori că nu a fost condamnată pentru infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri, evaziune fiscală, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, republicată, precum și pentru infracțiunile prevăzute de prezenta lege;
l) un certificat de admitere la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.
(2) Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) - f) și h), va putea înregistra acea informație la tribunal în termen de 5 zile; dacă nu o va face, el va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare.
Legiuitorul a apreciat că toate aceste documente sunt în măsură să formeze opinia judecătorului sindic cu privire la starea economică a unei societăți care solicită .>
Judecătorul sindic a dispus în speță deschiderea procedurii generale a insolvenței reținând că toate aceste documente au fost depuse. În opoziția sa, apelanta a contestat starea de insolvență raportat la documentele depuse (inclusiv din punctul de vedere al semnatarului actelor) și nu a invocat nedepunerea documentelor impuse de lege.
Astfel, în cazul în care oponentul depune înscrisuri care exced perioadelor stabilite de art. mai sus citat acestea nu au relevanță în speță, iar în cazul în care se depun documente care vizează perioada stabilită de legiuitor (ex.: art. 28 alin. 1 lit. a se referă la bilanț și balanța de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii; art. 28 alin. 1 lit. f) se referă la contul de profit și pierdere pe anul anterior depunerii cererii), acestea au fost deja depuse de către debitor.
În concluzie, în ceea ce privește documentele contabile relevante care se pot depune, se reține că acestea sunt deja la dosarul cauzei, fiind depuse de către debitor cu ocazia formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Fondul cauzei:
Apelanta și-a întemeiat opoziția pe următoarele argumente:
-lipsa unei confirmări a organele statutare care pot decide cu privire la starea de insolvență,
-lipsa probelor privind starea de insolvență vădită și iminentă, în condițiile în care debitoarea avea de recuperat creanțe de aproximativ 2.994.137 lei iar potrivit bilanțului contabil aferent anului 2011, debitoarea a înregistrat un profit net în cuantum de 4155 lei și pierdere nulă,
-reaua credință a debitoarei care a urmărit în special recuperarea unor debite fără achitarea taxei de timbru,
-documentele cu care se tinde a se dovedi starea de insolvență nu sunt semnate de persoanele îndreptățite,
-lipsa unei motivări a hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței.
Așa cum a reținut și instanța de fond, în cadrul opoziției la deschiderea procedurii insolvenței nu se analizează aspecte legate de modul de motivare a soluției de deschidere a procedurii, acestea putând fi analizate în calea de atac prevăzută de lege.
Reaua sau buna credință a debitoarei este ,în cazul reglementării speciale prevăzută de legea insolvenței, în legătură directă cu existența sau nu a stării de insolvență. Nu are relevanță că debitoarea urmărește formularea unor acțiuni de recuperare a creanțelor fără achitarea taxei de timbru atâta timp cât dovedește cu actele prevăzute de lege că poate fi supusă procedurii speciale prevăzute de legea nr. 85/2006.
De asemenea, nu are relevanță momentul în care se formulează acțiunile de recuperare a creanțelor de către debitoare.
În speță au fost depuse toate documentele cerute de art. 28 din legea nr. 85/2006, aspect care nu este combătut de către apelantă.
Deși Art. 28 prevede și obligația de depunere a situației creanțelor de recuperat, prin depunerea unei liste a creditorilor, nu se prevede și obligația de a se depune titlul în baza căruia este datorată suma, astfel că judecătorul sindic nu poate aprecia asupra certitudinii acestora. De altfel, legea insolvenței prevede printre obligațiile administratorului/lichidatorului judiciar și pe aceea de recuperare a creanțelor debitoarei în vederea îndestulării creditorilor, dovadă a faptului că legiuitorul nu a înțeles să lege aprecierea stării de insolvență de creanțele de recuperat ale debitoarei.
Este de subliniat că o parte din aceste sume pot fi datorate chiar de către titulara opoziției, atâta timp cât împotriva acesteia a fost formulată o acțiune de recuperare a creanțelor.
Raportat la documentele contabile, profitul realizat de către societate nu este în măsură să acopere datoriile societății către terțe persoane, astfel că în speță sunt întrunite condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței la cererea debitoarei.
Așa cum a reținut și prima instanță, raportat la prevederile legii nr. 85/2006, nu este necesară o confirmare de către organele statutare a stării de insolvență, fiind suficientă sesizarea administratorului societății care poate răspunde chiar și penal pentru neformularea unei astfel de cereri.
De asemenea, apelanta nu a contestat veridicitatea documentelor depuse cu care s-a dovedit starea de insolvență, afirmându-se doar că nu au fost semnate de persoane îndreptățite.
Pentru toate aceste considerente apelul a fost respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare - . - REASIGURARE SA,înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ având CUI R05328123, cu sediul în Voluntari, ..10, Global City Business Park, Clădirea O23, etaj 4, județ Ilfov și cu domiciliul procesual ales în București, Piața Victoriei Șos. N T. ., nr.4-8, etaj 8 C..av. SCA Ț. Z. & Asociații, împotriva sentinței civile nr.3092 din 11 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata debitoare . SRL cu sediul în localitatea C., ., etaj P, . și . SRL – prin administrator JUDICIAR EUROCONT SI ASOCIATII SPRL cu sediul în localitatea C., . nr 59, .. A, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 Aprilie 2014.
Președinte, M. C. E. | Judecător, E. G. | |
Grefier, A. N. |
Red .jud.hot.I.C.
Red.jud.dec.E.G./12.06.2014
Tehred gref AA/13.06.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 480/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
