Procedura insolvenţei. Decizia nr. 312/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 312/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 7658/118/2011/a16
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.312
Ședința publică din data de 26 martie 2014
Completul compus din:
Președinte - E. C. G.
Judecător - N. C.
Judecător – I. M. Ș.
Grefier – I. P.
S-au luat în examinare recursul declarat de către recurentul C.I.I. G. C. D., cu sediul procesual ales în București, ..16, etaj 1, sector 1 - administrator judiciar al debitoarei S.C. T. - A. S.R.L, de către recurenta debitoare S.C. T.-A. S.R.L. – prin lichidator judiciar C.I.I. G. C. D., cu sediul procesual ales în București, ..16, etaj 1, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.3341/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. P. S.R.L, cu sediul social în C., ., județ C. și cu sediul procesual ales în București, ., sector 1, având ca obiect procedura insolvenței – contestație.
Dezbaterile asupra excepțiilor invocate de către intimata creditoare au avut loc în ședința publică din data de 19 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la data de 26 martie 2014, când a pronunțat prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin Sentința civilă nr.3341/02.12.2013 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul C. – Secția a II-a civilă a admis contestația formulată de contestatoarea . împotriva măsurii administratorului judiciar CII G. C. D. al debitoarei . de înlăturare parțială a creanței în cuantum de 1.969.507,34 lei din tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei și a dispus înscrierea creditoarei . în tabelul preliminar al obligațiilor debitoarei . cu o creanță în cuantum de 1.969.507,34 lei la ordinea de prioritate reglementată de art. 123 pct.7 din Legea 85/2006.
Împotriva hotărârii menționate au declarat recurs debitoarea
S.C. T.-A. S.R.L.– prin administratorul judiciar C.I.I. G. C. D. și C.I.I. G. C. D. – în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. T.-A. S.R.L, astfel:
Cererea de recurs declarativ formulată de către C.I.I. G. C. D. – în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. T.-A. S.R.L a fost a fost expediată prin poștă la 20.12.2013, potrivit ștampilei aplicate de Oficiul Poștal București 63 pe plicul aflat la fila 7 din dosarul de recurs, iar cererea de recurs formulată de debitoarea S.C. T.-A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. G. C. D. (cuprinzând motivele de nelegalitate și netemeinicie ale hotărârii atacate) a fost depusă la data de 24.01.2014, prin poșta rapidă, conform înscrisului aflat la fila 18 din dosar.
Intimata creditoare – prin susținerile orale ale apărătorului ales din ședința publică din data de 19.03.2014 – a solicitat a se constate că în cauză au fost depuse două recursuri: primul formulat de către administratorul judiciar al debitoarei care este nemotivat, celălalt recurs fiind formulat de către debitoare prin administratorul judiciar.
În raport de această situație, intimata creditoare, prin susținerile orale ale apărătorului ales de la termenul de judecată din data 19 martie 2014 cât și prin concluziile scrise depuse în termenul de amânare al pronunțării, a invocat:
– excepția nulității recursului formulat de C.I.I. G. C. D. în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. T. A. S.R.L, invocând dispozițiile art.3021 și art.306 alin.(1) din codul de procedură civilă din 1865 (aplicabil în cauză potrivit art.25 din Noul cod de procedură civilă), deoarece recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate în cererea de recurs și nici printr-un memoriu separat depus în termenul legal de declarare a căii de atac;
–excepția inadmisibilității recursului formulat de debitoarea S.C. T. A. S.R.L prin administratorul judiciar C.I.I. G. C. D., ca fiind formulat de o persoană care nu a fost parte în proces la instanța de fond.
Cu privire la pretinsa calitate procesuală a societății debitoare consideră că, dat fiind faptul că obiectul contestației îl constituie măsura abuzivă a administratorului judiciar de a înlătura creanța creditoarei intimate, societatea debitoare nu a deținut si nici nu putea să dețină calitatea de parte in cauză, întrucât o astfel de contestație se judecă, potrivit art.73 din legea insolvenței, intre creditorul îndreptățit la înscrierea creanței si administratorul judiciar care a luat măsura contestată. O interpretare contrară ar conduce la situația absurdă in care, in cazul formulării unei contestații de către societatea debitoare care nu are dreptul de administrare ridicat împotriva unor masuri ale administratorului judiciar, aceasta ar fi reprezentată tot de către acesta, ceea ce ar reprezenta evident un conflict de interese.
Nefiind parte la judecarea in fond a pricinii, societatea debitoare nu poate exercita recursul împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, fiind lipsit de importantă faptul ca recursul formulat de T.-A. este semnat in numele societății de către administratorul judiciar, acest aspect neputând conduce la ideea ca recursul ar fi formulat de către C.I.I. G. C. D..
Totodată, consideră că susținerile recurentului potrivit cărora recursul depus de societatea debitoare ar reprezenta „dezvoltarea motivelor de recurs" aferente declarației de recurs formulate de C.I.I. G. C. D. anterior comunicării hotărârii atacate, sunt neîntemeiate, deoarece al doilea recurs este formulat de către S.C. T.-A. S.R.L, o altă entitate față de persoana care a depus declarația de recurs, iar legea nu permite ca declarația de recurs sa fie formulata de o anumita parte, motivele de recurs să fie depuse de către o altă entitate, ce nu a fost parte la judecarea in fond a pricinii.
Prin concluzii scrise depuse în termenul de amânare al pronunțării, debitoarea S.C. T.-A. S.R.L. – reprezentată prin administrator judiciar C.I.I. G. C. D. a solicitat respingerea excepțiilor invocate de intimata creditoare ca neîntemeiate, arătând în acest sens că atâta timp cât societatea debitoare este reprezentată in mod legal de către administratorul judiciar, acesta din urmă va avea mereu un interes in promovarea acțiunilor in numele propriu in calitate de reprezentant al societarii cât si pentru societate.
Administratorul judiciar este cel care promovează si reprezintă societatea in toate acțiunile formulate. Astfel, debitoarea poate formula acțiuni prin administratorul judiciar in calitate de reprezentant legal al acesteia precum si administratorul judiciar poate formula acțiuni in numele debitoarei.
Mai mult, potrivit art.20(1) lit.k din legea 85/2006, printre atribuțiile administratorului judiciar se număra si „verificarea creanțelor si, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea", or, criticarea unei sentințe prin calea atac a recursului, o sentință prin care s-a dispus analizarea unei creanțe ca fiind depusă in termen deși tardivă, nu este decât o obiecțiune asupra unei creanțe, astfel cum este prevăzute de lege. De asemenea, potrivit art.18(1) din Legea 85/2006 debitorul este reprezentat de către administratorul judiciar care conduce activitatea societății iar administratorul special va reprezenta interesele acționarilor, aspect prevăzut si la art. 3 lit. 26 .
Cu privire la nulitatea recursului invocată de intimată, învederează că recursul a fost formulat si motivat in termen de către societatea debitoare prin administratorul judiciar, reprezentant legal al acesteia si motivat in termenul legal de 7 zile de la comunicare, respectiv publicarea in Buletinul Procedurilor de Insolvență, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 306 (1) cod procedură civilă.
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de intimata creditoare, în raport de actele și lucrările dosarului,Curtea constată că la dosarul cauzei au fost depuse două cereri de recurs: o cerere de recurs declarativ formulată la 20.12.2013 de către C.I.I. G. C. D. – în calitate de administrator judiciar al debitoarei S.C. T.-A. S.R.L și o cerere de recurs motivată, formulată de debitoarea S.C. T.-A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. G. C. D. la 24.01.2014.
Din susținerile în fața instanței de recurs rezultă că administrator judiciar CII G. C. D. consideră că recursul este declarat de către debitoare, care este reprezentată legal de administratorul judiciar, astfel încât cererea de recurs declarativ se completează cu motivele de fapt și de drept susținute prin a doua cerere.
În considerarea dispozițiilor art.3 pct.27 din Legea nr.85/2006 potrivit cărora „ administratorul judiciar este persoana fizică sau juridică compatibilă, practician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să exercite atribuțiile prevăzute la art. 20 în perioada de observație și pe durata procedurii de reorganizare” Curtea apreciază că o astfel de susținere este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art. 18 din Legea nr.85/2006
(1)După deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor /asociaților debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților.
(2) Administratorul special are următoarele atribuții:
a) exprimă intenția debitorului de a propune un plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h), coroborat cu art. 33 alin. (2);
b) participă, în calitate de reprezentant al debitorului, la judecarea acțiunilor prevăzute la art. 79 și 80;
c) formulează contestații în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e)administrează activitatea debitorului, sub supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
f) după . la inventar, semnând actul, primește raportul final și bilanțul de închidere și participă la ședința convocată pentru soluționarea obiecțiunilor și aprobarea raportului;
g) primește notificarea închiderii procedurii.
Din interpretarea dispozițiilor mai sus enunțate rezultă că administratorul judiciar nu dobândește calitatea de reprezentant al debitoarei de la momentul desemnării sale ci o dată cu ridicarea dreptului de administrare al acesteia, astfel că dreptul de a reprezenta societatea în insolvență nu aparține întotdeauna administratorului judiciar ci administratorului special potrivit art.18 din lege.
Prin urmare, în raport de atribuțiile prevăzute de lege în sarcina administratorului judiciar, legiuitorul a înțeles să facă o distincție clară în ceea ce privește dreptul de reprezentare al debitoarei, drept ce nu aparține administratorului judiciar decât după ridicarea dreptului de administrare, situație ce nu se regăsește în cauză.
Curtea constată că legitimarea procesuală a administratorului judiciar nu se confundă cu cea a debitoarei, deoarece dreptul de a sta în justiție în acțiunile recunoscute de Legea nr.85/2006 este reglementat diferit pentru cei doi participanți la procedura insolvenței.
Astfel, administratorul judiciar are calitate procesuală în contestațiile referitoare la măsurile luate de acesta, precum și în acțiunile prevăzute la art. 79 și 80, situații în care stă în judecată în nume propriu.
În speță este vorba de o contestație la tabelul preliminar și potrivit art.73 din Legea nr.85/2006, ,,debitorul, creditorul și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanțe”.
De asemenea, art.7 alin.2 prevede că „În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părți numai persoanele ale căror drepturi sau interese sunt supuse spre soluționare judecătorului-sindic, în condiții de contradictorialitate.”
Din dispozițiile citate rezultă că, în condițiile în care creditoarea reclamantă a contestat propria sa creanță trecută de administratorul judiciar în tabelul preliminar, calitate de părți au avut doar contestatoarea și administratorul judiciar care a luat măsura înscrierii creanței în tabel, astfel cum prevede art.20 alin.1 lit.k din Legea nr.85/2006, fără ca debitoarea să participe la judecată.
Calea de atac a recursului este reglementată în art.299 – 316 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art.294 din Codul de procedură civilă, iar din modul de reglementare al acestei căi extraordinare de atac se degajă regula cu valoare de principiu că dreptul de a exercita recurs împotriva unei hotărâri judecătorești îl au numai părțile care s-au judecat în fața instanței de fond și a cărei hotărâre se atacă.
În virtutea acestei reguli, în materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectele numai între părțile care au participat la judecarea pricinii și prin urmare, în recurs, cadrul procesului cu privire la părți odată fixat cu ocazia judecării cauzei în fond, nu poate fi nici extins și nici restrâns, pentru că nici uneia din părți nu i se poate refuza dreptul de a ataca cu recurs hotărârea pronunțată în defavoarea sa, după cum, la fel, nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde să se judece direct în fața instanței de fond. Face excepție de la această regulă, intervenientul în favoarea uneia dintre părți, căruia i se admite să formuleze cerere de intervenție accesorie, potrivit art.51 din Codul de procedură civilă.
La fel ca și în apel, se apreciază că recursul, fiind o etapă a fazei judecății, nu reprezintă un proces distinct de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia și prin urmare, recursul nu poate viza decât pe cei care au avut calitatea de parte la judecata în primă instanță, respectiv pe creditoarea contestatoare și pe administratorul judiciar.
În speță, Curtea constată că recursul promovat de debitoarea S.C. T.-A. S.R.L, prin administratorul judiciar CII G. C. D., împotriva hotărârii pronunțate în defavoarea măsurii administratorului judiciar este neregulat introdus, fiind formulat de o parte care nu a avut calitate procesuală la instanța de fond.
În atare situație, se constată că recurenta debitoare, neavând o asemenea calitate în proces, nu are deschisă nici calea recursului împotriva hotărârii pronunțate, recursul formulat fiind inadmisibil.
În ceea ce privește recursul declarat de administratorul judiciar, se constată că acesta nu cuprinde motivele de fapt și de drept, situație în care urmează a se constata nulitatea lui, în temeiul art.306 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de administratorul judiciar C.I.I. G. C. D. al debitoarei S.C. T.-A. S.R.L, cu sediul procesual ales în București, ..16, etaj 1, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.3341/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
Admite excepția inadmisibilității și respinge ca inadmisibil recursul declarat de debitoarea S.C. T.-A. S.R.L - prin administrator judiciar C.I.I. G. C. D., cu sediul procesual ales în București, ..16, etaj 1, sector 1, împotriva Sentinței civile nr.3341/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata creditoare în contradictoriu cu intimata creditoare S.C. A. P. S.R.L, cu sediul social în C., ., județ C. și cu sediul procesual ales în București, ., sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26 martie 2014.
Președinte, E. C. G. | Judecător, N. C. | Judecător, I. M. Ș. |
Grefier, I. P. |
jud. sindic: I.C.
Red.dec.jud.N.C.
2 ex./25.04.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 426/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
