Procedura insolvenţei. Decizia nr. 496/2014. Curtea de Apel CONSTANŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 496/2014 pronunțată de Curtea de Apel CONSTANŢA la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 5257/118/2013/a4.2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL C.
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C.
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 496
Ședința publică din 22 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE - N. C.
Judecător - I. M. Ș.
Grefier - C. V.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta pârâtă P. P., cu sediul procesual ales în C., .-84, județ C., împotriva Sentinței civile nr.696 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a7, în contradictoriu cu intimata V. S. - lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., ..103, .. A, ., intimatul debitor ., cu sediul în Năvodari, .-C1, județ C. și . - prin curator special T. T., din Năvodari, ., județ C., având ca obiect procedura insolvenței - Acțiune în anulare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 15.10.2014 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.10.2014.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul_ /a7 la Tribunalul C., astfel cum a fost restrânsă la termenul din 16.10.2013, reclamanta V. S. a solicitat - în contradictoriu cu pârâții P. P. și . - să se dispună pe cale judiciară anularea plăților realizate de către societatea debitoare către asociatul P. P., efectuate prin 19 dispoziții de plată emise în perioada 8.10.2011 – 25.04.2013, totalizând 85.600 de lei, cu obligarea pârâtei persoane fizice la restituirea sumei amintite, la care se adaugă penalități de întârziere egale cu dobânda legală, calculată până la data plății efective și cheltuielile de judecată legate de proces.
În susținere, s-a relevat că pârâta P. P. are calitatea de asociat al societății T. & P. SRL, împreună cu T. T.; în calitate de administrator social a fost desemnat asociatul T. T., care a exercitat această funcție în perioada 2010 – 2013; deși în acest interval societatea a înregistrat pierderi, asociatul P. a ridicat din casieria persoanei juridice 178.400 de lei, reprezentând împrumuturi acordate societății (din care 41.000 de lei – în 2010, 113.700 de lei – în 2011, 22.000 de lei – în 2012 și 1700 de lei – în 2013), prin fraudarea drepturilor patrimoniale ale creditorilor sociali; toate dispozițiile de plată emise pentru ridicarea sumelor menționate nu sunt semnate de către reprezentantul legal T. T., ci de către asociatul creditor, deși nu beneficia de drept de administrare și de reprezentare a persoanei juridice; potrivit art.79, 80 alin.1 lit.c și art.80 alin.2 din Legea 85/2006, toate plățile astfel efectuate sunt anulabile; împotriva societății T. & P. SRL s-a declanșat, la data de 5.06.2013, procedura insolvenței, reglementată prin Legea 85/2006, formându-se dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului C. sub nr._ ; întrucât creditorul asociat a fost înscris în tabelul preliminar al creanțelor, publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr._/9.08.2013, cu suma de 92.800 de lei, reprezentând totalul împrumuturilor acordate de P. P. societății debitoare, în prezent pârâta datorează persoanei juridice suma de 85.600 de lei; acest cuantum rezultă din dispozițiile de plată nr. 18/8.10.2011, 19/14.10.2011, 20/19.10.2011, 21/26.10.2011, 22/2.11. 2011, 23/6.11.2011, 24/15.11.2011, 25/21.11.2011, 26/ 27.11.2011, 27/30.11.2011, 28/9.12.2011, 29/17.12.2011, 30/22.12.2011, 1/ 27.02.2012, 2/10.03.2012, 3/21.03.2012, 4/28.03.2012, 10/27.06.2012, 12/ 25.04.2013; în drept au fost invocate prevederile Legii insolvenței.
Au fost depuse în copie:
- o listă de evidențiere a restituirilor efectuate pentru împrumuturile acordate de asociat persoanei juridice;
- declarații olografe ale administratorului social T. T. privind lipsa semnăturii sale pe dispozițiile de plată deja enumerate ;
- dispozițiile de plată nr.18/8.10.2011, 19/14.10.2011, 20/19.10.2011, 21/ 26.10. 2011, 22/2.11.2011, 23/6.11.2011, 24/15.11.2011, 25/21.11.2011, 26/ 27.11.2011, 27/30.11.2011, 28/9.12.2011, 29/17.12.2011, 30/22.12.2011, 1/27.02.2012, 2/10.03.2012, 3/21.03.2012, 4/28.03.2012, 10/27.06.2012, 12/ 25.04.2013.
Legal citată, debitoarea ., reprezentată în proces prin curator special – în persoana fostului administrator statutar – nu a formulat întâmpinare și nici cereri probatorii.
Pârâta P. P. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, respingerea acțiunii ca nefondată și obligarea practicianului în insolvență reclamant la plata cheltuielilor de judecată; a învederat că plățile în litigiu s-au realizat chiar din inițiativa sa, toată activitatea socială fiind coordonată exclusiv de către P. P. încă din anul 2009, datorită refuzului administratorului statutar de a-și exercita funcția; pe de altă parte, T. T. efectua, încă din 2009, acte de concurență neloială, înființând o altă societate comercială cu același obiect de activitate; plățile efectuate nu pot fi reținute ca fiind frauduloase, atât timp cât în aceeași perioadă în care au fost dispuse asociatul a creditat societatea cu sume consistente; în subsidiar, P. P. a solicitat a se constata intervenită compensația sumei de 85.600 de lei cu suma reprezentând creanță proprie împotriva persoanei juridice, contestată în cadrul dosarului_ /a6; în finalul întâmpinării, s-a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea amintitei contestații.
Cererea de suspendare a judecății a fost respinsă, ca neîntemeiată, la termenul din 19.02.1014.
A fost atașat dosarul_ al Tribunalului C..
Prin Sentința civilă nr. 696 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a7, s-a admis cererea formulată de reclamanta V. S., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâtul creditor P. P., și cu debitorul pârât ., reprezentată prin curator special T. T..
S-a constatat nulitatea absolută integrală a plăților realizate din averea debitorului, efectuate în baza dispozițiilor de plată nr.18/8.10.2011, 19/14. 10. 2011, 20/19.10.2011, 21/26.10.2011, 22/2.11.2011, 23/6.11.2011, 24/15.11.2011, 25/21.11.2011, 26/27.11.2011, 27/30.11.2011, 28/9.12.2011, 29/17.12.2011, 30/22.12.2011, 1/27.02.2012, 2/10.03.2012, 3/21.03.2012, 4/28.03.2012, 10/27. 06.2012, 12/25.04.2013.
S-a dispus obligarea pârâtei P. P. la restituirea sumei de 85.600 de lei către averea societății debitoare ., prin virament bancar în contul RO73PIRB_1000, deschis la PIRAEUS BANK ROMANIA SA.
S-a dispus obligarea aceleiași pârâte la plata dobânzii legale aferente sumei de 85.600 de lei, în cuantumul determinat potrivit art.3 alin.1 din OG 9/2000, calculat de la emiterea fiecărei dispoziții de plată până la 30.09.2011, respectiv a dobânzii penalizatoare, aferentă aceluiași debit, determinată conform art.3 alin.21 din OUG 13/2011, pentru intervalul 1.10.2011 și până la plata efectivă a debitului .
S-a respins – ca nefondată – cererea reclamantei privind obligarea pârâtului asociat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva . s-a declanșat procedura insolvenței în formă simplificată, în condițiile legii 85/2006, în baza Încheierii nr.1039/ 5.06.2013, pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului C. în dosarul_ ; prin . de administrare a activității persoanei juridice a fost ridicat, fiind numit, în calitate de lichidator judiciar, practicianul în insolvență V. S..
Societatea debitoare s-a înființat în anul 1994 și a fost înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, în virtutea manifestării de voință a celor doi asociați – T. T. și P. P., care dețineau în cote egale, de câte 50%, cele 520 de părți sociale; în calitate de administrator social a fost desemnat asociatul T. T. .
În baza dispozițiilor de plată nr.18/8.10.2011, 19/14.10.2011, 20/19.10. 2011, 21/26.10.2011, 22/2.11.2011, 23/6.11.2011, 24/15.11.2011, 25/21.11.2011, 26/27.11.2011, 27/30.11.2011, 28/9.12.2011, 29/17.12.2011, 30/22.12.2011, 1/27.02.2012, 2/10.03.2012, 3/21.03.2012, 4/28.03.2012, 10/27.06.2012, 12/25. 04.2013, asociatul P. P. a ridicat din casieria societății sume totalizând 85.600 de lei, cu titlu de restituire împrumut societate .
S-a reținut că nici una din dispozițiile de plată nu poartă semnătura administratorului statutar T. T., fiind semnate chiar de către P. P., fără ca aceasta să fi fost mandată de administratorul social pentru a gestiona operațiunile financiar – contabile sau economice ale persoanei juridice.
Potrivit art.79 din Legea 85/2006, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii; în baza art. 80 alin. 1 lit. c, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acțiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise și a valorii altor prestații executate, realizate de debitor prin următoarele acte (…) acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile; alin. 2 lit. a din art. 80 stipulează că următoarele operațiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, să fie anulate și prestațiile recuperate, dacă sunt în dauna creditorilor (…) cu un asociat deținând cel puțin 20% din capitalul societății comerciale ori, după caz, din drepturile de vot în adunarea generală a asociaților, atunci când debitorul este respectiva societate cu răspundere limitată.
Atât semnatarul dispozițiilor de plată, cât și beneficiarul sumelor încasate în baza acestora, este asociatul pârât; P. P. a procedat la întocmirea și semnarea înscrisurilor justificative fără drept, încălcând prevederi legale imperative (art.6 din Legea 82/1991 - orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ ; documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz șiart.73 alin. 1 și 2 din Legea 31/1990 - administratorii sunt solidar răspunzători față de societate pentru (…) existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere și de stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea și actul constitutiv le impun).
Răspunderea pentru încălcarea acestor norme nu este înlăturată de atitudinea pretins culpabilă a celuilalt asociat, desemnat și administrator statutar; în condițiile în care T. T. nu își exercita corespunzător atribuțiile conferite de funcția deținută, co-asociatul avea la îndemână acțiunea în dizolvarea societății, reglementată prin art.237 alin.1 lit.a, acțiunea în excluderea asociatului administrator, prevăzută de art.222 ori acțiunea în retragerea din societate, instituită prin art.226 din Legea nr.31/1990; cu alte cuvinte, reacția la neîndeplinirea cu vinovăție de către administrator a obligațiilor funcționale nu poate consta niciodată în săvârșirea unei alte fapte interzise de lege .
Pârâta a încasat suma de 85.600 de lei, în pofida faptului că societatea la care era asociat avea datorii substanțiale de achitat, evidențiate în bilanțurile contabile pentru exercițiile financiare 2010 – 2012, înregistrând anual pierderi importante (81.415 – în 2010, 44.909 lei – în 2011 și 50.005 lei – în 2012).
În raport de elementele faptice expuse, s-a constatat întrunirea cumulativă a cerințelor art. art. 80 alin. 1 lit. c din Legea insolvenței, asociatul întocmind fără drept acte justificative contabile și sustrăgând din averea persoanei juridice o sumă importantă de numerar, în valoare de 85.600 de lei, care putea fi folosită în mod evident la plata datoriilor societare.
Textele legale - citate din materia insolvenței - au caracter imperativ și sunt menite a ocroti un interes de ordin general, legat de necesitatea conservării drepturilor creditorilor de a-și realiza creanțele din sumele aflate în averea societății debitoare; prin urmare, încălcarea lor este sancționată cu nulitatea absolută a respectivelor operațiuni juridice, desființarea actelor fiind condiționată de atitudinea subiectivă a părților cocontractante; or, astfel cum deja s-a învederat, caracterul fraudulos al plăților efectuate fără drept este dovedit, fiind dedus din elementele obiective, de ordin faptic, ale pricinii.
S-a dat așadar eficiență normelor citate și s-a dispus constatarea nulității absolute a celor 19 plăți efectuate - din averea debitorului – către asociatul pârât, care va fi ținut la restituirea sumei în favoarea persoanei juridice.
Pârâtul asociat a fost îndatorat și la plata dobânzii legale, determinate potrivit art.3 alin.1 din OG 9/2000 – până la 1.10.2011, respectiv a dobânzii penalizatoare, determinată conform art.3 alin.21 din OUG 13/2011 – ulterior acestei date.
În raport de împrejurarea că dreptul patrimonial – reprezentat de creanța supusă contestației înregistrată sub nr._ /a6 – nu are caracter cert, fiind litigios, nu produc efecte prevederile art. 1616 – 1617 Cod civil, privind compensarea datoriilor reciproce; cu alte cuvinte, atât timp cât nu se cunoaște întinderea creanței proprii aparținând asociatului creditor, nu poate opera compensarea până la concurența celei mai mici sume, înțeleasă ca mod de stingere a obligației.
Față de cele ce preced, instanța de fond a dispus admiterea cererii de chemare în judecată, cu excepția cererii accesorii privind plata cheltuielilor de judecată, al căror cuantum nu a fost demonstrat probatoriu de către reclamantă .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, pentru următoarele motive:
Dispozițiile art.80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 reglementează posibilitatea judecătorului sindic de a pronunța anularea transferurilor patrimoniale realizate de debitor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, dar numai în măsura în care se dovedește intenția tuturor părților implicate de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a leza în orice alt fel drepturile creditorilor.
Intenția tuturor părților implicate de a frauda unul sau mai mulți creditori este o cerință esențială, în absența căreia transferul patrimonial nu este supus anulării.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada intenției părților implicate, în speță a apelantei și a debitorului T. & P. SRL, de a frauda creditorii societății.
Prezumția de fraudă a intereselor creditorilor dedusă de judecătorul sindic din faptul că societatea avea datorii substanțiale, întrucât a înregistrat anual pierderi, este lipsită de suport probator și legal.
Pe de o parte, pentru că se confundă pierderile suferite de societate cu datoriile acesteia, în condițiile în care cele două noțiuni sunt absolut distincte. Pierderile suferite de societate reprezintă diferența dintre cheltuielile efectuate și veniturile realizate, în timp ce datoriile sunt debitele înregistrate de societate către furnizorii acesteia, furnizorii de utilități, bugetul de stat, bugetul local, asociați, bănci, etc.
Pe de altă parte, pentru că „datoriile substanțiale" înregistrate de societate erau chiar datorii către cei doi asociați și reprezentau împrumuturi acordate societății și nerestituite.
Apelanta depune în acest sens înscrisuri, din care rezultă că principalii creditori ai societății erau cei doi asociați, debitul cumulat datorat acestora fiind de cca. 700.000 lei;
Prin urmare, nu se poate reține nici în privința creditorului BCR SA vreun prejudiciu rezultat ca urmare a restituirilor de împrumut efectuate de societatea debitoare către subsemnata în perioada 2011 – 2013.
În ce privește încălcarea prevederilor art.6 din Legea nr.82/1991, prin aceea că restituirile au fost dispuse și efectuate de apelantă, chiar reală de ar fi, nu are nicio relevanță din perspectiva art. 80 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, pentru că de esența normei respective este fraudarea drepturilor creditorilor prin conivența părților implicate în transfer, iar nu încălcarea uneia sau mai multor norme de drept.
Pe de altă parte, arată apelanta, începând cu anul 2010 administratorul statutar T. T. a refuzat să își mai îndeplinească atribuțiile ce-i reveneau potrivit Legii nr.31/1990 și să renunțe la calitatea de administrator. Mai mult decât atât, a înființat o nouă societate cu obiect similar de activitate, preluând fără drept bunuri din patrimoniul societății T. & P. SRL spre a le valorifica sau utiliza în beneficiul noii societăți.
În considerarea acestui fapt, apelanta precizează că a promovat în anul 2011 o acțiune având ca obiect excluderea asociatului T. T. și obligarea acestuia la plata prejudiciilor cauzate societății T. & P. SRL prin faptele sale culpabile. Dosarul este încă pe rolul instanței și are termen la data de 14.04.2014.
De asemenea, apelanta precizează că nu a avut posibilitatea de a-l revoca pe acesta din funcția de administrator, întrucât acesta este atributul Adunării generale a asociaților, adunare care potrivit Legii nr.31/1991 poate fi convocată exclusiv de către administrator.
Pe cale de consecință, susținerile judecătorului sindic referitoare la posibilitățile apelantei de a acționa față de refuzul administratorului statutar de a-și îndeplini obligațiile privind administrarea societății sunt neîntemeiate. La fel, susținerile privind posibilitatea formulării unei cereri de dizolvare sunt lipsite de fundament legal, câtă vreme dizolvarea se pronunță numai pentru anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege, care însă nu erau incidente în cazul societății T. & P. SRL.
Referitor la același aspect al încălcării reglementărilor Legii nr.82/1991, norma invocată a fost apreciată drept incidentă exclusiv pentru plățile efectuate de debitoare către apelantă cu titlu de restituire împrumut, în condițiile în care în perioada 2010-2013 toată activitatea debitoarei a fost condusă de apelantă și prin urmare toată plățile efectuate de aceasta au fost dispuse de aceasta, care a exercitat calitatea de administrator de fapt al debitoarei T. & P. SRL.
Pe cale de consecință, arată apelanta, plățile efectuate către ceilalți creditori ai societății (furnizori, bancă, bugetul local, bugetul de stat, etc.), nu au fost considerate nelegale de către lichidator, deși au fost dispuse tot de apelantă și prin urmate ordinele de plată sau orice alte documente justificative emise în perioada 2010-2013 poartă semnătura valabilă a acesteia.
Învederează că la fel de valabile au fost și împrumuturile pe care apelanta le-a acordat societății în aceeași perioadă, faptul că a semnat documentele ce atestă încasarea sumelor respective din partea societății, neridicând nici un fel de problemă lichidatorului și nici judecătorului sindic.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata V. S. - LICHIDATOR JUDICIAR AL DEBITOAREI . a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Solicită intimata a se constata că plățile de 85.600 lei efectuate către asociatul P. P. a căror anulare a solicitat-o, au fost realizate în mod fraudulos pe baza unor documente contabile, respectiv dispoziții de plată care nu poartă semnătura reprezentantului legal al societății, pentru a implica răspunderea debitoarei ., urmărindu-se de către aceasta diminuarea patrimoniului societății în dauna creditorilor înscriși la masa credală.
In perioada 2010-2013, până la . debitoarei, reprezentantul legal al debitoarei a fost dnul T. T., semnătura acestuia trebuind să apară pe dispozițiile de plată către P. P. pentru a implica răspunderea societății. Administratorul debitoarei este T. T., conform înscrierilor de la Registrul Comerțului, apelanta neprobând faptul că mandatul de administrator i-a fost retras. Lichidatorul a anexat la cererea de chemare în judecată:
- declarația pe propria răspundere a dnului T. T., în calitate de reprezentant legal al debitoarei în perioada respectivă privind faptul că semnătura de pe dispozițiile de plată anexate nu îi aparține;
- declarația pe propria răspundere a dnului T. T. în calitate de administrator statutar al debitoarei privind faptul că nu a transmis dnei P. P. dreptul său de a reprezenta societatea.
Cu toate că societatea . a înregistrat pierdere în toți acești trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, dna P. P. a ridicat în această perioadă din societate suma de 178.400 lei reprezentând restituiri împrumuturi acordate societății în dauna creditorilor, cunoscând foarte bine situația financiară a debitoarei, atât timp cât este asociat al S.C. T. & P. S.R.L., conform înregistrărilor de la Registrul Comerțului C..
Toate dispozițiile de plată menționate în sentința apelată, sunt semnate de o persoană fără calitate - P. P. și nicidecum de reprezentantul legal al debitoarei. Toate aceste plăți către P. P. au fost efectuate în baza unor dispoziții de plată, nesemnate și neînsușite de reprezentantul legal al debitoarei din acea perioadă, fiind semnate doar de dna P. P. pentru debitoarea ., deși aceasta nu avea drept de administrare pentru societate, fiind doar asociat cu 50% din părțile sociale ale debitoarei conform înregistrărilor de la Registrul Comerțului, neavând nici contract de muncă cu debitoarea în perioada în care au fost emise cele 19 dispoziții de plată (08.10._13).
Legea 31/1990 prevede la art.70 alin.1 din Legea 31/1990 că: „Administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate ai societății, afara de restricțiile arătate in actul constitutiv."
Mai mult decât atât, art.71 din Legea 31/1990 prevede: „(1)Administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât d această facultate li s-a acordat in mod expres.
(3)Administratorul care, fără drept, își substituie altă persoana răspunde solidar cu acea. pentru eventualele pagube produse societății"."
Arată intimata că semnarea dispozițiilor de plată de către un asociat, respectiv P. P., în cazul în care administratorul societății nu a transmis acest drept și neexistând precizări în acest sens în cadrul actului constitutiv al societății, conduce la faptul că aceste plăți sunt frauduloase, unul dintre asociați pretinzând că a ridicat bani din societate fără încuviințarea administratorului debitoarei, semnându-și singur dispozițiile de plată atât pentru societatea care plătește, cât și pentru persoana fizică - asociatul care primește.
În primul rând, față de dispozițiile art.79, art.80 alin.1 lit.c) și art.80 alin.2 din Legea 85/2006, lichidatorul a solicitat anularea plăților efectuate către asociatul P. P. în perioada iulie 2010-iunie 2013 ce reprezintă restituiri de împrumuturi, respectiv acte frauduloase efectuate în dauna drepturilor creditorilor, societatea debitoare înregistrând pierderi în toți acești trei ani de funcționare. Actul fraudulos încheiat de debitor cu unul dintre asociații care deține 50 % din părțile sociale se încadrează în prevederile art.80 alin.2 a), art.79 și art.80 alin.1 c) din Legea 85/2006.
Mecanismul juridic reprezentat prin art.79 și art. 80 din Legea 85/2006 permite reconsiderarea actelor și operațiunilor debitorului în sensul recalificării unora dintre aceste ca nule, din cauza intenției frauduloase ce a stat la baza acestora și are ca rezultat integrarea unor bunuri și valori în averea debitorului în beneficiul tuturor creditorilor, respectându-se caracterul colectiv al procedurii insolvenței, prevăzut la art.3 alin.3 din Legea insolvenței.
În ceea ce privește susținerea apelantei că "datoriile substanțiale înregistrate de societate erau chiar datoriile către cei doi asociați de circa 700.000 lei", menționează intimata că datoriile societății erau mai mari, respectiv:
- de 1.061.517 lei conform situațiilor financiare întocmite la 31.12.2009;
- de 954.566 lei conform situațiilor financiare întocmite la 31.12.2010.
Astfel că este înregistrată în contabilitate o diferență de aprox. 300.000 lei reprezentând datorii către persoane juridice sau fizice, altele decât asociații care ar fi putut fi achitate cu suma de 85.600 lei pe care dna P. P. "a sustras-o din averea debitoarei, întocmind fără drept acte justificative contabile", respectiv dispoziții de plată.
La data deschiderii procedurii insolvenței erau înregistrate în contabilitate și alte datorii pe lângă BCR, întrucât creanța cu care BCR a solicitat înscrierea la masa credală este de doar_.93 lei, iar totalul datoriilor înregistrate în contabilitate la 31 dec. 2013 este de 829.711 lei, de unde rezultă o diferență de 32.122, 07 lei, care ar fi putut fi achitată integral.
Pe lângă BCR, sunt înscriși la masa credală și creditori bugetari și salariați, ale căror creanțe nu au fost contestate de P. P., iar în cazul în care nu era sustrasă suma de 85.600 lei, aceste creanțe puteau fi achitate integral, astfel că susținerea apelantei de la punctul 10 nu este justificată întrucât prin acțiunea apelantei au fost fraudate drepturile creditorilor, în speță creditorii bugetari și salariați care nici până astăzi nu au fost achitați, fiind aplicabile revederile art. 80 alin.1 lit.c din Legea 85/2006.
Astfel că restituirile dispuse și efectuate de apelantă, cu încălcarea prevederilor art.6 din Legea 85/1991 au relevanță din perspectiva art.80 alin.1 c) din Lg. 85/2006, fiind efectuate în frauda drepturilor creditorilor a căror creanțe nu au fost contestate în procedură și a căror prioritate în achitare este necontestabilă (creanțe salariale și bugetare) față de orice creanță pe care o deține vreunul dintre asociați.
In ceea ce privește conivența părților implicate în transfer, menționează intimata că totul se reduce singură persoană, dna P. P. fiind atât beneficiarul plăților, cât și cea care a efectuat plățile în numele debitoarei, deși nu are niciun drept legal de reprezentare a societății.
Judecătorul sindic nu face nici o confuzie între pierderile societății și datoriile acesteia, ambii indicatori fiind prezentați în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei. Instanța nu a susținut că societatea ar avea datorii substanțiale, întrucât a înregistrat anual pierderi, așa cum invocă apelanta, existența pierderilor nu poate fi o necunoscută pentru apelantă la momentul ridicării sumelor din casierie, atâta timp cât susține că s-a ocupat de societate în ultimii ani.
Ținând cont de faptul că destinatarul sumelor sustrase din patrimoniul debitoarei este unul dintre asociați, dispozițiile de plată fiind semnate de către același asociat, care nu are și calitatea de reprezentant legal al debitoarei, nu poate fi susținută ipoteza că asociatul P. P., în calitate de beneficiar al sumelor transferate din patrimoniul debitoarei nu avea cunoștință de starea de insolvabilitate a .. Precizează intimata că nu poate fi reținută susținerea apelantei privind lipsa intenției sale în momentul efectuării acestor tranzacții și nici susținerea că aceste plăți în beneficiul asociatului nu au avut ca efect fraudarea creditorilor, asociatul ca urmare a poziției privilegiate pe care o deține recuperând sume din averea debitoarei înaintea Primăriei Năvodari și a salariatului, contrar prevederilor Legii insolvenței.
Acțiunea lichidatorului pentru anularea actelor frauduloase de transfer constând în plățile efectuate către asociatul P. P. se încadrează în prevederile art. 80 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, fiind îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1) transferul efectuat în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii;
2) intenția tuturor părților contractante de a sustrage bunul de la o eventuală urmărire sau de a leza în orice fel drepturile creditorilor, bunul în situația de față fiind reprezentat de o sumă de bani din casieria societății.
Lichidatorul a demonstrat prin cele menționate mai sus existența unui concert fraudulos între debitor și asociatul P. P., toți fiind animați de intenția de a-i leza pe creditori prin sustragerea unor sume din sfera celor urmărite în temeiul gajului general al creditorilor. Transferurile efectuate de debitoare au avut și un alt scop. În cadrul contestației depuse de P. P. împotriva măsurii administratorului judiciar de înscriere parțială în tabelul preliminar a creanței deținută de P. P. împotriva debitoarei . ce face obiectul dosarului_ /a2, asociatul P. P. nu numai că recunoaște existența acestor transferuri în sumă de 178.400 lei, dar și înțelege să se folosească de aceste dispoziții de plată reprezentând restituiri frauduloase de sume, mai mult decât atât, formulează teza că pe baza acestor dispoziții de plată societatea ar recunoaște împrumuturile legal prescrise, insinuând că ar fi aplicabile prevederile art. 16 alin.1 lit.a din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea prescrierii, încercând astfel să denatureze structura creditorilor din tabelul preliminar de creanțe pentru a deține o pondere mai mare și a încerca să preia control în cadrul Adunării Creditorilor.
Astfel că asociata P. P. a solicitat înscrierea la masa credală cu suma împrumuturilor efectuate pe o perioadă de 10 ani, încercând să se sustragă de la aplicare termenului legal de prescriere de 3 ani, susținând că prin dispozițiile anulate prin sentința apelată, întocmite de asociatul care le-a întocmit fără drept ar fi aplicabile prevederile art.16 alin. 1 lit.a din Decretul nr. 167/1958.
Asociata P. P. a continuat să ridice sume din casieria societății și după deschiderea procedurii insolvenței, dar în ceea ce privește aceste sume, lichidatorul a formulat acțiune separată privind anularea acestora, temeiul juridic fiind art.46 alin (1) din Legea 85/2006, acțiunea fiind admisă de instanță.
Promovarea acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate în ultimii 3 ani are la bază constatarea încheierii cu rea-credință a acestui act care lezează drepturile creditorilor, lichidatorul judiciar fiind obligat să exercite această cale și având intenția de a reîntregi averea debitorului în vederea îndestulării creditorilor cu creanțe înscrise în tabelul definitiv al creanțelor debitorului. Acțiunea în anularea actelor frauduloase întreprinsă de lichidatorul S.C. T. & P. S.R.L. îndeplinește toate condițiile stipulate de lege în vederea admisibilității cererii formulate.
Lichidatorul a susținut intenția asociatei P. P. de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, lezând interesele acestora menționând că aceasta în decursul ultimilor 3 ani a ridicat din casieria societății sume ce depășesc cu mult sumele acordate debitoarei în ultimii 3 ani, pentru suma de 85.600 lei neexistând temei legal, astfel că asociata nu doar că a ridicat sume înaintea celorlalți creditori nefiind respectat rangul, creanța sa fiind cel mult subordonată, dar a ridicat suma de 85.600 lei ce excede împrumuturilor acordate în ultimii 3 ani, împrumuturile mai vechi de 3 ani fiind prescrise în temeiul dispozițiilor Decretului nr.167/1958, neputând proba recunoașterea acestora de către debitoare pentru a opera întreruperea prescripției.
Astfel:
„Recunoașterea făcută de o altă persoană decât cea în folosul căruia curge prescripția este nulă sau ineficace, neputând fi opusă acesteia din urmă. În practică, s-a decis că nu constituie recunoaștere și nu produce efect întreruptiv asupra prescripției dreptului la acțiunea în restituirea plății nedatorate recunoașterea făcută de o persoană fizică, asociat la societatea comercială pârâtă, în sensul că a încasat suma pretinsă, deoarece presupusa recunoaștere invocată de societatea reclamantă nu aparține societății comerciale pârâte, nefiind așadar, de natură să conducă la întreruperea prescripției" .
În susținerea celor mai sus menționate, referitor la neangajarea debitoarei într-un raport juridic având ca obiect recunoașterea unor creanțe anterioare, independent de înscrierea sau neînscrierea documentelor respective în contabilitate, acestea nu pot fi opuse debitoarei, deoarece nu au fost semnate de un reprezentant legal sau convențional al debitoarei, conform Deciziei nr.9087 din 6.11.2012, Curtea de Apel Cluj anexată ca jurisprudență.
Prin Decizia nr.9087 din 6.11.2012, Curtea de Apel Cluj reține că persoana care a semnat procesele verbale de compensare în numele debitoarei nu avea calitate de administrator statutar, și în lipsa acestei calități nu putea să reprezinte societatea, decât în cazul delegării acestor atribuții, nefăcându-se dovada în acest sens. În aceste condiții, această manieră de încheiere a proceselor verbale (în speța de față fiind vorba de dispoziții de plată privind restituirile de împrumuturi către dna P. P. care nu are calitate de administrator statutar) nu poate angaja debitoarea într-un raport juridic având ca obiect recunoașterea unor creanțe anterioare, independent de înscrierea sau neînscrierea documentelor respective în contabilitate, acestea neputând fi opuse debitoarei, deoarece nu au fost semnate de un reprezentant legal sau convențional al debitoarei. Pentru aceste considerente, instanța de recurs reține faptul că nu a operat întreruperea termenului de prescripție deoarece pretinsele procese verbale (în speța de față dispozițiile de plată privind restituirile de împrumuturi), acestea fiind lovite de nulitate absolut pentru lipsa consimțământului debitoarei.
Intimata solicită a se constata că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii în anulare:
a) actul juridic a cărui anulare se solicită (dispozițiile de plată emise de P. P. către dânsa) reprezintă un act fraudulos, prin plățile respective debitorul urmărind fraudarea intereselor creditorilor înscriși la masa credală.
Este evident că P. P. prin acțiunea sa a urmărit și a conștientizat măcar că actul săvârșit va conduce, total sau parțial, la destabilizarea activității debitoarei, atâta timp cât dânsa a ridicat din casierie în 2011 și 2012 sume de 113.700 lei și respectiv 22,000 lei, ce reprezintă jumătate din cifra de afaceri realizată anual, societatea înregistrând pierdere atât în 2011, cât și în 2012, astfel că patrimoniul debitoarei putea ajunge într-o stare de insuficiență de fonduri bănești disponibile, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel.
În doctrină s-a arătat că intenția de fraudă este greu de dovedit; în schimb, ea rezultă din circumstanțele încheierii actului fraudulos: legătura strânsă existentă între părțile tranzacției, prețuri situate sub prețul real al bunului, etc.
În cazul de față, precizează intimata, P. P. cunoștea starea financiar-economică a societății, atâta timp cât deține arhiva documentelor contabile, ea fiind asociatul care a predat lichidatorului actele contabile pe ultimii 3 ani, știa că societatea are o datorie semnificativă față de BCR, dar cu toate acestea a considerat că este mult mai important să ridice sume din casierie pentru ea, decât să fie achitați creditorii bugetari și garantați.
b) actul juridic a cărui anulare se solicită (plățile respective) să aibă ca efect prejudicierea creditorilor, ceea ce este evident, ca urmare a acestor măsuri debitoarea a ajuns în stare de insolvență, debitoarea neputând achita la scadență datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței ratelor creditului ;
c) dispozițiile de plată a căror revocare se cere au fost emise în perioada suspectă, respectiv în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii colective, perioadă în care unii debitori, simțind apropierea stării de încetare de plăți, încearcă să diminueze efectele negative pentru sine ale insolvenței, externalizând fraudulos sau prin mijloace ruinătoare activele de care dispun, își diminuează pasivul în dauna unora dintre creditori, efectuează plăți fără contraprestație, etc.
d) să nu se fi împlinit termenul prevăzut în art. 81 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, ceea este lesne de observat raportat la data deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare.
Astfel, arată intimata, P. P. în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței:
- a împrumutat societatea cu 92.800 lei;
- și-a restituit suma de 178.400 lei
și ținând cont că împrumuturile mai vechi de 3 ani sunt prescrise, nefăcându-se dovada niciunei recunoașteri de către societatea debitoare în folosul căruia curge prescripția, rezultă că P. P. nu deține nicio creanță față de ..
După deducerea sumei de 92.800 lei reprezentând împrumuturi acordate de Pătruțoi P. în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței nu sunt îndeplinite condițiile pentru compensație, nefiind aplicabile prevederile art.52 din Legea 85/2006 atâta timp cât P. P. nu deține nicio altă creanță față de ..
Precizează intimata că în situația de față sunt incidente prevederile art. 80 alin.2 lit.a din Legea 85/200 (apelanta deține 50% din părțile sociale), prezumându-se că operațiunile păgubitoare intereselor creditorilor au fost posibile datorită abuzului persoanei interesate, care a profitat în același timp și de poziția deținută în societate și de informațiile la care avea, pentru a obține un folos injust pentru sine în prejudiciul creditorilor, aceasta cunoscând situația financiară a debitoarei, respectiv faptul că se obținuse pierdere în ultimii ani, cifra de afaceri fiind într-un declin evident.
Astfel că restituirile dispuse și efectuate de apelantă, cu încălcarea prevederilor art.6 din Legea 85/1991 au relevanță din perspectiva art.80 alin.1 lit.c) din Lg. 85/2006, fiind efectuate în frauda drepturilor creditorilor a căror creanțe nu au fost contestate în procedură și a căror prioritate în achitare este necontestabilă (creanțe salariale și bugetare) față de orice creanță pe care o deține vreunul dintre asociați.
Precizează intimata că nu poate fi reținută susținerea apelantei privind lipsa intenției sale în momentul efectuării acestor tranzacții și nici susținerea că aceste plăți în beneficiul asociatului nu au avut ca efect fraudarea creditorilor, asociatul ca urmare a poziției privilegiate pe care o deține recuperând sume din averea debitoarei înaintea Primăriei Năvodari și a salariatului, contrar prevederilor Legii insolvenței.
"Nicio dispoziție legală nu împiedică asociatul să împrumute societatea comercială la care deține părți sociale, în cursul desfășurării normale a activității acesteia, însă diminuarea pasivului societății debitoare prin restituirea împrumutului către asociatul-împrumutător, în dauna celorlalți creditori, reprezintă un act fraudulos." (Jurisprudența: Curtea de Apel G., Decizia Civila Nr.61 din 26.01.2011)
În ceea ce privește compensația invocată de pârâtă prin apel, consideră intimata că aceasta nu își produce efectele, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul sindic, întrucât creanța dnei P. P. în sumă de_ lei la care se face referire nu este certă, lichidă și exigibilă, făcând obiectul contestației din dosarul_ /a6 și fiind înlăturată de lichidator prin tabelul preliminar actualizat publicat în BPI_/04.10.2013 si BPI_/04.10.2013, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile privind compensația, în cadrul expertizei dispuse în cauza penală, expertul menționează:
- în concluziile de la fila 28 "Creanțe/Sume datorate de societate către P. P. născute în perioada 1 iunie 2010 - 1 iunie 2013 este minus_ lei datorită restituirilor mai mari decât împrumuturile acordate în aceeași perioadă.”
- la fila 29 „Din perspectivă economico-financiară, înlăturarea din tabelul creditorilor a creanțelor părții vătămate P. P. este corectă”.
Consecvent principiului care se degaja din textele art. 1616-1623 Noul Cod Civil, conform căruia compensația nu operează automat, spre deosebire de reglementarea aceleiași instituții din Codul civil din 1864, ci are caracter facultativ și poate fi înlăturată atât expres, cât și tacit, prevederile art. 2185 subliniază că aceasta compensare a soldurilor, care reflecta compensarea creanțelor reciproce operează „afară de cazul în care părțile au convenit altfel".
Art. 1616-1618 Noul cod civil reglementează efectele compensației datoriilor reciproce, compensație care operează de plin drept, precum și situațiile în care este exclusă.
Precizează intimata că din acest text rezultă cu claritate și fără putință de interpretare diferită că instituția compensației nu este de ordine publică, deoarece depinde de voința uneia sau alteia dintre părțile raportului de compensație de a renunța la efectele compensației, care s-ar produce din drept și această renunțare poate fi nu numai expresă, ci și tacită. Aceasta normă [alin. (3) 1 art. 1617 NCC] are o importanță capitală în procedura insolvenței.
Un text cu aplicare în cazul de față este cel cuprins în alin. (3) al art. 1617: „Oricare dintre părți poate renunța, în mod expres ori tacit, la compensație"".
In calitate de reprezentant legal al debitoarei, lichidatorul judiciar și-a manifestat prin precizările depuse în dosarul_ /a7 în mod expres, în temeiul art. 1617 alin.3 din Noul Cod Civil renunțarea la compensația invocată de apelantă, compensație care de altfel ar încălca prevederile Legii 85/2006 privind ordinea de prioritate în cazul distribuirilor.
Întrucât creanța P. P. este contestată în dosarul 5257/ 118/2013/a6, având caracter litigios, apreciază intimata că în mod corect judecătorul sindic a considerat că nu poate opera compensarea până la concurența celei mai mici sume.
Ținând cont de faptul că lichidatorul și-a îndeplinit atribuțiile art.25 lit.c din Legea 85/2006 formulând acțiune pentru anularea actelor frauduloase încheiate de lichidator în dauna drepturilor creditorilor, solicită respingerea cererii apelantei de obligare a lichidatorului judiciar la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea fondului și a apelului, precum și respingerea cererii privind îndatorarea lichidatorului la plata cheltuielilor de judecată din averea debitorului - societate în faliment.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse hotărârii Curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, una din criticile aduse hotărârii judecătorului sindic a fost aceea potrivit căreia reclamanta nu a făcut dovada intenției parților implicate de a frauda creditorii societății întrucât prezumția dedusa din faptul ca societatea avea datorii substanțiale este lipsita de suport probator si legal, aceasta pentru ca se confunda pierderile suferite de societate cu datoriile acesteia iar pe de alta parte pentru ca datoriile substanțiale erau chiar datorii către cei doi asociați.
Aceasta susținere a apelantei nu va fi reținuta întrucât pe de o parte datoriile societății, astfel cu rezulta din situațiile financiare întocmite la 31.12.2009 erau de 1.061.517 lei iar la 31.12.2010 erau de 954.566 lei, cu mult mai mari decât 700.000 lei, datorii către cei doi asociați, in contabilitate fiind înregistrate datorii către alte persoane fizice si juridice de aproximativ 300.000 lei, iar pe de alta parte, judecătorul sindic nu a reținut ca societatea ar avea datorii substanțiale întrucât a înregistrat anual pierderi.
Si celelalte critici aduse de apelanta vor fi înlăturate de instanța de control judiciar întrucât destinatarul sumelor transferate din patrimoniul societății debitoare avea calitatea de asociat al acesteia, dispozițiile de plata fiind semnate chiar de acesta, fara a avea si calitatea de reprezentant legal. De asemenea se va retine faptul ca apelanta avea cunoștința de situația dificila in care se afla societatea debitoare având in vedere ca s-a ocupat de administrarea societății, data fiind pasivitatea administratorului de drept, T. T..
Prin urmare, având in vedere faptul ca a recuperat, ca urmare a poziției privilegiate in care se afla, sume din averea debitoarei înaintea creditorilor bugetari si a salariaților, creditori ce au întâietate conform dispozițiilor legii insolvenței, nu poate fi reținuta susținerea acesteia potrivit căreia plățile nu au avut ca efect fraudarea creditorilor.
Pe cale de consecința, Curtea constata ca in mod corect judecătorul sindic a dispus admiterea acțiunii, fiind pe deplin întrunite condițiile prevăzute de art.80 alin.1 lit.c din Legea insolvenței.
Curtea apreciază că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse nefiind de natură a atrage schimbarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.480 alin.1 din N.C.P.C. apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă P. P., cu sediul procesual ales în C., .-84, județ C., împotriva Sentinței civile nr.696 din 26.02.2014, pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ /a7, în contradictoriu cu intimata V. S. - lichidator judiciar al debitoarei ., cu sediul în C., ..103, .. A, ., intimatul debitor ., cu sediul în Năvodari, .-C1, județ C. și . - prin curator special T. T., din Năvodari, ., județ C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 22 Octombrie 2014.
Președinte, N. C. | Judecător, I. M. Ș. | |
Grefier, C. V. |
Jud.fond-O. A.
Jud.red.M.Ș./ 2ex/ 29.12.2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 226/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 485/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
