Procedura insolvenţei. Decizia nr. 81/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 81/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 3274/101/2012/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA Nr. 81/2014
Ședința publică de la 13 februarie 2014
Completul compus din:
Președinte - M. M.
Judecător - S. L.
Judecător - A. C.
Grefier - M. P.
Pe rol judecarea recursurilor declarate de lichidator Y. C. SPRL, VISAL C. SPRL, CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL și CII G. V. pentru debitoarea . și pârâta A. F. M. împotriva sentinței nr.1045/06.12.2013 pronunțate de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect procedura insolvenței - antrenare răspundere administrator.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că recurenta pârâtă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar, iar recurentul lichidator a depus prin serviciul arhivă, concluzii scrise.
Curtea a invocat din oficiu, excepția de netimbrare a recursului declarat de pârâta A. F. M. și constatând recursurile în stare de judecată, le-a reținut pentru soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.1045/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ 12/a, s-a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul – cabinete asociate Y. C. SPRL; VISAL C. SPRL; CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL; CII G. V. pentru . și pe pârâta A. F. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 și a fost obligată A. F. M. să plătească suma de 15.308 lei reprezentând o parte din pasivul aparținând . și la plata sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La cererea Administrației Finanțelor Publice M. s-a deschis procedura insolvenței față de ., în cursul procedurii stabilindu-se că valoarea totală a datoriilor aparținând acestui agent economic este de 736.719 lei.
La data de 10 mai 2013 lichidatorul . a formulat o cerere de chemare în judecată cerând ca fostul administrator al societății A. F. M. să răspundă cu averea sa pentru a repara acest pasiv, temeiul acțiunii fiind reprezentat de art. 138 alin. 1 lit. A din legea nr. 85/2006.
În cauză a fost efectuată o expertiză în specialitatea contabilitate, concluziile acestui mijloc de probă urmând a fi valorificate de instanță. Astfel răspunzând la obiectivul nr. 5 expertul arată că în cursul lunii ianuarie 2012 . a încasat de AVON COSMETICS suma de 15.308 lei, sume ce au fost consumate prin retrageri succesive de la bancomat sau plăți cu cardul la diverse firme.
Potrivit art. 138 lit. a din legea nr. 85/2006, la cererea lichidatorului judecătorul sindic poate hotărî ca o parte a pasivul debitorului ajuns în stadiul de insolvență să fie suportat de fostul administrator al societății în cazul în care acesta a folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu. Pentru angajarea răspunderii trebuie dovedite cumulativ existența următoarelor condiții: existența prejudiciului, existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția fostului administrator al societății.
Instanța a reținut că suma de 15.308 lei a fost ridicată de A. F. M. la un moment la care . înregistra deja datorii fiscale către Finanțele Publice M., iar aceasta în loc să achite aceste datorii a înțeles să folosească acești bani în interes propriu, în schimb neexistând elemente care să conducă la concluzia că pârâta este vinovată de producerea diferenței de pasiv al . până la suma de 73.619 lei, iar cererea lichidatorului se întemeiază exclusiv pe prevederile art. 138 alin. 1 lit. a din legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâta A. F. M. și lichidator - cabinete asociate Y. C. SPRL, VISAL C. SPRL, CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL și CII G. V., pentru debitoarea ..
Prin recursul său, lichidatorul a solicitat admiterea recursului, si modificarea in parte a sentinței recurate în ceea ce privește pasivul falitei ., rămas neacoperit pana la concurenta sumei de 73.619,00 lei stabilit conform tabloului creditorilor sa fie suportat din averea personala a administratorului societar A. F. M., in temeiul disp.art.138 alin. l lit. a), din Legea 85/2006.
Cu privire la împrejurările de fapt din care rezultă că administratorul societar A. F. M.a folosit bunurile și creditele falitei . în folosul propriu sau al altor persoane în conformitate cu legea, în contextul definit de art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006, s-a arătat că, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, expertul contabil a constatat că în soldul contului 5311 „ casa în lei" este înregistrată suma de_,92 lei, sumă ce nu a putut fi identificată întrucât administratorul societar A. F. M. a precizat că banii au fost folosiți în interesul firmei, fără însă a depune documente certe și justificative în acest sens.
De aceea, recurentul a arătat că instanța de fond în mod eronat a stabilit că nu există elemente care să conducă la concluzia că pârâta nu se face vinovată de producerea diferenței de pasiv până la suma de 73.619 lei în măsura în care, la obiectivul nr.3 al raportului de expertiza întocmit în cauză se evidențiază în mod clar faptul că în ceea ce privește suma de_.92 lei, aflată la 31.12.2011 în soldul contului 5311 „casa lei" la data efectuării expertizei, aceasta nu a putut fi identificată.
De asemenea se mai precizează faptul că, la întâlnirea din 08.08.2013, administratorul firmei a precizat că banii au fost folosiți pentru nevoile firmei, fără a însoți afirmația de documente legale. De asemenea, expertul contabil stabilește la obiectivul nr.5 (Identificarea creanțelor de încasat în sumă de_ lei evidențiate scriptic în balanța de verificare încheiată la data de 21.12.2011) faptul că suma de_ lei aflată la data de 31.12.2011 în debitul contului 4111" clienți" aparține debitorului Avon Cosmetics, iar în cursul lunii ianuarie 2012, debitoarea . încasează de la Avon Cosmetics prin ordine de plata suma de_,86 lei.
În situația în care, fondurile financiare în suma de_.78 lei ar fi fost utilizate pentru achitarea datoriilor certe lichide și exigibile, datorate de către debitoare bugetului statului sau altor creditori, pasivul societății ar fi fost diminuat cu dobânzile și penalitățile calculate conform dispozițiilor legale, iar starea de insolvență ar fi putut să fie evitată.
Față de situația enunțată, recurentul lichidator a apreciat că administratorul societar A. F. M. prin fapta de folosire a bunurilor și fondurilor financiare menționate anterior a prejudiciat debitorul ., folosindu-le în interes personal sau al altei persoane, iar consecința acestui fapt a fost ajungerea societății . în stare de ce a determinat practic neachitarea datoriilor societății.
Activitatea de folosire a bunurilor sau a creditului societății debitoare în interesul propriu sau în cel al unei alte persoane, fizice sau juridice, presupune săvârșirea acelor faptele ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interes propriu sau în interesul unei terțe persoane.
Utilizarea bunurilor sau a creditelor societății, în folos propriu sau în cel al unei alte societăți, trebuie pusă în relație cauzală, pe de o parte, cu acea parte a pasivului care constă în obligațiile (creanțele creditorilor) pe care societatea nu le-a putut plăti pe perioada folosirii bunurilor sau a creditului în interes propriu sau al unei alte societăți, iar pe de alta parte cu scăderea activului societății și apariția stării de insolvență.
Recurentul a apreciat că răspunderea pentru ajungerea în stare de insolvență a . se datorează administratorului societar A. F. M., care a folosit bunurile societății în interesul personal sau al altor persoane, faptă prevăzută la art. 138 lit. a) din Legea 85/2006 privind procedura de insolvență, cererea de antrenare a răspunderii administratorului, societar A. F. M. fiind admisibilă întrucât, obligațiile societății fată de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
D. urmare, toate actele efectuate de administratorul societar A. F. M. prin intermediul cărora aceasta „a contribuit” la ajungerea debitoarei . în stare de insolvență, indiferent dacă reprezintă o cauză directă a prejudiciului sau doar o condiție prilej pentru săvârșirea faptei ilicite, sunt susceptibile de a conduce la aplicarea prevederilor art. 138 alin. (1), și aceasta, cu atât mai mult cu cât termenul prevăzut în textul legii este „a contribui” și nu cel de „a cauza” starea de insolvență.
D. urmare, recurenta a solicitat instanței omologarea raportului de expertiză și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată cu obligarea administratorului societar la acoperirea pasivului societății din averea personală pana la concurenta sumei de_,00 lei.
Prin recursul său, pârâta A. F. M. a solicitat admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În motivarea acestuia recurenta a arătat că sentința recurată este nelegală întrucât, în mod eronat obiecțiunile aduse raportului de expertiză întocmit în cauză au fost respinse ca tardiv formulate, apărările sale fiind astfel înlăturate. Succinta expertiză prin care se concluzionează în sensul folosirii sumelor de bani în interes propriu nu este de natură să pună lumină asupra situației contabile de fapt, cu atât mai mult cu cât s-a susținut existența unor înscrisuri suplimentare din evidența contabilă, înscrisuri pe care nu a avut oportunitatea să le administreze ca probe la dosar.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței recurate recurenta a arătat că art. 138 din Legea 85/2006 arată condițiile limitative și excepționale în care poate fi atrasă răspunderea patrimonială, neîndeplinindu-se în cauză niciuna din aceste situații, niciuna din probele din dosar nedovedind fără urmă de dubiu că administratorul ar fi folosit bunurile persoanei juridice în interesul propriu sau pentru altul și neputându-se stabili o legătură de cauzalitate între o faptă ilicită și prejudiciu sau proba vinovăția sa.
Diferențele dintre situația scriptică și situația faptică din contabilitatea persoanei juridice nu au fost cercetate îndeajuns de către instanță, aceasta raportându-se în exclusivitate la raportul de expertiză.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 și art. 242 alin.2 C:pr.civ..
Pentru termenul de judecată din 13 februarie 2014, Curtea a dispus ca recurenta să depună la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 60 lei și un timbru judiciar de 0,15 lei, potrivit art. 6 lit. c coroborat cu art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997.
La termenul din 13 februarie, constatând că, deși a fost citată cu mențiunea depunerii la dosar a dovezii achitării taxei de timbru în cuantum de 60 lei și a unui timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație, Curtea a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului și a reținut recursul spre soluționare, cu luarea în considerare a excepției invocate.
Prin urmare, în ceea ce privește recursul declarat de pârâta A. F. M., în temeiul art. 137 alin. 1 C.proc.civ., aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția netimbrării recursului.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât taxa de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării recursului, instanța a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita suma datorată până la primul termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din aceeași lege, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 15 din dosar.
Deși recurenta a fost citată cu mențiunea plății taxei de timbru și a timbrului judiciar, acesta nu s-a conformat celor dispuse, astfel că recursul declarat nu este timbrat.
Pentru aceste considerente, excepția netimbrării recursului este întemeiată, va fi admisă și, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportate la art. 312 alin. 1 a III-a C.proc.civ., Curtea va anula ca netimbrat recursul formulat de pârâta A. F. M..
Privitor la recursul declarat de către lichidatorul judiciar, analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și raportat la dispozițiile art. 304 și 3041 Cpr.civ., Curtea reține următoarele:
În cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză în baza înscrisurilor contabile prezentate expertului de către administratorul societar, pârâtă în prezenta cauză, s-a arătat faptul că suma de 131.292,92 lei aflată la data de 31.12.2011 în soldul contului 5311 „casa în lei” nu a putut fi identificată, administratorul precizând faptul că banii au fost folosiți pentru nevoile firmei, fără a putea prezenta însă documente justificative.
Curtea constată astfel că evidențierea în contabilitatea societății debitoarei a unor sume de bani, bunuri mobile incorporale, care nu se mai regăsesc fizic în patrimoniul acesteia induce prezumția folosirii lor în interes propriu. Revenea recurentei pârâte sarcina prezentării unei dovezi contrare acestei prezumții, dovadă pe care, prin probele administrate, recurenta pârâtă nu a făcut-o.
Prin urmare, constatând îndeplinirea condițiilor antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei în baza art. 138 lit. a din Legea 85/2006 pentru suma de 15.308,86 lei, sumă cu privire la care există dovada directă a însușirii sale de către pârâtă, judecătorul sindic trebuia să adopte aceeași concluzie și în ceea ce privește suma de bani evidențiată în contabilitatea debitoarei, dar neidentificată fizic în patrimoniul acesteia.
În condițiile în care aceasta ar fi putut fi utilizată pentru acoperirea datoriilor debitoarei, este evident că între fapta ilicită a însușirii acesteia și starea de insolvență a societății există o legătură de cauzalitate, vinovăția administratorului societar rezultând și din faptul imposibilității acestuia de probare a folosirii acestor bunuri în interesul societății și pentru îndeplinirea obligațiilor acesteia.
Curtea apreciază așadar drept fondate criticile recurentului lichidator judiciar cu privire la greșita apreciere a judecătorului sindic asupra circumstanțelor de fapt ce indică săvârșirea de către recurenta pârâtă a faptei ilicite prevăzute de art. 138 lit. a din Legea 85/2006 nu doar raportat la suma de 15.308,86 lei, însușită efectiv și utilizată de către aceasta, ci și raportat la suma de 131.292,92 lei evidențiată contabil, dar inexistentă fizic în patrimoniul debitoarei.
În consecință, în raport de cele mai-sus expuse și de suma reprezentând pasiv solicitată de către lichidatorul judiciar ca fiind necesar a fi acoperită de către pârâtă, văzând și dispozițiile art. 312 C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul declarat de lichidator – cabinete asociate Y. C. SPRL, VISAL C. SPRL, CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL și CII G. V., pentru debitoarea . și să modifice sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâta A. F. M. la plata pasivului în sumă de 73.619 lei, menținând dispozițiile sentinței privind plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă A. F. M. cu domiciliul în C., ., nr. 10, Județul D., împotriva sentinței nr.1045/06.12.2013 pronunțată de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Admite recursul declarat de recurentul lichidator Y. C. SPRL, VISAL C. SPRL, CONSULTANT INSOLVENȚĂ SPRL și CII G. V., pentru debitoarea ., cu sediul în Hinova, Calafatului, nr. 42, Județul M. împotriva sentinței nr.1045/06.12.2013 pronunțate de Tribunalul M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, modifică sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pe pârâta A. F. M. cu domiciliul în C., ., nr. 10, Județul D., la plata pasivului în sumă de 73.619 lei.
Menține dispozițiile sentinței privind plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Februarie 2014.
Președinte, M. M. | Judecător, S. L. | Judecător, A. C. |
Grefier, M. P. |
M.P. 17 Februarie 2014
Red. jud. A. C.
2 ex./ 27 februarie 2014
Jud. fond C.T. B.
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 1066/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 53/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
