Procedura insolvenţei. Decizia nr. 485/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 3047/118/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 485
Ședința publică de la 20 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. C.
Judecător R. M.
Grefier L. B.
Pe rol judecarea apelului – faliment - declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.463 din 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă C. A. E., cu domiciliul în localitatea Faclia, ., ., având ca obiect procedura insolvenței - art.138 din Legea 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata în lipsă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
A fost atașat dosarul Tribunalului C. nr._ 13.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului de față.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Reclamanta DGFP C., în calitate de creditoare a debitoarei ., a formulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtei Căineanu A. E. în calitatea sa de fost administrator statutar în vederea acoperii unui pasiv societar în sumă de 80.678,48 lei.
Relevă creditoarea că lichidatorul judiciar desemnat a depus raportul de cauze și în cuprinsul acestuia a menționat că nu a fost predată documentația contabilă.
Într-o atare situație, a apreciat reclamanta că sunt întrunite condițiile de atragere a răspunderii materiale a administratorului statutar prevăzute de art. 138 litera d din Legea nr. 85/2006.
Ori, nedepunerea documentelor contabile prezumă, în opinia reclamantei, săvârșirea de către administratorul statutar a faptei prevăzute de litera d, respectiv ținerea defectuoasă a contabilității în neconformitate cu legea. Totodată, același administrator statutar nu a predat sumele de bani cu care figura în evidențele contabile și nici stocurile aflate în respectivele evidențe, dar nici nu a procedat le efectuarea vreunei justificări corespunzătoare cu privire la lipsa acestora.
În concluzie, reținând întrunite condițiile răspunderii civile delictuale a solicitat admiterea cererii așa cum a fost formulată.
P. sentința civilă nr.463 din 10.02.2014 Tribunalul C. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamant Direcția Generală a Finanțelor Publice C., în contradictoriu cu pârâta C. A. E..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit raportului final al lichidatorului judiciar, deși acesta a făcut demersuri pentru a identifica domiciliul actual al administratorului societății debitoare si l-a notificat cu privire la deschiderea procedurii insolventei, administratorii nu a înțeles sa ia legătura cu lichidatorul pentru predarea documentelor contabile solicitate, notificarea fiind returnată cu mențiunea „ destinatar necunoscut”.
Din aceasta împrejurare creditoarea a concluzionat ca societatea . a intrat in incapacitate de plata datorita lipsei evidentei contabile, vinovat de aceasta situație fiind pârâta Căineanu A. E. .
Potrivit art.138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006 “La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;”.
Analiza textului duce la concluzia ca faptele prevăzute trebuie săvârșite cu intenție si ele trebuie sa aibă drept efect denaturarea situației financiare reale a societății.
F. de aceste caracteristici, simplul fapt ca administratorul societății nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar, iar acesta din urma nu a reușit sa intre in posesia documentelor contabile nu poate duce la concluzia ca au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin.1 lit. d))din Legea 85/2006.
Întrucât nu s-a probat săvârșirea faptelor imputate, instanța va respinge ca nefondata cererea creditoarei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel creditoarea D.G.R.F.P. G. - Administrația Finanțelor Publice C., solicitând admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale cu consecința obligării pârâților la plata debitului în sumă de 80.678,48 lei.
În motivare se arată că în mod greșit, judecătorul sindic a respins cererea formulată; în ceea ce privește litera d) a art.138 din Legea nr.85/2006, motivarea este cel puțin curioasă în condițiile în care arată că „simplul fapt că administratorul societății nu a luat legătura cu lichidatorul judiciar” iar acesta din urmă nu a reușit să intre în posesia documentelor contabile, nu poate duce la concluzia că au fost săvârșite fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin.1 lit. d) din Legea 85/2006.
În justificarea cererii formulate s-a avut în vedere, în principal, măsurile întreprinse de lichidatorul judiciar care, deși l-a notificat pe fondul administrator la adresa, aceasta nu a răspuns convocărilor, deși a primit corespondența, și nici nu a predat evidența contabilă.
Răspunderea delictuală a pârâtului presupune întrunirea cumulativă a patru condiții, legate de existența unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, săvârșite cu vinovăție și pentru care există o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Astfel, în ceea ce privește vinovăția pârâtului, aceasta poate îmbrăca nu numai forma intenției, ci și a culpei, constând în exercitarea neglijentă a îndatoririlor legale (art.1540 Cod civil).
Este evident că omisiunea ținerii în bună regulă a evidenței contabile, reprezintă o faptă ilicită, proba contrarie a existenței organizării sale revenind în totalitate pârâtului.
Împrejurarea că administratorul statutar nu a predat evidența contabilă, coroborat cu faptul că nu a depus situațiile financiare la organele fiscale, creează prezumția unei administrări frauduloase a averii societății, fiind incidente prevederile art.138 lit.d, iar faptul că pârâtul nu a evidențiat creanțele de urmărit și veniturile obținute din activitatea desfășurată, menite a contribui la acoperirea datoriilor, poate conduce la concluzia că acesta a dat dovadă de ineficiență în utilizarea resurselor, că nu a încercat să redreseze activitatea societății, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetare de plăți, determinând acumularea de datorii.
În concluzie, consideră că sunt întrunite condițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea va reține că cererea creditoarei a fost în mod legal și temeinic respinsă de către instanța de fond, pentru următoarele considerente:
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale unei societăți comerciale supuse procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, care presupune îndeplinirea cumulativă a celor 4 condiții generale ale răspunderii și anume:
- existența prejudiciului;
- existența unei fapte ilicite;
- raportul de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită;
- existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Potrivit art.138 (1) din Legea nr.86/2006: „În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul legal sus-citat rezultă că membrii organelor de conducere răspund numai dacă au săvârșit, în cadrul mandatului lor, faptele prevăzute de lege care au condus la insolvența debitorului.
Răspunderea administratorului este o răspundere specială care împrumută prin reglementarea sa caracteristicile răspunderii delictuale, care pentru a fi angajată, este necesar a se constata îndeplinirea condițiilor generale ale acestei răspunderi, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1349 și următoarele Cod civil: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția.
În raport de aceste reglementări se constată că legal judecătorul sindic a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, întrucât reclamanta nu a înțeles să probeze în niciun fel afirmațiile sale, deși ea era cea care avea sarcina de a dovedi că pârâta a săvârșit faptele sus-menționate, susținerile din cerere și din recurs fiind simple afirmații neconfirmate prin probe.
Nefiind susținute probator cerințele de antrenare a răspunderii delictuale, simpla invocare a dispozițiilor art.138 lit. d din Legea nr.85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, astfel că prima instanță a apreciat corect că nu poate fi admisă cererea.
Pentru aceste considerente, reținând că în recurs nu au intervenit probe noi care să determine o altă soluție, Curtea va respinge, în conf.cu art.312 Cod procedură civilă, ca nefondat, apelul declarat de creditoarea-reclamantă D.G.F.P. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta creditor D.G.R.F.P G. - A.J.F.P C., cu sediul în C., . nr.18, județul C., împotriva sentinței civile nr.463 din 10.02.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă C. A. E., cu domiciliul în localitatea Faclia, ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 20 octombrie 2014.
Președinte, M. C. | Judecător, R. M. | |
Grefier, L. B. |
jud.fond: I.C.
red.dec.-jud.M.R.
2 ex/10.11.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 736/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
