Procedura insolvenţei. Sentința nr. 800/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 800/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-07-2014 în dosarul nr. 5244/101/2011/a2
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 359/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 01 IULIE 2014
PREȘEDINTE L. G.
JUDECĂTOR E. M.
JUDECĂTOR C. P.
GREFIER M. C. B.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâtele L. (F. B.) M. M. și C. J. M., împotriva sentinței nr. 800 din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ G. V. - LICHIDATOR AL DEBITOAREI ., precum și a cererii de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta pârâtă C. J. M., având ca obiect procedura insolvenței anulare acte frauduloase.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta pârâtă C. J. M., avocat U. O. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că prin serviciul arhivă la data de 01.07.2014 s-au depus de către intimatul – reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ G. V., concluzii scrise, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de repunere în termenul de recurs, cât și asupra recursurilor.
Avocat U. O. M., pentru recurenta pârâtă C. J. M., solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 103 Cod procedură civilă 1865, întrucât procedura de citare cu recurenta nu a fost legal îndeplinită, aceasta fiind citată la o adresă la care nu mai locuiește de 3 ani. Mai arată că recurentei pârâte i s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care nu a avut cunoștință de existența procesului.
În ceea ce privește recursul, avocat U. O. M., solicită admiterea acestuia, casarea hotărârii recurate și trimiterea spre rejudecare. Arată că actul nu poate fi considerat fraudulos, având în vedere că nu a reținut suma obținută din vânzarea bunului, iar recurenta numai era administratorul societății. Totodată solicită admiterea recursului declarat de pârâta L. (F. B.) M. M.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 800 din data de 01.11.2013, pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ., prin lichidator C. I. de Insolvență G. V.. S-a anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1056/02.08.2010 de BNP Vraști-A. Timișoara cu consecința revenirii imobilului apartament nr.1 situat în Timișoara, ., înscris în CF ind.nr._-C1-U1 Timișoara (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._ Timișoara), în patrimoniul debitoarei.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că reclamanta ., prin lichidator C. I. de Insolvență G. V., a chemat în judecată pârâtele C. J. M., B. M. M. pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.1056/02.08.2010 încheiat de Birou N. Public A. A. C. care are ca obiect un apartament situat în mun. Timișoara, ..50, înscris în CF nr._-C1-U Timișoara, în temeiul dispozițiile art.79, 80 lit.a și c, art.83 din Legea nr.85/2006.
Pârâta B. M. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii precizate.
A susținut că vânzarea nu este una frauduloasă făcută în scopul diminuării stării de insolvabilitate a societății debitoare.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut:
Prin sentința nr. 557/14.10.2011 a Tribunalului M. a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea S.C. Aldis Trade SRL Dr. Tr. S. ,fiind numit administrator judiciar C. I. de Insolvență G. V. iar prin sentința nr. 48/ 27.01.2012 a aceleiași instanțe s-a dispus deschiderea procedurii falimentului.
Așa cum rezultă din contractul de cesiune nr. 1/30.05.2010 și contractul de cesiune nr. 2/30.05.2010, pârâta C. J. M., în calitate de asociat unic al S.C. Aldis Trade SRL Dr. Tr. S., a cedat în favoarea pârâtei B. (L.) M. M., și a lui B. C. D. câte 125 părți sociale cu valoare nominală de 10 lei.
Mențiunile privind revocarea pârâtei C. J. M. din calitățile de asociat și administrator al debitoarei S.C. Aldis Trade SRL Dr. Tr. S. începând cu data de 30.05.2010 ,precum și cele privind preluarea calității de asociat și administrator al aceleiași debitoare de către pârâta B. (L.) M. M. și B. C. D. au fost făcute și in datele informative ale debitoarei existente la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. .
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1056/02.08.2010 de BNP Vraști- A., pârâta C. J. M., în calitate de asociat unic și administrator al debitoarei . (deși numai avea această calitate), a vândut imobilul proprietatea debitoarei constând în apartamentul nr. 1 situat în mun. Timișoara ,. ,înscris în c.f.ind. nr._ –C1- U1 Timișoara, pârâtei L.(fostă B. ) M. M. pentru prețul de 100.000 lei (una sută mii lei ) inclusiv TVA 5% ,preț pe care vânzătoarea a declarat că a fost primit integral de la cumpărătoare.
Conform susținerilor pârâtei L. (fostă B.) M. M., pentru plata prețului de 100.000 lei a fost emisă factura nr. 519/19.05.2010 ,fiind făcută mențiunea pe factură că suma a fost plătită in numerar, deci prețul ar fi fost plătit cu aproximativ 3 luni anterior momentului încheierii actului autentic.
Deși, de facto, pârâta C. J. M. nu mai avea nicio calitate de asociat sau administrator al debitoarei, uzând de calitățile anterioare, a înstrăinat pârâtei L. (fostă B.) M. M., care in realitate era administrator și asociat al debitoarei, imobilul menționat fără ca prețul de 100.000 lei să fi fost achitat în realitate.
Dubiul cu privire la realitatea tranzacției este dat de momentul în care a avut loc întocmirea facturii nr. 519/19.05.2010 pentru suma de 100.000 lei reprezentând prețul imobilului situat în mun. Timișoara ,. ,respectiv la data de 19.05.2010, în condițiile în care încheierea actului autentic s-a făcut la data de 02.08.2010, deci după aproximativ 3 luni de la plata prețului.
Mai mult ,susținerile pârâtelor în sensul că prețul de 100.000 lei a fost plătit prin ordin de plată sunt contrazise de mențiunile existente pe factura nr. 519/19.05.2010 potrivit cărora plata s-a făcut numerar iar, pe de altă parte, din relațiile comunicate prin adresa nr. TM_/02.10.2013 emisă de CEC BANK Timișoara rezultă că in evidentele acestei unități bancare nu există nicio operațiune de încasare /plată a sumei de 100.000 lei care să reprezinte prețul din factura susmenționată .
Având în vedere toate aceste împrejurări sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.80 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru a se dispune anularea contractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâtele L. (F. B.) M. M. și C. J. M..
În motivare, pârâta L. (F. B.) M. M. a susținut că hotărârea pronunțată este consecința aprecierii eronate a probatoriului administrat în cauză și a aplicării greșite a legii, vânzarea nefiind una frauduloasă făcută în scopul diminuării stării de solvabilitate a debitoarei.
Arată că vânzarea a fost reală în sensul că intenția părților a fost de vinde, respectiv de a cumpăra bunul în cauză, prețul fiind stabilit prin acordul părților și încasat de vânzător, iar operațiune comercială a fost înregistrată în contabilitatea societății.
Ca urmare, în cauză nu este vorba despre un act făcut în frauda creditorilor, întrucât chiar dacă data încheierii tranzacției este anterioară cu cel mult trei ani față de data deschiderii insolvenței, 16.11.2012, actul nu este păgubitor pentru creditori prin prisma prețului stabilit și nu disimulează o fraudă față de creditorii debitoarei.
De asemenea, nu este vorba despre o vânzare fictivă așa cum s-a sugerat în acțiune datorită poziției părților, respectiv, pentru că recurenta plătise prețul încă din 19.05.2010, iar contractul de cesiune de părți sociale a fost întocmit în 30.05.2010 dar mențiunile la ONRC- ORC s-au făcut din septembrie 2010.
Faptul că un bun iese din patrimoniul unei societăți aflate în iminentă insolvență nu creează prin el însuși ideea unei fraude în interesul creditorilor pentru că, vânzarea este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros și ca efect al subrogației reale cu titlul particular, în patrimoniul societății vânzătoare.
Pentru ca actul să fie fraudulos, această intenție de diminuare a posibilităților de îndestulare a creditorilor trebuie interpretată nu prin simple prezumții cum ar fi antecedența vânzării față de deschiderea procedurii ci diminuarea patrimoniului și vădita neconcordanță între valoarea reală a bunului și prețul încasat deoarece numai în acest mod se diminuează patrimoniul societății.
La data de 10 aprilie 2014, pârâta C. J. M. a formulat recurs și cerere de repunere în termenul de recurs.
În ceea ce privește cererea de repunere în termenul de recurs, susține că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale privind citarea părților. Astfel arată că încă din anul 2011 locuiește la o altă adresă, acest sens fiind și contractul de închiriere înregistrat la AFP Timișoara sub nr._/16.09.2011.
Apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.103 Cod procedură civilă, în sensul că a existat o împrejurare mai presus de voința părții care a împiedicat-o să afle de existența dosarului, să se prezinte și, respectiv să se apere.
Totodată, apreciază că în mod greșit s-a îndeplinit procedura de citare prin publicitate, în condițiile în care recurenta putea fi contactată telefonic.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că prețul imobilului vândut a fost efectiv achitat de către vânzător și nu poate fi reținut punctul de vedere potrivit căruia nu ar fi fost identificat în nici un document de plată câtă vreme există o factură întocmită iar banii au fost depuși în aceiași zi la CEC Timișoara.
Prin concluzii scrise, C. I. DE INSOLVENȚĂ G. V. - lichidator al debitoarei ., a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, susținând că, în cursul procedurii s-au solicitat relații de la organele abilitate cu privire la domiciliul recurentei C. J. M., iar din informațiile obținute a rezultat că domiciliul acesteia este cel menționat în toate sentințele pronunțate de Tribunalul M., respectiv la locul situării imobilului a cărei vânzare s-a solicitat a fi anulată.
Faptul că recurenta a depus la dosar un contract de închiriere încheiat începând cu data de 16.09.2011, nu este de natură să conducă la veridicitatea susținerilor sale, în condițiile în care domiciliul declarat nu a fost schimbat, același domiciliu fiind declarat și în dosarul asociat_ /a1 de antrenare răspundere prin întâmpinarea formulată de recurentă.
Pe fondul cauzei, lichidatorul a solicitat respingerea recursurilor, susținând că, din istoricul debitoarei, emis de ONRC – ORC M., s-a observat că și după ce recurenta C. J. M. nu a mai deținut în drept calitatea de administrator societar al debitoarei, aceasta s-a prezentat la ORC în calitate de împuternicit, în vederea numirii în funcție, succesiv, a administratorilor societari B. M. M., B. C., Francea V., recurenta controlând, în continuare, debitoarea.
A precizat că la data de 3.10.2011 imobilul a fost înstrăinat către alte două persoane fizice pentru a i se pierde urma.
Curtea respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de C. J. M., pentru motivul că recurenta este în termenul legal de a formula recurs întrucât sentința recurată nu i-a fost comunicată, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă, procesul verbal de comunicare fiind returnat instanței pe motivul că destinatarul s-a mutat iar noul proprietar refuză comunicarea.
A invocat recurenta C. J. M. că a fost soluționată pricina fiind încălcate dispozițiile art.105 alin.2 din codul de procedură civilă de la 1865, susținerea ce este neâtemeiată întrucât nefiind identificată la domiciliul unde apare și în CI, la adresa invocată în recurs locuiește ca și chiriaș, procedura de citare a fost îndeplinită prin afișare la ușa instanței și prin publicitate în ziarul adevărul (filele 46-47 dosar fond).
Pe fondul cauzei criticile ambelor recurente sunt nefondate.
Au susținut că au încheiat actul în discuție cu mult înaintea termenului de trei ani dinaintea deschiderii procedurii insolvenței și deci pe cale de consecință nu erau întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se solicita anularea acestuia.
Susținerea este nefondată întrucât procedura insolvenței s-a deschis la data de 14.10.2011 prin sentința nr.554 a tribunalului M., iar contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la data de 2.08.2010, deci înlăuntrul termenului de trei ani prevăzut de art.80 alin.1 lit.a.
Au mai arătat că de fapt actul s-a încheiat la data de 19.05.2010 când s-a emis factura ce consemnează vânzarea cumpărarea și s-a remis în numerar suma de bani,_ lei, însă în contabilitatea debitoare nu apare o asemenea înregistrare. Factura invocată apare astfel ca fiind făcută pro causa.
La data autentificării actului de vânzare-cumpărare, forma fiind necesară ad validitatem întrucât în discuție este și o suprafață de teren, vânzătoarea, recurenta C. J. M. numai era administratorul societății, fapt rezultat din informațiile înaintate de ORC M..
Au susținut recurentele că suma încasată cu titlu de preț al imobilului a fost depusă în contul debitoarei chiar în data de 19.05.2010, însă din răspunsul CEC BANK SA (fila 65 dosar fond) rezultă că în evidențele acestei bănci nu există vreo operațiune de încasare/plată a sumei din această factură emisă cu ocazia încheierii respectivului contract de vânzare-cumpărare între . și B. M. M..
Vânzarea imobilului de către recurenta C. J. M., care numai avea calitatea de administrator al debitoarei, către cumpărătoarea recurentă B. M. M., fără a se încasa prețul, s-a făcut în scopul sustragerii bunului în discuție de la masa credală, în dauna drepturilor creditorilor.
Astfel fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod de procedură civilă de la 1865, vor fi respinse ambele recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de C. J. M..
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtele L. (F. B.) M. M. cu domiciliul în ., județul T. și C. J. M. cu domiciliul în Timișoara, ., nr.25, județul T., împotriva sentinței nr. 800 din data de 01.11.2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. I. DE INSOLVENȚĂ G. V. - LICHIDATOR AL DEBITOAREI . cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 iulie 2014.
PREȘEDINTE, L. G. | JUDECĂTOR, E. M. | JUDECĂTOR, C. P. |
GREFIER, M. C. B. |
Red jud – EM/2/ex/7.07.2014
Jud sindic – MLB
Tehnored - FS
M.B. 01 Iulie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 467/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1695/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
