Procedura insolvenţei. Sentința nr. 811/2014. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 811/2014 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 4199/95/2012/a2
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ
DECIZIA NR. 459/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 09 OCTOMBRIE 2014
PREȘEDINTE: S. L.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: A. C.
GREFIER: N. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta G. I. L., împotriva sentinței nr. 811/2014 din data de 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. IPURL - lichidator al debitoarei ., având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii conform art.138 din Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă G. I. L. asistată de avocat V. M., lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Avocat V. M. reprezentând recurenta pârâtă depune împuternicire avocațială și solicită acordarea unui nou termen în cauză pentru a încerca să ia legătura cu lichidatorul, acesta refuzând să se prezinte pentru a ridica bunul aflat în Târgu Jiu.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentei pârâte având în vedere că o cerere similară a fost formulată în fața primei instanțe, ce a fost admisă, fără ca pârâta să efectueze demersurile indicate iar în stadiul procesual al recursului a mai fost acordat un termen pentru lipsă de apărare, la cererea recurentei.
La interpelarea Curții apărătorul recurentei arată că nu are alte cereri.
Constând cauza în stare de judecată Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat V. M. reprezentând recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se lămuri situația juridică a bunului a cărui valoare este foarte mare, respectiv pentru a se lămuri dacă sunt îndeplinite condițiile art. 138 din Legea Insolvenței.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr.811/11.06.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția a II-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecată cu precizarea ulterioară formulată de reclamantul C. C. IPURL Tg-J., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ., în contradictoriu cu pârâta G. I. L., având ca obiect antrenare răspundere materială și a fost obligată pârâta către averea debitoarei la plata sumei de 113.645,65 lei.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că prin cererea de antrenare răspundere materială, astfel cum a fost precizată prin notele de ședință din 30 iunie 2014, lichidatorul C. C. IPURL desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei . a solicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtei G. L., fost administrator social al debitoarei, pentru suma de_,65 lei, ce reprezintă valoarea activelor operate în balanța de verificare din 30.09.2012, pentru care nu sunt depuse documente justificative.
Potrivit art. 138 lit. d din L. 85/2006, la cererea lichidatorului se poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei ajunsă in stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Potrivit art.10 din Legea nr.82/1991 administratorul social este răspunzător de ținerea contabilității firmei.
Prin raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat starea de insolvență a debitoarei ., întocmit de lichidatorul C. COMAPNY IUPRL, aprobat prin încheierea de ședință nr. 328 din 02 Octombrie 2013 s-a reținut că, alături de mărfurile ce au fost identificate faptic și au fost evaluate, mai există următoarele active: clienți 147.663,53 lei, pentru care debitorul s-a angajat să depună situația analitică; casa în lei – sold 94,36 lei, care s-a pus în vedere a se preda către lichidator, însă până la data întocmirii raportului nu a depus situațiile analitice, astfel încât să poată fi efectuată analiza sumelor de încasat, pentru a se stabili posibilitatea reală de recuperare a acestor creanțe .
Lichidatorul a precizat în raportul cauzal că a identificat faptele săvârșite de administratorul debitoarei care au determinat apariția stării de insolvență, identificate preliminar în raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2006, fapte direct legate de o parte din cauzele apariției insolvenței identificate prin același raport, s-au confirmat cu ocazia inventarierii patrimoniului, rezultând fără nici un dubiu incidența prevederilor art. 138, alin. (1), lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006.
În cursul judecării cererii de antrenare a răspunderii materiale, pârâta G. L. a pus la dispoziția lichidatorului documente justificative pentru o parte din valoarea activelor menționate în cererea inițială, respectiv pentru o valoare de 34.017 lei, precum și suma de 94 lei care figura în casieria societății, fapt ce a determinat precizarea din 30._ pentru restrângerea obiectului cererii de antrenare la suma de 113.645,65 lei.
Prin raportul de expertiză întocmit de expertul desemnat T. M. s-a reținut că din verificarea documentelor de evidență contabilă și situațiilor financiare la data deschiderii procedurii – respectiv balanța de verificare la data de 30.09.2012, rezultă că pârâta G. L. nu justifică suma de 113.645,65 lei.
Expertul contabil a arătat de asemenea că documentele depuse la de pârâtă pe parcursul desfășurării expertizei, respectiv: Contract de vânzare-cumpărare nr. 11/30.01.2011, Minuta încheiată la data de 20.04.2013 și Fotografii cu bunul „Gater mecanic”, pot fi acte justificative ale sumei de 113.645,65 lei, în măsura în care bunul mobil „gater” pentru care s-a plătit suma de 115.000 lei există și poate fi prezentat lichidatorului judiciar.
Luându-se în considerare data contractului de vânzare cumpărare menționat, respectiv 30.01.2011 prin comparare cu documentele financiar-contabile ale debitoarei, respectiv balanța de verificare din 30.09.2012, precum și balanța de verificare din 30.11.2012, depusă la dosar în cursul prezentului proces, se reține că nu s-a efectuat la timp operarea în contabilitate a fluxului activității societății, întrucât valoarea de 113.645,65 lei este operată în balanța de verificare din 30.11.2012 la „rulaj luna curentă”, ceea ce nu corespunde realității.
S-a concluzionat că administratorul judiciar se face vinovat ne deținerea contabilități în conformitate cu legea, faptă sancționată de disp. art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006.
Chiar admițând situația descrisă de pârâtă în sensul că valoarea activelor de 113.645,65 lei, pretinsă a fi nejustificată, reprezintă suma de bani plătită pentru procurarea bunului „gater” menționat în înscrisurile sub semnătură privată depusă în cursul soluționării prezentei cereri în atragerea răspunderii materiale, pârâta avea obligația de a prezenta acest bun pentru evaluare și a-l preda lichidatorului.
S-a mai reținut că prin nepredarea de către administratorul social a activelor care figurează în patrimoniul debitoarei, s-a ascuns activul persoanei juridice, faptă ce se încadrează în art.138 alin.1 lit.e din legea insolvenței, care prevede antrenarea răspunderii materiale a organelor de conducere ale debitoarei care au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice sau au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Răspunderea reglementată de disp. art. 138 din legea insolvenței este o răspunderea civilă delictuală specială, iar din probele administrate în cauză s-a apreciat că sunt îndeplinite condițile generale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie privind pe pârâtei G. L., respectiv prejudiciul creditorilor înscriși în tabelul definitiv al creanțelor ale căror creanțe nu se pot acoperi, neputându-se identifica activele societății în vederea valorificării, fapta ilicită a administratorului social al debitoarei de a nu fi ținut o contabilitate in conformitate cu legea, respectiv de a ascunde activul societății, culpa acesteia, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită si prejudiciul creditorilor.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta G. I.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, a arătat că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond, răspunderea pârâtei pentru suma de 113.645,65 lei, întrucât lichidatorul judiciar a refuzat să-i fie predat bunul numit „gater” pentru a fi luat în evidențe și evaluat.
A mai arătat că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse pentru identificarea bunului și locației acestuia, considerând că instanța trebuia să solicite lichidatorului judiciar să se deplaseze în locația unde se afla bunul, respectiv Tg.J., ., județul Gorj, pentru a-l identifica, evalua, în vederea precizării dacă cererea de antrenare mai subzistă sau nu.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond, rejudecând, să respingă cererea de antrenare a răspunderii de antrenare ca neîntemeiată și nedovedită.
În drept au fost invocate disp.art.302 și 304 pct.9 C.proc.civ.
Intimatul reclamant C. C. IPURL Tg.J. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a arătat că prin modul de încheiere și derulare, există suspiciuni privitor la realitatea tranzacției efectuate prin contractul de vânzare cumpărare nr.11/30.01.2011 și privind plata sumei de 115.000 lei către vânzător, suspiciuni întărite și de neînregistrarea în evidența contabilă a actelor depuse de pârâtă la expertul contabil.
Consideră că și în ipoteza în care tranzacția ce a făcut obiectul documentelor depuse de pârâtă la expertul contabil ar fi reală, această tranzacție s-a efectuat în folosul vânzătorului N. D., care a primit suma de 115.000 lei de la societatea debitoare pentru bunuri pe care . nu le-a ridicat și nu le-a folosit, ceea ce a cauzat direct instaurarea stării de insolvență.
Mai arată că suspiciunile legate de realitatea tranzacției de achiziție a bunului sunt întărite de neînregistrarea contractului de vânzare-cumpărare și a plății prețului în evidența contabilă.
Analizând cauza, prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 M: (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Din textul de lege susmenționat rezultă că fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit d din Legea nr. 85/2006 M poate fi săvârșită în una din următoarele modalități: a. ținerea unei contabilități fictive constând în înregistrarea în contabilitate a unor date false de natură să denatureze situația financiară a persoanei juridice; b. Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991 M; c. dosirea unor documente contabile constând în fapta de a ascunde, distruge sau de a face să dispară în orice mod documente contabile, în scopul denaturării situației financiare a persoanei juridice.
Fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit e din Legea nr. 85/2006 M poate fi săvârșită în două modalități: a. deturnarea sau ascunderea unei părți din activul debitorului, urmărindu-se diminuarea activului în interes personal, în dauna creditorilor sociali. Aceasta se poate realiza scriptic sau faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul debitorului și ascunderea lor, ori în ambele feluri. Partea din activ va fi sustrasă urmăririi creditorilor, fiind prejudiciată persoana juridică și creditorii săi. B. Mărirea fictivă a pasivului persoanei juridice prin înscrierea în contabilitate a unor datorii fictive și / sau prin producerea unor documente false care atestă astfel de datorii.
În cauză, Curtea constată că în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 M f.1820 d.f. lichidatorul judiciar a identificat pârâta ca fiind persoana căreia i-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului pentru folosirea fondurilor bănești ale persoanei juridice în folos propriu sau a altor persoane, ascunderea activelor debitoarei și neținerea contabilității în conformitate cu legea.
În mod corect prima instanță a reținut că pârâta în calitate de fost administrator a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin 1 lit d și e din Legea nr. 85/2006 M, respectiv nu a ținut contabilitatea debitoarei falite în conformitate cu dispozițiile Legii contabilității nr. 82/1991, având în vedere că nu a înregistrat pretinsa operațiune comercială consemnată în contractul de vânzare cumpărare nr.11/30.01.2011 încheiat cu vânzătorul N. D. - pe care l-a prezentat pentru prima oară în data de 03.03.2014 respectiv cu ocazia efectării expertizei contabile și nici cele 11 chitanțe enumerate în procesul verbal /16.10.2013 f.36 d.f. cu privire la care însăși reprezentantul pârâtei a declarat că „aceste chitanțe au fost identificate într-o încăpere căzute între două birouri, nefiind înregistrate în evidența contabilă” și a ascuns activul social în sumă de 113.645,65 lei, reprezentând soldul contului Clienți, sumă pe care nu a putut s-o justifice, în condițiile legii.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 M este predominant o răspundere civilă delictuală, majoritatea faptelor prevăzute de acest text de lege încadrându-se în sfera ilicitului civil, ceea ce denotă că pentru antrenarea răspunderii trebuie îndeplinite condițiile art. 998-999 C.civ. ( în vigoare la data faptelor), respectiv: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența c u care a acționat.
În cauză, așa cum s-a arătat mai sus, recurenta -pârâtă a săvârșit faptele prevăzute de art. 138 alin 1 lit d și e din Legea nr. 85/2006 M, adică este îndeplinită condiția existenței faptei ilicite. În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în ajungerea debitorului în stare de insolvență ca urmare a faptelor săvârșite de administrator, pârâta din cauză. Prejudiciul se localizează direct în patrimoniul debitorului iar în ceea ce-i privește pe creditori aceștia sunt în imposibilitate de a-și încasa creanțele la scadență din cauza ajungerii debitorului în încetare de plăți și uneori, din cauza insuficienței activului, vor fi chiar în imposibilitate de a-și recupera integral creanțele din averea debitorului.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu, fapta reținută mai sus a determinat insuficiența fondurilor bănești și încetarea plăților, adică a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență și a prejudiciat deci indirect și pe creditori.
Cu privire la vinovăție, aceasta poate îmbrăca forma intenției sau a culpei și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În cauză, la săvârșirea faptelor recurenta pârâtă a avut reprezentarea faptului că prin neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale și ascunderea activului social se prejudiciază debitorul și creditorii săi, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență, astfel că vinovăția sa îmbracă forma intenției și este suficientă pentru antrenarea răspunderii.
Susținerea recurentei privind pretinsa lipsă de rol activ a instanței de fond care nu ar fi solicitat lichidatorului să se deplaseze în locația unde se află bunul gater pentru a-l identifica și evalua este neîntemeiată, respectivele operațiuni fiind distincte de faptele pentru care s-a silicitat antrenarea răspunderii materiale a pârâtei și evident ulterioare acestora, astfel că nu ar fi avut vreo relevanță în cauză.
În raport de considerentele de mai sus și în temeiul disp. art. 312 alin 1 C.proc.civ. raportat la disp. art.138 alin 1 lit d și e din Legea nr. 85/2006 M, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G. I. L..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G. I. L., cu domiciliul în comuna Dănești, ., județul Gorj, împotriva sentinței nr. 811/2014 din data de 11 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Gorj Secția a-II-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant C. C. IPURL - lichidator al debitoarei ., cu sediul în Târgu Jiu, ..15, ..
Decizie irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2014.
PREȘEDINTE, S. L. | JUDECĂTOR, C. P. | JUDECĂTOR, A. C. |
GREFIER, N. B. |
Red. Jud. C.P.
Jud. fond G.E.
Tehnoredactat M.P./2ex.
N.B. 15 Octombrie 2014
| ← Procedura insolvenţei. Sentința nr. 744/2014. Curtea de Apel... | Procedura insolvenţei. Sentința nr. 967/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
