Procedura insolvenţei. Decizia nr. 341/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 8330/118/2011/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 341
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător P. A.
Judecător G. P.
Grefier C. G.
S-a luat în examinare recursul - litigiu cu profesioniști formulat de recurentul creditor D.R.G.F.P.G. – A.J.F.P.C. cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., împotriva Sentinței civile nr. 90/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât R. V. O. în calitate de fost administrator statutar al debitoarei . cu sediul în mun.C., ., ., ._ – J_ prin lichidator judiciar AS INSOLV SPRL cu sediul în mun.C. ., jud.C., având ca obiect procedura insolvenței art. 138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul de procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual, faptul că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 c.pr.civ.
Curtea, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului – litigii cu profesioniști de față:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 09.07.2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului C.-Secția II-a Civilă sub nr._ reclamanta DGFP G. – A.J.F.P.C. în calitate de creditoare a debitoarei ., în condițiile art. 138 alin.1 litera c din Legea nr. 85/2006, a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtului R. V. O., în calitatea acestora de fost administrator statutar în vederea acoperirii unui pasiv societar în cuantum de 165.601 lei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, deși societatea a acumulat datorii tot mai mari, aceasta și-a continuat activitatea în condițiile în care aceste pierderi erau greu de acoperit, iar administratorul a dat dovadă de management defectuos, ce a dus la ajungerea societății în încetare de plăți.
Mai arată reclamanta că din declarația de creanță depusă de DGFP C. rezultă că debitoarea datorează suma de 165.601 lei, aceasta rezultând din tranzacții comerciale pentru care s-au încasat banii înainte de deschiderea procedurii. Cu toate acestea, administratorul nu a luat măsuri pentru plata acestei taxe la organele fiscale, generându-se penalități foarte mari, ceea ce nu poate fi decât consecința unui management defectuos.
Răspunderea instituită de art.138 din lege este o răspundere delictuală specială, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, fiind necesară îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Prin sentința civilă nr.90/14.01.2014 Tribunalul C. a respins cererea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză a reținut faptul că,
Prin Încheierea nr. 850/. pronunțată de Tribunalul C. prin judecătorul sindic, s-a dispus . procedură simplificată față de debitoarea . în calitate de lichidator judiciar fiind desemnat CII Sanchi G..
În exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, lichidatorul judiciar a întocmit tabelele de creanțe, conform cărora masa pasivă este în valoarea de 264.623,22 lei și a depus rapoarte de activitate în care a menționat notificările emise și a descris demersurile întreprinse pentru identificarea bunurilor societății și a administratorilor societății.
Apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, s-a solicitat admiterea cererii.
Potrivit dispozițiilor art. 138 lit.c) din Legea 85/2006:
„…judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;”
Referitor la fapta prevăzută de art. 138 lit. c), din aceste dispoziții se desprind următoarele condiții:
1.să se fi dispus continuarea unei activități care ducea persoana juridică în mod vădit la încetare de plăți;
2. această continuare să fi fost dispusă în interes personal.
O activitate poate duce în mod vădit la încetare de plăți atunci când ea este atât de riscantă încât nu are șanse de reușită sau atunci când posibilitățile materiale sau financiare exclud de plano asumarea unei astfel de activități și, totuși, se ia decizia continuării acesteia.
În cauza de față creditoarea nu a menționat care a fost activitatea pe care debitoarea a continuat-o deși aceasta ducea în mod inevitabil la încetarea de plăți.
Activitatea pe care a desfășurat-o debitoarea a constat în fabricarea unor produse manufacturiere. Din raportul asupra cauzelor nu rezultă că vreo activitate dispusă de pârât a fost cea care a dus la încetarea de plăți.
În cadrul aceluiași raport, lichidatorul judiciar a concluzionat că principalele cauze și împrejurări care au condus la starea de încetare de plăți a debitoarei sunt ineficienta utilizare a resurselor existente ce a condus la acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți și neutilizarea numerarului din sold pentru plata datoriilor.
S-a constatat astfel că, din analiza activității debitoarei efectuată de lichidatorul judiciar și din celelalte probe ale dosarului nu rezultă că pârâtul, prin acțiunile sau omisiunile acestuia, ar fi determinat continuarea activității debitoarei și agravarea pasivului acesteia in propriul său interes.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada săvârșirii faptei ilicite prevăzute de art. 138 lit. c), respectiv a dispunerii continuării unei activități care ducea persoana juridică la încetare de plăți, în mod vădit iar această continuare să fi fost în interes personal, deși, conform art. 1169 Cod civil, titularul cererii de antrenare a răspunderii avea obligația de a face dovada celor susținute, judecătorul sindic constată că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 lit.c) din Legea nr. 85/2006.
Așa fiind, judecătorul-sindic a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâtului R. V. O., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. C., criticând-o pentru nelegalitate și temeinicie, invocând prevederile art.8 alin. din Legea 85/2006, art.304 alin.9 și art.3041 Cod pr.civilă.
Motivează cererea în sensul că, deși societatea a acumulat datorii tot mai mari, aceasta și-a continuat activitatea în condițiile în care aceste pierderi erau greu de acoperit, iar administratorul a dat dovadă de un management defectuos, ce a dus la ajungerea societății în încetare de plăți.
Din punctul lor de vedere, toate acestea nu pot fi decât consecința managementului defectuos a administratorului statutar, care nu a luat la timp
masuri de restrângere a activității, dispunând continuarea unei activități neprofitabile, ceea ce a dus la acumularea de datorii față de bugetul de stat consolidat.
Practic, fapta prevăzuta la art 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 constă în aceea că membrii organelor de conducere dispun continuarea activității debitorului persoana juridica în situația în care insolvența acesteia era vădit prezumată, în sensul că debitorul nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile.
In aceste condiții, legea, prin art. 138 alin. 1 lit. c) sancționează acele persoane care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență, fapta putând întruni chiar și elementele constitutive ale infracțiunii de bancruta simplă prevăzută și pedepsită de prevederile art. 143 alin. 1 din lege.
Răspunderea instituită de art. 138 din lege este o răspundere delictuală specială, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale, astfel fiind necesară îndeplinirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale care reies din art. 998-999 cod civil (fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate, culpa).
Astfel, deși societatea a acumulat datorii tot mai mari, aceasta și-a continuat activitatea în condițiile în care aceste pierderi erau greu de acoperit, iar organele de conducere ale debitoarei au dat dovadă de un management defectuos.
Intimatul debitor nu a fost prezent la judecarea recursului și nu a formulat întâmpinare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe din perspectiva criticilor formulate, Curtea consideră recursul nefundat, motivat de următoarele considerente,
Potrivit art.138 alin.1 din Legea 85/2006,
În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
…
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
În raportul reglementat de art. 59 alin 1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar a concluzionat că încetarea de plăți a fost determinată de ineficienta
utilizare a resurselor existente ce a condus la acumularea de datorii către instituțiile statului și către terți. Totodată s-a apreciat că nici o activitate dispusă de pârât nu a fost cea care a dus la încetarea de plăți.
În aceste condiții, din perspectiva lichidatorului judiciar, nici una din faptele prevăzute de legiuitor la art.138 și, implicit nici cea de la lit.c, nu au fost săvârșite de administratorul pârât.
Nu se poate reține în sarcina pârâtului săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. c), deoarece urmărirea și satisfacerea unui interes personal reprezintă un element constitutiv esențial al faptei menționate, or, din analiza activității debitoarei și a cauzelor apariției insolvenței efectuată de lichidatorul judiciar și din celelalte probe ale dosarului nu rezultă că pârâtul, prin acțiunea sau omisiunea sa, ar fi determinat continuarea activității . și agravarea pasivului acesteia în propriul lor interes.
Invocarea art.138 nu atrage, în mod automat, răspunderea administratorului societății deoarece, prin Legea 85/2006 nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâtului, prevăzându-se doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.
Răspunderea civilă delictuală trebuie dovedită de cel care înțelege a se prevala de această instituție juridică în scopul reparării unui prejudiciu, nefiind prezumată niciuna dintre condițiile deduse din reglementarea conferită de art. 998 și 999 C.civ vechi, actualmente art.1357 C.civ nou.
Astfel, recurentei reclamante, potrivit regulilor generale în materie de probațiune îi revenea sarcina probei, cu toate consecințele deduse din dispozițiile art. 1169 C.civ, actualmente art.249 C.pr.civ.
Cum, din nici o probă administrată nu rezultă că intimatul pârât R. V. O. cu intenție a continuat în interesul său o activitate care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că reclamanta nu a dovedit îndeplinirea condițiilor angajării răspunderii civile delictuale.
Pe cale de consecință fată de considerentele sus expuse și de dispozițiile art.312 cod proc. civilă Curtea va respinge recursul menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul – litigii cu profesioniști formulat de recurenta creditoare D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P C., cu sediul în C., ., nr. 18, J. C., împotriva Sentinței civile nr. 90/14.01.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât R. V. O. în calitate de fost administrator statutar al debitoarei . cu sediul în mun.C., ., ., ._ – J_ prin lichidator judiciar AS INSOLV SPRL cu sediul în mun.C. ., jud.C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10Aprilie 2014.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
C. R. A. P. G. P.
aflată în C.O., semnează cf.disp.art. 426 al.4C.pr.civ.
vicepreședinte
N. S.
Grefier,
C. G.
Jud.fond: D.C.
Red.dec.jud.C.R./ 08.07.2014
– 2 ex.
ROMÂNIA
Curtea de Apel C.
Secția a II – a Civilă
de C. Administrativ și Fiscal
.
Dosar nr._
COMUNICARE
Decizie civilă
nr. 341/10.04.2014
Către,
………………………………………………………………………
(lista anexă)
Se comunică, alăturat, copia Deciziei civile nr.341/10.04.2014, pronunțată în dosarul nr._, de Curtea de Apel C. Secția a II – a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, privind debitorul ., cu sediul în mun.C., ., ., ._ – J_ .
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
LISTĂ ANEXĂ:
Apelantă Creditoare:
D.G.R.F.P. G. – A.J.F.P.C. cu sediul în C., ., nr. 18, J. C.
Intimatul Pârât
R. V. O. în calitate de fost administrator statutar al debitoarei . cu sediul în mun.C., ., ., ., CUI_ – J_
Lichidator judiciar.
AS INSOLV SPRL cu sediul în mun.C. ., jud.C.
OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL C. - cu sediul în mun.C., ., județul C.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 287/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 399/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
