Procedura insolvenţei. Decizia nr. 346/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 346/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 08-09-2014 în dosarul nr. 2689/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.346
Ședința publică de la 08 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE K. S.
Judecător M. C.
Grefier M. N.
Pe rol judecarea apelului – faliment - declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.447 din 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., cu domiciliul în C., ..187, ., ., intimata debitor . I. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. B. F., cu sediul în C., ., . C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât P. D. personal, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
În baza art.352 NCPC instanța procedează la interogarea intimatului pârât P. D., întrebările și răspunsurile consemnate fiind depuse la dosar.
Partea prezentă arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul intimatul pârât P. D. solicită respingerea apelului.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului C., reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv suportarea unei părți din pasivul debitoarei . I. SRL de către pârâtul P. D..
În motivare, reclamanta a arătat că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 138 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr.447 din 10.02.2014 Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamanta DGRP G. prin AJFP C. în contradictoriu cu pârâtul P. D., ca nefondată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3664/05.05.2011 a Tribunalului C. s-a dispus dizolvarea . I. SRL.
Prin încheierea nr. 492/26.03.2013 a Tribunalului C. s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei . I. SRL.
La data de 31.07.2013 lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență întocmit pe baza datelor preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor.
Judecătorul sindic a constata că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 lit. d și nici cele prev. de art. 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006, nefiind dovedit că a fost știrbită integritatea patrimoniului societății prin faptele pârâtului P. D., astfel încât acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărârii a formulat apel DGFP C. care a criticat-o sub aspectele:
În fapt, administratorul/asociatul societății debitoare se face vinovat de fapte prevăzute de art.138 lit.a), d) și e) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.
Așa fiind, trebuie remarcat că potrivit bilanțului pe anul 2008 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă figurează cu creanțe în cuantum de 16.116 lei, stocuri de 34.282 lei, sume care ar fi putut acoperii datoriile societății.
În aceste condiții, având în vedere că pe parcursul procedurii pârâtul nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor pentru a răsturna prezumția de responsabilitate consideră că în mod nejustificat au fost retrase sumele amintite, pârâtul urmărind prin aceasta creare a unui avantaj material propriu, astfel încât este incidența ipoteza prevăzuta de art.138 lit.a din Legea nr. 85/2006.
Referitor la ce de-al doilea temei, se susține că, potrivit art.138 lit.d din Legea nr.85/2006 antrenarea răspunderii se poate face dacă administratorii au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Toate cele trei ipoteze presupune comiterea faptelor cu intenție ce trebuie să fie dovedită prin probe convingătoare ce să ducă la concluzia încălcării prevederilor legale în materia contabilității.
Ulterior pronunțării sentinței de deschidere lichidatorul judiciar a procedat la notificarea pârâtei în vederea predării tuturor documentelor contabile, acesta neprimind niciun răspuns. O asemenea atitudine coroborata cu refuzul pârâtului de a se prezenta în vederea administrării probelor permite ca pe calea unei prezumții simple să se tragă concluzia ca documentele contabile nu au fost întocmite cu respectarea tuturor exigentelor legale.
Pe de alta parte, examinarea de ansamblu a dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 conduce la concluzia ca antrenarea răspunderii presupune întrunirea tuturor condițiilor generale ale răspunderii pentru fapta proprie prescrise de art.1357 și urm NCC: fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre cele doua si vinovăția.
Consideră că prin faptele stabilite în sarcina sa pârâtul a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență, încălcând obligații elementare pe care le instituie în sarcina oricărui administrator. În aceste condiții, fiind întrunită și cea de-a treia condiție.
De asemenea, apreciază că pârâta a ascuns o parte din pasivul societății, faptă sancționată de Legea nr.85/2006 prin art.138 alin.1 lit.e).
Potrivit bilanțului pe anul 2008 publicat pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice chiar de către pârâtă, figurează cu creanțe în cuantum de 16.116 lei, stocuri de 34.282 lei.
Aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului pentru a fi valorificate, nu au putut fi identificate, pârâtul nedând nicio lămurire în acest sens. Această atitudine reprezintă o ascundere a averii debitoarei, faptă care justifică atragerea răspunderii personale.
Intimatul pârât P. D. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței apelate.
Analizând hotărârea apelată din prisma criticilor formulate Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Art.138 din Legea 85/2006 reglementează o răspundere delictuală specială și intervine numai dacă prejudiciul a fost cauzat prin săvârșirea uneia din faptele ilicite reglementate limitativ de acest text de lege. În acest articol legiuitorul a stabilit condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage răspunderea patrimonială specială care împrumutând caracteristicile răspunderii delictuale generale pentru ca aceasta să fie angajată este necesar a fi îndeplinite și condițiile ce reies din dispozițiile art.998 și 999Cod civil (aplicabil faptelor apreciate a fi fost săvârșite de către pârât).
Se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către administratorul societății dacă s-a dovedit,în mod cumulativ, că acesta a săvârșit cel puțin una din faptele prevăzute expres de legiuitor ,culpa acestora în ceea ce privește săvârșirea faptelor respective precum și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
În speță, Curtea reține că cererea creditorului pentru angajarea răspunderii materiale nu este circumscrisă condițiilor obligatorii stabilite de legiuitor, nefiind în prezența răspunderii delictuale și nici a unei omisiuni a lichidatorului de a indica cauzele insolvenței și persoanele culpabile ori de a formula acțiune.
În acțiunea dedusă judecății judecătorului sindic creditoarea deși, invocă dispozițiile art.138 lit.a,d și e din Legea 85/2006 nu probează prin nici un mijloc de probă îndeplinirea condițiilor cerute de legiuitor pentru antrenarea răspunderii delictuale
Astfel, dispozițiile invocate de către creditoare din legea insolvenței ce stabilesc faptele ilicite care să atragă răspunderea patrimonială a fostului administrator sunt:
” a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;”
În ceea ce privește fapta prevăzută art. 138 alin.(1), lit. a), din Legea 85/2006 Curtea reține că folosința se definește ca fapta de a servi de un lucru, iar conform dispozițiilor articolului sus menționat folosința este contrară interesului persoanei juridice și în scopul profitului personal sau al altei entități.
Folosința presupune o conduită activă și prin aceasta se distinge abuzul de bunuri sociale de abuzul de putere. Acesta din urmă se poate manifesta și prin inacțiune, de exemplu, neurmărirea încasării creanțelor persoanei juridice, datornicii fiind alte persoane juridice în care autorul faptei are interese materiale. Conduita pasivă în urmărirea și încasarea creanțelor persoanei juridice de către conducătorul acesteia se poate materializa în diverse forme. De exemplu, acordarea de amânări repetate la plată unor debitori în care persoana conducătorului era interesată constituie un abuz de putere, dar nu constituie un abuz de bunuri sociale.
În criticile formulate apelanta creditoare susține faptul că în anul 2008 societatea debitoare figura cu un stoc de 34.282 lei ce ar fi putut acoperi datoriile societății.
Din raportul practicianului în insolvență rezultă că starea de insolvență a fost determinată de managementul defectuos al agenției imobiliare asociatul unic investind în dotările biroului și menținând ca angajați permanenți cinci persoane. Lichidatorul judiciar nu face mențiunea despre existența în prezent a unui stoc de mărfuri ce ar fi putut fi valorificat în procedura insolvenței pentru acoperirea pasivului debitoarei.
În răspunsul la interogatoriu administrat intimatului acesta menționează că stocul este compus din mobilier și logistică aflat,în prezent,la fostul sediu al societății într-o stare avansată de degradare.
Însă, pentru aplicarea prevederii de la lit.a) din lege este necesar să se facă dovada certă că membrii organelor de conducere au utilizat bunurile sau creditele debitorului în interesul propriu sau al unei alte persoane ceea ce, în cauza de față, nu s-a dovedit.
În acțiunea dedusă judecății judecătorului sindic creditoarea deși, invocă dispozițiile art.138 lit.d) din Legea 85/2006 nu probează prin nici un mijloc de probă îndeplinirea condițiilor cerute de legiuitor pentru antrenarea răspunderii delictuale.
Din actele dosarului se reține că DGFP C. nu a făcut un minim de probe pentru a dovedi această faptă ilicită prevalându-se în dovedire doar de creanța sa de raportul lichidatorului judiciar și de faptul că societatea debitoare nu a mai desfășurat activitate .
Simpla invocare a creanței de către creditoare, creanță ce este înscrisă în tabelul definitiv nu creează o prezumție de culpă în sarcina administratorului debitoarei.
De asemenea, nedepunerea actelor și documentelor contabile ca faptă omisivă nu este suficientă pentru a lămuri legătura de cauzalitate cu starea de insolvență a societății și nici nu se circumscrie faptelor prevăzute la litera d).
Mai mult, chiar în apel intimatul pârât a susținut că toate actele au fost predate lichidatorului depunându-se și un proces verbal în acest sens.
Nici fapta ilicită prevăzută la lit.e) nu poate fi reținută. Astfel nu s-a dovedit deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice fapta care să fi avut drept consecință diminuarea activului societății.
De asemenea, nu s-a dovedit că s-ar fi realizat o mărire fictivă a pasivului debitorului prin înregistrarea în evidențele contabile a unor datorii inexistente, prin utilizarea unor acte false care să atragă astfel de datorii.
În condițiile în care nu s-a dovedit săvârșirea de către administratorul statutar a acestor fapte nu pot fi reținute ca incidente dispozițiile art.138 lit.a,d,e din Legea 85/2006 astfel că, judecătorul sindic a apreciat în mod judicios asupra cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, apelul fiind nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.447 din 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul C., în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul pârât P. D., cu domiciliul în C., ..187, ., ., intimata debitor . I. SRL - prin lichidator judiciar C.I.I. B. F., cu sediul în C., ., . C., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 08 septembrie 2014.
Ptr.Președinte, K. S. Conform art.426 alin.4 NCPC Semnează Președinte instanță A. I. | Judecător, M. C. | |
Grefier, M. N. |
Jud.fond: M.N. M.
Red.jud.M.C.. 5 ex./20.10.2014
Gref.M.N.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 557/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 224/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
