Procedura insolvenţei. Decizia nr. 658/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 658/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 13-10-2014 în dosarul nr. 14159/118/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr. 658
Ședința publică de la 13 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. S.
Judecător R. M.
Judecător R. P.
Grefier N. L.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr. 18, județul C. împotriva sentinței civile nr. 1658/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. N. cu domiciliul în localitatea Mereni, ., județul C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul asupra cauzei, grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra prezentului recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2013 reclamanta creditoare D. G. în contradictoriu cu pârâtul M. N. a solicitat antrenarea răspunderii acestuia în sensul obligării la plata sumei de_ lei reprezentând pasivul ..
Prin sentința civilă nr. 1658/19.05.2014 Tribunalul C. a respins cererea creditoarei D. G. – AJFP C. în contradictoriu cu pârâtul M. N., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin încheierea nr. 219/11.02.2013 pronunțată în dosar nr_ 12 al Tribunalului C. a fost admisă cererea debitoarei . prin lichidator judiciar și s-a dispus . procedura simplificată fiind numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență C.I.I. C. D.. Instanța a reținut că societatea fusese dizolvată anterior deschiderii procedurii.
Potrivit tabelului definitiv al obligațiilor debitoarei DGFP are o creanță de_ lei iar DRAOV una de 10.829 lei.
În raportul privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență lichidatorul judiciar a arătat că societatea a fost înființată în anul 2005 având ca obiect transport rutier de mărfuri, că nu a intrat în posesia documentelor contabile ale societății, că din analiza datelor publicate pe site-ul ANAF au rezultat următoarele: încă din anul 2005 societatea nu și-a mai putut desfășura activitatea la parametri normali, datoriile înregistrate au fost printre principalele cauze care au determinat starea de insolvență, dificultățile întâmpinate în realizarea obiectului de activitate și datoriile acumulate au dus la imposibilitatea redresării situației existente. Societatea nu a mai desfășurat activitate din anul 2005 motiv pentru care după acest exercițiu financiar contul de profit și pierdere a înregistrat valori pe 0. Concluzionează lichidatorul judiciar că nu sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii personale a fostului administrator.
Mai reține instanța conform istoricului ORC comunicat în prezenta cauză că pârâtul M. N. a dobândit calitatea de administrator la data de 10.03.2009 în același an societatea fiind dizolvată și ulterior fiind numit lichidatorul care a formulat și cererea de intrare în insolvență la momentul anului 2012.
Cert este că . are cauze contemporane momentului 2005 determinate de lipsa veniturilor și încetarea activității societății. Or astfel de împrejurări reprezintă cauze obiective ce nu pot fi imputate pârâtului din prezenta cauză care a dobândit calitatea de administrator abia în anul 2009 și aceea în mod fictiv atâta vreme cât declară la interogatoriu că „a semnat în locul cumnatei sale”.
Creditoarea D. G. prin AJFP C. a formulat prezenta acțiune în antrenarea răspunderii întemeiată pe dispozițiile art 138 lit d din L 85/2006 potrivit cărora „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
În motivarea existenței acestor fapte reclamanta a invocat în esență faptul că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a preda documentele contabile lichidatorului judiciar și că nu a depus documentele contabile la Administrația Finanțelor Publice.
Pornind de la aceste date concrete reclamanta a prezumat săvârșirea faptei prevăzute de art 138 al 1 lit d din L 85/2006.
Instanța reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale reglementate de art 998-999 Cciv și nici ale art 138 din L 85/2006 mai sus citate.
În primul rând art 138 din L 85/2006 nu instituie vreo prezumție de săvârșire a faptelor de către persoanei responsabile iar existența condițiilor pentru antrenarea răspunderii civile delictuale reprezintă o chestiune care trebuie dovedită de reclamant în condițiile art 1169 Cciv și art 129 Cprciv. Or în cazul de față reclamanta a arătat doar că rezultă săvârșirea respectivelor fapte din simplul fapt al nedepunerii documentelor contabile la organele abilitate. În cauză nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte individualizarea faptelor și a conținutului lor obiectiv, culpa pârâților și legătura de cauzalitate dintre fapte și provocarea stării de insolvență. În al doilea rând se reține că pentru antrenarea răspunderii prevăzute de art 138 L 85/2006 faptele săvârșite de administrator trebuie să fi cauzat starea de insolvență. Chiar dacă s-ar reține săvârșirea faptei prevăzute de art 138 al 1 lit d din L 85/2006, săvârșirea unei fapte prevăzute de lege și existenta unui prejudiciu sunt doua condiții necesare dar nu si suficiente pentru antrenarea răspunderii. Este necesar sa fie dovedit si faptul ca insolvența a fost determinată de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in antrenarea răspunderii. În cazul de față insă instanța constată că împrejurarea potrivit căreia pârâtul nu a ținut contabilitatea cf dispozițiilor legale nu este de natură a conduce la concluzia că acest aspect a determinat ajungerea societății în stare de insolvență. Simpla invocare a dispozițiilor art 138 lit d L 85/2006 nu poate conduce automat la atragerea răspunderii administratorului în situația în care nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie. Nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă nu este suficientă pentru lămurirea legăturii de cauzalitate cu starea de insolvență a societății debitoare. Nedepunerea raportărilor contabile la Administrația Finanțelor Publice sau ORC poate avea eventual consecința unei sancțiuni contravenționale însă prin ea însăși această faptă în mod obiectiv nu poate constitui temei legal care să conducă la atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Iar din situația de fapt mai sus relevată a rezultat că . are cauze contemporane momentului 2005 determinate de lipsa veniturilor și încetarea activității societății. Or astfel de împrejurări reprezintă cauze obiective ce nu pot fi imputate pârâtului din prezenta cauză care a dobândit calitatea de administrator abia în anul 2009 an în care societatea a fost de altfel și dizolvată.
În aceste condiții nu poate fi stabilită vreo legătură de cauzalitate între . de insolvență, fapta pârâtului de a nu ține contabilitatea și cu atât mai puțin legătura cu prejudiciul invocat de reclamantă.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat că nu sunt întrunite cerințele atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. pentru următoarele considerente:
A susținut recurenta că din situația prezentată în rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, rezultă că au fost încălcate prevederile Legii nr.82/1991, în sensul că administratorii statutari nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legislația în vigoare, fapta fiind sancționată de Legea nr.85/2006 prin art.138 lit.d.
S-a învederat, de asemenea, că prejudiciul este format din pasivul debitorului ajuns în stare de insolvență și este cuantificat prin declarațiile de creanța ce au fost înregistrate în tabelul definitiv al creanțelor, fapta ilicităse circumscrie prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, iar legătura de cauzalitateîntre faptă și prejudiciul produs este prezumată de lege prin dispozițiile cuprinse în art. 73 din Legea nr. 31/1990 rep. care arată că administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere.
Solicită modificarea în totalitate a sentinței civile recurate, cu consecința admiterii acțiunii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a pârâtului M. N..
Curtea examinând recursul în raport de criticile formulate, constată caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale supuse procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții generale ale răspunderii și anume:existența prejudiciului, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Potrivit art.138 al. 1 din Legea nr.85/2006, „în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu disp.art.59 al. 1 sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a 1ichidatorului, judecătoru1 sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte: (...)
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitate în conformitate cu legea.”
Din textul legal sus-citat rezultă că membrii organelor de conducere răspund numai dacă au săvârșit, în cadrul mandatului lor, faptele prevăzute de lege care au condus la insolvență debitorului, recurenta având obligația, conform art. 1169 Cod civil, să dovedească întrunirea cumulativă a condițiilor reglementate de art.998-art.999 Cod civil, respectiv existența faptei prevăzute de art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006.
Neprezentarea actelor prevăzute de articolul 28 din lege de către pârâtă, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că aceste fapte au dus la starea de insolvență.
Nefiind susținute probator cerințele de antrenare a răspunderii delictuale, simpla invocare a dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr.85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, astfel că prima instanță a apreciat corect că nu poate fi admisă cererea.
Pentru aceste considerente, reținând că în recurs nu au intervenit probe noi care să determine o altă soluție, în baza art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. cu sediul în C., . nr. 18, județul C. împotriva sentinței civile nr. 1658/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât M. N. cu domiciliul în localitatea Mereni, ., județul C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2014.
Președinte, N. S. | Judecător, R. M. | Judecător, R. P. |
Grefier, N. L. |
Jud.fond:E.L.S.
Red.dec.jud.N.S.
2 ex./27.10.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 666/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 131/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
