Procedura insolvenţei. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 467/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 15507/63/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 467/2014
Ședința publică de la 14 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător L. G.
Judecător D. L.
Grefier A. C. F.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de G. F. S., administrator special al debitoarei . și de către creditoarea D. C., împotriva sentinței nr.1593/2013 din data de 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu administratorul judiciar S. I., intimații creditori ., B. S. GENERALE C., ., SC P. SA, R. L. IFN, . SA, având ca obiect procedura insolvenței contestație tabel preliminar creanțe.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07 octombrie 2014, fiind consemnate în încheierea redactată la acea dată – parte integrantă din prezenta decizie – când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 14 octombrie 2014 când, în aceeași componență, a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.1593/2013 din data de 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ , s-a admis în parte contestația formulată de administratorul special al debitoarei ., în ceea ce privește creanțele creditorilor: B.- Sucursala C., D. C., ., SC L. A. GHIPS SA, . și s-a stabilit valoarea creanțelor acestor creditori, astfel:
1. creditorul B. Sucursala C. cu o creanță în cuantum de 3.613.520,34 lei.
2. creditorul D. C. cu o creanță garantată numai în ceea ce privește valoarea garanției constând în autoturismul Audi A6, diferența până la concurența sumei de 489.153 lei urmând a fi înscrisă ca și creanță bugetară.
3. creditorul ., cu o creanță în cuantum de 120.245,20 lei.
4. creditorul . SA cu o creanță în cuantum de 82.641,03 lei.
5. creditorul . cu o creanță în cuantum de 1.707,98 lei.
Au fost respinse contestațiile formulate de administratorul special al debitorului ., în ceea ce privește creanțele creditorilor R. L. IFN SA și .>
S-a dispus întocmirea tabelului definitiv al creanțelor.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic apreciat că prin declarația de creanță formulată de R. L. IFN SA, acest creditor a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitorului . cu suma de 612.265,01 lei reprezentând contravaloare capital, valoare reziduală, debite neîncasate și alte costuri conform celor șase celor contractelor de leasing încheiate, sumă cu care a fost înscris în tabelul preliminar al creanțelor.
Observând contractele de leasing încheiate între debitor și R. L. IFN SA, instanța a constatat că la art.9 părțile au stipulat clauza conform căreia, în cazul în care utilizatorul (debitorul) nu își îndeplinește vreuna dintre obligațiile asumate prin contractul de leasing, finanțatorul (R. L. IFN SA) are, printre altele, dreptul să considere contractul de leasing financiar desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă; în acest caz utilizatorul având obligația să restituie finanțatorului obiectul leasingului, dar și să plătească ratele scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării contractului de leasing financiar.
Potrivit art. 8 din contract, unul dintre cazurile de neîndeplinire a obligațiilor contractuale, îl reprezintă neplata unei rate de leasing timp de două luni consecutiv.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză instanța de fond a reținut că în evidența R. L. IFN SA, soldul de plată datorat de ., la data deschiderii procedurii era de 227.865,05 lei, cu 7,31 lei mai mult față de soldul înregistrat în evidența contabilă a debitorului, expertul concluzionând că ratele de leasing scadente și neachitate la data deschiderii procedurii sunt în cuantum de 227.865,05 lei, acesta fiind cuantumul creanței. În ceea ce privește indemnizația de reziliere compusă din ratele de leasing nescadente, rămase de achitat și valoarea reziduală a apreciat că acestea nu trebuie achitate întrucât creditorul nu a făcut dovada notificării rezilierii contractelor de leasing.
Având în vedere că în contractele de leasing încheiate părțile au inserat pactul comisoriu, potrivit căruia, în caz de neexecutare, contractul se consideră desființat de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă și întrucât o astfel de stipulație are drept efect desființarea necondiționată a contractului, de îndată ce a expirat termenul de executare, fără ca obligația să fi fost dusă la îndeplinire, iar utilizatorul avea obligația de a achita ratele scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing rămase de achitat și valoarea reziduală, instanța a apreciat că în mod corect lichidatorul judiciar a înscris creditorul R. L. IFN SA cu suma de 612.265,01 lei, astfel încât a respins contestația formulată în ceea ce privește această creanță.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva înscrierii în tabelul preliminar a creditorului . a constatat că prin declarația de creanță acesta a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 59.106,51 lei reprezentând debit principal (46.139,48 lei) și penalități (12.967,03 lei), izvorât din contractul de vânzare cumpărare nr.535 din 09.03.2010.
Potrivit raportului de expertiză, în perioada aprilie-mai 2011 între debitor și . existat relații comerciale reciproce, iar conform fișei clientului . contabilitatea debitorului, există un sold de încasat în cuantum de 30.861,39 lei, însă între părți nu s-a urmat procedura reglementată de OUG nr. 77/1999 și HG nr.685/1999 pentru realizarea compensării.
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv contractul de vânzare cumpărare nr.535 din 09.03.2010, facturile nr._/27.01.2011, nr._/27.01.2011 și nr._/26.11.2010, instanța, având în vedere și dispozițiile art.52 din Legea nr.85/2006, a apreciat ca neîntemeiată contestația formulată de administratorul special al debitorului ., în ceea ce privește creanței creditorului . a respins-o.
Conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză . SA are o creanță în cuantum de 82.641,03 lei, creanța ., este în cuantum de 120.245,20 lei, iar . are o creanță în cuantum de 1.707,98 lei împotriva debitorului.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.L-OT-009 din 01.01.2011, încheiat între debitor și . SA, acesta din urmă s-a obligat a livra debitorului plăci ghips carton, profile metalice, ipsosuri, accesorii, izolații, scule, debitorul urmând a achita contravaloarea acestora. Potrivit facturilor fiscale atașate declarației de creanță și balanței la data de 27.07.2011, debitorul are un sold de plată în cuantum de 84.631,57 lei.
Potrivit art.3 pct. 16 din Legea nr.85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora.
În cauză, două dintre facturile emise de . SA, respectiv factura . nr._ din 28.06.2011 pentru suma de 15.098,14 lei și factura . nr._ din 15.07.2011 pentru suma de 13.333,97 lei, au fost emise după data deschiderii procedurii (27.06.2011), astfel încât instanța, având în vedere și concluziile raportului de expertiză în ceea ce privește această creanță, a constatat că la data deschiderii procedurii cuantumul creanței . SA era în cuantum de 82.641,03 lei.
Prin declarația de creanță . a solicitat înscrierea în tabelul creanțelor împotriva debitorului cu suma de 128.698,08 lei reprezentând contravaloare instrumente de plată (bilete la ordin) și penalități de întârziere.
Potrivit raportului de expertiză debitul datorat acestui creditor este aproximativ același în contabilitatea ambelor societăți, cu o diferență de 0,05 lei în minus în contabilitatea debitorului, soldul de plată fiind de 117.974,97 lei.
Având în vedere cuantumul soldului mai sus menționat, cât și cuantumul penalităților de întârziere stabilit la suma de 2.502,90 lei în raportul de expertiză, instanța a apreciat că suma datorată acestui creditor la data deschiderii procedurii era de 120.245,20 lei, astfel încât a admis și contestația formulată împotriva acestui creditor.
. a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 3.358,40 lei, reprezentând contravaloare facturi emise pentru servicii telefonice, sumă cu care a fost înscris în tabelul preliminar.
Observând factura depusă în susținerea declarației de creanță instanța a reținut că această sumă reprezintă contravaloarea facturii JAE_/23.06.2011 (2.092 lei) și sold neachitat până la data emiterii ultimei facturi (1266,40 lei).
Conform raportului de expertiză, în fișa furnizor aferentă anului 2012 din contabilitatea debitorului, acest creditor figurează cu o creanță de 1.707,98 lei.
Întrucât din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă componența soldului neachitat la data ultimei facturi(JAE_/23.06.2011), iar creditorul nu a prezentat documente justificative, instanța având în vedere dispozițiile art. 65 alin.2 din Legea nr. 85/2006, cât și concluziile raportului de expertiză a admis contestația.
În ceea ce privește creanța D. C., instanța a constatat că, potrivit declarației de creanță, creditorul a solicitat înscrierea cu suma de 489.153 lei creanță garantată, arătând că a procedat la înscrierea în arhiva electronică a garanțiilor reale mobiliare a creanțelor deținute împotriva debitorului până la concurența sumei de 489.153 lei .
Potrivit raportului de expertiză creditorul a încheiat procesul verbal de sechestru numai asupra autoturismului Audi A6, ._, în valoare de 185.344 lei, astfel încât creanța acestuia este garantată numai în ceea ce privește valoarea garanției constând în autoturismul Audi A6, diferența până la concurența sumei de 489.153 lei urmând a fi înscrisă ca și creanță bugetară.
Având în vedere dispozițiile art. 41 alin.2 din Legea nr.85/2006, cât și concluziile raportului de expertiză, instanța a apreciat întemeiată contestația, considerând că D. C. are o creanță garantată numai în ceea ce privește valoarea garanției constând în autoturismul Audi A6.
În ceea ce privește creanța B. - Sucursala C., instanța a constatat că acest creditor a formulat declarație de creanță pentru suma totală de 4.362.901,50 lei, reprezentând credit restant (4.034.164,51 lei), dobândă restantă (305.071,55 lei), comisioane restante (22.275,44 lei), alte cheltuieli (1390 lei), rezultând din contractele de credit nr.31/22.02.2008, nr. 14/05.03.2010, nr. 198/29.10.2007 și a actelor adiționale încheiate ulterior.
Conform raportului de expertiză, în fișele de cont pentru operațiuni diverse din contabilitatea debitorului, la data deschiderii procedurii figurează înregistrate credite bancare de plată către B. - Sucursala C. în cuantum de 4.034.164,51 lei, sumă aproximativ egală cu cea menționată de creditor în declarația de creanță. În ceea ce privește dobânda diferențele sunt însă semnificative, în contabilitatea debitorului suma fiind de 155.730,59 lei, aceasta întrucât în evidența contabilă a debitorului nu au fost înregistrate dobânzile restante contractelor de credit nr. nr.31/22.02.2008 și nr. 14/05.03.2010 și dobânzile penalizatoare aferente celor trei contracte de credit.
Potrivit aceluiași raport de expertiză valoarea comisioanelor restante este de 2.159,81 lei, întrucât în cazul contractului de credit nr. 198/29.10.2007 s-a calculat un comision de 0,6% pe an în loc de 0,4% pe an, așa cum era prevăzut în contractul de credit la capitolul 5 Comisioane.
Din răspunsul la obiecțiuni, instanța a reținut că, urmare a plății în cuantum de 748.845 lei efectuate de Fondul Național de Garantare a Creditelor, creanța B. - Sucursala C. s-a diminuat la suma de 3.613.520,34 lei (4.362.365,34 lei-748.845 lei).
Coroborând concluziile raportului de expertiză cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a apreciat că la data deschiderii procedurii insolvenței cuantumul creanței B. - Sucursala C. era de 3.613.520,34 lei.
Criticile formulate de administratorului special, conform cărora clauzele referitoare la comisioane și dobânzi sunt abuzive, nu pot fi reținute, consumatorul fiind definit la art.2 alin.1 din Legea nr.193/2000 ca fiind orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, în cauză debitorul fiind persoană juridică.
Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 73 din Legea nr.85/2006, instanța a admis în parte contestația formulată de administratorul special al debitoarei ., în ceea ce privește creanțele creditorilor: B.- Sucursala C., D. C., ., SC L. A. GHIPS SA, . și a stabilit valoarea creanțelor acestor creditori conform celor dezvoltate în considerente.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs G. F. S., administrator special al debitoarei . și creditoarea D. C..
În motivarea recursului său, G. F. S., administrator special al debitoarei ., a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în principal desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute la pct.1 și 2, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinței recurate cu privire la creanța R. L. și P. SA.
În ceea ce privește creanța B., acesta a arătat că în stabilirea cuantumului acesteia instanța de fond a avut în vedere doar plata în cuantum de 748.845 lei efectuată de Fondul Național de Garantare a Creditorilor fără însă a se pronunța și a lămuri asupra diminuării sumelor cu prețul obținut în urma vânzărilor la licitație organizate de B. I. Raol.
Urmare a executării pornite de B. față de garanții ipotecari și a licitației organizate și finalizate prin actul de adjudecare nr. 90/10.01.2013, respectiv actul de adjudecare nr. 540/09.07.2013 s-au obținut sumele de 189.000 lei, respectiv 213.809 lei, sume care fiind încasate de B. au scăzut creanța acesteia față de debitorul principal-societatea debitoare și, deși a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză cu scopul de a lămuri creanța urmare a încasărilor din această executare silită, instanța de fond a respins obiecțiunea, lăsând aceste aspecte nelămurite și nemotivând în considerente aspectele privitoare la aceste sume încasate, menite a scădea într-un mod considerabil creanța creditoarei B..
Față de respingerea de către instanța de fond a capătului de cerere privind constatarea ca abuzive a clauzelor privitoare la dobânzi, dobânzi penalizatoare și comisioane, recurentul a precizat că judecătorul sindic s-a rezumat doar la a preciza că aceste critici nu pot fi reținute pe considerentul că nu îndeplinește calitatea de consumator așa cum aceasta este definită de art.2 alin.1 din Legea 193/2000, fără a face alte aprecieri sau fără a se pronunța efectiv asupra acestui capăt de cerere.
Mai mult,din modul de redactare al considerentelor se deduce că instanța a înțeles să soluționeze cauza pe excepție, anume a lipsei calității procesuale active, excepție pe care nu a pus-o în discuția părților, impunându-se modificarea în parte a sentinței recurate și de trimitere spre rejudecare pentru ca instanța astfel să se pronunțe asupra punctelor 1 și 2.
Tot cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a clauzelor respective ca fiind abuzive, recurentul a apreciat că instanța de fond trebuia să aibă în vedere apărările dezvoltate în acest sens, iar nu să se rezume doar la temeiul inițial al cererii, ci să aibă în vedere faptul că am invocat și alte temeiuri pentru nulitatea absolută, anume cauză ilicită și încălcarea principiului bunei-credințe precum și caracterul de contract de adeziune al acestora. Limitarea instanței doar la definiția consumatorului este criticabilă și pentru că, odată ce s-a dispus expertiză cu obiectiv clar, identificarea comisioanelor și a dobânzilor inclusiv dobânzi penalizatoare calculate în baza unor clauze abuzive, se impunea lămurirea efectivă a acestor aspecte.
Față de creanța R. L., recurentul a arătat că expertiza contabilă a constatat că la data deschiderii procedurii cuantumul creanței este de 227.865,05 lei și a subliniat faptul că aceasta nu poate cere ratele de leasing nescadente, valoarea reziduală a bunurilor și alte costuri, atâta timp cât creditorul nu a făcut dovada notificării rezilierii contractelor de leasing.
Recurentul a precizat că în acest sens prin adresa nr._/10.10.2012, R. L. IFN a trimis debitoarei notificarea de reziliere a celor 6 contracte de leasing, cu obligativitatea predării bunurilor finanțate, acestea fiind predate ulterior în baza unor proceduri de executare silită, fără însă ca această creditoare să procedeze la scăderea din creanța deținută a contravalorii sumelor rezultate din valorificarea bunurilor ridicate.
Cu privire la creanța P. SA, recurentul a solicitat acceptarea ordinului de compensare și diminuarea creanței creditorului P. SA cu suma compensată prin ordinul de compensare nr._ din data de 24.06.2011.
În motivarea recursului formulat de către D., acesta susține faptul că hotărârea este pronunțată atât cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurenta a arătat faptul că din conținutul declarației de creanțe și din actele depuse odată cu această declarație rezultă faptul că, în conformitate cu prevederile Titlului VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare al Legii nr. 99/1999, această instituție a procedat la înscrierea în Arhiva electronică a garanțiilor reale mobiliare a creanțelor deținute împotriva debitoarei, până la concurența întregii creanțe de 489,153 lei, fapt ce rezultă clar din Avizele de înscriere în Arhiva electronică.
Recurenta a mai susținut totodată faptul că, potrivit art.98 alin.1 și alin.2 din Titlul VI - Regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare al Legea nr.99/1999, înscrierea în Arhiva electronică conferă creditorului bugetar prioritate la distribuirea sumelor de bani obținute din lichidarea averii debitoarei și are ca rezultat constituirea unei garanții reale asupra eventualelor bunuri din averea debitoarei.
De asemenea, se susține că instanța de fond trebuia să aibă în vedere la pronunțarea unei hotărâri legale dispozițiile Codului de procedură fiscală în materia executării silite, în speță fiind vorba despre excepția reglementată de art.171 alin.3 C.pr.fiscală, instanța trebuind să aibă în vedere că, fiind înscrisă în Arhiva electronică, întreaga creanță era garantată.
În consecință, având în vedere dispozițiile legale invocate, precum și practica judiciară în materie, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței judecătorului sindic în sensul plângerii contestației formulată de către administratorul special și, pe cale de consecință, înregistrarea în tabelul definitiv al creanțelor, a creanței în cuantum total de 489.153 lei, deținută de către această instituție împotriva debitoarei ca și creanță garantată, conform art.121, alin.1, pct.2 din Legea nr.85/2006.
La data de 24 ianuarie 2014, S. I., în calitate de administrator judiciar al ., a formulat întâmpinare față de ambele recursuri, solicitând respingerea recursului declarat de creditoarea D. C., ca nelegal si netemeinic, si menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond.
În cuprinsul întâmpinării administratorul judiciar a arătat că potrivit documentelor existente la dosarul cauzei, creditoarea DGFP D. a înscris creanța solicitată în Arhiva electronica a garanțiilor reale mobiliare și a încheiat procesul verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 1110/31.01.201 pentru un autoturism Audi A6 în valoare de 185.344 lei.
Cum potrivit prevederilor art. 41 alin.(2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței „creanțele garantate se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea garanției stabilită prin evaluare dispusă de administratorul judiciar...”, instanța a apreciat corect ca D. C. are o creanță garantată numai în ceea ce privește valoarea garanției - bunului mobil autoturism Audi A6, diferența până la concurența sumei de 489.153 Ici urmând a fi înscrisă ea și creanță bugetară.
Cu privire la creanța B. GSG - Sucursala C., aceasta a fost înscrisă în tabelul preliminar în suma de 4.362.901,50 lei, care ulterior a fost diminuată cu suma de 748.845 lei reprezentând garanție conform contract de garantare nr.419/02.11.2007, întocmindu-se tabel preliminar rectificat. Întrucât la data întocmirii tabelului preliminar, administratorul judiciar nu avea cunoștință despre executarea efectuată de B. GSG împotriva garanților ipotecari persoane fizice, acest eveniment fiind produs ulterior depunerii tabelului preliminar, solicitarea administratorului special de a diminua creanța creditoarei B. GSG Sucursala C. cu prețul obținut din vânzarea la licitație a bunurilor garanților ipotecari este neîntemeiată.
În ceea ce privește punctul 2 al recursului administratorului special cu privire la constatarea clauzelor abuzive privitoare la dobânzile calculate, dobânzile penalizatoare și comisioanele percepute de bancă, S. I. consideră ca acestea intră sub incidența art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Cu privire la creanța Raiffcisen L. IKN SA, s-a menționat că declarațiile de reziliere făcute de finanțator și comunicate utilizatorului au constituit o manifestare de voință de a aplica sancțiunea neexecutării culpabile a contractului, utilizatorul având obligația de a achita ratele scadente și neachitate până la acel moment, inclusiv penalitățile aferente și o indemnizație de reziliere care a devenit exigibilă imediat prin momentul rezilierii, compusa din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat si valoarea reziduală, creanța în cuantum de 612.265,01 lei fiind corect înscrisă în tabelul preliminar.
Cu privire la creanța PIRITKX SA, administratorul judiciar a precizat că aceasta a fost înscrisa in tabelul preliminar cu suma de 59.106.51 lei reprezentând debit conform facturi neachitate în cuantum de 46.139,48 lei și penalități calculate conform contract nr.535/09.03.2010 în cuantum de 12.967,03 lei și, întrucât până la data deschiderii procedurii nu a avut loc compensarea datoriilor reciproce conform Regulamentului de compensare a datoriilor nerambursate la scadență ale contribuabililor persoane juridice, aprobat prin HG nr. 685/1999 actualizată cu H.G. nr. 804/1999 si H.G. nr. 981/1999, s-a procedat corect la înscrierea în tabelul preliminar cu suma solicitată de către creditoarea P. SA, diminuarea acesteia putându-se realiza doar în ipoteza în care s-ar face dovada existentei și înregistrării în contabilitate a unui ordin de compensare.
În aceste condiții, administratorul judiciar a apreciat că recursul promovat de creditorul D. C. este vădit nefondat, solicitând respingerea acestuia, iar în privința recursului formulat de G. F. S., în calitate de administrator special al debitoarei HOLDING G. SRL, a solicitat admiterea în parte a acestuia în ceea ce privește creanța PIRITKX SA, în eventualitatea dovedirii existenței ordinului de compensare menționat și în privința acceptării clauzelor abuzive privitoare la dobânzile calculate, dobânzile penalizatoare și comisioanele percepute de bancă, considerând că acestea intră sub incidența Legii nr. 193/2000, potrivit art. 4 din lege.
La data de 27 ianuarie 2014, a formulat întâmpinare creditoarea B. S. GENERALE C., solicitând respingerea recursului promovat și menținerea în totalitate a sentinței prin care în mod corect și cu aplicarea corectă a legii judecătorul sindic a soluționat contestația formulată împotriva tabelului preliminar al creanțelor ..
În cuprinsul întâmpinării aceasta a arătat că motivul de recurs ce vizează omisiunea judecătorului sindic de a deduce din creanța B. GSG, înscrisă pe tabelul preliminar al creanțelor, sumele obținute din vânzările silite ale bunurilor fidejusorilor debitoarei și anume sumele obținute în urma Actului de adjudecare nr. 90 întocmit de către B. I. RAOL F. la 10.01.2013 respectiv Actului de adjudecare nr.540 întocmit de către B. I. RAOL F. la 09.07.2013 este nefondată, întrucât sumele obținute de către creditoarea garantată cu un drept de ipotecă constituit asupra bunurilor imobile ale garanților personali ai debitoarei în insolvență sunt ulterioare înscrierii creanței sale pe tabelul preliminar al creanțelor debitoarei - tabelul preliminar al creanțelor fiind întocmit și afișat în septembrie 2011 - iar soluționarea contestației împotriva creanțelor vizează în primul rând cuantumul creanțelor pe care debitoarea în insolvență le datorează și categoria acestora, nu și plățile realizate după formularea cererii de admitere a creanțelor.
Potrivit art. 71 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plată parțială pentru creanța sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanța înscrisă în tabelul de creanțe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.
Prin urmare soluționarea contestației promovate de către G. F. în calitate de administrator special al debitoarei în insolvență a vizat cuantumul creanței creditoarei garantate B. GSG la momentul formulării de către aceasta a cererii sale de admitere a creanței cu care a fost înscrisă în urma verificărilor administratorului judiciar pe tabelul preliminar al creanțelor.
Contestația împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitoarei . nu a vizat astfel și plățile realizate ulterior întocmirii tabelului preliminar al creanțelor de către garanții ipotecari ai debitoarei sau de către fidejusorii acesteia, întrucât aceste plăți fiind ulterioare cererilor de admitere a creanțelor se vor reliefa pe tabelul definitiv al creanțelor debitoarei.
Orice codebitor sau fidejusor care este îndreptățit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită, va fi trecut în tabelul de creanțe cu suma pe care a plătit-o creditorului iar în acest caz, creditorul comun va avea dreptul de a cere să i se plătească, până la achitarea integrală a creanței sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămânând creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.
Prin urmare, judecătorul sindic în mod corect a soluționat contestația formulată de către administratorul special împotriva creanței cu care B. GSG a fost înscrisă pe tabelul preliminar al creanțelor, raportându-se la concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat și la situația creanțelor anterior cererii de admitere a creanței creditoarei garantate, întrucât obiectul litigiului îl constituie creanța băncii până la admiterea cererii sale de creanțe și nu creanța rezultată după efectuarea unor plăți după întocmirea tabelului preliminar de creanțe.
Toate plățile făcute Băncii după întocmirea tabelului preliminar vor fi deduse din creanța cu care aceasta a fost înscrisă pe tabelul preliminar cu ocazia întocmirii tabelului definitiv, în cadrul căruia codebitorii sau garanții ipotecari vor fi înscriși pentru partea din creanța debitoarei achitată de aceștia în virtutea dreptului de regres pe care aceștia îl au.
Creditoarea a mai precizat că recursul promovat de către administratorul special este nefondat și în ceea ce privește respingerea de către judecătorul sindic a motivelor contestației sale, întemeiate pe prevederile Legii 193/2000, inaplicabile în cazul debitoarei în insolvență persoană juridică, potrivit art.2 din Legea_ ce stabilește sfera persoanelor cărora le sunt aplicabile prevederile acestei legi.
De asemenea, respingerea contestației întemeiate de către administratorul special pe dispozițiile Legii 193/2000 nu a fost consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale active a administratorului special în a promova o asemenea contestație sub aspectul motivelor de drept cum eronat susține recurentul, respingerea contestației fiind consecința constatării caracterului nelegal al motivelor invocate ce au fost puse în discuția părților cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, mai ales că intimata a invocat prin întâmpinare caracterul nelegal, inadmisibil, al temeiului de drept ales de către recurent.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 44, art. 71 și art. 72 din Legea 85/2006, respectiv pe prevederile art. 1 și art. 2 din Legea 193/2000.
Pe parcursul judecății, la solicitarea Curții, B. S. GENERALE C. a depus la dosar precizări cu privire la creanța sa, arătând că a solicitat înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei cu o creanța garantată în cuantum de 4.362.901,50 lei, creanța cu care figurează în Tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitorului . nr. 169 / 03.10.2011.
De asemenea aceasta a precizat că sumele recuperate de B. - Groupe S. Generale Sucursala C. prin executarea garanțiilor au fost următoarele: suma de 607.630 lei, din executarea garanției FNGCIMM SA - IFN, acordată în condițiile Scrisorii de garantare nr. 224/24.03.2010; suma de 141.215 lei, din executarea garanției FNGCIMM SA - IFN, acordată în condițiile Contractului de garantare nr. 419/ 02.11.2007; suma de 209,283 lei, din executarea silită a imobilului „teren intravilan în suprafață de 557 mp împreună cu Cl-Casa de locuit în suprafața de 72.59 mp si C2-Clădire anexă în suprafața de 169.95 mp, situate în C., ., jud D.", proprietatea garanților ipotecari G. Macrin O. si G. Z.; suma de 183.134 lei, din executarea silită a imobilului „apartament compus din trei camere si dependințe situat în C., .. C15, se. 1, ., jud. D.", proprietatea garantului ipotecar G. F. S..
Creditoarea a mai precizat că, urmare a recuperării sumelor prezentate la pct. 2, creanța actuala a B. - Groupe S. Generale Sucursala C. este în cuantum de 4.163.672,82 lei, având următoarea structură: credite: 3.059.711,48 lei; dobânzi: 1.054.390,19 lei; comisioane: 41.793,15 lei; cheltuieli urmărire: 7.778,00 lei.
Creditoarea a depus înscrisuri în susținerea apărărilor sale: cerere de admitere a creanței, dovada plății făcute de FNGCIMM, ordinele de plată nr. 2263/2011 și 2681/2011, procesul-verbal nr. 577/18.07.2012 de distribuire a prețului, acte de executare, contracte de garantare, contracte de credit, rapoarte de evaluare.
La data de 08 aprilie 2014, creditoarea . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a recursului și arătând că după rezilierea contractelor de leasing utilizatorul are obligația să plătească Finanțatorului ratele de leasing scadente și neachitate până în acel moment, inclusiv penalitățile aferente, și o indemnizație de reziliere care devine exigibilă imediat prin efectul rezilierii, compusă din toate celelalte rate de leasing ramase de achitat și valoarea reziduală. Utilizatorul datorează de asemenea TVA, taxe vamale, accize și orice alte costuri aferente încetării Contractului de L. Financiar,
Creditoarea a mai menționat că ea a suportat în fapt și costurile cu reposesia bunurilor și depozitarea acestora în parcuri auto, precum și cele aferente asigurării CASCO, reposedând toate cele șase obiecte de leasing, dar reușind să valorifice doar două dintre acestea.
S-a precizat totodată că solicitarea recurentei de a se diminua contravaloarea creanței cu suma obținută ca preț al vânzării unui număr de două bunuri, este atât nelegală, neexistând nicio dispoziție imperativă legală în acest sens, dar și netemeinică, datorită situației de fapt, respectiv creșterea cuantumului creanței și nu scăderea acestuia, urmând ca în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, în situația deschiderii procedurii falimentului, cuantumul creanței va fi recalculat, adăugându-se toate costurile născute în perioada derulării procedurii insolvenței și scăzând contravaloarea prețului obținut în urma vânzării bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de leasing.
Mai mult, creditoarea a considerat că prin contractele de leasing, utilizatorul nu a închiriat bunurile, ci a apelat la o modalitate a acestora, ca si societate de leasing financiar aceasta fiind îndreptățită să recupereze prejudiciul creat ca urmare a nerespectării culpabile de către utilizator a obligațiilor asumate prin contract.
La data de 04 aprilie 2014, administratorul judiciar S. I. a depus la dosar un punct de vedere prin care a arătat instanței că modalitatea în care creditoarea B. GSG Sucursala C. și-a precizat creanța nu este corectă, atât sub aspectul cuantumului, cât și al componenței, neputând fi identificat modul de calcul al dobânzilor și a se stabili ce parte a creanței a fost stinsă prin plățile efectuate în urma executărilor silite, impunându-se efectuarea în acest sens a unei expertize contabile.
De asemenea, la data de 06 iunie 2014, aceasta a transmis un punct de vedere cu privire la creanța R. L. IFN SA, arătând că pretenția creditoarei de a cere creșterea cuantumului creanței fata de cel cerut inițial este nelegal și abuzivă, în condițiile în care debitoarea a predat toate cele sase bunuri achiziționate în leasing, creditoarea procedând chiar la valorificarea a două dintre acestea, fără a face vreun demers de diminuare a creanței și solicitând, întrucât creditoarea si-a creat singura costuri suplimentare, prin lipsa de voință și cooperare în rezolvarea incidentului creat, admiterea diminuării creanței înscrise în tabelul preliminar cu suma încasată de către creditoare din valorificarea celor doua bunuri vândute.
Ulterior, administratorul judiciar a mai înaintat instanței precizări suplimentare, arătând, cu privire la creanța B. GSG, că valoarea prezentă a garanțiilor puse la dispoziția băncii este inferioară valorii de 6.729.085 lei, recuperările de la fidejusori fiind în cuantum de 392.417 lei.
Referitor la creanța R. L., a arătat că din cele sase bunuri predate s-au valorificat doar trei bunuri, cu o valoare totala de 56.057,96 euro (TVA inclus) echivalenta 251.538,06 lei, creanța R. L. IFN SA rămasa după valorificarea celor trei bunuri fiind în valoare de 89.166,19 euro, echivalent a 375.924,66 lei (curs euro 4.2160 lei la 27.06.2011).
Cu privire la creanța P. SA, administratorul judiciar a precizat că, la data de 24.06.2011, societatea P. SA a emis ordinul de compensare nr._/24.06.201 1 pentru suma de 25.315,15 lei, dar acesta nu a putut fi semnat și acceptat la compensare întrucât depășise valoarea de 10.000 lei și scadenta de 30 zile și compensarea se putea face doar prin intermediul Serviciului de Compensare din cadrul Institutului de Management și Informatică. Prin urmare, ordinul de compensare menționat a fost anulat și ridicat de către creditoarea P. SA, nefiind operat în contabilitatea niciuneia dintre părți.
La rândul său, creditoarea . SA a depus precizări referitoare la valoarea bunurilor ce au constituit obiectul contractelor de leasing financiar încheiate cu debitoarea și cu privire la sumele obținute în urma vânzării bunurilor, atașând înscrisuri în acest sens.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul G. F. S. și în raport de dispozițiile art. 304 și 3041 C.pr.civ, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 3 pct.16 din Legea 85/2006, tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii curente, scadente, sub condiție sau în litigiu, acceptate de către administratorul judiciar în urma verificării acestora.
Se apreciază, așadar, că obiect al înscrierii în tabelul preliminar al creanțelor îl constituie creanțele născute înainte de data deschiderii procedurii. Ulterior deschiderii procedurii și până la trecerea la faliment, modificarea cuantumului acestora se poate datora fie curgerii unor accesorii, fie unor plăți efectuate prin executarea unor garanții. În cazul accesoriilor, această modificare se înregistrează în tabelul suplimentar de creanțe, respectiv în tabelul definitiv consolidat, iar efectuarea unor plăți în contul efectuării silite a garanțiilor urmează a fi avută în vedere de către practicianul în insolvență desemnat să administreze procedura debitorului la momentul efectuării de distribuiri către creditori ca urmare a valorificării bunurilor debitorului, în condițiile art. 116 – 125 din Legea 85/2006.
În aceste condiții, Curtea consideră nefondată critica privitoare la nediminuarea creanței B. GSG – Sucursala C. cu sumele obținute din executarea silită a unor fidejusori, de vreme ce executările silite au fost pornite ulterior deschiderii procedurii și chiar întocmirii și afișării tabelului preliminar. Garanții personali executați silit au posibilitatea de a-și exercita dreptul de regres împotriva debitorului principal prin formularea unei cereri de înscriere în tabelul suplimentar, iar în condițiile inițierii unui asemenea demers, faptul obținerii de către creditorul B. GSG a unei satisfaceri parțiale a creanței sale se va reflecta în tabelul definitiv consolidat.
De asemenea, se apreciază drept corectă modalitatea în care judecătorul sindic a stabilit cu privire la inaplicabilitatea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 193/2000, în condițiile în care, raportat la art. 2 din Legea 193/2000, debitorul nu face parte din categoria consumatorilor protejați prin această lege. Judecătorul sindic nu a statuat în sensul că administratorul special nu ar fi avut calitate procesuală activă, pentru ca o asemenea excepție să fi trebuit pusă în discuția părților, ci, în mod legal, analizând sfera subiecților cărora aceste dispoziții legale le sunt aplicabile, a concluzionat în sensul neîncadrării debitoarei printre consumatorii vizați de Legea 193/2000.
De altfel, constatarea nulității clauzelor unui contract datorată caracterului lor abuziv poate fi solicitată în cadrul unei acțiuni de drept comun, iar un pe cale incidentală, ca simplă apărare formulată în cadrul unei contestații la modalitatea de înscriere a unei creanțe bancare în tabelul preliminar de creanțe al unui debitoarei, după cum orice altă cauză de nulitate absolută sau relativă a unei clauze contractuale nu ar fi putut fi analizată incidental de către judecătorul sindic. Atât timp cât recurentul nu a putut proba existența unui titlu executoriu prin care o asemenea nulitate să se fi constatat, clauzele contractuale contestate de către acesta sunt valabile și își produc efectele între părțile contractante.
În consecință, Curtea consideră corectă înscrierea creanței B. GSG - Sucursala C. în tabelul preliminar de creanțe al debitoarei, în raport de declarația de creanță făcută ulterior deschiderii procedurii de către această creditoare. Faptul că ulterior momentului întocmirii și afișării tabelului preliminar și a celui rectificat cuantumul acesteia a suportat modificări urmează a fi avut în vedere, în cazul trecerii la faliment a debitoarei, la întocmirea tabelului definitiv consolidat, respectiv la distribuirile sumelor de bani obținute din valorificarea bunurilor debitoarei.
În ceea ce privește creanța . SA, Curtea constată că judecătorul sindic a interpretat și aplicat corect clauzele contractuale asupra cărora părțile contractelor de leasing au convenit și a omologat concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, dispunând înscrierea creanței acesteia în cuantumul solicitat.
Faptul că ulterior acestui moment, finanțatorul a obținut posesia asupra bunurilor ce au format obiectul contractelor de leasing și a reușit valorificarea unora dintre acestea nu este de natură să conducă la o diminuare a cuantumului creanței sale, în absența unei dispoziții legale exprese în acest sens și în raport de clauzele contractuale ce îi permit finanțatorului să obțină reparația prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea de către utilizator a obligațiilor sale și rezilierea contractelor.
Sunt astfel nefondate criticile recurentului privitoare la cuantumul creanței finanțatorului reținută în tabelul preliminar, după cum este nefondată și critica vizând creanța . invocată neputând opera în lipsa unui ordin de compensare asupra cărora părțile să fi convenit în condițiile OUG nr.77/1999 și HG nr. 685/1999.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta D. C., Curtea reține că în condițiile în care obiect al garanției creanței acestui creditor îl reprezintă un autoturism Audi A6 în valoare de 185.344 lei, conform procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. 1110/31.01.2011, înscrierea acestei creanțe ca și creanță garantată nu poate fi dispusă decât în limita valorii bunului obiect al garanției.
Faptul că acest creditor și-a înscris creanța sa în Arhiva electronică a garanțiilor reale mobiliare îi conferă, într-adevăr, prioritate la distribuire în condițiile art. 121 din Legea 85/2006, dar doar în ceea ce privește partea din creanță ce este garantată, parte limitată la valoarea bunului garanției.
Prin urmare, Curtea apreciază nefondate criticile acestei recurente, creanța sa fiind creanță garantată doar în limita valorii bunului obiect la garanției și creanță bugetară pentru restul valorii sale.
În consecință, reținând că prin sentința recurată judecătorul sindic a stabilit corect situația de fapt dedusă judecății și a aplicat normele Legii 85/2006 privitoare la înscrierea și întocmirea tabelului preliminar, Curtea, față de dispozițiile art. 312 C.pr.civ., urmează să respingă prezentele recursuri, acestea fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentul G. F. S., administrator special al debitoarei . și de către recurenta creditoare D. C., împotriva sentinței nr.1593/2013 din data de 04 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu administratorul judiciar S. I., intimații creditori ., B. S. GENERALE C., ., SC P. SA, R. L. IFN, . SA, având ca obiect procedura insolvenței - contestație tabel preliminar creanțe, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2014.
Președinte, A. C. | Judecător, L. G. | Judecător, D. L. |
Pentru grefier, A. C. F. aflată în CM semnează prim grefier, |
Red. jud. A. C.
2 ex./ 14 noiembrie 2014
Jud. sindic A. M.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 361/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 800/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
