Procedura insolvenţei. Decizia nr. 237/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 237/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 3449/118/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 237
Ședința publică de la 05 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. D. Ș.
Judecător - E. C. G.
Judecător - N. C.
Grefier - M. H.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta creditoare - D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr. 18, împotriva Sentinței civile nr. 2746/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți – C. (M.) V., cu domiciliul cunoscut în C., . nr.13, ., ., M. G., cu domiciliul în C., ., ., ., având ca obiect - procedura insolvenței/art. 138 din Legea 85/2006.
În ședința publică din 26.02.2014, Curtea a apreciat dosarul în stare de judecată și a rămas în pronunțare.
Având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.03.2014, pentru când;
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., la data de 09.11.2012 reclamanta creditoare DGFP C. în contradictoriu cu pârâții C. V. și M. G. a solicitat antrenarea răspunderii acestora în sensul obligării la plata sumei de_ lei reprezentând creanța DGFP împotriva ..
Legal citați pârâții nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Prin Sentința civilă nr. 2746/14.10.2013 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta ca nefondată.
Judecătorul sindic a reținut că, prin Încheierea nr.427/09.04.2012 pronunțată în dosar nr._/118/2012 al Tribunalului C. a fost admisă cererea debitoarei . prin lichidator judiciar și s-a dispus . procedura simplificată fiind numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență C.I.I. P. A., instanța reținând și că societatea fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii.
Potrivit tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei DGFP este unic creditor cu o creanță de_ lei.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență lichidatorul judiciar a arătat că societatea a fost înființată în anul 1997, că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, că societatea nu a mai depus situațiile financiare anuale începând cu anul 2005, că a fost dizolvată cf. art. 237 al 1 lit. b din L 31/1990. Din analiza bilanțurilor aferente anilor 2003-2005 publicate pe site-ul Ministerului de Finanțe lichidatorul judiciar a concluzionat că starea de insolvență s-a datorat unor cauze obiective respectiv diminuarea drastică a numărului de clienți și a încasărilor, că încetarea de plăți a intervenit datorită acestor cauze la sfârșitul anului 2004 pe fondul pieței în scădere iar datoriile restante acumulate coroborate cu lipsa oricăror alte resurse financiare a condus societatea la incapacitatea de plată. Concluzionează lichidatorul judiciar că starea de incapacitate de plată a fost datorată unor motive obiective care nu sunt imputabile persoanelor ce au condus societatea. Cu privire la fapta prevăzută de art. 138 lit. d lichidatorul judiciar a arătat expres că bilanțurile aferente anilor 2003 - 2005 au fost înregistrate cronologic și au fost depuse în termen la DGFP C..
Creditoarea DGFP C. a formulat prezenta acțiune în antrenarea răspunderii întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. d din L 85/2006 potrivit cărora „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
În motivarea existenței acestor fapte reclamanta a invocat în esență faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a preda documentele contabile lichidatorului judiciar și că nu au mai depus documentele contabile la Administrația Finanțelor Publice ulterior anului 2005.
Pornind de la aceste date concrete reclamanta a prezumat săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 al 1 lit. d din L 85/2006.
Instanța a reținut că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C.civ. și nici ale art. 138 din L 85/2006 mai sus citate.
În primul rând art. 138 din L 85/2006 nu instituie vreo prezumție de săvârșire a faptelor de către persoane responsabile iar existența condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale reprezintă o chestiune care trebuie dovedită de reclamant în condițiile art. 1169 C.civ. și art. 129 C.pr.civilă. Ori, în cazul de față reclamanta a arătat doar că rezultă săvârșirea respectivelor fapte din simplul fapt al nedepunerii documentelor contabile la organele abilitate. În cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte individualizarea faptelor și a conținutului lor obiectiv, culpa pârâților și legătura de cauzalitate dintre fapte și provocarea stării de insolvență. Este adevărat că pârâții au lipsit nejustificat la administrarea probei cu interogatoriul dar dispozițiile art. 225 C.pr.civilă fac vorbire de existența unui început de dovadă ce trebuie coroborat cu alte probe inexistente în cazul de față.
În al doilea rând s-a reținut că pentru antrenarea răspunderii prevăzute de art. 138 L 85/2006 faptele săvârșite de administrator trebuie să fi cauzat starea de insolvență. Chiar dacă s-ar reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 al 1 lit. d din L 85/2006, săvârșirea unei fapte prevăzute de lege și existenta unui prejudiciu sunt doua condiții necesare dar nu si suficiente pentru antrenarea răspunderii. Este necesar sa fie dovedit si faptul ca insolvența a fost determinată de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in antrenarea răspunderii. În cazul de față insă instanța constată că împrejurarea potrivit căreia pârâții nu au ținut contabilitatea cf dispozițiilor legale nu este de natură a conduce la concluzia că acest aspect a determinat ajungerea societății în stare de insolvență, mai ales că lichidatorul judiciar a relevat în raportul asupra cauzelor că încetarea de plăți a intervenit la sfârșitul anului 2004 pe fondul pieței în scădere iar datoriile restante acumulate coroborate cu lipsa oricăror alte resurse financiare au condus societatea la incapacitatea de plată.
Or simpla invocare a dispozițiilor art. 138 lit. d L 85/2006 nu poate conduce automat la atragerea răspunderii administratorului în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie. Nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă nu este suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare. Nedepunerea raportărilor contabile la Administrația Finanțelor Publice sau ORC poate avea eventual consecința unei sancțiuni contravenționale însă prin ea însăși această faptă în mod obiectiv nu poate constitui temei legal care să conducă la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților.
Pentru considerentele reținute, instanța a apreciat că nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale a pârâților cf. art. 138 lit. d L 85/2006 iar acțiunea formulată împotriva acestora a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D.G.R.F.P. G. prin A.J.F.P. C., care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Arată recurenta că la formularea cererii privind atragerea răspunderii personale, a avut în vedere de a demonstra faptul ca fostul administrator/asociat a refuzat colaborarea cu lichidatorul judiciar prin nepredarea evidentei contabile, de asemenea a avut în vedere raportul lichidatorului judiciar care a menționat faptul ca nu a intrat in posesia evidentei contabile fiind în imposibilitatea stabilirii cauzelor prevăzute de art. 59 din legea 85/2006.
Ca urmarea a notificărilor lichidatorului, administratorii statutari ai debitoarei aveau obligația de a pune la dispoziția judecătorului-sindic documentele si informațiile conform art. 28 si art. 35 din Legea nr. 85/2006, respectiv bilanțul și copiile registrelor contabile curente, lista completă a tuturor bunurilor sale, inclusiv conturile și băncile prin care debitorul își rula fondurile, precum și lista completă a tuturor creditorilor cu adresele acestora și felul creanțelor lor.
Arată că lichidatorul judiciar a depus raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de faliment în cuprinsul căruia menționează faptul că societatea debitoare prin administratorul statutar, deși notificată, la adresa menționată la ORC, nu a depus documentele contabile astfel cum prevede art. 28 din Legea nr. 85/2006, astfel încât analiza s-a efectuat pe baza ultimelor bilanțurile pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.
Apreciază recurenta că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele sus menționate revine administratorilor.
În speță, din raportul întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că societatea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care societatea debitoare și-a continuat activitatea până în anul 2010.
Vinovăția pârâtului sub forma intenției directe sau indirecte rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că deși avea anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea nr.82/1991, acesta a exercitat atribuțiile de administrator statutar fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât există starea de insolvență.
Astfel, nedepunerea documentelor contabile prezumă săvârșirea de către administratorul statutar al faptelor prevăzute de lit.d, respectiv ținerea defectuoasă a contabilității și în neconformitate cu legea.
In atare condiții o documentație contabila ce împiedica cunoașterea situației reale a patrimoniului societății poate sa conducă la starea de insolvență, respectiv la imposibilitatea societății de a face fata datoriilor exigibile.
Consideră recurenta că toate aceste aspecte dovedesc, fără echivoc, ca au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991 a contabilității, în sensul ca administratorii statutari nu au ținut contabilitatea societății pe care o administrau în conformitate cu legislația în vigoare, fapta sancționată de Legea nr. 85/2006 prin art. 138 alin. 1 lit.d.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței pronunțată de judecătorul sindic în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulata în contradictoriu cu parații C. (M.) V. si C. G. cu consecința suportării pasivului debitoarei de către parați in calitate de administratori statutari/coasociați.
În drept, a invocat dispozițiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 si art. 483 si următoarele Codul de Procedura Civila.
Intimatele pârâte legal citate, nu au formulat apărări în cauză, nu au depus la dosar întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurentă, dar și potrivit dispozițiilor art.3041 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea nr.85/2006
1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
Debitorul avea obligația să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute la art. 28 alin. (1) în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii (art.35 din Lege).
Dispozițiile art.1 al.1 din Legea nr.82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele prevăzute la art.1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Art.73 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere.
În speță, societatea a fost dizolvata de drept, in temeiul art.237 alin.1 lit.b din Legea nr.31/1990, tocmai pentru nerespectarea obligației de a depune la ORC situațiile financiare anuale.
Din raportul depus de lichidator a rezultat că nu a intrat in posesia documentelor contabile.
Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul judiciar creează prezumția că acestea lipsesc, sau că nu sunt întocmite conform legii, iar cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârâte se reține în sarcina acestora săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor.
Nu are relevanță, astfel cum greșit a reținut judecătorul sindic, faptul ca debitoarea a depus la ORC situațiile financiare pe anii 2003 - 2005 atât timp cat acestea nu au prezentat documentele contabile, cum prevăd dispozițiile art.28 alin.(1), spre a fi analizata corectitudinea întocmirii lor de către lichidatorul judiciar.
Vinovăția pârâtelor sub forma intenției directe sau indirecte, rezultă din însăși încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că, deși aveau anumite obligații stabilite de Legea nr.31/1990 și Legea contabilității nr.82/1991, acestea au exercitat atribuțiile de administrator social fără respectarea acestor obligații, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu fiind prezumat cât timp există starea de insolvență.
Prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență, se află în imposibilitatea de a-și acoperi datoriile.
În această situație, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite în sarcina pârâtelor, soluția judecătorului sindic fiind nelegală și netemeinică.
Pe cale de consecință, Curtea apreciază că recursul este fondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr. civilă să fie admis, modificata în tot hotărârea recurată în sensul că va fi admisa acțiunea și se va dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor pentru suma de 12.716 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit al debitoarei falite .>SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta creditoare - D.G.R.F.P. G. - A.J.F.P. C., cu sediul în C., ., nr. 18, împotriva Sentinței civile nr. 2746/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți – C. (M.) V., cu domiciliul cunoscut în C., ., nr. 13, ., ., M. G., cu domiciliul în C., ., ., ..
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că admite acțiunea și dispune antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtelor pentru suma de 12.716 lei reprezentând pasivul rămas neacoperit al debitoarei falite ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2014.
Președinte, M. D. Ș. | Judecător, E. C. G. | Judecător, N. C. |
Grefier, M. H. |
jud.fond E.L.S.
red.dec.jud. M.D. Ș.
3 ex./04.04.2014
M.H./07.03.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 210/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 473/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
