Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1048/2013. Curtea de Apel IAŞI

Decizia nr. 1048/2013 pronunțată de Curtea de Apel IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 4835./99/2008

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1048/2013

Ședința publică de la 02 Octombrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V. C.-S.

Judecător C. A.

Judecător L. P.

Grefier A.-M. P.

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI în contradictoriu cu intimatul T. M., împotriva sentinței civile nr. 1720 din data de 20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă-F., în dosarul având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită; dosarul se află la primul termen de judecată; obiectul cauzei este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimatul nu a depus întâmpinare; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.

Instanța invocă din oficiu excepția tardivității formulării recursului.

Având în vedere faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității recursului invocată din oficiu.

CURTEA DE APEL

Asupra cauzei civile de față;

Prin cererea înregistrată sub nr._ ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI a solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului T. M., administrator statutar al debitoarei falite . Iași.

Prin sentința civilă nr. 1720/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași s-a respins cererea de repunere în termen, precum și cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de reclamantă; s-a admis excepția perimării și, în temeiul dispozițiilor art. 248 și următoarele Cod procedură civilă, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Așadar, în conformitate cu acest text legal, în cazul nerespectării cerinței de a exista continuitate între actele de procedură, intervine perimarea. Aceasta are o natură juridică mixtă, în sensul ca este atât o sancțiune procedurală – de aplicație generală – care operează în ipoteza nerespectării termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței – vreme îndelungată – în judecată.

Or în speță, din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură în cauză a fost îndeplinit la data de 07.12.2010 când s-a dispus suspendarea judecății conform art. 155 ind.1 Cod procedură civilă.

Întrucât de la această dată și până la termenul de față au trecut mai mult de sase luni iar vina pentru rămânerea în nelucrare a cererii de chemare în judecată îi incumbă reclamantului și ținând cont și de faptul că nu se poate reține incidența vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare (în sensul art. 249 – 251 Cod procedură civilă), instanța apreciază că devin aplicabile dispozițiile art. 248 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, prin reprezentanții săi legali, criticând-o pentru netemeinicie.

Recurenta a susținut că adresa de domiciliu a pârâtului T. M. a fost indicată corect, corespunzând cu cea din evidențele SEIP, instanța având posibilitatea de a pune în vedere reclamantului să citeze conform art. 92 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

A mai arătat că nu poate fi imputat creditorului reclamant faptul că nu s-a mai realizat nici un act de procedură, atâta vreme cât acțiunea a fost suspendată fără a i se comunica motivele care au dus la suspendarea acesteia, precum și pentru faptul că instanța nu a fixat un termen de control pentru a soluționa într-un fel sau altul acțiunea.

În opinia recurentei, în cauză erau îndeplinite și condițiile de întrerupere, conform art. 103 coroborat cu art. 249 și art. 250 alin 3 din Cod procedură civilă, motivat de împrejurarea că informațiile se obține de la o altă instituție, iar recurenta a solicitat de mai multe ori informații, solicitări la care instituția abilitată să le furnizeze nu a răspuns.

La prima zi de înfățișare în recurs instanța, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării recursului, acordând termen pentru ca recurenta să-și precizeze poziția față de aceasta.

Deși legal citată recurenta nu și-a exprimat punctul de vedere asupra excepției tardivității recursului și nu și-a desemnat reprezentant în instanță.

Recursul este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 253 alin. 2 Cod procedură civilă hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare.

În speță, hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 20.12.2011, iar cererea de recurs a fost expediată prin fax la data de 25.06.2013, peste termenul prevăzut de lege, care a expirat la 27.12.2011.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca fiind tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI (ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI) împotriva sentinței civile nr. 1720/20.12.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția a II-a Civilă-F..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Octombrie 2013

Președinte,

V. C.-S.

Judecător,

C. A.

Judecător,

L. P.

Grefier,

A.-M. P.

Redactat: P.L.

Tehnoredactat: P.A.M.

2 exemplare/29.10.2013

Tribunalul Iași: Z. N. L.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1048/2013. Curtea de Apel IAŞI